Universul, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 1-28)

1887-01-02 / nr. 1

Universul, Nm 1. Oamenii mai în vârstă înlocuesc sorcova cu câte un vătrai sau cu câte o r,mirea de mer. Uneori îți aruncă bobe de grâu în cap și -ți ureza spor și berechet. Peste zi chef și veselie la tortă. Mamele se duc pe la mesele care le-a moșit ca să le dea copiii de grindă. Prin sat umblă steaua, vielelmii și lăutarii. Aceștia din urmă cântă mai ales pe la omenii cu dare de mână. Terențiu. DIN FRANCIA (Corespondența particulară a „niversului“) Paris, 28 Decembre. Sgouiotele de résboiu.—S’a mai liniștit puțin gălăgia ce începuse să se fată împrejurul proiectelor de îmbunătățire a armatei nostre și împrejurul câtorva discursuri—în fond nimic mai puțin decât răsboinice—ale ministrului nostru de răsboiu. Pentru un observator imparțial, adevărul reiese și mai curat, și mai sigur, în urma acelei gălăgii: în Francia nimeni nu îndemna la răsboiu. Armata, liniștită și demnă, nici nu se teme de el, nici nu ’i dorește ; ea are conștiința forței sale, dar o cunoște și p’a vecinilor ei și acesta e începutul înțelepciunei. Desigur nici marea majoritate a națiunei germane nu dorește răsboiul. Și sgomotele cari abia s’au liniștt purced de la o fracțiune a partidului militar german și — se mai zice — de la Englitera. Armata germană superioră?—Lăsând de ocamda la o parte bănuiala asupra celei din urmă, trebue să ne întrebăm ce motiv pute avea acea fracțiune a partidului militar german să dorescă războiul ? Unul singur , el crede că armata germană fiind încă superioră celei franceze, ar fi vremea ca cea d’intern să ’și afirme încă o dată acea superioritate și să pună în respect pentru alți câțiva ani pe cea din urmă. Să fie armata germană în adevăr atât de superioră ? O comparație. — Persone competente sunt cu totul de altă părere. Armata germană se ține superioră cu puștile de repetiție, cu cavaleria ei, cu repeziciunea mobilizare și cu materialul de răsboiu. Dar se înșala. Pușca cu repetiție se introduce și la noi, dar spre părerea de rest a ofițerilor noștri caii sunt convinși că singurul ei avantagiu e de a iuți forte puțin tirul, în schimbul desavantagiului de a expune pe soldați la risipirea nebunescă a și de a face tirul mai nesigur, veni, disciplina focului, atât de în răsboiu, e mai greu de ținut cu repetiție, și dacă Franța o o face numai ca să nu se pară neîndărătul altor țeri. Inferioritatea cavaleriei nostr numerică, lucru ușor de repar se va și repara peste câteva 1 casi a manevrelor s’a putut îns ce plătește. Chiar ofițerii geri surprinși, au fost siliți s’o laud Materialul nostru de răsboiü sigururile bmenilor competenți, și cu nimic inferior nici celui altuia. Iar în ce privește remobilizarea, e destul să spun c temut introdus din nou, celuisprezece zile Franța e în starlizeze două milione de soldați. A estă comparație nu e făcu căruia mi s’ar putea contesta competința; e făcută de un omagiu militar al cărui nume „” publică comparația, nu e autoi divulge, dar al cărui chip de lucrurile inspiră totă încredere. Sfîrșesc cu vorbele cu car și el. Francia dorește pacea, teme de răsboiu. INTEMPL ZDNNCT XTXIDIE'I'IE O femeie arsă de vie.— staniu, servitore la d. advocat din Iași, voind a face focul cu dul s’a versat asupra hanilor luând foc î-a cauzat arsuri grav după 24 ore de suferinți groz, încetă din viață, în spitalul Sf . Viață lungă. — Femeia Anna din comuna Clejanî, județ în etate de 110 ani, a încetat în noptea de 10 — 11 curent, mitr capital Bal. — Astâ-»ba, mare bal la ACTE OFICIALE D. C. Climescu, profesor la de științe din Iași, s’a confirmat period de 3 ani, în funcția al acelei facultăți. *D. Lupu C. Costache, perfidului Covurlui, este autorizat t provisoriu afacerile prefecturei Botoșani, până la numirea de titularului, în locul d-lui N. R. misionat, iar d. M. C. Miclescu efecturei județului Covurlui, este i să gereze asemenea provisoriüe acelei prefecturi, pe tot timpul , de la post a titularului. îspondența Telegrafică actul particular al „ Universului 1) în d-lui Iankof la Constantinopola bulgară și prințul Alexandru Sofia, 80 Decembre. Jankof a cerut să i se dea o esare să’l petrecă până la graniță, iuse de atentate; cererea i s’a iat.—De câteva zile circulă sgomoarmata bulgară și rumeliată are iol să proclame din nou pe prințul dru. Alianță contra Franciei Paris, 80 Decembre. Francez publica un articol lung unui pretins plan de alianță între mia, Italia și Spania în contra Franț pe opinia sus zisei gazete, marelazaine n’ar fi străin acestor planuri. fie a crizei bulgare propusă de Turcia Constantinopol, 30 Decembre. I spune cu siguranța în cercurile bine are de aci că Turcia va propuni soluție a chestiei bulgare și a nuîmperatul Wilhelm sa fie rugat sa neze pe viitorul prinț al Bulgariei. Temeri de invazie în Serbia Viena 30 Decembre. anunță aci că niște agenți ai prin din Muntenegru ar fi împărțit altor bande numerose de briganzi, ca moment dat se navălescă în Serbia. CRONICA In ajunul anului nou chemaseră și pe Radu Lineanu la Șiel care nu mai găsea mîngăe nimic, el care își avea inima sa pentru totdeauna de suferințe, își ai haina cea mai bună ce avea în i plecă grăbit din odăița-i mică ș 0să din fundul curții ca și cum dus sâ găsăscă un balsam pentru sufl țești. Lui repede treptele scă ai domnei Hurianu și fu primit cu bună voință. Domna Hurianu îi sică a venit; d. Hurianu începu basca cu dânsul politică. După vr’ote de oră salonul se umplu de rude ape de ale gazdei. Fetele începură te la pDne, să vorbescă, să rîza, diele reversau valuri de lumină, pianul, valuri de armonie, ochii frumoși de copile, valuri de fericire. Era o atmosferă veselă. Toți erau fericiți, toți își spuneau lucruri frumose, de ocazie. Se scrutau, se felicitau, își strângeau mâinele. Copiii cu părul galben ca aurul sau negru ca abanosul, îmbrăcați în haine de matase albă alergau de colo până colo, se jucau, țipari, rídeau cu hohot. Toți așteptau împărțirea darurilor pentru Anul tron. Momentul acesta în cele din urmă sosi. D. Hurianu dărui unei surori a soției sale un frumos colan de aur cu pietre scumpe ; unei ve ișbre a sa îi dete două brățări de aur prea frumose ; la trei nepote ale sale le dete câte o pereche de cercei cu diamante ; unui văr al său îi oferi un cosornic de aur. Apoi împărți la alte prietine intime cutii cu bombane, cutii cu parfumuri, cărți ilustrate și legate. Când veni rândul copiilor fa o scenă din cele mai frumóse. Li sa dete tuturor păpuși, jucării, cai de lemn cu șele și cu scări, caraciere, muzică, uniforme militărești, cărți de basme și de poezii, tiălăgia ce faceau mititeii era greu de descris. Fiecare își privea cu ochi mari și cu o bucurie nespusă darul ce primise. După daruri urmă șampania. Paharele se umpleau repede și se goleau și mai repede. La acastă petrecere luau parte toți cei din salon afară de Radu care nu se discruntase de loc și care parei că sufere forte mult. D. Hurianu îl întreba mereu: ce are? de ce e trist? cu ce ar putea să ’i înveselescá? Insă Radu îi mulțumea încet spuindu’i că n’are nimic, că așa e firea lui. Și cum putea să fie altfel Radu?[când era bolnav de boia desperării, cânt în inima-i pustie veselia nu mai trimisese de atâta timp razele’i primaveróae, cârti îi murise tot ce avea el mai scump în lume, când aceea care îi jurase iubire îl părăsise, când viața pentru el nu însemna decât: muncă grea și obositóre, singurătate, tăcere, uitare ? Aci unde fusese invitat ca prin minune, privirile nu se lipeau de dânsul, zîmbetele nu sburau spre el. Și cum era să sbere către o figură tristă și oftită ca a lui ? Ochii frumoși se deschideau mari și fermecători tot pentru ochi inimoși! Tot ce îi zimbea și lui era un pistol cam vechiü ce sta atârnat în un colț al iatacului d-lui Hurianu. Acest pistol pare că ’i vorbea ceva, căci nu’și lua ochii de la el. Și când a fost să plece, de ore-.se nu primise nici un dar, a vîrît pe tufiș acest pistol într’unul din buzunare, adoua zi de dimineța a trimes un bilet; d lui Hurianu în care îi făcea cunoscut, că a găsit un leac minunat pentru sufernța sa. IPoița ..Universului“ 5 DRAMELE GELOZIEI PARTEA I O femee gelosa IV Copilul — Elena, să mă ierți, l’am botezat cum ziceai tu ca ți-ai boteza băiatul, de ai avea unu : Armand. Ea aftă din adâncul inimii. — Armand? NIohiamä Armand ? D-na Dupré e mai fericită decât mine, ea are copil! Vilem s’o omor și aș fi omorît’o, dar am văzut copilul, care nu știe nimic, care n’a făcut nimic, nn nevinovat. Nu știu ce s’a petrecut în mine, furia m’a părăsit. Copilul acela m’a dezarmat... Or cât de pornit ar fi cineva spre răsbunare, nu pute omorî o mamă, nu, nici o dată! —- De câți ani e ? — De cinci și jumătate. — Ceea ce vrea să zică că de aprope șapte ani.... Armand plecă capul. — Spune-mi adevărul, Armand, de aș fi avut eu un copil, ai mai fi avut amantă? — Nici o dată! răspunse el cu foc. — Ce l de aceea ai luat’o pentru că n’am făcut nici un copil ? — Oh ! Elena, ai putea avea o asemenea cugetare! — E prea firesc, îmi pare, țineai atât de mult să ai un copil!... Dacă aș face un copil acum? — Aș înebuni de bucurie, d — Te-aș întorce la mine cu — Dar Elena, ți-am spus că că n’am încetat o clipă să te fi — Așadar, dacă voi ierta... să te mai întâlneșt cu deisa ? — Eno, ți am ascuns cu giturile mele cu d-sora Leontin pentru că vream sa fii liniștiți că tremuram sa nu ’ți sdrobesc N’am izbutit, căci ai aflat tot.l nu vor mai fi între mine și duc gâturi supărătore pentru tine, «... fi silit să o văd din când în când.. — Vezi? — Ascultă-mă. Leontina n’are nici un ban; o pot părăsi faiă să-i asigur fbrta, a ei și a copilului ? Ași face o mișelie, nevrednică de mine, pe care nici tu n’ai vrea să o săvârșesc. — Dăi 200000 de lei. — Trebuie să mă silesc s’o fac s’o pri, mască, căci e mândră, nu e o femeie interesată. Dar cred că din pricina copilului va primi. — Și atunci se va sfîrși tot între voi ? — Da. Blena remase puțin gânditore, apoi zise : — Vezi că... mai e copilul. — Așa e. — O să ’l iubești mereu. — De !-aș spune Elena, căci voi uita, că nu’l voi mai iubi, aș minți. Acest copil s’a născut nevinovat din greșală celor ce i au dat viața, nu’l pot părăsi și trebuie să mă interesez de el și să’l ocrotesc. — Da, e fatal, și or când și or cum, acest copil va fi intre noi. — Elenu, te iubesc ! — Fie, Armand, mă iubești, te întorci la mine, dar nu de tot ca altă dată... Am lasa de amanta ta, gelosă atât întins’o omor; acum sunt gelosă de ei, de acel copil așa de frumos, l’am văzut pe gemu hil tei. Ah! acela nu mi se va șterge în vedete, îl voi avea pururea dinainte» ! Dar încredințază-te, nu’î vrea n potrivă, de l-ar muri muma ’1 ea ! Ah ! Elena, ce bună ești, cum Armand, spune-mi cum ai cu seara Leontina Dupre? VI Leontina Dupre Acum șapte ani și câteva luni, venisem la Paris în martie, cu niște treburi. Mă întorceai întro sară acasă fumând, când la colțul stradei Iacob văzui o femeie venind spre mine. Ea nu mă văzuse și nu avui decât timpul sa aud o plângere, un suspin. Negreșit, era vr’o nenorocita deznădăjduită. Mă luai după ea, văzând că se îndrepteze spre Sena și bănuind că vrea să se înece. Dar n’o putui opri, și mă pomenii că dispare în unde. Fără sâ mă gândesc, mă aruncai în apă după ea, și avui fericirea s’o scap. La strigătile de ajutor ce scosel, veni mai multă lume, între care doi sergenți de oraș cu ajutorul cărora o duserăm la comisariatul de poliție cel mai apropiat, unde îi dădurăm tóte îngrijirile trebuitore, căci când am scos’o din apă era iară simțire. înecata era o fată de aprope 18 ani și forte fiumpă, întremată pe deplin, spuse că o chiarnă Leontina Dupré, că e fata unui lucrător gravor și a unei florărese. Apoi, cu o vorbire simplă dar niș<cătare, ne spuse istoria ei ; părinții o dăduse la schiă cu gând să o facă profesura, dar nu putu sta decât 18 luni, tatăl său căzu la pat bolnav reu și tocmai după un an și mai bine muri, în vreme ce tot economiile ce făcuseră el și soțu, sa se cheltuiseră cu boia, învățase și ea meșteșugul nășii, și câștiga cât le trebuia. Dar cuient văduva se bolnăvi și ea și muri pate trei săptămâni, înainte de a muri, ea rugă pe o vecină bătrână care o îngrijea în tot timplul bolii să vegheze asupra fiicei sale și dânsa făgăduise ba chiar spuse a o va lua la ea acasă, lucru pe care fata ’l primi cu bucurie. Din vânzarea lucrurilor de prin casă și a câtorva scule rămas, fata scose vr’o 800 de lei, din cari cu avură gazduitorii ei de cheltuit, duseră b viață veselă, iar cum isprăviră își schirbară purtarea cu fata, și ajunseră până s’o facă să ducă cel mai păcătos trai, înjurând’o și adeseori bătend’o. Biata fată plângea, dar suferea În tăcere neavend cui se plânge. (Varma) ! Di ABONAMENT ESCEPȚIOAL Pe trei luni De astăzi, 1 Ianuarie, deschide un abonament escepțional la „Universul, pe trei luni, cu prețurile din capul lui) cu urmatorele premii : Marele calendar al „Universului Pe 1887 ; Un mare roman—după alegere—p colecția nostră ; Două povestiri. Un calendar de buzunar pe 1887 Afară de acesta, abonații de la Ianuarie vor primi și Calendarul Poular pe 1887.