Universul, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 3-22)

1889-01-14 / nr. 8

Universul No. 8 a trecut peste 50 de mii. In zilele din urmă, esposiția era visitată de peste 2000 persone. Piesele de teatru Duminecă s’au citit în sala theatrului celui nou operile teatrale depuse la concurs la esposiție. Premiul Intern cu cunună l’a luat opera: Ducesa de Athena, a d-lui Cleon Rangabe, consul grec la Sofia, fost în aceiași calitate la Bucu­­resci. Entusiasmul era la culme, când în lipsa biruitorului, s’a dus înaintea comisiunei tatăl seu d l Alexandru Rizu Rangabe, și a luat cununa de lauri. Luptă pentru o fată în comuna Sf. Vlasie lângă Agri­­nion (drumul de la Misolonghi) locu­­eșce un țăran destul de avut, având un fiu, care și-a terminat de curând stu­diile sale de medic, și o fiică Areti, logodită cu Coca Agriniotul. Acum un an Areti a fost luată cu sila de onóre­­care Cotula, dar cu ajutorului prima­rului fata a fost scăpată din mâinile lui. Pedepsa însă aplicată lui Cotula de un an închisore a îndârjit pe mulți din consă­tenii acestuia și căutau cu ori­ce preț să ia unul din ei pe Areti, ast­fel mai alaltăieri mai mulți s’au dus la densa noaptea și au furat-o. Mama fetei n’a putut să facă nimic pentru fiică-sa pe care țăranii o duceau pe sus; fratele acesteia era în­tr’altă odae, dar îl înc­uiaseră și era și dânsul în neputință de a da vre-un a­­jutor. Răpitorii s’au dus apoi la un alt sat Prahova și acolo s’a încins bătae între dânșii pentru fată, și în sfirșit a rămas stăpân pe teren Ion Baloti. A­­cesta a dus-o la biserică să se cunune, dar popa întrebă pe fată dacă consimte. Areti a răspuns : „mai bine prefer să mor decât să consimt,“ ast­fel Baloti eși din biserică jurându-se că nici mort nu o va lăsa și auzind că un detașa­ment de soldați îl urmărea s’a retras cu prada la munte ; a fost însă con­strâns și au Început focurile din amândouă părțile, s’au tras vr’o 200 împușcături, până ce s’a pus mâna pe îndrăznețul înamorat, scăpând Areti din mâinile lui, dar aproape mortă. Alcibiadi întâmplări din țară Strâns de clacă Ioan Știrbu, din cătunul Simionegrî, comuna Cordinu, județul Roman, du­­cendu-se la lemne în pădurea de pe acea moșie, împreună cu un fiu al seu și suindu­se într-’un plop, a început a tăia o cracă mai mare care a căzut asupră’l și ’1 a strâns între alte crăci, ast­fel că pe dată a încetat din viață, o Iubire casnică Dumitrache Radu, din comuna Bolo­vanui, județul Dâmbovița, bătăndu’și fe­meea într’un chip crunt, acesta până la ziuă a încetat din viață. Cașul s’a comunicat parchetului. A BH Arsă Copila, în etate de 3 ani, a cantonie­rului No. 33 de pe linia ferata Bâr­lad—Tecuciu, ca de 5 kilometri de­parte de orașul Bârlad, în lipsa părin­ților săi de acasă, jucându-se pe lângă soba de fier din canton,­­ au fost cu­­prinse hainele de flăcări, arzându-i cor­pul în așa stare încât după 3 ore, cu tot ajutorul dat de medicul C. F. R., nenorocita copilă a încetat din viață.­ ­ Barbarie „Posta“ primește o scrisore de la Șivița, jud. Covurlui­, prin care să de­nunță cum că primarul de acolo a tor­turat într’un mod sălbatec pe un țigan care era presupus că ar fi spart o crâș­mă. De­sigur pentru a’î smulge declara­­țiuni afirmative, primarul s’a apucat și a înroșit o sulă, și i-a înfipt’o în corp. In urmă, se zice că l’a ținut închis vr’o 20 de zile ca să se tămăduiască rana pricinuită.­ ­ O victimă a­ gerului S’a găsit mort, în drumul ce duce spre comuna Bălănești, jud. Tutova, individul Iftime Luca, din acea comună. După constatările ce s’au făcut, mor­tea acestă a provenit din causa geru­lui celui nesuferit ce a fost în acea zi. UN PREMIU de 20.000 lei Cu începere de la 15 ianuarie 18?­9, administrația ziarului „Universul“ (po­litic cotidian), desc­hide un abonament cu urmatorele premii extraordinare : Abonații pe Rr an vor primi gratis. I. Un bilet al Loteriei Române pen­tru Exposiția din Paris, cu care se pot câștiga 20.000 lei noul. II. „Universul fierar“ pe timp de 1 an. III. Calendarul „Universului“. IV. Calendarul umoristic. V. Calendarul american, cu foi zilnice. VI. Calendarul de buzunar. VII. Calendarul de părete — tote apă­rute în editura nostră. VIII. Romanul Vrajitarea (2 volume). IX. Romanul Fata Orbului (2 volume) X. Regina bucătăriei, cea mai bună carte de bucate. Abonamentul pentru un an costă­ în capitală lei 20, în provincie lei 24. Pentru francare și recomandare se va adăuga 2 lei peste costul abonamentului* Abonații pe 6 luni vor primi gratis. I Un bil* t al Loteriei Române pen­tru Expoziția din Paris. II „Universul literar“ pe 6 luni. III Calendarul „Universului“. IV Calendarul umoristic. V Calendarul american, cu foi zilnice VI Calendarul de buzunar. VII Calendarul de perete. VIII Unul din urmatorele romane, după alegere: Iubire, Onoarea Dianei, Crima din calea Moșilor, Testa­mentul lui Bismarck, Perul de aur. Abonamentul pentru 6 luni costă : In capitală lei 10; pentru provincie lei doi­spre­zece. Pentru francare și recomandare se vor adăuga loi 1 și 20 bani. Abonații pe 3 luni vor primi: 1. „Universul Literar“ pe trei luni.­­ 2. Calendarul „Universului“. 3. Calendarul umoristic. 4. Calendarul de buzunar. 5. Calendarul de perete. 6. Romanul „Iubire“. Abonamentul pentru 3 luni costă : In Capitală lei 5, pentru provincie lei 6. A se adăuga pentru francarea și recomandarea premiilor, bani 45. smi ¥ Sminșik Ni se scrie din Neapol, cu data de luni : Astă­zi, într’o adunare, peste două mii de studenți italieni, au protestat în unanimitate în contra ori­cărui războiu cu Franța și și-au esprimat durerea pentru răceala care există intre cele două țări.* La 9 ianuare s’a celebrat cu mare pompă în Stockholm și în tota Suedia a șaizecea aniversare a nașterii rege­lui Oscar. Moștenitorul tronului Danemarcei și cu soția sa au felicitat pe rege pentru acesta aniversare , colonia daneză din Stockholm a înmânat regelui Oscar o adresă, scrisă admirabil de bine cu mâna, și închisă într’o legătură bogată. * •* * 2 - O groaznică nenorocire pe calea fe­rată s’a întâmplat la Elswood (Michi­gan). Guvernatorul acestei provincii a­­mericane și peste 30 de inși au fost omorîți. Numărul răniților e de peste 400. * * * Ni se scrie din Constantinopol. E­­xarhul bulgarilor a declarat într’o con­vorbire cu marele vizir că se unește întru totul cu purtarea ce a avut sino­dul din Bulgaria în fața prințului Fer­dinand.* % % Ungurii și lim­ba germană. Ministrul de instrucție unguresc a dat o decisiune ca limba nemțească să se învețe în tote scalele ungurești. O deputăție de cetățeni din Presburg s’a dus la mi­nistru să’l impute acesta disposiție, însă ministrul a respins: Disposiția este luată chiar în interesul ungurlor cari au încă mult de învățat de la înaintata nație germană. Ni se scrie din Berlin : împăratul a primit invitarea amba­sadorului rus, contele Șuvalof, la ma­rele prânz ce va da acesta la 4 Fe­bruare st. n. — Trei din feei cinci copii ai împă­ratului s’au îmbolnăvit greu. — Impăratul­ stă de două zile în casă, legat peste amândouă urechile.­­ *­­ * * Ni se scrie din Roma. Fiica amba­sadorului austriac de aici se căsa­torește cu secretarul ambasadei rusești. — Consiliul comunal a decis să se deschidă un tunel de comunicație pe sub palatul regal.* * * In Grecia a fost alaltă ori un mare cutremur de pământ. In Atena au cră­pat câte­va case ; în provincii s’au dărîmat clădiri,, ran­noi omeni. * * * La Madrid s’a descoperit un mare deposit de titluri false 4 la sută ale statului. In tota lumea comercială a Spaniei și Franciei domnește mare e­moțiune, căci nu se știe dacă și câte titluri d’ast­a vor fi puse în circulație. * * La alegerile comunale din Nîmes, lista lui Numa Giily a trecut cu o ma­joritate de 2000 voturi. Se știe cât zgomot s’a făcut în jurul­ Numa Giily care a acuzat de tnpotaghc pe membrii comisiei budgetare ai Camerei franceze. Prințul Victor Napoleon și alți dupi pretendenți, aflători în Belgia, s-au sta­bilit la un casel lângă granița franceză spre a fi mai""a­prape de Paris în cașul unor evenimente ce ar urma după ale­gerea lui Boulanger. D. Gh. Popovici, fost ajutor de grefă, actual cap al portăreilor pe lângă tri­bunalul Ialomița, grefier la același tri­bunal, în locul d-lui A. Zamfirescu, demisionar. D. St. Stoenescu, fost cap de por­tărel, cap al portăreilor tribunalului Ialomița. * # Acte oficiale D. Teodor P. Ratescu este numit în funcțiunea de sub-prefect la plasa Pe­­tegi , din județul Argeș, în locul d-lui Ion Gr. Ratescu. * Conductorii gradul II Micodin Ni­­colae si Bradea Vasile se inarmeza la clasa de conductor gradul I * Fostul capital Stanciulescu (Nico­­lae) este exclus dintre memb­rii ordi­nelor Steua și Co­ina României, din care făcea parte, pentru că a fost con­damnat. * „Monitorul* de ieri publică numele mai multor condamnați grațiați de rege sau cărora li s’a î’edus pedepsa. * S’a aprobat deschiderea drumului Bab­atești Hangu și clasificarea sa între drumurile Vicin ie ale județului Neam­țu. Sunt num­ți in justiție . * D. N. Burghelea, actual ajutor de grefă la tribunalul C .vurluiu, ajutor la judecătoria o­mului Mangalia *D. D Chiriac, actual registrator la tribunalul Cuvurlui, ajutor de grefă la același tribunal, în locul d-lui N. Bur­ghelea, înaintat. V Blestemul unui tată Intr’una din serile trecute, o fată tâ­nără, frumușică și bine îmbrăcată trecea la brațul unui bătrân pe strada Her­­klotz din Viena. Pe cât fata părea veselă, pe atât bătrânul era trist și posomorit. D’o dată le eși înainte un tânăr și fata, cum îl văzu, se sinuci de la bra­țul tatălui seu zicând: viu vndata ! și dispăru cu acel tânăr. Bătrânul care venise de vr’o două zile din provincie ca să sustragă pe fiică-sa de la purtări rele, se întorse singur la gardă, scrise o scrisore către fiica­ sa, o sigilă, o puse pe masă, își făcu geamantanul și plecă chiar în acea nopte la locul lui. Fata, al cărei nume era Carolina, în­­­torcându-se a doua zi la gasdă unde credea să găsască pe tatăl aeu găsi numai scrisorea. O deschise și citi aceste rânduri. „Te adusesem aici ,crezând că o să­ țî îndreptezi purtările. Insă văd că te-ai înțeles cu amanții tăi și el te-au ur­mat. Eu te părăsesc, deci , de azi îna­inte nu ’mi mai ești fiică, nu mai ai tată, să nu-mi mai scrii, fii blestemată ! “ Cuvintele astea au făcut o impresie așa adâncă asupra fetei, încât dânsa s’a hotărât să moră îndată. A deschis fereastra și s’a aruncat de la al tre­­ilea rând pe poveaua stradei, de unde trecătorii au rădicat-o cadavru. Bismarck în doliu Prințul de Bismarck a fost mai de­unăzi crud încercat prin perderea cre­dinciosului său câne care de vr’o 15 ani nu’l mai părăsia, nici zi nici nópte. Cânele a murit de bătrânețe sub masa de lucru a prințului. I s’a făcut o grópa în parc sub niște copaci bă­trâni ; a fost depus acolo și acoperit cu țărînă. Un teatru ars Teatrul de operă din St. Paul, ca­pitala statului Minesota din America a ars până la temelii. Paguba este de jumătate milion dolari. Noroc că tea­trul era gol, alt­fel s’ar fi produs mari nenorociri, fiind-că eșirile erau forte înguste. Sărac și cinstit Luni 9 Ianuarie, d. Christu Gheor­­ghiu, negustor ambulant de albituri na­ționale, trecând pr­in Calea Victoriei No. 50, a găsit în curtea acelei casei 2 bilete de bancă de câte 1000 lei. Aflând că a­estă sumă fusese pierdută de d-nii Frați Parvănescu, băcani care locuesc acolo, d-sa le-a restituit banii. Drept răsplată, d nii Părvanescu au dat cinstitului om 40 lei. Iară scandal în teatral de la Berlad Săptămâna trecută, niște afișe mari cu cuvinte pompesc, anunțați băxdăde­­nilor o representațiune briliantă a unui pretins nepot al lui Bosco cu numele de Branger. Pentru mercur­­ieră era fixată acea splendidă representațiune. Lumea cetind in afișe că va vedea o ședință misteriosa, cu ninsare în teatru, că valu­­rile mârei vor inunda teatrul și dracii Sâmbătă, 14 (26) ianuare 1889 vor galopa în mijlocul trăsnetului și ful­­gerilor, a aler­gat în număr mare la a­cesta representație. La 8 Ys> sala teatrului era înțesată de public. La 9 l/1 cortina se ridică gi Branger, sau nepotul lui Bosco, apare beat pe scenă gi cu o voce tremurândă anunță publicului în limba germană și franceză că, nefiind pr­eparat, represen­­tațiunea se amână. Publicul protestază cerând începerea representației. La 10 ore Branger a­­pare pentru a doua ora, repetând cele zise mai înainte. In acest interval dis­păru casierul teatrului cu banii. Pu­blicul, văzându se înșelat, protestează cerând înapoerea banilor. Mulțimea se știe indignată pe scenă și sfărâmă multe din aparatele bascarului. Un canar a fost din nebăgare de semă călcat în piciura, și bietul Branger era se fie sfâ­șiat de public, dacă nu intervenea po­liția. Casierul fugit cu banii a fost prins de poliție și înaintat parchetului. El se numește Wilhelm Silberstein, vânză­tor de haine vechi din Galați. CONSILIU PRACTIC E mai bine să se porte iarna flanele de lână sau flanele de mătase ? Pentru aceia care asudă (înăbușesc­ puțin și n’au nevoe de­cât să ’și păs­treze căldura, flanela de mătase e mult mai bună decât cea de lână iar pentru acei cari asudă mult și fac exerciții vio­lente, este de preferat cămașă de frână. Mai bine însă pentru acești din urmă este să porte o flanelă de lână pe de­desubt și pe d’asupra una de mătase. Ast­fel vor fi apărați gi de sudoare și de frig. Bătae politică Intr’o întrunire ținută de curând, pro­gresiștii sârbești s’au bătut ca orbeții, spărgând geamurile, ușile și dărîmând un perete de la casă. In urma acestui scandal, ministrul Miatovicî și Vladan Georgevici au declarat că nu mai vo­­esc să fie progresiști, de­ore­ce s’a do­vedit de o sută de ori că ținta ce ur­măresc aceștia nu este de­cât scandalul și bătaia. Exposițiunea universală din Paris Comitetul național român Subscripțiune politică. — Lista a 3-e a. D. Grig. Cantacuzino Iei 200 ; D-a. Pacleanu lei 200; Banca României lei 3,000; D-nii E. Rosenthal lei 300; Evloghie Georgieff lei 2,000 ; Crisso­­veloni lei 1,500; Galatorescu lei 500; Ernest Manuel lei 200; Amira lei 500 ; Un­anomin lei 2,000 ; Prințul Al. Cuza lei 1,000; Prințesa Gortchakoff lei 1,000; Total 12,400 Liste I și IL 50,662 Total general 63,062 r>K TOATE Cel mai mare animal din lume. —La Copenhaga e expus acum un chit, prins lângă insula Fionța. Acest monstru e lung de 22 metri și cântărește 35.000 kilograme. Chitul a fost tăiat. Grăsimea și untdelemnul se vor vinde. Scheletul e destinat museului zoologic al Universității din Copenhaga. Dar, ministerul a fost nevoit, ca să expue scheletul, să mărescă în chip con­siderabil clădirea Universității. * * * Tanner însurățel.—Ni se scrie din Paris că americanul doctor Tanner, amintitul care a pus la modă experi­­ențele de nemâncare și care cere să fie îngropat în timp de o lună de zile ca să dovedească că omul póte suferi în ea .,"A­ni­ trebe-ui-vă... 102 Tainele Poliției PARTEA A DOUA XV Afară de d-na d’Excorval, nici unul dintre acuzați nu era în stare să înțe­­legă unde vrea sa ajungă Chantouineau ; cu tote astea toți aprobară printr’un semn din cap. — Max’dusul de Sairmeuse e aga de bine dintre ai noștri, urmă îndrăsnețul țăran, încât a fost rănit de o lovitură de spadă, pe când se batea lângă mine-Ducele de Salrmeuse era mai roșu decât un om lovit de o congestie ce­rebrală, și mamia îl împiedica d’a vorbi. — Minți, tălhai’e, îngână el, minți ! — Aduceți pe marchizul, zise Chan­tourneau, cu liniște, și veți vedea dacă e rănit sau nu. De­sigur că înfățișarea ducelui ar fi dat bănueli unui observator. Acu­m se­ îndoia mult mai mult decât în ajun, când văzuse rana lui Marțial. O ascun­sese până atunci și acum nu mai era cu putință să n’o ranî marturisesc. Din fericire pentru d. de Salrmeuse unul dintre judecători îl scose din în­curcătură. — Sper, domnule preș dinte, zise el că nu veți da ascultare acestui rebel îndrăzneț, comisiunea s’ar împotrivi. Chanloum­eau puf­n de rîs. — Se înțelege, z­ie el... Mâine mi se va tăia capul, o rană se vindeca repede, ast­fel că nu va mai rămânea nimic din proba ce v’am spus. Din fericire, una am și alta, materială, pe care n’o veți putea nimici și care va vorbi când corpul meu va fi în pământ. — Care probă ? întrebă un alt ju­decător, la care ducele se uită, foarte urît. Reuzatul clătină din cap. — Nu v-aș da-o, răspunse el, chiar dacă i­i ați da viața în schimb... E în mâini sigure cari vor ști ce să facă cu ea... Va duce-o chiar la rege, daca va trebui.. Vrem să știm ce rol a ju­cat marchizul de Salimeuse în afa­cerea asta... a fost dintre a noștri sau a fost numai un risvrătitor. Un tribunal care s’ar fi ținut de le­gile neclintite ale justiției sau care ar fi ținut puțin la cinstea lui, ar fi ceru­t în virtutea patriei sale discr­eționare să aducă îndată­ pe marchizul de Sali­meuse. Și atunci adevărul ar fi eșit la lu­mină și ar fi dat pe față îndrăsneța ca ornnie a lui Chantouineau. Dar comisiuna­ militară nu făcea ast­fel de lucruri. Acei omeni, cari ședeau acolo în mare ținută nu erau niște ju l­­atori însărcinați să a­­ie o o le­ge crudă, d.­r o lege în sfârșit. E< ü niște instru­mente făcute de în vii gazon ca sa lo­vescă pe cei în­vinși în numele copul­ui sălbatic coprins în aceste două cuvinte: vae vi­tis­­.... Președintele, nobilul duce de Salr­mense, n’ar fi voit eu nici un preț și ed me pe Mana'. Ofițerii, consilierii lui, eu voiau mai mult de­cat el Prevăzuse Clanlouis­eau lucrul a­­c­esta ? Sunt­ m­iiiți să o presupunem. S’ar fi primejdui el să dea o lovitură aga dă indrasnea, dacă n’ar fi fost si­gur de isbândă ?.... Ori și cum, tribunalul, dupe o mică sfătuire, hotar­î să nu sa fie în seamă acel incident care mișcase auditorul și uimise pe Maurice și pe preotul Mi­don. Interogatoriul urmă dar cu o nouă asprime. — In loc de a ne spune niște fapte închipuite, reluă ducele de Salrmeuse, ai face mai bine să ne numești pe a­­devăratul cap al reșt­lii care nu e Lachen­eur, ci acel individ, care șede la capătul cel l’alt al băncii, domnul d’Escorval. D-nn baron d’Escorval nu știa nimic despre complot, vă jur pe tot e­am mai scump și mai sfânt și chiar. . — Ta ! !... întrerupse căpitanul ra­porto­­, gândește-te mai bine să cauți a­mi­nta­i dalgența comisiunei decât s’o înșeli I­u niște fabule ridicole !... Chaubouineau avu un gest și o pri­vire așa de desprețuitore înc­ât între­­ruptătorul seu își perdu cumpătul. — Nu vreau indu­gența, zise el. Am jucat, am perdut, iată capul meu... luați’l ca prețul câștigului d-vestru... Dar daca nu sunteți mai cruzi de­cât fiarele sâlbatice, aveți milă de nenoro­ciții care mă înconjură... Zăresc printre dânșii zece cel puțin care nici­odată n’au fost complici noștri și care de­si­gur că nu au luat armele... Cei­ l’alți nu știau ce faceau... Nu, nu știau!... După ce zise, gezu pe bancă mân­dru și nepăsător, fără a băga de soma fiorul care la vocea sa resunatare tre­cuse de la auditori la soldații de pază și­­ chiar la cel de pe estradă. Durerea sărmanelor țărance se mă­rise și suspinele și gemetele simple îu sala cea mare. Ofițerii cu jumătate loja se făcuseră mai galbeni și mai posomorâți și pe fețele sbâ­cite ale m­ultor­a dintre ei se rostogoleau lăcrămi. — Acesta e un om! se gândeau ei. Preotul Michon se aplecase către M­uri­ce. — De­sigur, murmură el, Chauloui­­ne au joea vre­un rol.... Pretinde să scape pe tatăl d-tale.... Dar cum ?... Nu înțeleg. (Va urma).

Next