Universul, noiembrie 1889 (Anul 6, nr. 249-274)

1889-11-25 / nr. 270

Universul No. 270 caruia Bianchi îi dăduse cuțitul de care se servise pentru ca să -l arunce unde­va și a fost confirmat de doctori cari au găsit urme de sânge pe dușumeaua ca­merei. In ziua comiterei crimei, Bianchi s’a dus la redacția unul ziar și a dat amă­nunte despre sinuciderea soției sale, după ce avusese îndrăsneala să însoțească la spital pe Angelina prefăcându-se că plânge și s'o sărute de mai multe ori în fața pu­blicului. La proces vinovatul a arătat mare ră­ceală, tăgăduind mereu făptui. Dovezile de culpabilitate erau vădite, mai cu seamă din contrazicerile lui Bian­chi. La întâiul interogator zisese că An­gelina s’a aruncat pe fereastră când dân­sul era acasă, la al doilea interogator a­­firmase că nenorocita s’a sinucis pe când densul nu era acasă, la al treilea intero­gator declarase că sărmana Angelina a căzut de pe fereastră din întâmplare. După ascultarea martorilor și după pro­ducerea și a altor dovezi de nevinovăție curtea cu jurați a condamnat pe Bianchi la munca silnică pe viață. Atentat între profesori La Helsingfors s-a petrecut o scenă care a produs cea mai vie­­ moțiune. Profesorul de universitate d­r. Forsmann se ducea la curs. Pe stradă iei fu atacat fără veste de profesorul de liceu Chur­­berg, care trase asupra lui 6 focuri de revolver. Trei gloanțe au nemerit. Forsmann a fost transportat imediat la clinica chirur­gicală. Cel­­­alt profesor a fost arestat. Nu se cunosc motivele acestui curios atentat. Naștere în tranvai o lucrătoare, Maria Hink, din Viena, de 25 de ani, fu cuprinsă deunăzi, în tramvai, de durerile facerii. Tramvaiul trebui să stea. Din fericire tocmai era o moașă în că­ruță. Ea dete ajutoare femeei grele, care născu un copil frumos, mare și sănătos. Imediat, un pasager se oferi să-i fie naș și dărui pentru densul 5.000 de lei. O actriță sălbatică Din Bologna vine știrea următoare: O artistă dramatică bătrână, d­na V. Ghi se duce zilnic să se panseze la spi­talul Major, pentru o mușcătură nu a unui câne turbat, ci a­lifeî... artiste dramatice. Iată cum s’a petrecut faptul: La teatrul Storchi se juca „Hamlet“ în beneficiul d-lui Marozzi. De­odată, în momentul în care era să se ridice cortina, se auziră urlete de fe­meie pe scenă și un zgomot îngrozitor. Comisarul de serviciu alergă, ca să vadă ce era, pe când publicul se întreba curios, cercând să dezlege enigma. Era vorba de o ceartă dintre prima­actriță tînără, d-șoara Riccardini, și ne­vasta șefului de trupă, din gelozie, pre­cât se vede. D-șoara Riccardini, în focul certei, se repezi la adversara ei. Atunci d-na V. G. se interpuse și fu mușcată grav la mână de actrița cea tânără. Rana mușcatei e foarte gravă. Acte oficiale D. doctor George Ford. Meyer s’a nu­mit în postul vacant de medic al urbei Mizil, din județul Buzău, provisoriu până la concurs. * D. G. Scărlătescu, fost secretar-con­tabil, este numit în funcțiunea de secre­­tar-comptabil la casa de credit agricol din județul Mehedinți. * D. doctor N. Constantinescu Nicolau s’a numit în postul vacant de medic al plășei Mostiștea, din județul Ilfov, cu re­ședința în com­. Fierbinți. * D. doctor D. Aronovici s’a numit în postul de medic al plășii Câmpu din ju­dețul Dolj, cu reședința în comuna Ca­lafat. * Căpitanul Marinescu George, din ar­ma infanteriei aflat în poziție de disponi­bilitate pentru cause de disciplină, împli­nind termenul de 6 luni ce i a fost im­pus prin decret, s’a rechi­mat în activi­tate de serviciu, la vacanța ce este în re­gimentul 8 linie. * Sub-locotenentul Oteleșanu Grigore, din regimentul 1 călărași, s’a trecut în poziție de disponibilitate, pentru infirmi­tăți timporale. * Se înaintează la gradul de medic de regiment clasa II, trecându-se în reservă, pe ziua de 1 Dechembre 1889, medicul de batalion stagiar doctor Luca Teodoriu, în serviciul spitalelor, în corpul II de ar­mată. * S’a numit în corpul oficierilor sani­tari de reservă, cu gradul de medic de batalion cu stagiu, doctorul în medi­cină Șaabner Tuduri Alexandru, chiămân­­du-se tot d’odată de a face stagiul cerut de lege pe ziua de 1 Decembre 1889, la vacanța ce este în regimentul 6 artilerie. * D. licențiat în medicină I. Mărcules­­cu, în basa avisului consiliului sanitar su­perior, s’a revocat din postul de medic al plășei Argeșel-Rîurile din jud. Muscel. * Se autoriză epitropia institutului A­­nastasie Bașotă să vînză partea de moșie ce o are în județul Ismail (Basarabia), lăsată pentru susținerea acestui institut. * D. Marin Mih­alcea, institutorul cla­sei 3 de la scala No. 1 de băieți din Sla­tina, se numește în postul vacant de re­vizor al școlelor din jud. Olt, sub reservă drepturilor sale de institutor. * S’a numit în corpul ofițerilor sanitari de reservă, cu gradul de veterinar de ex­­cadron cu stagiu, medicul veterinar Epu­­rescu Alexandru. Un asasinat fioros Ni se scrie din Berlin : In partea răsăriteană a orașului s-a co­mis un asasinat asupra unei femei în vir­­stă de 60 de ani. Femeia, o văduvă, avea câți­va bani și, deși așa înaintată în virată, umbla să se mărite. Publicase chiar prin ziare un a­­nunciü în această privință. Bătrâna a fost găsită în odaia ei cu fa­ța în jos și cu craniul sfărâmat de două lovituri ce i s’au dat pe dindărăt. Asasinul a luat toți banii din casă, pre­cum și giuvaerurile ce a găsit. In grabă el a uitat o batistă și o tabachere. Până acum asasinul n’a fost încă des­coperit. Norocirile guturaiului La magazinul de mode al d-nei Pucci, din Roma, s’a întâmplat un fapt foarte curios... Nici nu-ți vine să-ți închipui lucrul a­­cesta . Un guturaiu norocos. Totuși e așa. Un domn, foarte elegant, mergea pe Corso spre piața Popolo, când, sosind la numărul 28, drept în fața magazinului de mode al d-nei Pucci, simți o gâdilitură în nas și... domnul începu o serie foarte variată de hapci!... hapci!... Din cauza acestor strâm­tări, domnul era nevoit să tot plece capul—ca și când ar fi salutat. Niște rîsete indiscrete, puternice, izbuc­niră după această strănutare. Domnul se uită, mirat, de giur împre- 2 giur și, la fereastra unui magazin de mo­de, vede două fete care îl priveau, nu așa cum privesc bărbații. Fetele erau foarte drăguțe. Englezul — căci era englez boierul — luă o hotărîre repede. El întră în magazin. — Câte parale­l pălăria asta, doamnă? întrebă, arătând o pălărie de damă. — Două sute de franci. — Rob! ieftin. O cumpăr pentru d ta. — Dar rochia asta ? — 1000 de fr. — Ieftin, o cumpăr pentru d ta. Sărmana fată căreia i se făceau darurile schimba fețe-fețe. — Acum, urmă englezul, du-te de te îmbracă cu ele și să vii cu mine; sunt lordul X...; îți fac zestre de un milion și te iau de nevastă. Căsătoria o să se facă în curînd. Furt în c­mpen­­ sioe-președintele Camerei magnaților din Ungaria, contele Tibor Carolyi, a fost zi­lele astea victima unui furt din cele mai îndrăznețe. Venind la Budapesta, contele își rezer­vase un întreg cupeu de clasa I, închise ușa și se culcă. Când se deșteptă, constată că buzuna­rul îi fusese tăiat cu totul. In buzunar se aflaseră 800 fiorini. Greve colosale Obiceiul grevelor se întinde și în China. La Canton, a izbucnit o grevă a mate­­loților și lucrătorilor din port. 60.000 de oameni s’au ridicat contra autorităților provinciale. Greviștii au­ alungat pe funcționarii va­mali și au­ dărîmat un local de vamă. Co­municațiile pe apă sunt întrerupte. Ne­gustorii și-au­ închis prăvăliile. Vice­regele cantonului a fost nevoit să cedeze și liniștea s’a restabilit. Furtună grozavă In Castelgrande (Italia) a fost o furtună grozavă. Violența vântului și a ploii în cursul nopții a produs multe accidente. Palatul municipal a fost aprope dărâmat. Partea secretariatului a fost descoperită și toate condicele a trebuit să fie duse în pivniță ca să nu le zboare vântul în în­­nălțimile văzduhului. Numiri în administrație — D. loan Ionescu, actual registrator­­arh­ivar în cancelaria poliției orașului Ploești, s’a numit sub-comisar pe lângă acea poliție. — D. Radu Ionescu s’a numit regis­trator- arh­ivar în cancelaria poliției o­­rașului Ploești.­­ D. Bădica Georgescu, s’a numit co­pist la sub-prefectura plășei Marginea­­de-Sus din județul Râmnicu-Sărat. Știri prin poștă împăratul Germaniel a adresat lui E­­min și lui Stanley o telegramă felicitân­­du-l pentru sfîrșitul fericit al unei călă­torii atât de primejdioase și urându-le bună­ sosire în lumea civilisată. * •k­ifs In Amsterdam s’a format o societate fil­elenă cu nunele „Hellas,“ cu scopul de a propaga Hiba și literatura greacă. ■s 4 & O știre importantă finanțiară. In Statele­ Unite ale Americei s’a ținut o conferință mnletară. Vineri, 25 Noembre (7 Decembre) 1889 In ea s’a hotărît ca să se bată cât de multă monedă de argint, ca fiind cu mult mai necesară circulației decât cea de aur.* * Din Mesina (Italia) vine vestea că îm­părăteasa Frideric, împreună cu două fiice ale sale, Victoria și Margareta, și cu două doamne, vizitează antichitățile din Sicilia. * lt % In lumea literară franceză face mare sensație un volum întitulat „Sfîrșitul unei legende“ de Lesigne. Volumul se ocupă cu istoria feciorei de la Orleans, Jeanne d’Arc, și dovedește, pe baza documente­lor, că, în răsboiul contra Angliei, feciora nu a jucat atâta rol cât se spune. Ca isterică ce era, ea fu întrebuințată pentru a entusiasma trupele acele cari nu inspirau destulă încredere. De asemenea nu e adevărat că Jeana a liberat Orlea­­nul din mânele englejilor. Autorul volumului crede că e o insultă pentru Franța legenda Jane­ d’Arc. Vo­lumul dă loc la polemici forte vii. * * * Din Roma­ni se scrie că comisia re­gală pentru a se ridica un monument lui Garibaldi pe dealul Ianicului a cerut pri­măriei să i se dea locul necesar pentru așezarea statuei. S’a hărăzit locul cel mai frumos Vîr­­ful dealului.* * * Numărul vizitatorilor cari se duc la Einsiedeln (Elveția), pe fie­care an, e de 150,000 de omeni, din cari 100,000 din Elveția, 15,000 din Alsacia, 8000 din ma­rele ducat de Baden, 6000 din Wurten­­berg, 12.000 din Vorarlberg, 600 din Ba­varia, 6000 din Franța și din Belgia. Frumos câștig.* * * Agitațiunea în districtele miniere din Germania crește mereu. Se spune ca îm­păratul ar avea de gând să primească personal reclamațiile. * * ** Bulangiștii au făcut zilele astea mare gălăgie pentru perchizițiunea făcută la do­miciliul unuia din el. Pricina pentru care s’a făcut perchiziția ie că acest bulangist mâncase o sumă de bani încredințați lui, ca să-l speculeze la bursă. * * * Marele­ vizir al Bucarel a murit, în vîrstă de 80 de ani. El era fiu de robi și fusese vândut de niște turcomani emirului Bucurel pe preț de 320 de franci. Acest nalt demnitar, ajuns în fruntea trebilor prin muncă și inteligență, era ve­nerat de poporație ca un sfânt și avea o trecere mare la curtea imperială rusă. * * * La Genova a murit căpitanul Cordara, cel de întăi care a cutezat să treacă noap­tea canalul de Suez, după construirea lui. Sultanul la Veneția . Din Constantinopol ni se comunică că Sultanul Turciei, în călătoria sa la Berlin, va merge pe mare până la Veneția. In a­­cest oraș se va urca în drum de fier ca să se ducă în capitala Germaniei. „Umbra lui Dumnezeu­ pe pământ.“ „șe­ful credincioșilor,“ padișahul Abdul-Hamed Khan, „sultanul sultanilor« va călători cu toată curtea sa și va fi escortat de flota turcească pănă la Veneția. TINEREȚE VECINICA Am dat sema despre invenția celebru­lui doctor Brown-Sequard, pentru „înti­nerirea“ artificială a omului. O nouă experiență s’a făcut, la 6 Oc­­tombre, la Albury, orășel din Australia. S’a inj­ectat măduvă de țap unui om de 60 de ani, care voia să se însoare. In câte­va săptămâni, întineri așa încât Foița „TJ2a­lver».3.iul“ 142 Prințul Alexandru DE BATTENBERG MISTERELE BULGARIEI Rimau dramatico-criminal de mare sensație XXVII In casa Eremitului In inima pădurii în apropierea castelu­lui Dombrovscovici într’o colibă, un ere­mit sta la căpătâiul unui om întins pe un pat improvizat pe jos. Omul era galben, prăpădit. Eremitul se uită la el cu îngrijire. —Merge mai bine... merge mai bine... murmura el; buruenile mele și-au făcut e­­fectul... Eram sigur... Bolnavul auzi aceste vorbe și încercă să zîmbească. — Bunele eremit... zise abia vorbind... îți sunt dator viața... când am ajuna aici credeam că voi muri... tu mî-ai scos glon­țul care era destinat să-mi stîngă viața... m’ai îngrijit... și mă sîmt acum afară din primejdie. Eremitul zîmbi. — Lasă, tată, nu-mî mai mulțumi... Cât am trăit cu oameni am învățat și eu un meșteșug și mulțumesc lui Dumnezeu că și aci în retragerea mea, mi-a dat să mă folosesc de el și să scap un om de la moarte. Un sgomot de pași se auzi afară. Cineva bate la ușă. — Cine e ? întrebă eremitul. — O biata femee rătăcită, răspunse un glas femeesc... Caut un adăpost și nu gă­sesc... om bun de ești, ajută-mi. Eremitul deschise ușa. Daia apăru în prag. — Intră, fiica mea, dumnezeu te adu­ce, eu nu te voi alunga. Daia se opri cu ochii la străinul întins pe jos. — E un biet rănit, căruia i-am dat adă­post cum îți dau și ție, zise eremitul. Dar nu urmă mai departe. Bolnavul, la vederea tinerei fete, rămă­sese ca trăsnit. — Feodora... Feodora... îngâna el. — Ah! sărmanul de mine, esclamă e­remitul, iar îi apucă frigurile... tocmai când îl crezuem­ scăpat... Imi vei ajuta, fiica mea, nu-i așa ? îl vom îngriji îm­preună. Bolnavul prea că e în delir. — Tu eșt.. și cerca să se ridice... ce cauți aici... smee blestemată ? Mult timi atura astfel. Daia, cutinsă de o milă estremă, îl privea și vrându-i fața simțea ceva,­­ca o mulțumire neexplicabilă... — Feodca... despre ce Feodoră vor­bește ? muriră ea, pe când eremitul pregătia o sutură. Deodată ja se deschise iar. Gîfîind,­­an întră. La vedeta lui, bolnavul scoase un stri­găt. — Stăple! stăpâne! răspunse Ivan, ce întâmple dumnezeiască! providența unește aci,n această colibă pe tatăl cu fiica ! — Ce zi ? întrebată deodată bolnavul și Dara. — Da,­a, nu pot să mă înșel, acesta fată, răpit de țigani, și care seamănă a­­tât de mi­cu Feodora blestemata, nu poate să­i decât fiica ta stăpâne, pier­dută și găsită!.. Ah ! însfîrșit Dumnezeu­ ne dă și bucurie... iată ! regăsiți... Bucuria ducea lacrămi în ochii bătrî­­nului senor. Data, instinctiv, se plecă asupra bol­navului; inimele lor se­­ înțeleseră într’un moment și se îmbrățișară. Era într’adever tatăl și fiica, maiorul Ghistrow, rănit de ticălosul Nowikof, și Olga, răpită!... SAU nu’l mai putea­ cunoaște și, de unde era chel, începu a’l crește per frumos negru. Căsătoria va fi fericită de­sigur. Consiliu practic De vreți să fiți siguri dacă o âpr­e­­ bună de băut sau nu, topiți puținv săpun în spirt curat și turnați câte-^a picături din amestec într’un pahar plin­­ cu apă de aceea pe care voiți s’o încercați. Dacă apa se face lăptoasă, e rea; dacă ea nu se colorează ori se colorează prea puțin, e bună. Un județ făr’ de săraci De curând s’a făcut o alegere inte­resantă, în Melun (Franța). S’a auzit cu acestă ocazie în parlamentul francez, următoarea vorbă: „ Se vede că nu mai sunt săraci în partea județului Melun. Adevărul e că cei doi adversari, con­tele Greff­albe și d. Humbert, au cheltuit mulți bani. Dar contele e om „celebru“ de bogat. Are vr’o sută de milioane, cum o fi lup­tat cu dânsul modestul democrat Hum­bert? Această întrebare și-o făceau cu toții... Intr’adevăr, origina averii acestui om e puțin cunoscută. Iată-o : Acum 20 de ani, la Paris, domna X... o femeie foarte cinstită din Taruza, se­­ urcă în tren cu copila sa, spre casă la bărbatul ei. Un domn bătrân, părând bolnăvicios, se urcase și el în vagon. Fiind în fața ei, el i se se adresă cu următoarele cu­vinte : — Veți avea, doamnă, un tovarăș de drum foarte supărător. Sunt greu bolnav și v-ași ruga să-mi permiteți se me în­tind pe bancă, chiar dacă ași restrânge locul copilului d-voastre. Ve rog să mă ertați de marea supărare ce vă fac. Călătoarea îl dădu cu bunăvoință în­voirea. Necunoscutul n’o înșelase. Tușa și cur­gerile de sânge pe gură urmară așa de des încât, la Tuluza, d-na X..., cuprinsă de milă, transportă însă și pe călător în cel mai bun oțel din oraș, chiemă un medic și declară că ea va plăti toate cheltuielile. Bărbatul ei, informat de acest fapt, veni și el la oțel, unde îngriji de bolnav ca de un frate. Acest devotament nu fu nefolositor. Ne­cunoscutul se făcu sănătos. Când putu merge, înainte de a pleca în țara sa, în Portugalia, plăti bine doctorului și mulță-~i, mi călduros, plengend, familiei X... de do­vezile de umanitate se i se dădură. De atunci, in fie­care an, portughezul trimetea daruri frumoase d-nei X..., cu scrisori de recunoștință și de respect pen­tru mamă. Fata crescu și se mărită cu d. Hum­bert. Ei, acu doi sau trei ani portughezul muri, lăsând pe d-ra Humbert moștenitore pe averea lui, atât de mare încât chiar de acum, fără să se fi limpezit lucrurile cum se cade, d-ra Humbert primește, ca acont de rentă, 400,000 fr. pe an. Averea e evaluată la 18 milioane. Omor din amor­ feană­ zi, după amiazi, se prezintă po­liției din piața Sarzano, la Genova, un individ, galben la față, cu un revolver în mână, întrebat ce vrea, el zise, cu un glas lugubru : „Am omorît pe iubita mea, Anunciata Galii, care locuește în strada Marcento. XXVIII Care va fi sfârșitul? Iată întâmplările zilelor următoare, pe care trebue să le înregistrăm ca urmări a celor povestite mai sus: Maiorul Ghistrov restabilit pe deplin, se stabilise la Petersburg cu fiica sa Olga și cu fiul șeii George. O hotărîre luase : să se închidă în a­­ceastă familie a sa, să lase, să uite pe cei pierduți... Nu se înșela când își zicea că cerul se va însărcina să ducă toate la sfîrșitul pe care le meritau.—căci o dovadă avea de­ja în regăsirea fiicei sale. Nu se înșela. Niște oameni găsiseră, în pădurea de lângă castelul Dombrowski, un om spîn­­zurat. Era căpitanul Nowikof. Cercetările cari se făcură asupra aces­tui caz, dovediră că crima trebuise să fie săvârșită de niște țigani, cari dispăruseră fără de urmă. In adevăr, ucigașul lui Nowikof fusese Zamarin. După ce în zadar voi să-l facă să spună unde era Daia, țiganul, într’un moment de furie, pusese să’l spânzure. In curând însă speriat de crima ce să­vârșise și temându se de pedepsa ce’l aș­tepta, își ridică trupa și porni în lume luându’și pe veci rămas bun de la iluzia d’a mai putea numi pe Daia a sa. In casa preotului, în tot secretul, fusese adusă o fată. Era Anna. Nu rămăsese multă vreme. In ur­ma unui ordin secret pe care spunea că-l primise, doctorul Rubanof își luă rămas bun de la bravul preot și de la soția sa, și plecă cu Anna la Viena. — Să aruncăm un văl, — zisese el preotului,—asupra secretelor pe cari le știm; acesta e voința prințului. Tronul lui se clatină, nerecunoscătorii îi vor sili să re­nunțe la măririle cari nu l-au adus decât deziluzii; el o știe acesta ; el pre­vede evenimente cari în curând vor emo­ționa Europa , dar zice că le lasă să se­­ întâmple, căci a ajuns la încredințarea că fericirea e numai în dragostea unei feț­ele cum e Anna lui. Vei vedea, — acesta Va^y fi sfîrșitul... Cred că nu trebue să­ țî mai recomand să păstrezi secretul. (Va urma)

Next