Universul, septembrie 1886 (Anul 3, nr. 606-623)

1886-09-04 / nr. 606

UWersul No. 606. „E un fapt sigur­ că tote telegramele ce acest principe a trimis la Petersburg erau turnate pe același calup de umilință ca și ultima telegramă în care, ca ce­va nou, mai era și o trăsură de sarcasm ce cred că a rădicat în Rusia o vie indig­nare. (Aserțiunea acesta se potrivește cu știrea după care, dacă țarul a respins lui Baten­berg cu vorbe așa aspre a fă­cut’o cu credința ca conținutul telegramei acestuia era o ironie și o bătaie de joc). „Vorbele lui Battenberg nu s’au po­trivit, nici o dată, cu faptele lui. Atâta prefăcătorie inspirase un mare desgust în cercurile conducătore ruse. Câte plângeri n’au venit din Bulgaria în contra lui! O dată s’a zis că vrea să facă pe bulgari catolici. Altă dată că ’și adunase o avere colosală din biruri și că împrumuturile pe care le cerea erau cijmuite de dânsul, într’un chip neomenos. „Cum putea Rusia să remâne indiferentă în fața atâtor acuzațiuni pornite de la cei mai cinstiți notabili ?“ Acestea și multe astfel de lucruri scrie d­na de Noch­off despre prințul Alexan­dru. Eu cred că scrierea eî n’o să aibă alt efect de­cât s’arate lumea prin ce mijloce Rusia se încurcă a ’și atrage opi­niunea în favorea sa. S pice din țară Un monstru.—Din satul Șivița s’a trimis prefecturei locale un nou născut care e un fenomen de rară monstruositate. Fă­tul este anacefalic (fără crieri) și cu du­blu bot de iepure. In spina bifidă, mons­trul prezintă o tumore licvidă pediculată conținând, în sacul care-î voluminos și cu păreți­ groși, o cantitate de vre­o sută grame lichid cefalo­rah­idian. Acest fenomen teratologic e atât de rar că, după spusa medicilor cari au pre­gătit conservarea fătului spre a o trimite la București, abia dacă există două sau trei coșuri în tote museele din lume. Punerea fătului în spirt, după regulile și în condițiunile cerute de șolință pentru conservarea lui, s’a efectuat la farmacia Rehin sub privegherea unui medic. Un cadavru.­ Sâmbătă s’a prins pe Dunăre cadavrul băiatului Nicolae Mihail înecat în ziua de 26 August. O probă în mijlocul focului.—Ieri fără la 7 ore, a avut loc în localul pati­­nagiului proba de foc a d-lui inginer Schalla; proba a reușit forte bine. D. Schalla în mijlocul văpăii produsă de 5 grămezi înalte de lemne peste cari se puseseră strujituri și se turnase petroliu, a făcut evoluțiune timp de 15 minute, îm­brăcat cu hainele inventate de d sea. Se mișca în mijlocul focului ca în loc liber și se culca peste foc. Aerul i se trimitea cu ajutorul unei mari foi prin un tub. A­­semene­a se trimitea apă cu pompa spre a -și ținea îmbrăcămintea udă. Lucrul era în adevăr vrednic de văzut, și d. Schall a­­ fost necontenit acoperit de aplausele u­­nanime ale publicului.­­ Inaugur­area Cartei de Apel din Galați s’a fâcut ieri. Oficiul divin s’a făcut de P. S. S. E­­piscopul Dunării de jos, în fața autorită­ților locale. Pe urmă, domnul președinte de secție, Ștefănescu, răspunse felicitărilor P. S. L. și după ce magistrații își ocupară locu­rile, d. Burada, procurorul general rosti discursul de deschidere, vorbind despre falimente. Corespondența Telegrafică (Serviciul particular al „ Universului“) împăratul Germaniei la Strasburg. Strasburg. 1 Septembrie. Cu ocazia manevrelor împăratul german a sosit aci cu mai mulți prinți. Era așteptat de regele Saxoniei. Primirea oficială ce i s-a făcut a fost strălucită. Sara orașul a fost iluminat. A fost retragere cu facle precum și un concert militar la care au luat parte mai bine de 1000 muzicanți din 33 batalione diferite. Turcia înclină spre Anglia Constantinopol, 1 Septembre. S-a vorbit în străinătate că Turcia ar vrea să închee un soio de alianță cu Ru­sia. Aici se crede că mai curând Tur­cia va încheia o asemenea alianță cu Anglia contra Rusiei. Aci se cunosc as­pirațiile Rusiei în privința Constantinopo­­lul și se știe asemenea că tate mișcările ei au un mobil interesat. Anglia din con­tră ține forte mult la existența­­ europene ca o garanție pentru rt­tarea intereselor sale celor mai mai Prințul Alexandru n’a abdicat. Filipopol, 2 Septem Tribunalele Rumeliei continua a ’a­nunța hotărârile lor în numele prii Alexandru, ca și cum acesta n’a r­i­dicat; execuțiile adiministrative de mene se fac în numele principelui, mulți țăranii cari veneau de la un­­ sat de pe malul mărei au afirmat că prințul n'a abdicat, că el se află la Sofia. Ast­fel trista veste n’a pătruns încă în tote satele; țăranii nu știu că au perdut pe prințul lor iubit. -------------------------------------------------­ -2- Regina apoi cu un glas viu și mișcat a zis: „In amintirea acelora cari au suferit și a murit pentru țară și în sănătatea ace­­lora cari vor ajunge viteji.“ Entusiasmul născut din aceste câte­va vorbe a fost de nedescris. Inter­ime.—D. A. Stolojan primind un concediu de 25 zile, d. I. C. Brătianu, președintele consiliului de miniștri, e în­sărcinat cu interimul până la întorcerea titularului. Asemenea d. Nacu, ministru de finance, e însărcinat cu interimul ministerului șco­­lilor. 2fe Scala normala de institutori din nou înființată, se va instala în localul unde a fost s­ala de poduri și șosele pe str. Știrbei-Vodă. Comisia examinatoare pentru can­didații școlii de poduri și șosele se com­pune din d-nii C. Duca, președinte, Ca­­putineanu, Saligni, căpitan Doda și Gr. Kirilof, membri. Valori găsite. Sergentul din strada Teilor a găsit alaltăieri un portofoliu cu hârtii de valore, care se află depus la poliție. Un scandal s’a petrecut pe str. Be­­i intre un oltean și mai multe maha­­laice. Olteanul n’a voit să dea restul 5 bani de la târguiala unor struguri, ceea a voit să se satisfacă singură din sul cu marfă, olteanul nu s’a învoit, nu a fost aci și pe urmă bătaia. Fe­ile se zice că au dat o calcavură bună sânului, de alt­fel ómenii singuri s’au tot și singuri s’au despărțit fără să se a istece poliza care nu scie nici unde oxj afla. CRONICA BUCURESTEANA Miercuri, 6 Septembre. Tribunalul de I fov s’a constituit în modul următor pentru anul judiciar 1886-87, Secția 1: M. Macca, prim președinte ; M. Ghimpu și I. Boam­bă, membri; P. Christopolu, supleant. —Secția II: I. Dju­vara, președinte; Sc. Ghika și Al. Cuio­glu, membri; T. Zamfirescu, supleant.— Secția 111: Ath. Athanasovici, președinte; St. Christu, membru și N. Vereas, suple­ant. Secția IV: C. Năcescu, președinte ; Sc. Orescu, membru și A. P. Dumitrescu, supleant.—Secția notariatului: D. Carp, președinte; D. Mavrodin și St. Vlădoianu membri: Costescu, supleant. Aniversarea luarea Griviței.— Cu o­cazia aniversarei de nouă ani de la lua­rea Griviței de armata română, a fost un banchet la castelul Peleș. Regele, rădicând paharul, a rostit câte­va cuvinte patriotice adânc simțite și a băut pentru armată. 1SToiități Telegrasafice Londra 2 Septembre. Arsenalul de la Chatham a primit or­dinul să iubdscă lucrurile de inarmare a corăbiilor și la trebuință, să lucreze noptea. Aceste instrucțiuni au­ causat o oare­care emoțiune, căci dau loc la temeri de com­­plicațiuni continentale. Luchien, 2 Septembrie. Sâmbătă, cu pensiunea zilei Țarului, s-a dat un prânz de gală la împărat, care a ridicat un toast în sănătatea împăratului Alexandru. Musiea a cântat imnul ru­sesc. Țarul a mulțumit printr-o telegramă. Luchien, 2 Septembrie. D. Sturza a sosit la amenzi. A avut o întrevedere cu cornițele Kalnoky, care i-a înapoiat vizita apoi a asistat la prânzul dat de împărat. I­. Sturza a plecat astă­­napte la Lemberg, de unde, după „Noua Presa Liberă“ va merge chiar astă­zi la Berlin. Sofia, 2 Septembrie. Se așteptă actul de recunoștere al re­genței de către marile puteri. Câți­va a­­genți diplomatici ar fi primit ordinul de a informa în astă privință pe ministrul a­­facerilor streine. 4 (16) Septembre 1886 Sofia 2 Septembrie. La deschiderea adunării, d. Stambuloff, în numele regenței, a pronunțat un dis­curs, din care iacă principalile pasagii: „ Cunoșteți ultimile și tristele eveni­mente prin care a trecut țara, precum și menifestul, ce Principile a adresat na­țiunii, în care declară că e încredințat că independența, libertatea și drepturile țării nu vor fi vătămate și a decis a renunța la tronul Bulgariei, pentru ca bunele relați­­uni să se restabilesca repede între Bul­garia și Rusia liberatóre. Văzând starea critică prin care trece țara, suntem încredințați că toți Bulgarii, fără deosibire de rasă, cult sau partid, vor da guvernului un sprijin puternic și o cooperatiune patriotică, pentru ca pe de o parte, ordinea, liniștea, și siguranța in­­teriora sa fie ocrotite și ca, pe de­ altă parte țara să pot i eși din crisa actuală păs­­trându-și drepturile sale neatinse. Tronul fiind vacant, guvernul conform constituțiunii va convoca o mare adunare în cel mai scurt termin.“ înaintea alegerii biuroului un deputat zicând : Prima nóstra gândire trebuie să fie pentru prințul absent “ Adunarea se sculă și strigă: „Trăiască Principele!“ Consiliu practic Răni?­l ți taetu’i.— Dacă ele nu sunt mari și grave și dacă curgerea de sânge nu este pre abondentă, se va face spăla­turi cu apă rece și se va reuni husele ranei cu o ușioră de cârpă simplă sau înmuiată într-o amestecătură de albuș de ou cu scrobela albă. Când scurgerea de sânge este pre mare, sau când vom vedea că sângele țâșnește, din rană se va trimite îndată după doctor; până atuncea însă vom căuta a apăsa cu degetele sau cu ce­va solid, unul sau două laturi de mână în susul ranei, căutând mai cu deosebire a apăsa pe o parte a corpului unde osul se afla mai puțin acoperit cu carne. In alte cazuri (răniri la cap și altele), când ve­dem că sângele curge cu abundență nu trebue să ne perdem curagiul, vom intro­duce unul sau done degete în rană apă­sând în acea parte de unde vom vedea că est sângele, vom mai putea pune în rană o bucată de iască sau bumbac îmu­­iat în spirt cu apă. Pentru un timp scurt (1/2 sau o oră), ne va fi permis chiar a lega strâns cu o fașă sau batistă, îndoită de două ori, pe dupe partea membrului unde se află hemoragia (scurgerea de sânge) cu țâșnituri, bine­înțeles ce­va mai sus de unde se află rana. Când hemoragia a fost oprită și rana prin întinderea ei reclamă îngrijiri înde­lungate, vom avea în vedere curățenia lor prin spălaturi și băi locale cu apă caldă, pansamente cu seamă, unt de migdale, cerat simplu, apă amestecată cu puțin spirt sau rachiu sunt mijloce caii par simple dar cari sunt menite a aduce bune folose. Când rănile au devenit locul unei cangrene, ori când ele dau naștere unui puroiu cu miros tare, spălături de 2 ori pe zi cu defecțiuni (fierturi) de coja de gingm­a sau stejar, sunt minunate mijloce pentru a întâmpina diferite și triste con­secințe. UToita, Universului“ 61 ELENA roman original de datine, politic-filosofic DE DIMITRIE BOLINTINEA­NU Maria Nenorocitul bărbat primi zece lovituri e sabie pe spinare. Sub­ prefectul dete­rdin să-î ducă la Ploiești pe jos, jandar­mii porniră cu dânșii și sub­prefectul se prepara a pleca în trăsura lui George. — Arhonda ! strigă un aredaș grec, ar­­honda! iacă un țăran, clăcaș pe moșia ce țin, în posesie, are să-mi facă trei zile de lucru, și în loc să fie acolo, să plimbă fugit... l’am prin aici. — Așa este, bre­­ întrebă sub­prefectul pe țăran. — Am plecat, boerule, din satul meu să me duc la satul Văii unde ml a murit copilul pe drum. Se ducea cu carul cu fân, când un poștaș ce ducea în plac un curier rus ori­ndriț, îl lovi cu biciul ca să abată, bietul băiat, curând să se fei­ască, căzu sub rota și îl spintecă cât muri pe loc... Azi îl îngropam la satul poștii unde îl aruncaseră pe gunom mort. Așa este ! ziseră mai mulți țărani. — Legea este lege, răspunse sub­pre­fectul. Ea nu va să știe de morți. Și tu ești vinovat. Sa’l ducă să’l închidă la taci! Țăranul vorbi cu căprarul încet, căpra­rul cu suprefectul. Suprefectul dete din cap în semn de aprobare. — Să’i duci tu, căprare ! zise sub­pre­fectul, apoi înturnându se către grec, îi zise : — Vei fi mulțumit... în loc de trei zile care a lipsit, îți va munci șfise, dar nici d-ta nu o să uiți că-ți fac acest bine ? — Nu, arhonta, vai-de-mie! Și alăturându-se de subprefect, îi lu­necă doi napoleoni în mână. Țăranul ce se duse cu căprarul la în­chisore, o dată departe, lăsă un galben în mâna căprarului și fuse liber. — Ai luat galbenul? îl întrebă sub­pre­fectul. — Iată 1! răspunse căprarul. — Astăzi am avut apă la mara, zise sub­prefectul, tóte merg bine, numai mi e tema să nu mă scoță liberali ca unul ce am fost ciocoiü în casa lui B... Cine póte să-și facă ideie de neodihna Măriei mergând la ínchisore la Ploești! sărmana femeie uitase rănile ce avea pe spate pe lângă temerea că nu va putea servi aci pe făcâtorea sa de bine. El ajunseră la prefectură, sora aci nu era nimeni, jan­darmii îl închiseră, într’un fel de casă de gard învelit cu paie. Ei trecură aici jumă­tate din nopte în suferințele cele mai amari. — Știi tu una, George ? zise Maria, am găsit un mijloc să eșim de aici, gardul din fund e spart de vre­un cane, spăr­tura e destul de mare, ea, mai rupând din inele, să eșim câte unul, dorobanții nu păzăsc într’acolo. — Să vedem­ zise George, și se duse ă viziteze spărtura. Apoi, gândul teu e bun, zise el. Să fugim, apoi Dumnezeu­ nu ne va lăsa. In acel timp Zoe cu principesa Iordache și amicii săi erau pe drumul Ploești iar Postelnicul pleca la Fănești. Peste două ore Maria, cu spatele sân­gerat , cu ochii plini de lacrimi era în brațele protectriței sale care îi procura tote îngrijirile. Alexandru plecase către București, fără zgomot. El aflase de la Maria planul infernal al Zoei, și găsi pu­terea a se despărți de Elena chiar în a­­morul ce avea pentru densa.­­ Era zece ore din nopte. Maria spunea celor două dame cum se întâmplase cu loviturile ce primise de la domnișorul cu lornionul la ochi. — Am auzit, zicea ea, că s’au schim­bat lucrurile în bine ; cu toți suntem ro­mâni și legile sunt pentru toți, dar se vede că au­ fost numai vorbe. Zile de muncă pentru arendaș, zile de muncă pentru țară și nu se mai sfîrșesc! barbatu mea a fost luat la uciderea lăcustelor, la un satș03e poștii de la Brebu­, l’a ținut două săp­tămâni, și l’a silit să lucreze cu alți zece români la facerea unui gard al arenda­șului moșiei de acolo. Ei au cam cârtit, dar sub­ cârmuitorul iau amenințat cu în­­chisore și bătie. — Vă plâng, Maria, zise Elena, dar caută să mai suferiți. Se vor schimba lu­crurile. — Nu se mai schimba, cuconnță ! D­nii se schimbă, cârmuitorii se schimbă, sub­­cârmuitorii se schimbă, dar ursita nostră rămâne tot cea veche! Se zice că împă­rații lumii au luat în manile lor ursita acestei țări , dar noi nu vedem nici o schimbare în bine. Se vede că Dumnezeu ne a uitat! — Nu vorbi așa, copilă ! zise Elena, pe cât timp noi vom fi cu Dumnezeu, Dura­­va fi cu noi... — Strigarea unor poștași puse termen acestei conversări. — Auzi... vin!... zise Maria. (Va urma).

Next