Universul, august 1888 (Anul 5, nr. 196-221)
1888-08-01 / nr. 196
Universul No. 196. sul, iar celor existente li s’a refusat creditul.“ Din puzderia de fabrici câte se proectaseră numai după un zgomot, cele mai multe au avut cursul întrerupt și fabricele existente au rămas fără credit... Ți s’ar părea în adevăr că țara e împănată de fabrici pentru toate lucrurile de trebuință publică și, citind rîndurile de mai sus, te cuprinde o amară jale că cele povestite de d. Mândrea sunt numai poveste, că fabricele, dacă ar fi fiind, sunt invizibile. Dar vom urma cu automachia onor, secretar și vom vedea pe ce serioase temeiuri își susție întrega sa politică internă economică. 2 — DIN ANGLIA (Corespondenta portică a „ Universului“) Londra, 28 Iulie. Omul-smeu o experiență interesantă si a făcut aici săptămâna asta. Fisicul Burnaby susținea de mult timp că se pate cine va scoborî pe o umbrelă de la ori ce înălțime nu numai de nevoie dar și de plăcere, fumând țigară sau mâncând prăjituri. Fiindcă englejii se arătară necrezetori, densul făcu experiența. Umflă un balon în gradinele de la Alexandra-palace și se urcă spre cer în privirea a zeci de mii de persane având în luntre o umbrelă enormă construită după sistemul său. Ajungând la înălțimea de 600 metri, desfăcu umbrela și se aruncă pe ea. Timpul era liniștit. Englejii, crezând că are să fie o catastrofă, dădură un țipet, însă spaima le-a fost degeaba. Umbrela se scobora nici repede nici încet, iar Barnaby făcea pe ea o mulțime de mișcări grațiose. L’ar fi luat cineva drept o pasere cu umbrelă cu tot, fără palele hainei lui cari erau rădicate de resistența aerului. Umbrela atinse pământul cu o violență precare însă din causa resorturilor ce avea pe la margini omul sburător n’a fost de loc sguduit. Dânsul s’a închinat înaintea publicului care l’a felicitat prin aclamări. Astfel, încă o inovație în chipul d’a face preumblări prin aer. S’a și întocmit o societate ca să organiseze un serviciu complect de umbrele scoborâtore după sistemul lui Burnaby. Viteză amețitor. Englezilor nu le place să perdă multă vreme pe drum , oricât de repede ar merge trenul sau vaporul, dânșii tot se plictisesc și încă până la așa grad că pot să se sinucidă. De acea dânșii au căutat totdeauna să scurteze distanțele prin iuțimea mișcării. E lucru cunoscut că în Anglia nu merg trenurile dormind. Cea ce nu s’a știut, nu s’a auzit și nu s’a mai pomenit, este să facă un tren 170 de kilometri în 118 minute. Faptul este adevărat. Noul expres, ce s’a inaugurat între Londra și Edimburg, parcurge distanța de mai sus, între stațiile Carlisle și Edimburg, în două ore fără două minute. Trenurile americane, despre a căror tuțelă se vorbea așa de mult, au rămas de rîs. Personele ce au călătorit la Edimburg cu noul expres, spun că, la o distanță de 50 de metri de tren, nu se distinge nimic pe drum iar stâlpii telegrafici alăturați cu linia nu se văd de loc. Așa iuțelă mai înțeleg și eu. Din societatea nostră încă un eveniment colosal și extraordinar preocupă azi pe gentlemeni. Acest eveniment este căsătoria care s-a celebrat între ducesa de Montrose, făcând parte din florea nobleței engleze și numărând șaptezeci de primăveri, și între tînărul M. Milner care d’abia o să împlinăscă 24 de ani la sfinții Arhangheli. Nu vă uimiți așa mult dacă vedeți babadârcele căsătorindu-se cu tineri cari ar putea să fie fiii fiilor lor. Căsătoria ducesei de Montrose nu este decât imitația alianței contractată de o altă babă, baronesa Burdett-Coutts, cu tînărul său secretar căruia nu’i crescuse nici barbă. E o modă care se introduce în virtuosa Anglie, o modă care, după mine, prinde bine amânduror părților ; în adevăr, nu se póte găsi nici un mijloc mai lesnicios pentru mire de a intra fără greutăți în lume iar pentru miresă d’a eși într’un chip plăcut și onorabil din aceeași lume. Trăiască legea ! O căsnicie pe acțiuni De curând s’a măritat fiica lui „Daily Telegraph“ adecă vreau să zic a directorului acestui mare și bogat ziar. Zestrea fetei este colosală; cu tote astea, iată ce se stipuleza în contractul de căsătorie : „Soțul nu se va atinge în curs de 25 de ani de zestre, care trebue să crescă pentru copii și prescopii. „Daily Telegraph“ se obligă să porte tote cheltuelile căsniciei în tot timpul acesta ; să dea soților mâncare, îmbrăcăminte, casă luxosă pănă în ziua când se va serba căsătoria de argint“. Fiindcă „Daily Telegraph“ este un ziar pe acțiuni, se pote numi căsnicia d-sorei Larson o „căsnicie pe acțiuni.“ O încredere bine resplătită Acum 15 ani, prințul de Wales a primit o scrisare care, după forma și concepțiunea ei, se cunoștea că vine de la un om cu educație și învățătură. Omul scria prințului acestea : „O rătăcire de un moment m’a împins să comit crima de falsificare , am fost descoperit, condamnat și am stat cinci ani la temniță din care abia ești. „Cine o să se găsescă acum să cred în căința și îndreptarea mea ? Cine o să ’mi dea mijlocele să ’mi petrec restul vieței în muncă și cinste ?“ Prințul a fost așa de atins de aceste rânduri, încât a numit pe fostul ocnaș administrator pe unul din domeniile sale. De curând, Bluwers ocnașul a murit. In testamentul se numește pe moștenitorul tronului englezesc omul nobil care a scăpat un suflet și ’l lasă de moștenitor universal al marei sale averi pe care a făcut’o din economii. Prințul a depus pe mormântul lui Bluwers o cunună mare de flori cu o panglică pe care stau scrise aceste cuvinte: „Prințul Albert de Wales—celui mai credincios dintre toți servitorii.“ West. Regele nostru la băi Sănătatea M. S. Regelui este bună. Majestatea Sa urmeză regulat cura, făcând plimbări din ce în ce mai lungi. Duminecă, 25 curent, Majestatea Sa a asistat la serviciul divin în capela monastirei Ursulinelor din orașul Freiwaldau, care dirijază un institut de educațiune pentru domnișore. In urma serviciului religios, s’a oferit Majestăței Sale primul dejun de dimineță din partea d-nei superiore. Cu acesta ocasiune, s’a presintat Majestăței Sale un frumos buchet de către o elevă îmbrăcată în costum național românesc, care a recitat o frumosă poesie de bună venire, amintind suvenirile țărei depărtate. La ora 1 p. m., M. S. Regele a fost invitat la dejunul oferit de A. S. R Ducesa de Mecklemburg-Schwerin, prințesă de Prusia, care venise într’adins de la reședința sa de vară să viziteze pe Augustul nostru Suveran. In cursul săptemânei acesteia, M. S. Regele a acordat mai multe audiențe particulare : " D. comite de Merveldt, șambelan al M. S. I. R. împăratul Austriei, președinte al provinciei Silesiați care venise dinadins de la Troppau, D. comite Schweinitz, căpitan în retragere, și D. baron de Welczeck Laband căpitan în reservă, din regimentul de cuirasieri de gardă, și mai multe alte persone de distincțiune. Marți, 26 curent, la orele 6 și jumătate p. m., A. S. R. Principele Leopold de Hohenzollern, fratele M. S. Regelui, a sosit la Grăfenberg. La gara Friewaldau, Augustul nostru Suveran a întâmpinat pe Alteța Sa, care a venit în Grăfenberg pentru câteva zile spre a petrece cu Augustul său frate. întâmplări din țară Efectele beției Locuitorul Tudor Ion, din comuna Dobra, județul Dâmbovița, pe când tre ■ Polța, „X Universin.lu.i“ 35 Tainele Politie! PARTEA VITAIA XVIII D. Seymuler își mângâia bărbia ; acesta o făcea el tot d’auna când vedea că un prevenit se îndoește. — Dacă ’i așa, zise densul, să ’mi dai o dovadă despre talentul d-tale. — Oo!... esclamă individul care credea că e glumă... — Te rog să ta supui, stărui judecătorul. Omorîtorul nu se mai apără. Figura lui luă îndată o expresie de prostie, de nerușinare și de ironie. Apucă o linie de pe masa judecătorului pe care o învârti în aer apoi, cu un glas pițăgăiat și cu niște strâmbături comice, începu astfel : — El tu, cu muzica, ia mai taci... și tu cu toba cea mare dă-mi puțin răgaz !... „Iată, domnilor și domnelor, a sosit ceasul și momentul când are să începă representația unei trupe fără seamăn în lume în privința jocului pe funie și a învârtirei pe trapez. Cu zece centime o să vedeți minuni ce n’ați mai văzut și cari n’au mai existat de la Adam. Representația se dă cu concursul artiștilor spitalei cari au avut deja onorea... — Destul!... întrerupse judecătorul. Astea le spuneai în Franța, dar în Germania ? — In Germania le spuneam tot astea pe nemțește. — Ia să văd, zise judecătorul a cărui limbă maternă era cea germană. Prevenitul învârti de trei ori bățul și reluă cu o mare fudulie, fără să stea câtu’și de puțin la îndoială . — Mit Bewilligung de hochloeblichen Obrigkeit wird heute vor hiesiger ehrenwerthen Bürgerschaff zum erstenmal aufgeführt Genovefa oder die... 1) — Destul!... zise cu asprime judecătorul. Se sculă, póte ca să’șî ascundă supărarea ce’i causa speranța sa înșelată, și adăogă : — Să se ducă cineva să caute un talmaeiu. O să vedem noi îndată dacă te esprimi tot așa de bine și în englezește. Lecoq înainta cu modestie. — Știu, englezește, zise dânsul. — Așa ? atunci forte bine. M’am auzit, prevenitule ? Deja individul se schimbase încă o dată. Răceala și gravitatea britanică i se zugrăviră pe față, mișcările lui fură aspre; el lăsă linia pe masă și întinzând mâinele zise . "* „Ladies and Gentlemen. „Long life to our queen, and to the honourable mayor of thai town. No country England excepted,—our glorious England ! —should produce such a strange thing, such a parangon of curiosity... 1). In timp de o minută încă, vorbi fără întrerupere. D. Seymuler își luase fruntea pe mâini. Lecoq își ascundea forte reu înmărmurirea. Numai Goguet, zîmbitorul grefier, se amuza: 1) Domnilor și domnelor, viață lungă reginei nostre și onorabilului primar al acestui oraș. Nici o țară din lume, afară de Anglia, — glorióea nóstra Anglie, — n’ar putea să producă un lucru așa ciudat, un așa exemplu de curiositate. 1) Cu permisiunea onorabilei autorități locale se va representa înaintea onor. public pentru prima ora, Genoveva sau... cea cu căruța încărcată cu var prin comuna Bilciurești, fiind turmentat de băutură, a căzut la un coborîș și a fost călcat de rate la piciure. Pacientul s’a trimis în cura spitalului Cocoși. + Sinucidere Femea Tereza, soția lui Pascu Ianoș, de origină ungară, aflându-se pe peronul gărei Brăila, județul Brăila, în momentul când venea trenul de persone despre Buzău, s’a aruncat pe linie înaintea trenului, care i-a rupt ambele piciore și a rănit-o grav la cap. Pacienta a fost imediat transportată la spitalul orașului Brăila, unde, pe la orele 6 p.m., a încetat din viață. In urma cercetărilor făcute și dupe declarația soțului ei, s’a constatat că numita suferea de mai mult timp de o maladie incurabilă, din care causă, în mai multe rânduri, a voit să se sinucidă. + Foc Cu ocasia trecere spre București a trenului de persoane, s’a aprins, din scânteile ce eșiau de la locomotivă, iarba de pe lângă traseul liniei ferate Golești-Câmpu Lung, aprope de cantonul No. 70. Focul atingându-se de proprietatea dlui Ion Negulici, unde avea mai multe căpițe de fân, 19 din ele au luat foc arzând cu desăvârșire. Omorît de un fag Locuitorul Ștefan Gh. Postelnicu, fiul său Nicolae și un alt băiat anume Nicolae Moise, din comuna Slănic, județul Muscel, pe când tăia un fag pentru a face ulucă, la căderea lui, cei doui din urmă s’au retras, iar cel d’Inteiü văzând că fagul nu cade curând, ’i a mai dat cu toporul câteva lovituri , în acel interval căzând cu repeziciune, a fost apucat de cotorul cel gros dedesubt, de unde fiind scos de tovarășii lui, a murit pe dată. Nenorocire Individul Nicolae, fiul preotului Nae Ionescu, din comuna Ceptura, județul Prahova, fiind urcat pe coșul mașinei pe unde se băgau snopi, a fost apucat de mașină, rupându-i piciorul drept și sfâșiindu-și burta, din care causă a și murit.* Mister Junele Isac Blank, plimbându-se alaltăieri pe calea Națională din Roman, a fost înjunghiat în piept cu un cuțit. Găsit fara cunoștință pe stradă, d. Blank a fost dus acasă; sunt mari speranțe că va scăpa cu viață-Tînărul nu vrea în ruptul capului să spuie de cine a fost lovit. N’o fi nenea Cupidon la mijloc? ! ACTS OFICIALE S’a aprobat rechemarea în activitate de serviciu, pe ziua de 25 Iulie 1888, a locotenentului-colonel Nicolescu Constantin, din arma infanteriei, aflat în posiție de disponibilitate, pentru concediu mai mare de 6 luni, la vacanța ce este rămasă de comandant al regimen tuni, 1 (13) August 1838 tului 14 dorobanți, prin numirea locotenentului Grozea Moise ca șef de statmajor al diviziei III de infanterie. * Sunt confirmați, pe ziua de 27 Iulie 1888 , D. N. Telega, comandant al sergenților din Galați, având și atribuțiuni de comisar de poliție, în locul d lui N. Atanasiu, D. Costică Balotescu, sub-comisar cl. II pe lângă poliția orașului Craiova, în locul d-lui Ștefan Marinescu, destituit, și D. Victor Popescu, comisar polițienesc în orașul Buzea, în locul d lui Ion Bogdan. * Sunt înaintați și numiți: D. Ioan Georgian, actual ajutor țiitorului de registre, țiitor de registre în locul d-lui Ilie Teodorescu , D. C. B Enescu, actual copist cl. II, ajutor țiitorului de registre, și D. Eraclie Nicolescu, în funcțiunea de copist clasa II, în locul dlui C. B. Enescu, înaintat. O glumă cu urmări rele la tote oțelele mari din New-York este câte un registru în care chelnerii înscriu pe pasagerii ce doresc să se scale de dimineță, și care n’au încredere în voința lor proprie. De curând, la un oțel, un neamț anume Bauer, voind să facă o glumă, fură registrul în chestiune și însemnă în camera lui în dreptul tuturor pasagerilor că trebue să fie sculați a doua zi la trei ore dimineța. Pe urmă puse registrul la loc și se retrase. Chelnerul de serviciu se miră forte mult de acestă ciudățenie că toți pasagerii fără excepție să fie sculați așa de dimneță și în același timp. Dar mai pe urmă el se gândi că petermenii se sfătuiseră să facă cu toții o escursiune. La trei ore punct apăsă toți nasturii clopotelor de deșteptare și începu d’a lungul apartamentelor un sgomot îngrozitor de clopote. Pasagerii, crezând că s’a aprins oțelul, săriră în cămașă de prin paturi, puseră mâna pe hainele și bagajele lor și o croiră la fugă. Nu se pute descrie încurcătura ce s’a produs pe scări. Unii din ei au căzut de ’și au spart capetele, alții au fost loviți de geamantanele scăpate din mâni și cari se rostogoliră pe scări. In sfârșit, după un sfert de oră se aflară cu toții în stradă, așteptând să sbucnască flăcările din oțel. Gardiștii auzind de la un pasager că e foc, dădură alarma și curând sosiră pompierii în gonă, așezară aparatele și stateau gata să împroște flăcările cu apă, îndată ce se vor arăta. Tocmai după un cos s’au explicat lucrurile. Nenorocitul chelner care sunase deșteptarea generală era cât pe aci să fie sfâșiat, dacă nu s’ar fi ascuns în pimnița unei case vecine. Mai mulți pasageri, greu răniți, au fost transportați la spital. Dramă de amor Foile din Pesta scria că în locuința funcționarului de la Caile ferate Aladar Gozon, s-a petrecut o dramă sugerosa la 21 iulie. Soția acestuia trăia de mai mut timp în relații intime de dragoste cu telegrafistul Almos Ottoga. Vecinii XIX Directorul arestului, acel funcționar care avea 20 de ani de practică prin închisori și prin urmare nici un soiü de arestant nu putea să-l surprindă, scrisese judecătorului: „Păzește-te când vei interoga pe prevenitul Mal.“ Ce înșelăciune ! In loc de primejdiosul făcător de rele a cărui sosire făcuse pe grefier să se îngălbinescă de spaimă, judecătorul avea în față un fel de filosof patetic, neofesiv și vesel, un om plin de spiritul deșertăciunei, o paiață în sine. Decepțiunea era ciudată. Cu tote astea, departe d’a renunța la punctul de plecare a lui Lecoq, el și’l însușea încă mai bine. Credea mai mult ca oricănd că prevenitul nu este aceea ce s’arăta și că educația lui trebue să fie cu atât mai distinsă cu cât știa să se prefacă mai bine. Dacă stătea tăcut, cu cotele pe masă, cu mâinile încrucișate pe d’asupra ochilor, causa era că putea printre degete să observe în voe pe individ, să’l studieze. După ce’și terminase „complimentul“ englezesc, omul stătea în mijlocul cabinetului, cu ochii plini de mirare, de mulțumire, de îngrijire și într’o posițiune tot așa nesilită ca și cum s’ar fi aflat pe balconul circului, unde zicea că și-a petrecut jumătate din viață. Reunindu’șî tata puterea inteligenței și pătrunderei sale, judecătorul se nevoia să prindă ceva, un indiciu, o tresărire de speranță sau de mâhnire pe acea mască mai enigmatică în mișcarea ei decât fața de bronz a unui sfinx. Până acid, Segmuler fusese învins pe tota linia. E adevărat că nu atacase în mod serios. Nu întrebuințase încă nici una din armele pe care i le procurase Lecoq. Insă ciuda începea să’l cuprindă și fu lesne de cunoscut asta după chipul în care ’și rădică d’o dată capul, după o minută. — Văd, zise el prevenitului că vorbesc bine câte-și trece limbele Europei. Ai talent. Omorîtorul se înclină, cu un zîmbet de orgoliu pe buze. — Dar asta nu ’ți stabileste identitatea, continua judecătorul. Am riscai cunoscuți în Paris ? Poți să arăți o personă onorabilă care să ți garanteze individualitatea ? (Va urma). 4 ► *