Universul, octombrie 1890 (Anul 7, nr. 227-252)

1890-10-24 / nr. 246

Universul No. 246. D­e dincolo Sibiu 21 Octombre. La tem­niță Domnul Septimiu Albini, redactor la „Tri­buna“, condamnat la ș­ase luni temniță, pentru că a admis la tipar un articol ce s’a calificat mai târziu de agitatoric, și pentru care articol autorul este în deosebit pedep­sit CU 1 an și jumătate arest de stat, a plecat din mijlocul nostru astăzi (Sâmbătă) după amiazi pentru a-­și începe pedeapsa în temnițele ordinare de pe­­ lângă tribunalul din Sibiu. Colegul nostru este însoțit de sentimentele simpatiei și iubirii Români­lor. Dorințele noastre sincere pentru reîn­toarcerea fericită a iubitului nostru soț de luptă ! Tulburări în Baia-de-Criș Sub acest titlu citim în „ Siebenbü­rgisch- Deutches Tageblatt“ : Din Orăștie ni se scrie cu data de 18 curent următoarele: In noap­tea de 17 spre 19 Octombre, o companie a garnizoanei noastre a fost chiemată la Baia­­de­ Criș pe cale telegrafică. Compania a ple­cat imediat. Se pare că există temerea iz­­bucnirea unor tulburări în giurul Băii de­ Criș. Omor împreunat cu furt O crimă înfiorătoare, întâmplată zilele a­­cestea în Erlau, a pus poporațiunea acelui oraș în cea mai mare consternațiune. Casie­rul orășenesc de odinioară și actual casier al bisericii sârbești de acolo, un bătrân ne­putincios de 60 de ani, a fost găsit mort alaltă­ieri dimineață în locuința proprie, dim­preună cu econoama sa. Juhász zăcea într-un unghii­ al odăii cu ochii străpunși de gloanțe și sângerând din mai multe rane. iar eco­noama pe o sofa cu grumajii tăiați și cu capul străpuns de un glonț. Sîrma clopoțe­lului de la odaie era ruptă, iar casa de bani și dulapurile deschise și golite de toți banii și lucrurile de valoare. Poliția s-a pus în urmărirea făptuitorilor, dar până acum nu l­a succes a se da de urmă. C­ine dorește să se facă milionar să ci­­tescă anunțul de pe pagina 4-a. Un câștig de 9 milioane lei. Tragedie într-un circ Din Petersburg ni se scrie: O întrerupere tragică a avut loc în seara de 15 c. la o reprezentație din circu Cinizelli. D. Ernest Cinizelli prezentă publicului calul „Cerkez“ dresat în libertate. Cu un biciu mare în mână, d-l Cinizelli constrînse calul să umble în două picioare în jurul în­­tregei arene și producțiunea aceasta fu pri­mită de public cu aplauze călduroase. D-l Cinizelli se întoarse pentru a mulțumi, dar, în acelaș timp, primi din partea calului, care nu mai vedea biciul amenințător, o lo­vitura de copite în cap. Fără a scoate nici un strigăt, dresorul căzu jos ca trăsnit. El fa scos din arenă și doctorii chemați în grabă nu putură de­cât că constate moar­tea nenorocitului. Un sfat pe zi Pentru simplele indigestii se recomandă infuzia de flori de romaniță. Iată rețeta : Eroare de romaniță, 5 grame. Aniseză 2 grame. Să se infuzeze un sfert de ceas în apă fierbinte în 200 gr. de apă, să se strecoare printr’o bucată de pânză și să se bea încet cu liri­gurița. O călătorie îngrozitoare O călătorie aeriană înfiorătoare a făcut-o zilele trecute fata Maria Armstrong din ti­pografia Haskins și Comp. din Filadelfia. 99 Ea se apropiase prea mult de o curea de transmisiune, care ducea din al treilea în al patrulea etagiu și care făcea 60 de înver­­tituri pe minută. Părul fetei fu apucat de curea și, într-o clipă, nenorocita se învârtia prin aer cu o iuțeală îngrozitoare. De 120 de ori ea fu ridicată și coborîtă din stagiul al patrulea în al treilea până ce în fine mașina putu fi oprită. Afară de câte­va confusiuni ușoare, tînăra fată scăpă numai cu frica și putu chiar a doua zi să vie iar la lucru. Jack tunzătorul în contrast cu sângerosul „Jack spinte­cătorul“ din Londra, face un individ din Detroit, pe care lumea de acolo l-a poreclit „Jack tunzătorul“ din cauza specialității sale de a tunde fetele tinere care o cad în mână. In timp de câte­va zile, opt fete tinere au­ fost tunse deja de individul în cestiune și e de remarcat că toate victimele sale de până acuma aveau părul negru. Ultima victimă a hoțului de frezare a fost Miss Pannie O’Leary, o fată tânără de 17 ani. Ea fu atacată într’o stradelă întunecosă de sinistrul tunzător care o sugrumă mai întâiu așa de tare în­cât nu fu în stare să cheme ajutor. El ’I apăsă apoi capul în jos, ’I tunse iute frumosul păr și, după ce îmbrânci victima într’un șanț, dispăru în în­tuneric. Poliția caută cu activitate, dar de­ocamdată fără resultat, pe ciudatul amator de frezare. Hoț saü hipnotizator Am anunțat la vreme că baronesei Alfons de Rothschild i s’au furat, în drumul de fier, juvaere de o mare valoare. Acum se telegrafiază din Londra că hoțul a fost prins. Ies Ie un tînăr american, foarte elegant, anume Thomas Pitt. Tînărul pretinde că n’a voit să fure ju­­vaerurile, ci a făcut numai o experiență de hipnotizm. Iei a hipnotizat pe baroană și i-a cerut caseta cu juvaerurile; baroneasa s’a supus. Pitt spune că avea de gând să trimeată Îndărăt juvaerurile. Tatăl lui Pitt, fiind înștiințat, a trimes din Boston mai multe mii de dolari drept cauțiune pentru liberarea fiului său. Poliția se foarte încurcată. O cugetare pe zi Bătrânii trebue să fugă de femeile frumose ; pentru ei, ele sunt paradisul ochilor, infer­nul sufletului și purgatoriul pungei. O asociație înăbușită in sânge Corespondentul nostru din Roma ne scrie: Asociația secretă Mafia, care terorizează de cât­va timp orașul New­ Orleans și sub cuțitele căreia căzu deunăzi polițaiul Hen­nessey, a existat mai nainte în Italia și Si­cilia. In 1860, guvernul italian luă măsuri a­­tât de severe contra­ acestei bande sângeroise încât în scurt timp asociațiunea Mafia fu exterminată cu desăvârșire. Se procedă contra membrilor acestei aso­­ciațiuni fără nici o milă. Ori­ce om prins că poartă la sine vre­o armă era aruncat în în­chisoare și, dacă se constata că face parte din asociațiunea Mafia, era scos în curtea în­chisorii și împușcat fără nici o formă­ de ju­decată. Execuțiunile se făceau cu grămada. In rân­­duri de câte 20 de inși, culpabilii steteau înșirați prin curțile căzărmilor și serveau de țintă la salvele soldaților însărcinați cu ese­­cuțiunea. Mai multe mii de membrii ai a­­cestei asociațiuni fură împușcați și numai ast­fel liniștea și siguranța putu fi restabi­lită în Sicilia. 2 . Dramele adulterului Din Paris ni se scrie cu data de 30 «. Locuitorii casei cu No. 43 din strada Goutte d’­J­r, au fost alarmați azi dimineață prin strigătele de „Săriți! Mă omoară!“ scoase de o femee care eși din menționata casă, cu părul vâlvoiu și acoperită de sânge. In urma el alerga un individ învârtind în aer un mare cuțit catalan. Mai mulți gardiști se aruncară asupra u­­cigașului și după o luptă desperată îl le­gară și-l duseră la comisariatul cartierului, unde i se luă un interogator. Iată ce se petrecuse: Ucigașul, un anume Vautrin, lucrător ti­pograf, avea de mult bănuele că nevasta sa îl înșală. Vrând să știe adevărul, el recurse la ve­chiul mijloc clasic întrebuințat de bărbații geloși. El spuse adică nevestei sale că va lipsi de acasă două zile, având niște afaceri afară de oraș. Azi dimineață, el se întoarse fără de veste și găsi pe nevasta sa... în brațele unui vecin. Turbat de Dirié, Vautrin apucă un cuțit și lovi de cinci ori pe femeea adulteră. Victima a fost transportată la spital, unde e pe moarte. Ucigașul a fost trimis la închisoare. Un proverb pe zi Legea trebuie să cedeze uzurilor și împre­jurărilor. (Danez) Discipolul lui Jack Spintecătorul In satul Borovicia din Rusia un băiat de 12 ani, sincer admirator al vestitului Jack Spintecătorul din Londra despre care citise, vru cu ori­ce preț să-l imiteze. El se înarmă cu un cuțit și știu să capete într’un loc re­tras pe o fetiță de 9 ani, copila unui vecin. Aci, băiatul puse victimei sale o pedică, o trânti jos și vru să o spintece cu cuțitul după metoda lui Jack. Fetița însă se apără și, tot ce putu face tînărul Jack, fu să tae victimei sale o bucată de carne din picior. Fetița leșinată a fost găsită de niște țărani. Micul criminal însă fugi de acasă și de atunci nu i s-a putut da de urmă. O prorocie fatală Din Berlin ni se scrie : O fată tînără, d-ra B., din strada Blücher­­strasse se prezintă zilele trecute în locuința unei ghicitoare și’I ceru să’I dea în cărți. ’ In momentul când ghicitoarea’I spuse că alesul inimei sale nu o iubește, tînăra fată scoase un țipăt și căzu jos fără de simțire. Poliția fu avizată și un doctor fu chemat în grabă, dar nu puia­ de­cât să constate că nenorocita fată­ un MISB de o ruptură a inimii. Ghicitoarea, care, prin prezicerile ei, a cauzat această nenorocire, a fost arestată. Ea susține însă mereu că „n’a zis de­cât ceea ce era în cărți.“ De nouă ori asasin Din New­ York se telegrafiază cu data de 29 c. Un individ anume Tomas Woolfolk a fost spânzurat azi dimineață la Peng. El fusese condamnat la morte pentru că, acum câte­va luni, omorâse pe tatăl său, pe mama sa vitregă, pe cei doi frați și cele patru surori ale sale și pe o femee bătrână care se afla în momentul crimei în visită la familia ucigașului. Motivul acestui șir de crime se presupune că a fost speranța asasinului că va căpăta moștenirea familiei sale. Luptă cu un urs la Târgul Neamțului In noaptea de 18 spre 19 a curentei, pe la miezul nopții, un urs a intrat între oile locuitorului Necolai Nuță din comuna Pe­­tricani, comuna Tărpești, jud. Neamț. Neco­­lai Nuță a eșit afară spre a-și scăpa oile; ursul însă a sărit la el și la încolțit în mai multe locuri: la mâini, la picioare, la ceafă XV F Miercuri, 24 Octombre (5 Noembre) 1890 și la spinare. Unele rane sunt mari. In ur­mă au sărit o mulțime de oameni din sat și d’abia l’au putut scăpa, după ce ursul mai încolți pe câți­va dintre ei. A doua zi, 19 Octombre, pe la 11 a. m., Neculai Nuță a fost adus la spitalul din T.­Neamț și tot pe la acea oră locuitorii din Târpești au izbu­­tit în sine a omorî ursul, cu multe greutăți și după o luptă de aproape 11 ore. HAZ .­Z— EI, prietene, mi-am petrecut viața la picioarele sexului frumos. — Ce Don Juan !... — Nu. — Sunt cizmar pentru doamne. Știri prin poștă Franța. — Părintele Hiacint, care luptă atât de multă vreme la Paris în contra bi­­sericei „reacționare“, va începe la 1 Noem­bre o campanie, în biserica catolică-galică, pentru întemeiarea unei biserici exclusiv na­țională franceză. — Să anunță din Caracas moartea d-nei Carolina Palacio de Anduere, mama preșe­dintelui actual al republicei Venezuela (A­­merica]. — Osîndire la moarte. — Curtea jurați­lor din Seine et-Marne a osîndit la moarte pe Severo Forti, în vîrstă de 28 ani de ani, supus italian, în recluziune la Melun. Acest arestant l-a încercat să omoare pe gardian­, după ce-l îmbătase. Pe unul l-a și lovit în piept cu un cuțit, puindu-i în primejdie viața. * m • 3te Italia. — Un garibaldian, Domenico Kaiser, în vîrstă de 60 de ani, care a luat parte la toate bătăliile pentru independență, s’a sinucis cu un glonț de revolver, într’un șanț de lângă cimitir. Nu se știu cauzele acestei sinucideri. — Pentru cei cinci încrucișători cari se construesc în arsenalele celor trei departa­mente maritime, ministrul de răsboiü a dis­pus să se activeze lucrările. Acești încruci­­șători sunt de tipul Bauman, de câte 2500 de tone. — Un ziar mare din Roma anunță so­sirea lui Kalnoky în Italia în cursul periadei electorale. Cancelarul austro-ungar va duce lui Crispi cordonul sântului Ștefan. * * * Germania.— Se vorbește de o criză în cabinetul prusian. Ministrul agriculturel, ba­ronul Lucius, se în neînțelegere cu colegii săi asupra înbunătățirilor de adus în relațiile comerciale cu Austro-Ungaria. D. de Lucius se va retrage din minister. — Se afirmă în cercurile oficiale că par­lamentul va fi disolvat dacă nu va vota re­formele proiectate de guvern asupra impozite­lor, școalelor și administrațiunii comunale. — Ni se scrie din Berlin cum că presa medicală e foarte rezervată în privința pre­tinsului succes al d-lui Koch, în cercetările sale pentru vindecarea ofticei. * * * Austro-Ungaria.— Ziarul „Secolo“ din Milano, sosit azi aci, publică următoarea știre pe care i-o trimite corespondentul său vie­­nez: „Un înalt personaj al curții imperiale, felicitând pe prințul de Batemberg pentru numirea sa ca colonel în armata austriacă, acesta a răspuns terminând cu aceste cu­vinte : „Sper că nu se departe ziua în care, în fruntea regimentului meu, voi putea com­bate hordele semi-barbare ale Rusiei și să mă răzbun de infamia suferită“. — Guvernul vienez urmează cu activitate ancheta economică în vederea închierii unei convenții de comerț cu Germania. — La 16 octombre după amiazi au devailat în stațiunea Rákos patru vagoane ale trenu­lui de povară No. 231. Toate vagoanele și niște mașini agricole, cu care erau încărcate, s’au zdrobit. Causa derailării este până acum necunoscută. Anglia.­D. Gosd­en, ministru al finan­țelor, a vestit lordului Salisbury că bugetul anului viitor va fi destul de înfloritor ca să permită guvernului să înceapă a realiza ideea de școli libere: „free education.“ * * * — Ni să scrie din Dublin că 18 domni­șoare au primit diploma de doctor la uni­versitatea regală irlandeză. * Turcia. — Ni se scrie din Constantino­­pol că guvernul turcesc a acordat un ter­men de două luni pentru intrarea fără de vamă, a sămințelor gândacilor de mătase. _ Se știe că se face o mare cultură de viermi de mătase în Turcia. * Bulgaria.—Ni se scrie din Sofia. In urma întrevederii pe care a avut-o un reporter al lui „Times“ din Londra cu d. Stambulov, rezultă că, în caz de războiu, Bulgaria ar pune pe picior de războiu, la dispoziția întreitei alianțe, o armată de 200.000 oameni. Lucruri din totă lumea O casă electrică. — Iată și descripția curioasă a unei case electrice, proprietatea unui șef de atelier din stabilimentul lui Edison : în casa asta, electricitatea ține lo­cul cel mai mare. Dacă cine­va se apropie de ușa casei, a­­cea ușă se deschide și se închide singură. îndată ce visitatorul pune piciorul pe în­tâia treaptă a scărei, încep să sune două clopoțele, unul în bucătăria casei, cel­ I­alt în cabinetul stăpânului casei. Atingând ciocanul ușei apartamentului, această ușă se deschide, mai înainte de a se produce vr’un sunet. In vremea mesei, o musică ascunsă, lină, fermecătoare și electrică înveselește pe meseni. Dacă un invitat rămâne să doarmă noptea în casă, în momentul când deschide ușa ca­merei sale, patul se desvelește de la sine, iar când acel invitat stinge luminarea și a­­prinde candela, încep să umble pe pereți schelete omenești, morminte, petre de mor­minte, steaguri funerare și altele, ameste­­cându-se într’un danț drăcesc. Toate astea au de scop să procure vizitatorilor o noapte plăcută, dacă nu cum­va dânșii vor trebui să fie transportați a doua­ zi la casa de ne­buni.­­ Doi soldați care nu vor să omoare pe aproapele lor.—Ziarul „Berliner Ta­geblatt“ povestește despre un fapt nostim, care s’a petrecut și în altă țară. Doi soldați, Frederic May și Cristophe Haase, foști ser­genți în armata germană, au fost chemați pentru 10 zile la manevre. Dânșii au trimis îndărăt prin poștă foile de chemare, cu următorea însemnare : „Noi nu mai vrem să facem exercițiu nici manevre, pentru că ne-am luat de seamă că suntem creștini și că prin urmare nu trebue să omorîm pe aproapele nostru, ori­cine ar fi și ori ce ar face. Deci refuzăm de a învăța cum să omorîm pe aproapele nostru. Porunca divină care zice să nu ridicăm arma în contra semenului nostru, socotim că este mai mare de­cât aceea a împăratului care este și el un muritor ca și noi“. După primirea acestei scrisori, autoritățile militare germane au procedat cu mare as­prime contra acestor sergenți cari numai în privința armelor sunt creștini iar în cele­­l­alte sunt păgâni desăvârșiți. De unde ur­mează că nu e la mijloc alt­­a de­cât lenea. Secta anabaptistă a menoniților, care pro­fesează aceleași sentimente a avut vreme în­delungată greutăți mari cu autoritățile în privința asta și a trebuit să se expatrieze, să fugă în America în mare majoritate pen­tru a se apăra de serviciul militar care o atingea în conștiință. O dușmană a rachiului — Na, ca să nu mai vinzi rachiu bărba­tului meu! Cu aceste cuvinte, o femee ""înfuriată ca un tigru, năvăli la 21 c. în prăvălia bă­canului Martin Plumer din Muscotah (Kan­sas) și, dintr’un revolver ce ținea în mână, trase trei gloanțe asupra lui. Gloanțele tre­cură șuerând pe lângă urechile băcanului și se înfipseră în perete. Plumer apucă și el un revolver, dar era atât de emoționat de spaimă, în­cât nu fu în stare să mânuiască arma și înverșunata lui adversară T ar fi o­ OCHII DRACULUI 2SOMA 3Í SE3sT25.A.q7X:E! —• Da, ci­le. Din când în când îi făceam câte-o vizită; trebuia, înțelegi bine, să su­­praveghiez casa pe care o închiriasem. De două sau trei ori am văzut pe soră-sa care era șchiopă și forte urâtă. „Pe nepostă însă n’am văzut-o nici­odată; era nevăzută. „Cu tote astea, se afla acolo, căci o au­­ziam umblând și odată am auzit’o chiar vorbind. „Chema pe d­na Frémy. Intr’o dimineață, când venisem s’o văz, șchioapa ’mi zise: — „N’o să vezi azi pe soră-mea, a ple­cat în Belgia ca să primească o mică moș­tenire. „N’aveam nimic cu treaba asta. „Mă întorc după opt sau zece zile. Judecați de surprinderea, de stupefacțiunea mea. Nu mai găsesc pe nimeni! Chiriașii pleca­seră luându-șî tot ce aveau. Și nu mi se spuse nimic, absolut nimic! — Plecarea asta neașteptată nu ț- a su­gerat nici o reflecție? — Mai multe, nu una, dar nici până acum nu m’am deslușit. — Ai mai văzut pe dna Frémy? — Nu, nici pe ea, nici pe soră-sa. E drept că pe vremea aceea Prusienii mergea contra Parisului și că pe urmă am avut tulburările comunei. „Ah! și aci la Montreuil am văzut lu­cruri de acele cari s’au văzut la Paris. Oh! nu era vesel de loc!... — Când a venit d­na Frémy să închirieze casa, știți de unde a venit? — De la Paris, fără îndoială. — Unde locuia, la Paris ? — Vezi, asta n’o știu. — Vrea să zică nu poți să mi dai nici o informație ca să regăsesc pe femeia asta ? — Nici una. Nu mai era nimic de făcut la Montreuil. D. Palmers mulțumi lui Anton Boufallot și soților Marniot și plecă cu Marcelina. RĂTRÂNUL SERVITOR Biata fată s era tristă, ochii i­ se umplu­­seră de lăcrimi. — Vai! domnule, suspină ea, încă o de­cepție ! — Da, scumpă copilă, încă o decepție, dar nu trebuie să ne descurajăm! Ah! câte precauții au luat mizerabilii ca să-și ascundă crima. Avea dreptate azi dimineața șeful si­guranței , intriga a căreia victimă ați fost, d ta și copila d-tale, a fost țesută cu di­băcie. — Cum ași fi putut să cred că există a­­tâta nemernicie ! — feral prea reală pentru ca să poți bănui măcar atâta răutate de la d-na La­­vouroux. Oameni de treabă nu cred că există oameni cu două fețe. In­tot­deauna ei sunt victima celor răi. Așa ie de la începutul lumii și așa va fi până la sfîrșit. Se urcară în trăsură și se întoarseră la Paris în galopul cailor. Mult timp rămaseră tăcuți. — La ce te gândești ? întrebă de Palmers, la fiica d tale ? — Da, d-le ; la fiica mea, Ia Enric, și la d-ta așa de bun, așa de generos. Americanul strînse mâna tinerei fete. — Ți am spus Ieri, Marcelina, și ți-o spus și astăzi că nu mai ești singură în lume. Marcelina strînse, la rîndu-i, mâna tatălui lui Enric. — Nu te înșelai nici de cum, d-le, când mi-am spus că locuința n’a fost închiriată de d-na Lavouroux. — Cum nu mă înșel nici acum când îți afirm că tot ce ți s’a spus au fost minciuni. Totul a fost plănuit ca să facă să’țî dispară copilul și ca să nu’l mai găsești în cazul când ai crede că trăiește. »Ceea ce am aflat acum confirmă tot ceea ce ți-am spus ieri: „Cu mult mai înainte de plecarea d-tale de la moșie, d-na Lavouroux și demna sa servitoare au urzit oribila dramă. „D-na Lavouroux a venit la Paris, unde a găsit pe acea femee ticăloasă care a con­simțit să-i fie complice. » „Și fiind­că mătușa d tale nu vrea să se arate, găsind mai înțelepțește să lucreze în umbră, însărcinează pe sus zisa d-nă Frémy, să închirieze casa. „Aceasta se gata la ori­ce; nimic n’o face să se dea înapoi; ca o să locuiască câte­va luni casa cu sora și nepoata ei pe cari le așteaptă și care or să sosească în curând. „Cinstitul Bousallot primește să închirieze casa, prețul fiind bun și nebănuind nici­d a­­cum drama ce era să se joace în locuința prietenului său Marinat. „Sunt trei femei, cine sunt ele ? „Boufallot nu știa nici ce fac, uieî de unde au venit ? „Sunt necunoscute și în ziua în care nu vor mai avea nimic de făcut în casă, vor pleca, vor dispare ca un nor de fum dus de vânt. „Se poate recunoaște și zice că d-na La­vouroux i e o femee dibace; a jucat bine, dar a uitat că, aruncând cărțile, o să se gă­sească cine­va care să le adune pentru a’i contesta rezultatul partidei. „Ei bine, da, Marcelino, experiențele de e­l și de azi nu m’au descurajat, voi ajunge, sunt sigur, cu bine, la scop. —­ Ce mai poți să faci ? — Ceea ce ași fi vrut să nu fac. Nu, n’ași fi vrut să sufăr contactul necurat al d-nei Lavouroux. (Va urma)

Next