Universul Literar, 1940 (Anul 58, nr. 2-27)
1940-01-20 / nr. 4
8 UNIVERSUL LITERAR 20 Ianuarie 1940 Litera Șezătoarea revistei „Universul Literar“, la Lugoj și Sâmbătă, 3 Februarie, va la Lugoj, o șezătoare a revistei „Universul literar“, la care va conferenția d. Dan Botta. Vor ceti din operele lor următorii scriitori din gruparea „Universului literar: Victor Popescu, Radu Gyr, Matei Alexiandrescu, Virgil Carianopol, Ștefan Bacău, Teodor Scairdat, Traian Lulescu și Constantin Fântâneru. A apărut i de curând, în edit. „Socec“, volumul H, diin „însemnările zilnice” ale lui Titu Matiorescu cuprinzând anuili 1881—1886. Ca își partea primă a memoriilor lui Maiorescu, tipărită in 1927 și comtinularea de azi s’a publicat „cu o diitroducene, note, fac Simiile și portrete“, de d. I. Rădulescu Pogomieanu. Cartea prezintă pe Maioreseu la 40 de anii, cu persaniaitaitea deplină, in raporturile sale de „om“, îin primul ramul1, cu societiatual, și apoi cu literatura și politca. Memoriile Dintre scriitorii locali vor participa, probabil, la șezătoare, d-nii: Nicolae Andreescu, Ion Th. Ilea, Miu Lerca, Pavel P. Belu și Grigore Bugairin și alții. Șezătoarea va fi ținută sub patronajul „Astra bănățeană, despărțământul central, Lugoj“. Beneficiul realizat se va dărui Ministerului apărării naționale, la fondul pentru înzestrarea armatei, au un caracter strâns de subiectivitate, temeri piluldate de schimbarea vremii , de influențarea a oamenilor de neșansă, care le dau o originalitate plină, de interes. Vom reveni la cronica literară. GRAIUL ANIMALELOR Un frumos album cu chipuri de animale, a fost tipărit de „Cartea Românească“, cu titlul „Grădina zoologică“, întocmită și îngrijită de M. Taneghin și ilustrată de Dem. Demetrescu. Caietul împodobit cu luminoase chipuri de animale, nu trebue să se creadă că satisface numai plăcerea copiilor, ci prezintă și un interes literar. Fiecare imagine este însoțită de un text explicativ în care autorul, d. M. Toneghin, a urmărit ideia de a transcrie onomatopeic, graiul fiecăruia animal. Scriitorii se află deseori, în împrejurarea, când trebue să găsească expresia silaibică a țipătului, cântecului sau strigătului pasărilor, vitelor domestice, făpturilor din preajma casei, etc... Suntem de acord că pisica spune „miaumiau“, câinele ,ham-ham“, rața „mac-mac“, — dar borboroseala curcanului cum o vom transcrie? Autorul etichetelor versificate din „Grădina Zoologică“, propune siilabizări la un număr de spețe nefamiliare, ceea ce face interesul literar, al cărții sale. COMEMORAREA LUI EMIL NESCU Sâmbătă 27 Ianuarie a. c. orele 9 seara va avea loc, în sufla Ateneului Român, comemorarea a cincizeci de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, organizată de revista „Convorbiri Literare” cu concursul societății corale „Carmen”. ID. prof. I. E. Torouițiu, directorul revistei, va rosti un cuvânt de pomenire a poetului. D. Teodor Al. Munteanu, membru în redacția „Convorbirilor Literare”, va citi din opera lui Eminescu. In restul programului, corul „Carmen” de sub conducerea dihui prof. loan D. Chirescu va executa corturi și melodii, după textele poetului, de următorii comípertari: D. G. Chiriac, I. Mugur, G. Scheleti, Tudor Cavaler de Plondor, loan D. Chinescu, Saibin Drăgaiu, Aurel Eliade, Alexis Catargi,, Gh. Dima, Eugen I. Ceaicovschi, Gh. Ștefăniescu, etc. Intrarea gratuită numai cu invitațiuni, care se pot ridica de la direcția revistei „Convorbiri Literare, str. Grigore Alexandrescu nr. 4, tel. 2.1043 (Tip. „Bucovina”). EUGEN HEROVANU. CARTEA PRIETENIEI A apărut o nouă lucrare literară a d-ttui Eug. Herovanu, intitulată „Cartea Prieteniei“. Activitatea literară a autorului este întinsă. A publicat: „Răni vechi“, nuvele, Iași, 1902 ; „Zile de sibucium“, Iași, 1916 ; „Pe marginea Europeii“, Iași, 1919; „încotro ne duce destinul“, Iași 1926; „Patria“ roman, ediția H, ian, 1927; „Orașull amintirilor", ed. II, București, 1936 ; „Caiete săptămânale“ (două serii), București, 1937 ; „Călătorul romantic“, București, 1938. Despre recenta operă a d-lui Eug. Herovanu „Cartea Prieteniei“ vom scrie o recenzie, curând. AUSONIA Ausonia, revista de cultură clasică, pentru școlari și tineret, publicată de „Institutul de studii latine“, de sub conducerea d-lui N. I. Henescu, profesor la universitatea din București, a apărut cu numărul 4, Ianuarie, a.c. Colaborează : M. Mihăileanu; P. P. Ionescu; D. Popescu; A. Iordănescu ; P. M. Mușat ; N. I. Niciuliță;I. Almăjanu; V. Teodosiu ; I. Săvulescu; N. I. Barbu. DA-MI ÎNAPOI GRĂDINILE In primele zile după Sărbători, a apărut volumul de poezii al d-lui N. Crevedia, intitulat „Da-mi înnapoi grădinile“. A treia culegere de versuri a d-lui M. Crevedia vede lumina tiparului în editura „Cartea Românească“, în care au apărut „Bulgări și stele“ și „Maria“. „ REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE Sumarul: Mihail Sadoveanu : Când a fost judecată prea-frumoasa Satun; Mihail Codreanu:?; Gh. Brăescu: Margot; (IV); Al. O. Teodoreanu: Banalități paradoxale; Emil Giurgiuca: Versuri; Ury Benador: Final; Charles Drouhet : Influența franceză în poezia lui Macedonski; Ovidiu Constantinescu: Cum va fi fost; Eugen Angelescu: întâmplarea și descoperirile științifice; Al. Iordan: Preocupările linguistice și gramaticale ale lui V. Alecsandri; C. Ionescu-Gulian: Etica stoică și problema eticei esențiale; Penpessinus : Jurnal de lector; G. Călinescu: Ion Minulescu; Pompiliu Constantinescu: Un prozator distins; Șerrban Cioculescu: Un centenar stendhalian; E. Lovinescu: Pagini din carnetul unui memorialist; Mircea Eliade: Imagini dintr’o Românie aspră; Ion Biberi: Mesajul lui Jean Giono; Dr. Petre Pandrea: O monografie germană despre diplomație; D. I. Suchianu: Actualități culturale Europene. Virgil Gheorghiu: Cronica muzicală; Al. Mironescu: Intre avion și submarin : Redacția: Sfârșit de an. Note. Decembrie — Un Greco în Ar gentina — O. Goga — Agata Bâr sescu — Stendhal și Italia — Flora României. ALEXANDRU ILEA D. Alexandru Ilea va publica în curând un volum de versuri intitulat „In tovărășia lui Jupiter“. Cartea cuprinde trei cicluri: 1) „In tovărășia lui Lucifer“, 2) „Inpas“, 3) „Hoinar“. Credem că d. Alexandru Ilea se va impune atenției cititorilor, prin versurile sale, pline de frământarea unui spirit în căutare de expresie. CÂRTI NOI IN EDITURA „FUNDAȚIEI PENTRU LITERATURA ȘI ARTA REGELE CAROL II“ Biblia Regele Carol II ediția II—IlI-a tradusă din originale ebraice și grecești de Sfinții Părinți Profesorii V. Radu și Gala Galaction. In Biblioteca Scriitorii Români Contemporani: Teodor Scorțescu: „CONCINA PRADATA“ — roman. In Biblioteca Scriitorii Români Moderni: Al. Macedonski: OPERE vol. II, Teatru. Ediție critică însoțită de un studiu introductiv și note de d. prof. Tudor Vianu, cu șase planșe afară din text. In Biblioteca de Filosofie Românească : „L’Experience microphysikque et la pensée Humaine”. Mica Enciclopedie: Gheorghe I. Brătianu: „O enigmă și un miracol istoric: poporul român“, cu 5 planșe și 2 hărți afară din text. In ed. „Cartea Românească’ au apărut: M. Eminescu, Basme în proză, ediție îngrijită de Ion Pillat, Franz Brandrup, Jucca, o nouă plantă textilă. In alte edituri: Emil Cioran, Amurgul gândurilor. N. Grassu: Epigrame. Gellu Naum: Vasco de Gama, versuri. I. Stănciulescu - Mehedinți : Cântec de lumină, versuri. Gh. Atanasiu: Moara roșie, roman. G. H. Wells: Năvălitorii din stele (ed. „Socec“. Căpitanul Scott: Ultima expediție la polul Sud. ERATA In poezia „Jelania uitării morților“, a treia din ciclul poemelor lui Jules Laforgue, traduse de d-ra Anișoara Odeanu și publicat în numărul de Crăciun al revistei noastre, s’a strecurat o greșeală, a cărei corectare o facem acum, la întoarcerea traducătoarei din provincie. Astfel, la începutul iStrofei a cincea se va citi : „Cina a fost măreață“, în loc de „Cine-a fost măreață“, iar versul trei din strofa a șaptea se va citi „Ce zinci, iubița mea?”, —In loc de „Ce faci, iubitei mea?”. Titu Maiorescu tură, artă, idei... Venus din Millo (Urmare din pag. 3-a) O vizită acasă la soții Achim avea să-l lămurească — gândea Voinea — înainte de a o face. Acum ieșind pe poartă și apucând drumul spitalului, trebui să constate că și servitoarea nu vorbea decât la fel cu ceilalți o mie de monștri gata să înnece un suflet curat de copilă în rigola bârfelilor... — Dar unde e doamna Achim ? se întreba el cu sensul precis, de ce nu este lângă sora ei. A plecat cu copil cu tot ? (Altă întrebare de prisos, care credea el că putea să rezolve ceva). Uneori îți este atât de greu să privești realitatea așa cum este și trebuie să te sbați cu tine însuți, cu ei toți ca să răstorni minciuna luată de ei drept adevăr... De ce nu te cred ? De ce nu te ’nțeleg ? ? Ceasul de la Primărie —cel cu patru fețe — bătea ora patru. Pe străzi treceau la pas și legănate trăsurile goale. Birjarii picoteau pe capră. După amiază de vară provincială cu muște șirete și câini adormiți în mijlocul străzii. Cunoscuții îi aținură calea. Nici unul nu pierdu prilejul să-l ia peste picior pe „chestia“ vizitelor lui de la spital. Se aflase peste tot, așa că nu mai era nevoie să se ascundă. Era acelaș gen de ironie cu al doctorului. Anton Voinea era un modest profesor de caligrafie și desen și nimeni nu crezuse în posibilitățile lui de creație artistică. Pretenția lui, lansată de medicul șef al spitalului — de a creia o Venus din Millo dintr’o epavă aruncată de grătarul locomotivei, revoltase pur și simplu pe concetățeni și îi punea într’o lumină cât mai nefavorabilă . — Dar sunt imbecili, le răspundea în gândul tuturor de a valma. Eu vreau în primul rând sări redau viața, încrederea în viață și pe urmă poate mă voi gândi la artă... Arta, arta... și arta este încă un fel de a vorbi... Recunoaște că, preocupat de eliberarea bolnavei de sub povara trecutului trist, îi vorbise într’una din zile de frumusețea nepieritoare a Venerei din Millo. Recunoaște că a căutat să-i arate chiar o asemănare de situații tot tragice. La Venus din Millo năzuința de perfect a unui artist mutilase o mână, la ea aceiaș năzuință de perfect a unui alt maestru al vieții: iubirea... Da, e adevărat că reușise să-i vorbească din ce în ce mai cald de liniștea unui cămin undeva într’un orășel necunoscut... N’a primit nici un răspuns. Ea rămăsese închisă în aceiaș muțenie hotărîtă, dar faptul că nu îngăduise să-i vorbească pe acest ton însemnase pentru Voinea mult de tot... Trecuse de Prefectură și se apropia de spital tot mai îngândurat. O lămurire cu soții Achim i-ar fi fost salvatoare. Absența doamnei Achim pusă în gura servitoarei pentru oricine altul era elocventă. Pentru Voinea, nu. Și totuși portretul de pe noptieră îi revine în minte tot mai cicălitor. — Să fi fost al lui Achim ? Al cumnatului ei ? Nu se poate !... Dacă Achim l-ar opri acum în stradă și i-ar spune, uite-așa, așa, așa... hei, s’ar schimba povestea... Și totuși minte. Oride câte ori vrea să facă pace cu toată lumea și să gândească la fel cu ea, de atâtea revede rezerva de spital, mânecuța roz, buclele așezate și cuminți... Ar accepta realitatea, se îmbărbătează el, oricum ar fi. I e rușine totuși să-și mărturisească durerea cu care ar primi-o, dacă ar fi așa... Pătrunse în coridorul spitalului și se îndreptă spre rezervă. Infirmiera îi tăie drumul și îl vesti pe șoptite : — A venit domnul inginer... E ’năuntru... Voinea nu mai așteptă nimic. Ca niciodată în viața lui prinse puteri și deschise ușa fără nici o prevenire... Venus din Millo „a lui“ era acolo cu fruntea pe umărul inginerului... In îmbrățișarea lor brațul stâng sfârtecat al domnișoarei Mișu fremăta și el de bucurie... Știa și infirmiera... Și Voinea își strânse pleoapele să nu mai vadă și rămase cel din urmă în singurătatea complice a rezervei. MATEI ALEXANDRESCU Italia lui Giovanni Papini (Urmare din pao. ) Există un anumit ritm in istoria italiană, o anumită simetrie între epocile sale. Poate cel mai original dintre capitolele cărții este Filosofia della storia d Italia, în care Papini încearcă să pătrundă sensul misterios al acestui ciclu,, care pare că se verifică întocmai. Momentul I : fragmentarietate ; — momentul II : fragmentele se contopesc în unitate ; — momentul III : dela unitate se trece la cuceriri externe, ila expansiunea imperială — momentul IV: imperiul e pierdut dar rămâne unitatea ; — momentul V : invazii umile fracturează și fărâmițează această unitate ; — momentul VI : după lungi secaoe, se reconstituiește unitatea; — momentul VII: fundarea unui nou Imperiu. Sau, integrate cronologie : I, fragmentarietate (sec. XI—III In. Chir.) ; II, unirea întregei peninsule cu Roma (după 222 In. Chr.) ; III, Imperiul italian (de la 206 In. Chr. când se cucerește Spania, până la disoluția Imperiului la începutul secolului V după Chr.) ; IV, unitatea sub regii barbari (până il la 568, când Invadează îiongobazii) ; V, a doua fărâmițare a Italiei (568—1870) ; VI, a doua unitate italiană (dela 1870 la cuceririle din Africa); VII, al doilea Imperiu Italian (dela 1885, cucerirea Eristreei, 1939 Albania, etc.) Stă deci i îm destinul istoric al poporului italian căderea și ridicarea, moartea aparentă și reînvierea. Nicio altă națiune europeană nu mai cunoaște un © Mu similar, Grecia, ruinată multe secole înainte de Imperiul roman, și-a recăpătat unitatea în 1822—1829, dar expansiunea lor în Asia Mică a fost strivită în 1922 de către Kemal. Stă, de asemenea, în destinul Italiei ca momentele ei de ascensiune politică și culturală să fie realizate sub dictatură. Dela Cesar ta Musdini, trecând sprtim acei Papi a căror autoritate era absolută, ca Inocențiu III și Bonifaciu VIII, geniul italic a prestat totalitar și sub regimuri de autoritate. In sfârșit, într-un alt capitol, Papini găsește următoarele „semnalmente“ ale emirului italian : victoria asupra morții (de la monumentele funerare în poezia lui Ungaretti) ; iubirea iubirii (cei mai mari poeți ai dragostei, Dante și Petrarca, alături de misticul Sf. Francesc — iubirea lui Chris, toți — și pasionatul d’Annunzio) ; cucerirea timpului (de la aplecarea etruiscilor către auruspici, până la „profeții“ care revelau viitorul, Gioachino de Fiore, etc.) ; revelația realității (filozofii și sdentitații din Renaștere) ; căutarea concretului și eficientului (realismul poporului, geniul politic, puțina aplecare către fantastic a italianului, inexistența romanului italian, etc.). Papini termină cartea cu un mesagiu către tinerii italieni, în care, amintindu-le gloria, geniul și fertilitatea neamului din care fac parte, le cere să fie cât mai modești. O asemenea bogăție și un asemenea destin nu te poate face decât modest, sfios, muncitor. Misiunea generațiilor viitoare o anticipează Papini într-un alt capitol, în care încearcă să demonstreze că Europa nu poate fi unificată decât de Italia. Nu cucerită și nici stăpânită, așa cum au procedat celelalte imperialisme — ci unificată sub sceptrul Romei. Scăparea Europei Papini nu o vede nici în Liga Națiunilor, nici într’o Pan Europa de tip democratic — ci numai condusă și organizată, generos, de Italia. Ideile lui Dante din De Monarchia își dau aici întâlnire cu teoriile lui Martiiavei din II Principe. Cel dintâi, angelic ; ceialt, demonic, cel dintâi de o mistică ineficientă, celalt de o bestială eficiență. Misiunea Italiei viitoare este să „unifice“ aceste două viziuni și să armonizeze aceste două tehnici, „Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii“ — aminteește Papini acest sfat al Mântuitorului. Misiunea pe care o impune el Italiei viitorului, o impune în numele catolicismului ecumenic, al virtuților civilizatorii ale geniului roman. Și importanța pe care o dă Papini acestei misiuni îl scoate din grupul „naționaliștilor“ italieni, și îl așează în grupul „profeților“, alături de Gioachino da Fiore și Giuseppe Mazzini... MIRCEA ELIADE Cum sfârșesc civilizațiile... Urmare din pag. I-a. Așa am ajuns la arhitectura de azi, care nu mai specifică, ci generalizează, nu gândești piatră cu piatră, ci etaj cu etaj, dacă un cartier cu cartier. E un rău ? e un bine ? Nu știm. Dar e altceva. Lumea noastră e lipsită de densitatea, care singură dădea vieață lucrurilor. Amănuntele s’au estompat și apoi A apărut, în colecția „UNIVERSUL LITERAR“ BALAMUC-PALADE HOTEL text, desen și humor de GEORGE VOINESCU prefață de Emil Botta au pierit. întregul nu mai e organic , e abstract. Că amănuntul era gândit pentru el însuși pentru că, în fond, occidentalul de altă dată avea sensul organicității întregului, sens care singur justifică amănuntul — o altă temă de discutat. Acum stăm în fața faptului acestuia impresionant, că o civilizație care te cucerește prin înțelesurile ei locale, pierde cheia lor. Să fie acesta sfârșitul civilizației apusene ? E un sfârșit, în orice caz. Și te deprimă, firește, gândul tuturor catedralelor care s’ar putea prăbuși sub blestemul bombelor noastre. Dar te deprimă — cine știe dacă nu mai mult ? — gândul tuturor catedralelor care nu s’au mai înălțat de sub blestemul neputințelor noastre. CONSTANTIN NOICA TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464938. — Ce-1 salută pe tipul ăsta, așa de respectuos? — Ăst! Mai încet: ăsta e personagiu pe pagina ’ntâia in „Balamuc Palace Hotel“! — De ce te-ai pus pălăria cu fundul în jos? — Păi altfel, cum vrei să cadă ,prostule!