Universul, septembrie 1889 (Anul 6, nr. 197-222)

1889-09-19 / nr. 212

Universal Ho- 212 ante a casei noastre regale cu familia im­perială germană. íft. Se re dau nci estracte din articolele a două din cele mai importante ziare ale capitalei. „Acropolis“ zice în unul din ultimele­ î numere : „E timpul suprem ca, prin influența fa­miliei regale să se introducă în societa­tea noastră „un spirit nou, și cel mai po­trivit prilej pentru aceasta e apropiata in­trare în această familie a princesei Sofia de Prusia“. „Societatea grecească, zice pomenitul ziar, a imitat, pe lângă bune, toate relele fran­ceze. E absolută nevoie să introducem a­­cum spiritul german, virtuțile germane, ura contra viciilor. Toate astea, „Acropo­lis“ se așteaptă de la prințesa Sofia. Iată acum ce spune ziarul „Efimeris “: „împăratul celui c’nteia stat militar din Europa va veni în curând la Atena și pri­­virelor sale pătrunzătoare se va prezenta o armată de recruți, care nu știu să facă cele mai simple ex­eciții, nici măcar să prezinte arma. „Ast­fel o sa’l convingem, ast­fel o să convingem Europa de misiunea nostra în orient, care trebue să fie ca aceia a Pru­siei față cu statele germane ?“ Speranțele revoluționarilor Refugiații creteni speră mult de la vi­zita împăratului Wilhelm. Ei cred că Germania va fi câștigată pen­tru ideia anexării Cretei la Grecia. Până atunci, știrile ce vin din insulă nu sunt de­loc mulțumitoare. .Șaki­-Pașa pacifică Creta , dar cu căte jertfe ? Omor pentru măsline și se va părea curios motivul pentru care­ s’a săvârșit zilele trecute crima pe care v’o povestesc, dar e așa cum vă spui. Doi vecini se certau de multa vreme pentru proprietatea unui măslin care e la hotarul proprietăților lor. Cu timpul, cearta s’a înveninat atât de rău, încât amând­oi se amenințau cu moartea. Zilele astea, vecinii se întâlniră aproa­pe de măslin. Fără multă vorbă, unul din ei, cel mai tânăr, se aruncă asupra calui­ T­alc și-l înfipse un cuțit în burtă, întâmplări din țară Opărită O fetiță a locuitorului Drosu Ghiță, din comuna Titu, anume Dumitra, în vârstă doui ani, căzând cu spinarea într’o căl­dare cu apă, în care fiersese dovleac, s’a ars așa de grav că a doua zi a încetat din viață. Sinuciderea din Tecuci Locuitorul Dima Diaconu, din comuna Gohoru, județul Tecuci, care suferea de mai mult timp de pelagră, s’a spânzurat de grinda unei case vechi din ograda sa. Cazul s’a comunicat parchetului. „ Desperată de boală Femeea Maria Gh. loan Mancaș, din comuna Brănișteni, județul Roman, ce su­ferea de mai mult timp de pelagră, s’a găsit, de către locuitorul Gavril Lupu, din aceea comună, strangulată în casa ei, de o grindă. Cazul s’a comunicat parchetului. Sinucidere misterioasă Locuitorul Dumitru Badea Marin, din comuna Braniștea, județul Dâmbovița, s’a găsit spânzurat de cogoroaba casei f­emeei Voica văduva. Din cercetările făcute rezultă, că numi­tul s’a strangulat singur. Cazul i’a comunicat parchetului Cel mai mare mister învălui mobilul acestei sinucideri. Arsă de gaz Femeea Maria lord. Bumbaru, din co­muna Vinderei, jud. Tutova, turnând gaz într’un vas, din nebăgare de seamă a stropit hainele fiicei sale Nastasia, în vârstă de 6 ani, care copilă luând foc a ars așa de grav că a doua zi a încetat din viață. A înecat un puț­ in copil al locuitorului Ștefan Ioniță, din comuna Raviga, județul Ialomița, în vârstă de 2 ani, jucându-se în apropia­­rea unui puț din curtea casei numitului, a căzut într’ânaul și s’a înecat. Asupra morței neexistând nici o bănuială, s’a au­­torizat înmormântarea cadavrului. # Copil perdut S’a găsit, pa stradele orașului Ploești, un băiat ca de 5 ani, numit Mihalache, fără a putea spune numele părinților și nici locul de unde este. Semnele lui sunt la față smead, ochi căpri?, îmbrăcat cu o haină de materie roșcată, pantaloni albi, căciulă neagră pe cap, legat pe sub bar­bă cu o batistă și un semn de scrofule pe gât. Acest copil se crede a fi fost per­dut de părinții lui cu ocasia venirei lor în acel oraș.• îngropați de vii doui copii, unul al locuitorului Dumi­tru Barba și cel l’alt al locuitorului Gheor­­ghe Bocoi, din comuna Ionești, județul Gorj, ambii de câte 10 ani, pe când se aflau cu vitele la pășune, au intrat sub scobitura unui mal de pământ spre a sa adăposti de ploaie. Malul surpându­se peste dânșii, unul s’a scos mort, iar cei l’au­ cu viață, însă cu piciorul stâng rupt. Numiri în justiție Sunt numiți: D. D. D. Antonascu, licențiat, fost sub­stitut și judecător de ocol, procuror la tribunalul Iași, în locul d­lui V. Dimitriu, demisionat. D. C. N. Brătianu, actual judecător la ocolului Cotmeana, județul Argeș, în a­­ceeași calitate la ocolul Snagov, județul Ilfov, în locul d-lui N. S. Vlădoianu, care va trece la ocolul Vălenii-de-Munte, județul Prahova, după a sa cerere. D. C. Vasilescu, licențiat, actual jude­cător al ocolului Vălenii de-Munte, jude­țul Prahova, dupe a sa cerere, în aceeași calitate la ocolul Cotmeani, județul Argeș, în locul d-lui Brătianu permutat. Sunt permutați : D. M. Theodoriu, ac­tual ajutor la ocolul Pașcani, județul Su­ceava, în aceeași calitate la ocolul Fălti­ceni, în locul d-lui M. Ciurea, care trece în postul ocupat de d. M. Theodoriu. D. Ion Baioleanu, actual portărel la tribunalul Muscel, cap al portăreilor la același tribunal, în locul vacant. D. Petre Apostolescu, portărel la tri­bunalul Muscel, ia locul d-lai Ion Baio­leanu, înaintat. D. D. D. Ștefu, actual supleant la Curtea de apel din Craiova, procuror la acea Curte. D. I. G. Dobrescu, președinte la tri­bunalul Doijin, prim președinte la același tribunal. D. G. N. Paianu, jude instructor la tribunalul Do­jin, președinte la acel tri­bunal. D. M. Măinescu, membru la tribunal Olt, jude de instrucție la tribunalul Doi­jin. D. P. Christu, judecător de ocol la Me­­dgidia, membru la tribunalul Olt. D. D. Anagnosti, judecător de ocol la Medgidia. D. G. Grigorescu, actual președinte ,la tribunalul Tulcea, este permutat la tri­bunalul Brăila și d. C. Alevra, actual membru la tribunalul Brăila, președinte la tribunalul Tulcea. Agresiune brutală în calea Victoriei Ciu­m, sub titlul „Bravură militară“, următoarea uimitoare știre în „Războiul“ de ieri : „Alalta­ leri seara, pe la orele 9 și ju­mătate, o agresiune brutală a cornit un sub-locotenent­ în fața palatului. „Pe când d. și d­na T..., întorcându­­se dintr’o familie se îndreptau spre casă, în fața pieței palatului veneau patru sub­locotenenți. Unul dintr’înșii, fără a i se fi adresat vr’un cuvânt, fără a fi fost pro­vocat, se repezi la doamna T... începând a o lovi cu pumnii în­ cap și peste ochi și a’i adresa cele mai grosolane insulte. „D. T..., înmărmurit de această agre­siune la care nu se aștepta, fiind cu doi pași în urmă, sări să’și scape soția, care urma a fi lovită. Sub-loc­otenentul agresor a început atunci să’l amenințe cu sabia. „La țipetele d-nei T­... săriră sergenții postați în apropierea palatului, scăpară pe d-na T..., de loviturile agresorului, și duseră ca sub-locotenent la secția de pe strada Academiei, unde s’a încheiat pro­ces-verbal. „Făcându-se plângere comănduirii pie­ței, sub-locotenentul a fost arestat și par cistul militar a fost sesizat. „Sub­ locotenentul agresor se numește Ioan Macri din geniu, în școala de apli­­cațiune.“ Faptul e un adevăr revoltător și sun­tem siguri că justiția militară va pedepsi cum vr cuvine pe vinovat, dacă visa se va dovedi. Credem chiar că ar fi de datoria cole­gilor ofieierului se protesteze în contra purtării acesteia care lovește în prestigiul mult onoratei instituții a armatei române. ..... —--------­ATENTAT în contra reginei Natalia Ciu­m în „Voința Națională“ : Din Iași ni se comunică că, cu ocasta trecere! fostei regine Natalia a Serbiei de la Iași la București, aproape de a doua capitală a țărei, s’au­ dislocat șinele de pe linia ferată pentru ca trenul să deraijeze și fosta regină să eșțze victima unui ac­cident. , Trenul însă a putut să’și urmeze dru­mul fără să pară nimic. Abia la al doi­lea tren, care urmă după dânsul, s’a con­statat că șinele erau­ scose din locul lor. A fost o fericire că s’a observat acea­sta la timp, căci aici el am fi avut să în­registrăm­ cine știe ca nenorociri. Marile Manevre iată noul amănunte asupra marei ex­periențe ce se face anul acesta pentru a se vedea dacă drumurile noastre ferate sunt în posibilitate d’a transporta d’o­dată un mare număr de soldați din toate ar­mele, de la un punct al țărei la cel l’alt. Experiența care se va face în acest an va avea un îndoit merit dacă va reuși— căci trebue să se ție seamă că actual­mente direcția drumurilor de fer nu are complect numărul vagoanelor și mașinelor trebuincioase pentru așasumatî transporturi, lipsă care la anul viitor nu va exista de­oare­ce sunt comandate și vor sosi până la Martie vreo 400 de vagoane și vre-o 50 de mașini. Direcția drumurilor de fer a luat toate măsurile ca experiența să isbutească pe deplin. D. Duca a plecat deja la Focșani, de unde, după ce va inspecta linia ferată și lucrările ce se fac, va pleca la Iași și de acolo la Bacău. Tot­odată un număr considerabil de in­spectori și de funcționari superiori sunt trimiși pe la toate liniile ferate unde se vor face transporturi de armată. Transportul armatei va începe în ziua de 19 Septembrie, și în acea zi de la o­rele 5 dimineață până la orele 5 sera trebuesc transportate de la Buzău, Călă­rași, Slobozia, Târgoviște, Pitești, 3iur­giu, Dorohoiu, Botoșani, București, Plo­ești și câte­va alte localități secundare toate trupele care vor lua parte la ma­nevre. Toate aceste trupe vor fi adunate la Focșani, Iași și Pașcani. Dar experiența cea mai grea va fi a desconcentrării trupelor. Desconcentrarea aceasta se va face în ziua de 7 Octombrie la Bacau. In această zi, direcția căilor ferate va avea să transporte de la un singur punct al țării, de la Bacău, un număr de 30 de mii de oameni. De asemenea direcția va avea să trans­porte tot în această zi tota artileria și cavaleria strînsa la Bacău după sfîrșitul manevrelor. Se­ poate vedea cât de colosală va fi a­­ceastă experiență. A transporta în aceiași 30 de mii de soldați cu cavalerie și artilerie, credem că nu e puțin lucru. In timp de răsboiu nu vor fi așa de mari dificultăți, de­oare­ce nici o dată din un singur punct al țărei nu se vor transporta atâția oameni. D. Duca va fi la Bacon în ziua de 7 Octombre pentru a fi față la imbarcarea trupelor. Șoapte contra unuia Dumineca trecută, pe la două­sprezece noaptea, la Paris, un anume Lovin Ba­con, lucrător, se ducea acasă, pe strada Laterală, când îi săriră înainte șapte in­divizi, căutând să-l prade. El avu ideia nenorocită de a cerca să se apere în contra bandiților. Atunci, unul dintre dânșii paraliza ori­ce rezistență din parte! trăgându-i ș­ase gloanțe de revolver. Toate gloanțele îl ră­niră. Nenorocitul fu lovit de trei ori în mâna stângă, odată în pântece și de două ori în coapsă. Atras pe locul luptei de zgomotul im­pușcăturilor și de țipetele desperate ale victimei, un cârciumar din vecinătate, Carnet, alergă în ajutorul atacatului, cu toată primejdia în care se arunca. Ei izbuti chiar să pue mâna pe uul din tâlhari și să-l ție până la sosirea gen­­darmilor. Bacon fu dus, greu rănit, la domici­liul sau.—Nu se crede să scape cu viață. Autorii acestui atac mișelesc sunt cău­tați cu activitate. Boxer candidat de deputat Celebrul Sullivan, învingătorul celei din urmă lupte de box, ale cărei peripeții le am povestit și în urma căreia el a fost osândit la închisoare, a scris ziarelor ame­ricane că e hotărît să-și pue candidatura de deputat la Boston. Argumentele sale, ca să convingă pe a­­legători, sunt foarte originale. „Cel d’întâi luptător cu pumnul din lume»—cum se intitulează, declară: „Nu e american, având grijă de demnitatea sa care să nu simtă mândrie patriotică gân­­dindu-se că are de deputat pe un om pu­tând să se mătoare cu on­cine de pe fața pământului... Ne prindem că Sullivan va fi ales. Infanticud misterios Marția trecută, foarte de dimineață, birjarul Kreffar a fost oprit de o domnă, în strada Chaussée d’Anton, la Paris. Această domna, acoperită cu un văl gros pe obraz, părea tînără și era foarte elegant îmbrăcată. Ea se urcă în trăsură și ordonă birja­rului să muie în­spre strada Bienfaisance. Ajungând aproape de acea stradă, ea opri pe birjar, descinse, plăti și plecă. In curând dispăru după colțul stradei. După câte­va momente, birjarul se în­toarse la stația sa, ln strada Tocqueville. Atunci numai observă, jos, în trăsură, un Marț T, 19 (1 Octombr^p^^ 188§ pachet destul de mare. *.ă ^ cedând unei mișcări de curiozita­t desfăcu. Se pricepe spaima lui,­­d descoperi, învelit în niște cârpe pline , sânge, ca­davrul unui copilaș... cu gât ^iat. Kieffer se duse repede la­­ co­misarul veni imediat și luă câvvr ust­el­e al unui copil de sex în vârstă de 4—5 luni. S’a început o anchetă severă, —dar e puțină speranță să se descopere ce­ Știri prin pește Reuniunea antisemită „Deutschnationa­le“ din Viena a fost desființată. Causa desființarei este purtarea dușmănoasă a reuniunei fața cu Austro Ungaria , senti­mentele ei nepatriotice și periculoase sta­tului, agitările ei antisemite au fost pri­vite ca un abuz, care ia ultima linie țin­tește la tulburarea ordinei și liniștei pu­blice. Se știe, că această reuniune a tri­mis o telegramă de felicitare deputatului Türk, pentru cunoscuta lui atitudine la desbaterile asupra legei militare și cu deo­sebire pentru cuvintele lui de la 10 A­­prilie : „D-zeu să ferească pe Germania să nu ajungă să ceară ajutorul Austriei, căci ar primi un ajutor de tot slab sau nici un ajutor“.* * * D. Grant, primarul New-Yorkului, a făcut cunoscut că chestia Espoziției uni­versale, pentru centenarul al patrulea al descoperirii Lamei Noui de către Cris­­tof Columb, e cu desăvârșire hotărîtă și se va face la New-York în 1891. * * * O scrisoare adresată din Constanti­n­o­­poi „Corespondenței politice“ constată ca Poarta ar fi foarte dispusă să recunoască pe principele Bulgariei și unirea Rumeliei pe cale legală, spre a evita ori­ce explo­zie de violență eventuală. Sultanul nu s’a pronunțat încă în acestă privință. S’a făcut să se sondeze mai întâiu în­­tr’un mod confidențial, asupra acestui punt, ambasadorul Rusiei, care a respins prin­­tr’un refuz categoric. Poarta a amânat prin urmare trimiterea circularii relative la recunoașterea princi­pelui Ferdinand ca principe al Bulgariei.­­ Se anunță din Constantinopol că consi­liul miniștrilor a decis să introducă în Armenia reforme administrative de natură a face să renască încrederea printre po­­pulațiunile armenești. Guvernatorul Vanului, care e rău pri­vit de Armeni, ar fi revocat. * • * * Un decret imperial reduce armata turc­es­­că pe picior de pace de la 250,000 la 100,000 oameni, ceea ce dă o economie de done milioane lire și restabilește echilibrul bu­getar.* * * Un atelier de piese de artificiu a fă­cut explozie la Orense, in Spania. Stăpânul stabilimentului și un lucrător au fost uciși. * * *1111I­ CONTRA REGII SPANIEI Ni se scrie din Madrid . O bombă cu dinamită a fost pusă de un necunoscut, la San Sebastian, sub pa­latul Ayeta, reședința reginei­ regente a Spaniei. Nu s’a întâmplat nici o nenorocire. Faptul a produs o adâncă indignare în tot poporul. Podul peste Dunăre în timpul parcursului până la Ciulnița, d. Miclescu, sub­directorul căilor ferate și­­ d. inginer Saligny trecură în vagonul Ma­­n­­iestății sale, și profitând de timpul ce avea În dispozițiune, i au dat esp­irațiuni asupra planurilor de construcțiuni ale po­dului, în număr de peste 120 planșe, prin care se putea da sema de sistemul între­ Forț„T­r­ivers­ g.l'u.i“ 80 Prințul Alexandru DE BATTENBERG SAU MISTERELE BULGARIEI Etonian dramatico-criminal de mare sensație XVI Cap. XVII. Durerea DespărțireX — Dragă Annă, zise medicul cu un ton de sinceră compătimire, Alexandru m’a în­sărcinat să-ți aduc sărutarea ce el a uitat să-ți o dea. Vezi tu, ’i-a părut foarte reu că a plecat azi fără obicinuita sărutare de adio. De aceea, mi-a dat mie o sărutare și mi-a zis : „Da sărutarea asta a iubitei mele Anna; când o să mo întorc, o sâ-i dau o mie de sărutări.“ Vino dar să te sărut, copilă dragă, în numele logodnicu­lui ton Alexandru. Doctorul își imprimă buzele pe fruntea Annei, dându i o sărutare părintească. Ea însă dete tristă din cap. — Nu, nu, sa plânse ea, sărutarea asta nu e așa dulce ca cale ce ’mi dedea Alexan­dru. El me sărută totdauna în gură și nu pe frunte ! — Firește, firește ! Și pe obraz aseme­nea, nu e așa. Anișoară dragă ? — Asta ți-a spus Alexandru ? — Negreșit. Alexandru m’a însărcinat să te sărut la numele lui mai intuiu pe frunte, apoi pe obraz și în sfirșit pe gu­rița ta cea roșie și dulce. — Hola la, hola la­ iubită Annă,—trei sărutări... trei dulci sărutări de la iubitul meu Alexandru !... — Hide, vino de me sărută, ci se dra­gă , că doar nu trebue să ții pentru d-ta sărutările pe cari Alexandru mi se a tri­mes mie! Medicul satusfăcu numai­de­cât dorința Annei, fiind­că știa că ilusiunea oamenilor cu mintea exaltată nu trebue contrariată în nici un chip. — Dar acum «pune’mi, amicul meu, urmă Anna cu totul încântată, când o să ’mi aducă Alexandru florile cele frumóse din cer. „Că dóra vezi prea bine că cununa mea de mireasă, la care lucrez d’atăta vreme, tot nu e încă gata! „Mâine trebue să am negreșit florile cele frumoase ! — Cum o găsi Alexandru florile cele frumoase pe cari le caută pentru tine, dragă Anișoară, poți să fii sigură că ne întoarce numai de­cât. Dacă se găsește astăzi, poți să te aștepți J să-i vezi mâine lângă tine ! — Mâine... mâine?! Atunci nici nu mă duc să mă culc, ci aștept mai bine până ce vine Alexandru. Și nenorocita iarăși începu a sălta de bucurie. Pe urmă, ridică cununa de flori, neis­prăvită pe jumătate, la care tot lucrase în acest interval și care îl scăpase pe jos, și apucându3e iar de împletit cununa, in­­tonă un cântec de mireasă. Anna, transportată de bucurie, ținu în sus cununa. — O vezi, Alexandre ? vezi frumoasa mea cunună de mireasă ? exclamă ea. De­odată însă zîmbetul radio» dispăru de pe fisionomia ei. — Oh, Dumnezeule ! gemu ea, — ce floare urîtă e asta ? O picătură de singe stimă de ea ! Aoleo, aoleo ! Cine ’mi-a făcut mie asta ? Cine ’mi-a virít floarea asta roșie ca sângele în cununa mea de mireasă? Hu... hu... mireasa mormîntului, mireasa mormîntului, iată cununa ta ! Anna, plină de groază, asvîrli cununa încolo. Ea începu să plângă încet și căzu ca sdrobită pe scaun, unde rămase cu totul nepăsătoare către cel din jurul ei. Preotul știa că Anna,—când era apro­fundată într’o asemenea meditațiune po­somorită—nu trebuia să fie tulburată. El se folosi de acest interval pentru a face cumnatului o dare de seamă despre starea Annei, în cursul după prânzului trecut. Pe urmă, amândoi se sfătuiră asupra procedurei de urmat în cas dacă s-ar con­firma temerea că prințesa Teodora a tri­mis un spion în partea locului. — Am rugat pe colegul meu, zise me­dicul, ca să mă înștiințeze îndată ce se va mai arăta omul acela. Afară de asta, portarul ospiciului de alienați are instruc­țiuni ca să cerceteze pe strein cât mai scrupulos despre scopul informațiunilor ce culege. „Dacă s’ar ivi cum­va un pericol pen­tru Anna și dacă casa mea n’ar putea să’i ofere un asii absolut sigur contra persecuțiunei eventuale, atunci biata fată va fi transferată la ospiciu și va sta­ a­colo până ce va trece ori­ce pericol. — Da, da, șopti preotul. — dacă tre­­bue numai da cât, fă cum tu-am înțeleși cu doctorul primar. Numai, te rog tare mult, să duci de grijă ca să se dea un trata­­ment cât mai convenabil sărmanei copile. — In privința asta, poți să fii foarte liniștit, dragă cumnată, — știu că Anna Maiberg nu e o fată de rând și știu, pen­tru ce ții așa mult ca să fiu vindecată deplin. Dacă va fi de trebuință, o să caut pentru densa o îngrijitoare cunoscută ca blândă și devotată, cât pentru mine, o să vin singur s’o vizitez de câte­va ori pe zi. (Va urma )

Next