Universul, iunie 1898 (Anul 16, nr. 139-168)

1898-06-11 / nr. 149

Ar.al XVI—No. 149. —BSS BISHEBBSSI Departamentul de maríuri din Washington.— (Vezi explicația). Ziaru­l UNIVERSUL se vin­de in streinn­tate cu 10 bani exemplarul. Redacția si administrația: str. Bre­­zoianu No.­­41. București.—Tdefon No. 67. Centrala IV. CALENDAR pe ANUL 1398 Ortodox Miercuri,­ 10 Iunie. •— Mucen. Ti­ni­o tei.Ca soste Miercuri, 22 Iunie. — Paulin. USs. scar. 4.16 Ap. scar. 7.47 ..NI­...... ....­București, 10 Iunie. Reconstituirea Viilor Am primit zilele astea un studiu întitulat Reconstituirea viilor române, dare de seamă de d. I. Bredioire, inginer agricol, cavaler al Meritului agricol. Lucrarea se ocupă de starea viilor noastre, amenințate de filoxeră. După cercetările făcute de d. Bréchoire, 52.000 de hectare sunt astă­zi cu de­săvârșire filoxerate, și se poate pre­vedea că până maximum în 10 ani, nu va mai putea fi nici o vie in țara românească. In ce privește reconstituirea viilor, autorul lucrării ne spune că, cu sis­tema actuală, vor trebui 130 de ani pentru replantarea celor 152.000 de hectare, iar pentru tot 472 de ani. Dacă situația e așa cum o arată d. Bréd­oire, și nu avem nici un mo­tiv să ne îndouim de temeinicia a­­rătarilor d-sale, atunci țara e ame­nințată de o mare pagubă. După socotelile autorului, pierde­rile s’ar ridica la 100 milioane pen­tru capitalul fonetar, 13 milioane pen­tru muncă și 15 milioane pentru re­coltă. Ca să prevenim acest pericol, d. Bréchoire propune înființarea unui «Credit Viticol» cu capital inițial de 50 milioane. Rezervându-ne a reveni asupra a­­cestei chestiuni, reproducem aci pro­punerea d-lui Bréchoire : «Această societate ar furniza pro­prietarilor cu condițiuni mai­ departe expuse, sumele necesare pentru re­constituirea și întreținerea viilor lor. Statul, în momentul fundațiunei sale, ar remite sus-zise­ societăți, fără indemnizație, pepinierele și ma­terialul său, cât și cele 5000 hectare de pământ propriu pentru cultura viei, și i-ar acorda pe an sub­venți­­unea de 200.000 de franci. Această sub­venție n’ar costa nimic pe Stat, pentru că cheltuiala sa anu­ală întrece acum suma de 500.000 franci, și că s’ar găsi așa redusă la suma de peste jumătate. Pe de altă parte societatea s’ar angaja a furniza Statului un milion de vițe altoite, destinate a fi distribuite gratis mici­lor proprietari a căror plantațiuni nu ar întrece peste 2 hectare. La pre­țul de 200 franci ce costă mia de al­­b­aie de prima calitate, această re­misă făcută prin societatea statului, echivalează sub­ven­ția și Statul nu face clar nici un sacrificiu. Din­tr'altă parte e marele a­van­tagi ű de a ajunge scopul care s’a urmă­rit în lot­d’a­una, dar de­geaba de a permite micului țăran a replanta tot așa ca și marele proprietar. Pentru partea sa, scopul societăței este a reconstitui viile în timpul cel mai scurt, va fi ținută a da cea mai mare întindere pepinierilor actuale și de a crea altele noui. In ceea­ ce privește crearea pepinierilor private, va fi urgență să fie toate sub privi­­gherea societăței și sub controlul Statului. Create, în adevăr, într’un scop pur comercial, pepinierile n’ar prezintă fără acest control nici o ga­ranție din punctul de vedere al ca­­lităței productelor. Asemenea inter­zicerea intrărea viței străine trebue menținută. La expirarea termenului societă­ței, toate stabilimentele aparținându­-i cât și pepiniere, material, etc., s’ar preda Statului, fără nici o indemni­zație. Funcționarea societăței ar fi foarte simplă, și ar da avantagiile așa de considerabile, a reda țărei toată bo­găția, fără a-i cere vre-un sacrificiu. Creat pentru 75 de ani, cu capita­lul inițial de 50 milioane de franci Creditul viticol ar fi Societate ano­nimă Română, cu sediu la București. Ar avea monopolul a furnisa proprie­tarilor voitori a reconstitui viile lor fondurile necesare acestei operații. Ori­ce proprietari cari ar face ce­rere, ar primi o sumă de 1.560 franci pe hectar, sumă necesară pentru plan­tația viei, și pentru întreținerea ei pe timpul de trei ani cari urmează pro­ducerea, cu condițiunile următoare. După prețuirea bunurilor celui ca­re face cererea, avansul de 1.500 fr. pe hectar îi se acordă până la con­curența de a treia parte a valoarei venale constată și acceptată de bancă, și împrumutătorul ar face prima hi­­potecă. Dacă ar exista hipotece an­terioare, o înțelegere este necesară cu primii creditori, înțelegere care ar fi, cum credem, lesne, în vederea va­loarei mai mari și a nouei garanții adusă pr­in ultima operație. împrumutatul ar fi așa constituit pentru 30 de ani, și amortisația ar începe de la al cincilea an, va să zi­că în momentul când via ar fi în pli­nă producție. In cei dint din patru ani, suma inițială, 1.500 franci avan­sați, ar da 8% pe an, ceea ce ar da la sfârșitul anului al patrulea 2040 franci 75 bani. Anul al cincelea, rambursarea ar începe cu 8, 25 °/o pe an, dobînzî și amortisment, sau 158 franci 37 b. pe hectar. Este bine înțeles că fondurile așa avansate, ar fi exclusiv întrebuințate numai pentru reconstituirea viilor. Un serviciu de inspecție al societății, susținut cu controlul statului, ar ve­­ghia se fie ast­fel. Dacă n’ar fi ast­fel, hipoteca ar deveni imediat exi­gibilă, și societatea ar urmări ram­bursarea sa conform legei. Serviciul de inspecțiune al socie­tății ar avea calitatea a supraveghea în ce mod s’ar opera lucrul replanta­­ția, în interesul proprietarului, ca și în al ei propriu­. Fără a avea monopolul producțiu­­nii, societatea va avea în pepinierele sale, amenajate cu cele din urmă per­fecțiuni, cantități considerabile deal­­toaie de prima calitate. Ea fie siguri că acei proprietari cari se vor adre­sa ei că vor avea deplină satisfație». Din ITALIA (Corespondență part­­a ziar. UNI­VERSUL Roma, 6 Iunie. Criza ministeriala. Grupul Zanardelli, după o întru­nire pe care a avut-o azi de dimi­neață, a decis de a vota contra ca­binetului. Aceiași decisie a fost lu­ată și de grupul Prinetti și de mem­brii rămași din grupul Grispi. Grație acestei coaliții, ședința de azi a Camerei a fost furtunoasă și guvernul s’a aflat în minoritate. Din această cauză d. di Rudini, primul ministru, s’a dus imediat la M. S. Regele, căruia ’i-a înmânat demisia cabinetului. Fuga deputatului Pescetti V’am scris despre fuga deputatu­­lui Pescetti, care știț­ că a stat mai multe zile întregi în Cameră, numai de teama de a nu fi arestat. Iată acum amănunte asupra aces­tei fugi: Deputatul Pescetti, sigur că cole­gii lui din Cameră vor acorda re­pede autorizarea ca el să fie ares­tat , a crezut nemerit de a se pune la adăpost și a reușit în chipul ur­mător . El a fost văzut când a intrat în Montecitorio, la ușa căruia s’au oprit agenții cari erau însărcinați cu ur­mărirea lui. Apoi el a eșit din Cameră pe ușa de serviciu a pompierilor pe strada Missione și a intrat într’o tipografie care e aproape de Montecitorio spre a discuta cu privire la o publicație pe care el vroia să o facă. In acest timp o trăsură închisă ’1 aștepta la ușa acelei tipografi. Pescetti, după ce a eșit din tipo­grafie, s’a urcat în trăsură, și așa, fără să fie văzut de agenții însărci­nați de a ’1 supraveghia, putu să a­­jungă într’un loc depărtat pe țăr­mul rîului Tevere, unde o barcă ’l aștepta. Imbarcându-se apoi pe una din acele mici năvî cari transportă vi­nul din Sicilia la Roma, a pornit a doua zi de dimineață spre Fiumi­­cino, de unde s’a dus în Corsica, unde a debarcat fără nici un inci­dent. In acest moment el se află în Franța, unde nimeni nu poate să’i facă nimic. Poliția din Roma a pedepsit pe agenții cari nu au știut să supra­vegheze destul de bine pe deputa­tul Pescetti. Răpirea unei fete din aristo­crație ieri la ora 5 d. a. s’a reîntors a­­casa baroneasa Valpetrosa, care, după cum v’am scris, a fost răpită pe când se plimba cu mama ei pe o stradă. Cu toate desmințirile autorităților și publicarea unei scrisori iscălită de studentul Girolamo Lampisi, care se dă drept adevăratul răpitor, părinții d-rei baronese de Velpetrosa insistă a afirma că fata lor a fost răpită de briganzi, cari voiau prin aceasta să scoată ceva bani. «Giornale de Sicilia» publică un interviev cu răpită. Interogată, baro­neasa mamă insistă a susține că tre­bue să fia vorba de răpirea de că­tre bandiți, și a răspuns : „ Nu aș putea să cred nntr’alt fel, căci nici o relațiune n’a existat nici odată cu acela care se dă drept ră­pitorul fiicei mele și pe care nici nu ’l cunoaștem. — Ce crezi d-ta, d-șoară ?—între­bă ziaristul, adresându-se fetei. — Intr’adevăr —răspunse fata — și e­i cred că e vorba de bandiți. Daul au fost aceia cari m’au luat, de lingă mama mea. De două ori eu m’am lăsat să cad la pământ. In luptă mi-a căzut pălăria, care mi-a rămas jos pe trotuar. Ful băgată cu sila în­tr’o trăsură, unde se aflau patru oa­meni. — Ce aspect aveau aceștia ? — Unul era tînăr, îmbrăcat bine în haine negre ; cet­i’alți trei erau îmbrăcați prost. «Tînerul îmbrăcat în negru îmi astupă gura pentru ca să nu strig. Prin semne dădui să înțeleg răpi­torilor mei ca să ’mi lase gura li­beră spre a putea respira, căci nu voiu striga. Aceasta mi se făcu. Când observam că cupeul trece pe lingă cazarma artileriei, văzând patru ofi­țeri, strigai de două ori în ajutor, dar strigătele mele nu fură auzite. — Ai văzut arme în trăsură? — Am zărit câte un revolver în mâinile celor două oameni. Speriân­­du-me, tînerul îmbrăcat în negru ordonă celor­ l’alțî de a ’și ascunde armele. După cât­va timp trăsura se opri și ea, susținută, fui silită să urc o scară ; aci mă găsit în casa unui domn care am aflat că se numește Castellini. Spusei îndată că fusesem răpită, ba chiar plângând rugai pe d-na și d-ra Castelini, cari mă în­­curagiază zicându-mi să fi fi răbdă­toare , apoi fui condusă prin niște grădini de lămâi și terene cultivate până ce sosirăm la o căsuță unde fui depusă pe un scaun. «Mă rugai să fiu lăsată singură și spre a obține asta fui constrânsă să scrib o scrisoare. — Ce sri­soare cereau eî ? — Mi se spunea că dacă vom­ lăsa să se înțeleagă că e vorba de o fugă amoroasă, le vom­ ușura mult res­ponsabilitatea. «Scrisei atunci tremurând urmă­toarele rânduri: «In aceste zile vom merge pe str. Montesatilo și pe strada Lilli. Pre­­gătește-te să mă răpești». — «Cum, fără adresă?—exclamară răpitorii mei. — «Dar că nu știți cui s’o adre­sez — răspunseiü ea. — «Ei bine, pune așa, «dragul meu Girolamo». «Și așa făcut:­­«După ce am stat toată noaptea singură, a doua zi fui luată la braț și condusă peste câmpuri. Am um­blat mult, așa că picioarele îmi sân­­gerau. La un loc oare­care mă lă­sară să stau jos pe iarbă. Pe când vroiau să mă scoale spre a porni din nou, ful văzută de un domn care a­­poi aflai că se numește Biondo și care se afla împreună cu un amic al său pe propia lui moșie. Amândouă erau înarmați cu­ puști. Răpitorii mei fugiră și ast­fel eu scăpat. — Ai recunoaște pe tînerul îm­brăcat în negru ? — Da , mi se pare că l’am văzut de vre­o câte­va ori la biserică, pe când eu și mama mea ascultam ru­găciunile, dar nu știu cine e dânsul. 5>e­­roué ori judecat în­ aceiași ședință Ieri de dimineață tribunalul de războiu din Neapole a condamnat pe anarhiștii Michele Acuafola și Giu­seppe Gonesi, acuzați de instigație și de ațâțare de războiu civil, pe cel dinteiü la 2 ani de recluziune și 18 luni supraveghere specială și pe al douilea la un an de reclusiune. La cetirea sentinței Acuafora strigă: Trăiască revoluția socială ! Tră­iască anarhia ! Președintele ordonă atunci procu­rorului de ași face imediat actul de acuzare. Procurorul a cerut un an de închisoare și 500 lei amendă. Apărătorul roagă tribunalul să con­sidere pe Acuafora ca un exaltat. Acuzatul ’i întrerupse strigând : — Michele Acuafora are toate fa­cultățile sale mintale ! Tribunalul ’i mai condamnă la alți trei ani de recluziune. Antigon. Incendiul din Ploești Un mare incendiu s-a declarat în Ploești, la moară d-lul Râmniceanu. Până în momentul de față nu avem încă amănunte asupra cauzei care a produs acel incendiu. Ceea­ ce știm e că flăcările au distrus o parte numai din moară, producând o pa­gubă, după ancheta făcută in primul moment de autoritatea locală, care trece peste suma de 10.000 lei. I­NT­AM­PI. A RI Femei escroce. — Netăgăduit lucru, omenirea face progrese uriașe și noi nu ne lăsăm mai pe jos. O dovadă despre acesta e și faptul că escrocheria, care până acum era a­­panagiul bărbaților, a trecut cu în­cetul, grație progresului, și la unele din femeile noastre, cari nu vor să rămâie în urma sexului tare. Una din aceste femei e și Chirița, Văduva, din calea Rahovei. Alaltă­ieri, iscusita femee se apro­pie de Anica Ionescu, din strada Is­­ralită No. 10 și cu o adresă care ar putea să uimească pe cel mai dibaci pungaș în această specialitate, îi șterse portofelul cu suma de 10 lei și 70 bani. Dar Chirița Văduva nu avu no­roc, căci secția 4 puse mâna pe dînsa și o arestă. Poliția n’a voit să recu­noască nici un fel de privilegii­ pen­tru sexul slab. 061« Capitală Sfii» Țar&­e i Crima din pădurea And­reeș. —In pădurea de lângă satul An­­dreeș, din județul R.­Sărat, s’a gă­sit cadavrul unui țăran, care era pe jumătate mâncat de câini. Saprefectul de acolo, înștiințat des­pre aceasta, a început numai de­cât cercetările și a descoperit că acel ca­davru era al unui dezertor de mai mult timp, care se numește Crețu Dumitru, tot din comuna Andreeș. De­și cadavrul era descompus și mâncat de câini, ast­fel că nu se mai putea constata nici un fel de leziu­ne, totuși există bănueli că nenoro­citul Crețu Dumitru ar fi fost ucis. Un locuitor de acolo, anume Andrei Enache, a și fost arestat, bănuit că ar fi ucigașul dezertorului Crețu Dumitru. Din Austro-Ungaria Coresponden­ță particulari, a UNI­VERS­UL­UI Viena, 7 iunie. Situația politicii Parlamentul austriac a fost amâ­nat pentru un timp nedeterminat, din cauză că partidele opoziționiste au început din nou tactica lor de ob­strucționism. Cu deosebire germanii liberali nu vor să primească în nici tn chip ordonanțele asupra limbelor date de fostul ministru, baronul Gautsch. Actualul prim-ministru, contele Thurn, a crezut de cuviință ca să proroge parlamentul, pentru ca ast­fel să se poată studia mai bine tra­tativele pentru încheierea pactului cu Ungaria. Serbările din Fraga Capitala Boemiei se află în plină serbare. Cehii sărbătoresc cu mare pompă aniversarea a 100 de ani de la nașterea marelui lor istoriograf Pa­lacky. Din toate părțile slave au so­sit delegați la această serbare. Din Rusia a sosit generalul Ko­marov, prim-redactor al ziarului Smei, fost comandant al voluntarilor în răz­boiul ruso-româno-turc și unul dintre cei mai entusiaști panslaviști, precum și numeroși oaspeți poloni, slovaci, sârbi. Eli s’a desvălit în muzeul Beem bustul lui Palacký, în prezența gu­vernatorului, contele Coudenhouve, prințul Lobkowitz și a unei mari mul­țimi de oameii compuși din clerul înalt, profesori universitari, publi­ciști din țară, apoi din Petersburg, Moscova, Agram, Getinga, Belgrad, Lemberg etc. Intre cei de față se afla și profesorul universitar dr. Ioan Palacky, fiul sărbătoritului istoriograf. La banchetul ce s’a dat aseară, au luat parte peste 600 de persoane din­tre cele mai distinse. Sau ținut mai multe toaste, în cari s’a prea­mărit meritele lui Palacký. Șeful cehilor bătrâni a ținut un toast în care a a­­tins și chestii politice, zicând că slavii trebue sa respingă atacul ger­manilor. S’au cetit mai multe telegrame de felicitare, și adecă de la primul mi­nistru contele Thun, de la marele duce Constantin al Rusiei, președin­tele academiei de științe din Peters­burg, de la ar­hiepiscopul Stross­­mayer, cel mai mare dușman al Ma­ghiarilor. Ziarele germane zic că aceste fes­tivități sunt o demonstrație politică în contra germanilor, și o apoteoză a marei idei și solidarități slave. Tulbură­rile antisemite din Galiția berberea în ținuturile din Galiția continuă. Cu toate intervenția auto­rităților, țăranii se dedau la devastări. In ținutul Iaslo, care în 1846 a fostY, 11 (28) lucra 189g. fost centrul ft\coalmigj\)gerk&se a țăranilor poli ® peslt| 300 de arestări. zifele OTffl SÂwbeț^spun că întregul ținut<*4a>0Â#winăy cu o tabără militară.\^Tf|^Mumtarî a­­leargă în toate pí^ki­ őif'ordine. In localitățile Zmigrad, Brecz, Sie­­whetnice, bande de țărani armați cu­­treeră satele locuite de evrei, dau foc la case și devastează în modul cel mai barbar. Țăranii împușcați la Schmed­owa au fost înmormîntați în asistența unei puternici escorte militare. Stare de asediu Prin cercurile politice se agită i­­deia proclamărea stăreî de asediu, de­oare­ce numai în chipul acesta se crede că se va putea pune capăt tulburărilor țărănești cari amenință a se întinde în toată Galiția. Uniti. Legea de înaintare a absolvenților șcialile de poduri și șosele iată decisiunea ministerială asu­pra legei de înaintare a absolvenți­lor școalei de poduri și șosele, pre­cum și posiția nedefinită ce rezultă pentru unii din tinerii absolvenți la terminarea acelei școale. Art. I. Tinerii români sau natura­­lisați români, absolvenți ai școalei naționale de poduri­ și șosele, având o medie generală de 12, cel puțin, vor fi scutiți de voluntariatul de 0 luni și trecuți d’a-dreptul în trupele de geniu militar, cu gradul de sub­locotenent în reservă. Art. II. Tinerii străini, elevi ai școalei naționale de poduri și șosele și neîmpămîntenițî, vor căuta să’și dobândească din timp această cali­tate, pentru ca la absolvirea școalei să poată beneficia de disposițiunile art. I din această decisie. Art. III. Tinerii străini și neîmpă­­mînteniți, absolvenți ai școalei na­ționale de poduri și șosele, vor fi în­sumați cu gradul de soldat, conform, legei de recrutare, în armată, și tre­cuți în concediu nelimitat până la dobândirea înmămîntenireî­ când vor putea fi numiți ofițeri. De la data apariției acestei decizii, toate cele­l­alte anterioare sunt și rămân desființate. Lupta dintre șerbi și alba­nezii mahomedani.—40 de sate arse — Prin fir telegrafic — Berlin, 8 Iunie. Se anunță din Belgrad «Agendes Wolff», lupta dintre sârbii creștini și albanezii mahomedani din Serbia­ Veche a fost provocată de o răsbunare. 40 de sate au ars. Creștinii și mahomedanii s’au ser­vit de arme de precisiune. După in­­formațiuni sârbești, populația a tri­mes aceste arme prin intermediul Mentene­grului.­­ Românii și Bulgarii D. K. G. K. Fitovschi, consilier comunal în Nicopoli, Bulgaria, a a­­dresat compatrioților săi un apel pen­tru îmbunătățirea relațiilor dintre Ro­mânia și Bulgaria. D. Fitovschi termină ast­fel ape­lul său : «Vă adresez acest al meu apel, în momente când, pe de o parte, tot sufletul mi-e plin de bucurie de fru­moasele recente imaginații, de când cu primirea între noi a frățeștilor copii români, iar pe de alta inima mi se sfâșie de durere văzând că între noi se găsesc oameni cari sunt născuți pentru a scorni intriga, cău­tând să împrăștie neîncrederi reci­proce, să clevetească și să calom­nieze. Dar pe cine ? Pe Români ! Pe acei oameni care trebue să aș­tepte din parte-ne numai laude și recunoștințe, căci nu pot exista pri­cini de neînțelegeri ! «Mă veți înțelege ? Vom vedea !» Bulgari! Conflictul de la granița turco- muntenegreană — Prin fir telegrafic — Cetinge, 8 Iunie. Sultanul a ordonat lui Sande dus­­pașa de a merge îndată la Berane pentru a restabili răspunderile, a pe­depsi pe culpabili și a fixa dem­nități păgubașilor, în înțelegere cu de­legatul muntenegrean, general Mar­tinovici, care a plecat deja. De ieri n’a mai sosit nici o știre însemnată. Cetinge, 8 iunie. Sa a dedus pașa și delegatul mun­­­tenegrean, general Martinovici, ar fi sosit la Berane. Granița este azi li­niștită.

Next