Universul, octombrie 1887 (Anul 4, nr. 256-275)

1887-10-02 / nr. 256

Universul No. 256, aitorilor Moldovei din Iași, s’a găsit la o a­­dâncime aprópe de 3 metri un craniu ui­man, fără alte oseminte. Aprópe de acel loc, s’a mai gă­sit o parte de obuz de formă conică, iar sub zidirea unde a fost din vechili cazarma escadronului de ulanî, și mai în urmă a escadr­onului de jandarmi călări, s’a descoperit gura unei pivnițe cu mari bolți de piatră, având o mulțime de hrube ce se întind pe sub piața Pala­tului ; una dintre hrube este înfundată cu o mulțime de bucăți de cărămizi, ce se presupune că ar masca trecerea mai de­parte. In privința craniului, există mai multe versiuni. Dupe unii, se crede că ar fi ca­pul lui Moțoc, iar după alții capul vor­nicului Velicîco Costin, fratele ilustrului cronicar Mi^n Costin. Versiunea din urmă este­ susținuta pupi aceia că Velicîco a fost tăiat, lângă ju^șinda din porunca lui Con­stantin Cantemir V. și în adever că capul este găsuit fertil aprope de urmele unei ciș­mele^ licide, după cum se zice, ar fi fost cazarma seimenilor. Corespondența Telegrafică SERVICIUL PARTICULAR aL „UNIVERSULUI“ Agenți ruși la granițele Sumeliei Constantinopol, 29 Septembre. S’a semnalat Porții apariția mai multor agenți ruși în vecinătatea Rumaliei orien­tale , guvernul turcesc a dat ordine seve­re autorităților militare din Macedonia să supraveghieze cu băgare de sema granița. Arme nouă in Austria Viena, 29 Septembre. S’au terminat experiențele făcute cu noile puști Manlicher și resultatul lor ne­mulțămitor. Guvernul a făcut o comandă însemnată la „Societatea fabricei de arme“. Un nou atentat plănuit contra țarului ; bănuitul prins. Viena, 29 Septembre. S’a arestat aci un nihilist anume Leon Lassevici, bănuit că venise de la Paris cu intenția de a se duce la Copenhaga să atenteze la viața Țarului. Arestarea s’a făcut în urma informații­lor date de poliția rusescă, care acum cere estrădarea nihilistului. ACTE OFICIALE S’au mutat în interesul serviciului: sub­­intendentul Sebastian Nicolae de la divi­zia activă, la divizia 5 de infanterie Ga­lați; sub-intendentul Ștefănescu Alexandru din administrația centrală a resbelului, la corpul 2 de armată, sub-intendentul Li­­vezeanu Constantin de la divizia 2 Pi­tești, în administrația centrală a resbelu­lui; adjunctul clasa I Manolescu Alexan­dru de la divizia 5 de infanterie Galați, la divizia 2 de infanterie Pitești. * Arh­imandritul Nectarie Ciucă, actual director al episcopiei Dunării-de-Jos, s’a numit arh­­imandrit de scaun la acea e­ — 2 e­ piscopie, în locul arhimandritului Chiriac Nicolau, demisionat. * D. Ioan Gusti a fost numit șef-per­­ceptor clasa II în serviciul exterior al vămilor, în locul d-lui Nicolae H. Oră­­șanu, rămas în disponibilitate. CRONICA Pofte ciudate — Mi a venit iar o poftă! Petrache, auzind aceste cuvinte ale so­ției sale, simți că i se strînge inima. Sărmanul I era un biet funcționar, cu două mii de lei pe an, căruia­ î surâdeau pentru întâia oră bucuriile paternității, amărîte însă prin poftele cari veneau prea din cale afară des soției sale, viitorea mame a copilului seu. — Spune, ce dorești? întrebă cu­ un glas pe care în zadar se încerca să-i facă tare. — Nu mai știu... A, da!... Pepene, Pe­­trach­e, aș vrea să mănânc pepene, măcar o felie...* * * Petrache își puse paltonul, își luă pă­­laria și bastonul și ieși se caute un pepene. — Unde o să găsesc acum noptea pe­pene ? se întreba desperat. „Cu tote astea, trebuie să-i împlinesc pofta, pentru fericirea primului mieu năs­cut... „Zeii, n’ar fi de loc plăcut nici pentru iei nici pentru mine să se nască cu un pepene în loc de cap. In sfîrșit dete peste un magazin de fructe care nu închisese încă. * * * —• Aveți pepeni ? — Da, domnule, poftiți, sunt de tóte mărimile... — Cât ceri pe ăsta ? — Zece franci. — Zece franci ! dar se ecorm ! — De, pe vreme asta, pepenii sunt cam scumpi... Petrache aftă din adâncul inimei, scose paralele, plăti și ieși cu pepenele sub sub­­țioră. Pe drum făcu pentru a zecea oră de o lună acesta reflecție amară : încă două­zeci trei­zeci de pofte și am rămas sărac pentru o jumătate de an ! « * * — Iată pepenele! strigă Christache în­­torcându-se cu un aer triumfător. — Ah !­cine știe cât a trebuit să umbli ca să-l găsești... — Puțin, da, dar în sfirșit iată-i. — Iartă me, dragă, știi că nu e vina mea... — Ia ce frumos­ie ! — Nu, nu mi-l arăta... iartă-me, dar mi-a trecut pofta, nu pot suferi nici să-l mai ved... — Lasă dragă... O să-l mănânc leu în locul teu. — Sermanul mieu Petrache! Dar te rog să nu’l mănânci aci, să nu’i simt mi­rosul. * * * A doua zi, la biurou, Petrache își po­vesti pățania unui tovarăș. — Iești un naiv, dragul mîcît, îi res­­pinse acesta, să te înveț T eu, ce să faci... — Ce ? — Poftele de felul acesta se pot împli­ni cu mai puțină cheltuială, și iată cum : „l­u am un prieten actor. Știi că la teatru sunt tot felul de mâncări, póine, etc., imitate admirabil de carton. De câte ori nevastă­­mea­re în poziția în care ie acum a­șa, și are poftă de ceva, îi duc pepeni, pui fripți, în sfîrșit tot ce poftește, din ma­gazia teatrului... Se înțelege că îndată ce vede lucrul dorit, nu-1 mai dorește și așa scap și de primejdie și de cheltuială... Fă și tu ea mine. Așa făcu Petrache. Câte­va luni stratagema prinse de mi­nune.* * * Momentul otărîtor se apropia. Tocmai când Petrache răsufla, crezând că de-acum s’a isprăvit cu poftele, nevas­­tă-sa îi zise: — Dragă, am iar o poftă ridicolă... — Spune-o dragă, or ce-ar fi ți-o îm­plinesc. — Nu rîde... aș vrea o aie... o­aie în­tregă, friptă... — Me duc numai­decât să ți-o aduc.. Peste vr’o jumătate de ceas Petrache se întorce cu o óie splendidă de carton, friptă și nescósa încă din frigare. De astă dată însă nevastă-sa avu pofta să simtă mirosul plăcut al fripturii. Dar, dabia­ șî apropia nasul de iea, și căzu pe spate leșinată. * * * Criză... doctori... moșă... După două coșuri, Petrache fu chemat de m­oșă să-și admire odrasla. Inima îi batea cu putere când ridică vălul care acoperea fața noului născut. Deodată nenorocitul rămase încremenit. — Cum semăna cu aia! se gândi tre­cându-și mâinile prin per... da, curat­o­aie. — Leit tai­ sen ! grăi în acelaș moment moșa. — Dracu să te ia! strigă Petrache în­furiat și o lacrimă de deznădăjduire și de mânie îl alunecă pe obraz. ȘTIEI TaIM POȘTA Se scrie din Toulon : Vaporul „Etais“ al companiei Morelli s’a cufundat în gol­ful de la Bormes. Douăzeci și doi de pa­sageri s’au­ înecat, optzeci au fost scăpați și duși la Taraimen. Vaporul „Corse“ a plecat de aci în ajutorul naufragiaților. Ni se scrie din Paris : Afacerea gene­ralului Caffarel, cu vân­zar­ea de decorații și alte înșelăciuni, se complică din ce in ce. S’au făcut până acum o mulțime de arestări, între cari a contelui Andlau și a unei domne Ratazzi care a încercat acum un an să mituiască pe președintele consi­liului comunal din Paris. Toți acuzații se descarcă asupra d-lui Wilson, ginerele Vineri, 2 (14) Octoravre 1887 președintelui republicei, sperând pate că afacerea se va face în acest chip mușama. D. Wilson a fost chemat de socrul său la Mont-sous Vaudrey ; se asigură că ie forte compromis în acesta afacere. Două­zeci și doi de indivizi cari au dobândit legiunea de onore prin mijlocirea acelei asociații au fost șterși din lista decora­ților. Alte ștergeri numerase se vor mai face zilele acestea.* %­­h Ni se scrie din Roma că guvernul ita­lian propune puterilor aliate Iei să ia ini­țiativa formării unei lige care să împe­­dice or’I­ce alterare a echilibrului medite­ranean.­­ „Nevoie Vremea“, ziar care reprezintă vederile ministerului rusesc de externe, zice că „lovitura de teatru de la Frie­drichsruhe dezleagă pe Rusia de ori­ce solidaritate și de ori­ce recunoștință față cu pretinsele servicii ale Germaniei în Bulgaria. „De alt­fel, imperiul rusesc nu se teme de loc de noua alianța întreită, pentru că mai întâi nu caută s’o provoce, și apoi fiind­că i se pute opune o combinație politică și mai puternică.“* * * „La Justice“, organul șefului partidei radicale franceze, asigură că lordul Salis­bury se va duce să facă o vizită prințu­lui Bismarck, ca să întărescă intrarea An­gliei în alianța italo-austro-germană. ------- mu II—MMff-Tffimil ............... ............ ¥ 0 revoltă în Rusia O revoltă gravă a isbucnit între lucră­torii din o manufactură de bumbac lângă Klin în Rusia Un regiment de infanterie s’a trimis la fața locului. O ciocnire s’a întâmplat în­tre soldați și lucrători, și mulți au căzut răniți greu­ din o parte și din cealaltă. Nu se cunosc încă motivele revoltei. coMASTRwn.­ Nutrimentul organismelor slabe, mai cu samă în perioda copilăriei, trebuie se fie mai cu sumă carnea, ca să se împiedice desvoltarea mai târzie a bulelor și în spe­cial a fu­siei (pftice!). Pentru stomacurile cari nu pot digera bine carnea friptă, se recomandă carnea de vită conservată crudă, făina azotată și pasta carne, a căror pre­­parație a descris-o de curând doctorul Robert Sangiovanni într-un memoriu pre­­zintat congresului medical din Padua. A­­ceste preparații nu vor întârzia de­sigur de a se răspândi în comerț. A in­ginere original Preotul protestant David Knight, din comitatul Calvel, în Carolina de Nord (America), î era însurat și tată a doi­spre­­zece copii. Acum două luni, acest popă fugi de Foița «“CI3a.Ivexs­ va­l­ai“ 23 XAVIER DE MONTE PIN CRIMELE IN DRUM DE FIER PARTEA INTĂIA Frum­osa Angela XI Italianul începu a merge răpede, la în­tâmplare, cu umerii ridicați, cu capul în jos, nebăgând de sem­ă nici că gerul îl înghieța pe ne’n măduva oselor. Făr’se știe, ajunse pe bulevard, apucă pe strada Tronchet, merse pe strada Am­sterdam și ajunse la bulevardele esteriore. Fără conștiință, condus de un fel de instinct care înlocuia la densul voința, se apropia de casă, căci locuia în strada Bra­­chant, în Batignolles. Trecu în piața teatrului, o străbătu printr’o mulțime de spectatori cari ieșiseră într’un antr’act și o apucă pe strada Damelor. Bătuseră orele zece. Strada­­ era cu totul pustie și mai tate prăvăliile­­ erau închise. Merse mai încet. Gândurile îi­­erau din ce în ce mai întunecate și­­ cuprindeau, cu atâta putere, încât nu zări, la zece pași, pe o femeie tîneră care ieșise dintr’o casă și, după ce să uitase de glur împreg­ur, o ștersese re­pede. Cuprins de ideile sale de sinucidere, i­­talianul nu se ocupa de ceea­ ce se petre­cea în gîurul lui. Ce interesează, pe acela care se gân­dește serios se moară, fleacurile din viața altora ? Dar femeia îl văzuse și se grăbia,—ea se nu fie ajunsă din urmă. Cu toate că sera acoperită cu un vel gros, fața­ i­a era înghețată și lacrămî îi curgeau din ochi; una din mâini îi ieși din manșon și-î șterse ochii cu o batistă. Intr’o mișcare răpede, ceva căzu din manșon, fără ca­fea se bage de samă. Angelo, ca și beat de durere, mergea împiedecându-se. Deodată, piciorul îi dădu de ceva. Paroli se uită și văzu ceva alb. Se plecă și luă un carnet. — Ce ie asta?—se întrebă examinând ceea ce găsise. —■ Un carnet... — Ce ar fi într’ânsul măcar cu ce se prânzesc mâne dfem­nâță!... Italianul s’apropie de becul de gaz și examină cu mai multă atenție carnetul. Pe o placă de oțel, îerau două litere, un C și un B. — O femeie trebuie se-i fi pierdut, căci ie prea gingaș. . — își zise Angelo... o se văd mai târziu ce se înăuntru... Și ascunse carnetul într’unul din buzu­narele pardesiului. La câțî­v­a pași mai departe, o uliță se deschidea la stânga. Se a­ducea drept în strada Brachant. Apucă pe densa. Le lăsăm pe italian ducându-se acasă și se vedem ce a făcut femeia care mersese înaintea lui și pierduse carnetul. Cititorii au gîcit că­­ era Cecilia Bernier. Fiica lui Iacov Bernier nu uitase răs­punsul servitoarei d-nei Angela. Florăreasa trebuia se fie îndărăt pe la zece și jumătate sara. Cecilia se ducea la densa și căta­se fie mai bine mai curând decât prea târziu, acolo. Prăvălia nu­­ era închisă. O lumină slabă se strecura prin geamu­rile înghiețate. Fata nu mai stătu la îndoială, ca di­mineața. Iea deschise ușa și intră. La zgomotul clopoțelului lovit de ușa care se deschidea, servitoarea d-nei An­gela se ivi­ îndată recunoscu­te vizitatoare. — A­­ d-ta iești, doamnă...—îi zise.— îmi închipuiam că astă-sară nu vei veni... ie atât de frig... — Puțin îmi pasă de frig...— răspunse Cecilia,—trebuia să vin, și am venit....— stăpâna d-tale s’a întors ? — Da, doamnă... — nu se nici un sfert de ceas de când a venit... I am anunțat vizita d tale... — Atunci, pot s’o ved ?... — De­sigur....—Așteptă un moment...— Serviturea deschise ușa unei odăi în care frumosa florăresă făcea socoteli. Sea-și întrerupse lucrul și întrebă: — Ce te? — Damna, a venit tânăra de care ți am vorbit... — Bine... S’o poftesc înuntru ? — Da.—închide apoi oblanele și dute de te culcă...—b­u voi lucra până târziu asta-nopte... Servitoarea ieși în prăvălie. Iea zise : — D-na Angela te așteaptă, doamnă... Cecilia intră cu un pas otărît și se află în fața stăpânei casei, care se sculase ea s-o primescă. Ușa se închisese iar de către ser­vitore, care ieșise. Fiica lui Iacov Bernier rădică ochii a­­supra d­nei Angela și fu izbită de frumu­sețea iei. Iera în adever seduce tare în sara aceea, florăreasa, cu fața luminată de o lampă mare, cu ochii Iei mari, cu buzele-i pur­purii și cu bonețelul pe care-l pusese cu neglijență pe cap. Examinând pe tînera fată cu curiozitate, î ea îi făcu semn se ia un scaun gi­ î zise, șezând și ea. — Voîeștî se-mi vorbești, doamnă? — Da...—răspunse Cecilia cu glas încet. — îmi pare cu atât mai rău­ că n’am fost acasă ca să te primesc, cu cât vizita d-tale a doua, la o oră atât de târzie, dovedește că ai se-mi spui ori se mi ceri ceva foarte însemnat. — Foarte însemnat, da, doamnă...—în­gână Cecilia ridicându-și vălul. — El? doamnă, ori domnișoară... ! v /

Next