Universul, decembrie 1898 (Anul 16, nr. 321-348)
1898-12-04 / nr. 324
lin pescar rus împușcat de o sentinelă română. — (Vezi explicația) UNIVERSUL de azi s’a tipărit în 55.000 exemplare. CALENDAR pe ANUL 1838 Ortodox Jouî, 3 Decembrie.—Profetul Sofronie. Catolic Jouî, 15 Decembrie. — Maxim Soarele răsare 7.31; apune 4.20. București, 3 Decembrie. Gradinele de copil rațiunii sărace. Progresul s’ar grăbi foarte mult. Recunoaștem că mari greutăți se pun în cale. In primul loc, ne lipsește personalul pregătit specialmente pentru aceasta, și ar fi nevoie de mult personal. Lipsa aceasta s’ar putea înlătura cu timpul. Primul pas în această direcțiune ar fi ca ministerul instrucțiunii publice să acorde subvențiuni școlilor fradeliane existente, cari toate se datoresc inițiativei particulare și au de luptat cu mari greutăți. Subvențiunile acestea, caii n’ar încărca budgetul decât cu o sumă neînsemnată — căci numerul grădinilor de copii e foarte restrîns — ar avea o îndouită înrîurire bună: pe de o parte, școlile existente ar putea să primească gratuit un număr de copii săraci; pe de altă parte, ar fi un îndemn pentru tinerețe, instruite să se aplice la învâțămîntul elementar, pregătindu-se în vederea lui. Personalul competent s’ar înmulți astfel încetul cu încetul. Mai târziu, s’ar putea înființa o școală pentru pregătirea personalului didactic necesar învâțămîntului frabelian, acordându-se în fiecare an și câteva burse în străinătate. Procedându-se astfel, in cel mult zece ani am avea un personal destul de numeros pentru toate trebuințele învâțămîntului elementar la orașe. Și în vremea aceasta comunele ar fi în stare să clădească treptat localurile necesare. Iată o mare îmbunătățire de făcut și ministerul incontactul cu copiii cei neîngrijiți, cari formează în «fracțiunii publice care o va tot.-K’anna re realiza poate fi sigur că șî totdeauna majoritatea. De aceea, mulți părinți cari se bucură de oarecare bunăstare fug de școalele primare și preferă să dea copiilor lor instrucțiunea în particular. Din lipsa unui învâțămînt elementar izvorește deci un în acest râu : pe de o parte instrucțiunea primara înaintează foarte greu, pe de altă parte ,se îndepărtează de la școlile publice elementele de o pozițiune socială mai înaltă, înăsprindu-se deosebirile de clasă. Organizarea unui învețămint elementar public ar înlătura toate aceste neajunsuri, fiind în acelaș timp o enormă ușurare a popopoarei va asigura un loc din cele mai frumoase în istoria culturală a României. Acum vr’o cinci sau șease ani chestiunea era în studiu la ministerul instrucțiunii publice și se vorbea serios să se facă un început. De atunci nu s’a mai auzit însă nimic. Și e mare păcat, căci în vremea asta ajungeam departe. Să ni se permită să mai spunem azi câteva cuvinte asupra necesității învățămîntului fradelian. In clasele sociale cu pozițiune modestă, femeia, fie că lucrează în afară de casă, fie că face menajul, e ocupată de dimineață și până seara târziu. Copiii sunt astfel lipsiți de orice privighere. Fără a mai vorbi de accidentele la care se găsesc astfel expuși, copiii cresc aproape fără nici o educație până la vârsta când legea silește pe părinți să-i dea la școala primară. In acest moment, copiii intră într’o viață nouă, pentru care însă n’au avut nici cea mai mică pregătire. Ei bine, întrebați pe institutori și veți rămânea uimiți de greutățile ce întâmpină din pricina aceasta. Primul an e un infern și pentru institutori și pentru copii. Afară de aceasta, copiii cari au avut fericirea să primească acasă o educațiune mai îngrijită și oarecari cunoștințe, venind la școala primară se sălbătăcesc prin bire de garda cu drapel și muzică Suveranii au fost salutați la primire de către superintendentul dr. Paber, care prezintă împăratului pe o tavă de aur, cheile bisericei. împăratul le predesc apoi preotului bisericei, care deschise ușa. In acest moment muzica militară intona «Hallelujah» din piesa«Messia» de Händel. Superintendents a ținut o predică, având ca text versul din psalmii lui David: «Deschideți voi porțile și ușile în toată lumea ca să intre împăratul măririi!» împăratul a conferit cu această ocazie mai multe decorații. Noua biserică este construită în stil gotic. Un episod din călătoria Împăratului Wilhelm Când împăratul intră cu suita sa într-un oraș din Siria, admiră densul foarte mult lancea, frumos lucrată, a unui șeik arab. Adjutantul împăratului, generalul Plessen, se duse cu un tâlmaciu la șeik, căruia îi spuse că împăratului îi plăcu mult lancea și că voiește să i-o cumpere. Arabul își încrucișa brațele pe pept și se plecă adânc, răspunzând că ce e drept, nu voește să vîndă lancea, dar că o face cadou împăratului. Adjutantul îi adresă apoi întrebarea că primește un contra-cadou? Șeicul se plecă adânc,mulțumind, împăratul se apropie de arab și î dele o monedă în aur de 20 mărci germane, ca suvenire. Șeicul își încrucișă brațele și se plecă adânc, sărutând efigia împăratului. Ar’cierea unei fabrici Alaltăieri a ars cu desăvârșire fabrica de jucării a lui Leopold Carser de aici. Incendiul a fost alimentat mai mult prin un vânt puternic. A ars foarte mult material ca lemn, pâslă, pânză, etc., precum și o mulțime de jucării pentru copii. Pagubele sunt foarte mari. Focul se zice ca a provenit din seînteilecenul căzut peste niște materii combustibile. Fapta sângeroasă a unui nebun Locuitorii orașului Heilbronn de lângă Frankfurt sunt alarmați de fapta sângeroasă a unui nebun. Un lucrător dintr’o fabrică, într'un moment de nebunie, s’a repezit asupra a două tovarăși ai săi, pe cari i-a ucis prin mai multe lovituri cu un pumnal ascuțit. După ce a săvârșit fapta aceasta sângeroasă, și-a tras în cap un glonte de revolver. Moartea nebunului a fost instantanee. Atentat și sinucidere Tînărul Witte, în vârstă de 18 ani, făcu mai acum vreo câteva luni cunoștință unei fete tinere anume Roza, în vârstă de 10 ani, care era vînzătoare într’o prăvălie. In curând tînărul era înamorat până după urechi și deveni și poet. El îi dedică poezii în limba engleză, pline de fantasie și de sentiment. Rosa însă nu fu de loc mișcată de aceste manifestări de dragoste: înfuriat peste măsură, tînărul Witte pândi într’o zi pe Rosa, ziua în amiaza mare, pe stradă, și trase un revolver asupra ei, din fericire fără ca să o atingă. Rosa fugi țipând. Mai înainte ca publicul" să" poată interveni, Witte ’și sbură creerii. ___ Meyer, nâncă mai ales cartofi și carne multă. Slavii varză acră. Și așa se potrivește. Dar s’au mai găsit unii cari au zis : popoarele Europei se deosibesc în 3 seminții după băutură. Sunt popoare cari beau vii : Spaniolii, Francezii, Italienii. Popoare cari beau bere : Englezii, Germanii, Norvegienii. Popoare cari beau rachiu : Rușii, Bulgarii, Polonii, Sârbii. Și asta e adevărat. Astfel, ori le judeci după limbă și neam, ori după mâncare, ori după băutură, aceleași popoare din Europa formează aceleași seminții. Lucrul nu e o simplă întâmplare. Tocmai deosebirea de mâncare și băutură, de felul traiului, de port și de obiceiuri, tocmai asta face deosebiri între neamuri și neamuri. Dar noi, ce suntem ? După neam și după limbă, Românii sunt de seminție latină. După mâncare, am fi și Latini și Slavi, căci mâncăm și mămăligă și varză acră. Iar după băutură, tot așa, căci bem și vin și rachiu, ba e și mai rea, căci de când ne luptăm cu berea ne silim să intrăm în seminția germană. E lucru trist și îngrijitor că Românii beau mult ; aceasta e una din cauzele sărăciei și a răului trai al nostru. Adevărul curat e că sărăcia noastră nu este pricinuită de multă băutură, ci de băutura rachiului. Românii nu beau mai mult decât alte popoare. Ba, să ne ierte D-zeu, Românul bea puțin, când îi alături Germanului, care poate bea regulat pe zi câte 20 de ocale de bere (40 de halbe), ori Rusului care toată ziua se luptă cu vutky al lui. Apoi, cum beau de vîrtos Spaniolii și Italienii! Pe când însă Germanii sunt bine hrăniți și beau bere, iar Spaniolii și Italienii vin. Românii sunt reți hrăniți și beau spirt. Asta e răul. Nici nu putem și nici nu e nevoe să ascundem faptul, că Românului îi place paharul plin. Să facem puțină socoteală glumeață pe contul unei cestiuni triste. Care dintre semințiile românești e mai vajnică la băutură? Muntenii, Moldovenii, ori Ardelenii? Astăzi, după semne, cei ce stau mai bine economicește, beau mai mult și mai bună băutură. Cine sunt aceștia ? Gândiți-ve. Prințul Cantemir în cartea sa : «Descrierea Moldovei»,vorbind despre obiceiurile Românilor, spune următoarele : «Rachiu nimeni nu iubește, fără numai ostașii, iar cei l’alțî beau numai câte un pahar înainte de masă. Cei ce locuesc în țara de jos (a Moldovei) și pe lângă hotarul țării muntenești, iubesc vinul mai mult decât ceî-n'alți. «Odată s’au apucat pe rămas un Moldovean cu un Muntean, să vadă care sunt mai voinici la băutură, Moldovenii ori Muntenii. Și au mers pe podul din Focșani, care este hotarul între Moldova și Muntenia, și atâta s’au gâlcevit amândouî cu paharele, încât a căzut Munteanul de multă băutură de vin, iar pe Moldovean pentru biruință l’a dăruit domnia cu boerie.» Cantemir nu spune* când s'a întâmplat lucrul acesta. Probabil că pe vremea vre-unei nunți domnești, când, după obiceiu, socrii—domnul Munteniei și’al Moldovei—se adunau cu țara după ei și făceau ospățul nuntei în hotarul dintre ambele țări. Cei două, cari s-au prins la luptă de pahare, au fost, fără îndouială aleși, cei mai vestiți băutori din două țări. «Gâlcevirea lor» cu paharele a fost un duel în toată legea. Ei stăteau pe pod, iar Domnii, cu boerii, oștenii și tot poporul, pe câmpia de lângă pod și priveai duelul. Trebue să fi fost nostimă scena ! Atâta popor adunat acolo, curios, și câți ar fi fost cărora ie-a lăsat gura apă văzând cum duelanții dau pe gât ba Cotnari, ba Odobești și alte vinuri bune, și degeaba, că le plătea stăpânirea. In urmă Munteanul s’a îmbătat și a căzut.dar Domnul Moldovei vezându-se biruitor —că, de bună seamă Domnii priveau această luptă ca un act de vilejie și amândouî o priveau ca a lor personală — a făcut boer pe Moldoveanul care a dovedit pe Munteni. Lucrul s’a petrecut pe vremea unei nunți, era deci o glumă menită să mărească veselia. Dar și astfel, Domnilor din vremurile vechi le plăcea parică mai mult veselia și rîsul. Și dacă Muntenii cu Moldovenii se luau la întrecere în toate, de ce nu s'ar fi luat și la băutură? Pe atunci era vorba să se aperi cu puțul de Turcii cari veneau să te jefuiască, de Cazaci, de Leșî și de Sacul, iar Domnii noștri știau zîcetoarea : «Cine e voinic la pahar, evoluri și la par», o vorbă pe care noi o înțelegem astăzi altfel, prea pesimistii. Românii n’au fost bețivi stricați, și nu le pășea, că se «gâlceveau» mult cu paharele, după ce se știau voinici și-și aparau cu virtute legea și moșia. Ziceau Domnilor : «Cu paharul îndesește, dar cu birul mai zărește.» O. Coșbuc. DIN GERMANIA Corespondență purlicolăa UNIVERSULUI Berlin, 29 Noembrie. Inaugurarea unei biserici Azi s’a făcut la Charlottenburg inaugurarea bisericei Sf. Treimi de acolo în prezența perechei imperiale și a soliei lor. In fața bisericei se afla o campanie de grena derii, ori Moldovenii ? Toată lumea știe că, după limbași după neamul lor de baștină, popoarele Europei — mai toate — sunt de trei seminții: seminția neo latină, cea germană și cea slavă. S’au găsit oameni cari au zis : e adevărat că popoarele Europei sunt de 3 seminții, dar nu se deosibesc după limbă, ci după mâncare. Neolatinii mănâncă multe mâncăruri de făină: Italienii polentă și macaroane, Spaniolii și Românii mămăligă, iar Francezii prăjituri. Germanii mă Carnetul meu RĂSPUNSUL LA MESA,» Și tocmai se discută Răspunsul la Mesaj . Discuția se face Cu larmă și tapaj... Și deputații noștri, Mai prima oratori, Ii dau de zor cu clanța, De-i trec, parci, sudori... Vorbesc și pro și contra Precum e de vorbit: Dar cei ce sunt eu contra Vorbesc mai... nesfîrșit... Ataca ministerul Cruciș și curmeziș, Și cată să-l răstoarne Pe față și pieziș... Și tocmai unul contra Vorbește de un ceas, Și bea mereu la apă Să-și ție al seu glas... Și are să vorbească, Vai ! cine știe cât! Așa ca deputații Cei pro mor de urît. — Păcat, of !—zice unul «Că nu e’n Făurar!» — De ce?... întreabă altul Căscând ca un ogar. — Că-i luna cea mai scurtă, «O știi, că ești creștin, «Și asta ar da eu clanța, «Mă crede... mai puțin !». Marion, funcționarilor existenți, mărindu-le bine-înțeles și salariul. O altă măsură care cred că ar da rezultate excelente e următoarea : Veri ce particular ar voi să i se rezolve hârtia într’un timp foarte scurt va trebui să plătească o taxă deosebită, după natura afacerei, și o dată urgența plătită, petiția să se rezolve cu precădere. N’am pretenția a rezolva cestiunea. Imi permit însă s'o supui oamenilor competenți. E un roü care trebue îndreptat în limitele posibilului. Hr. M. Soîîr avocat Tribuna Liberă Funcționarii noștri De unărî secția II a Tribunalului Ilfov a condamnat pe un domn funcționar la 600 lei amendă pentru că ar fi refuzat un serviciu ce-l datora în calitatea sa de funcționar unui particular. Sentința a fost pronunțată în lipsa inculpatului, dar în neunire cu concluziile d-lui procuror care condusese la achitare Nu voise să me ocup de acest caz, nu știm dacă funcționarul care a fost condamnat este sau nu vinovat. Justiția va decide aceasta, hotărîrea dată nefiind definitivă. Dar oricum s’ar sfârși acest proces, un lucru e sigur : că sunt mulți, foarte mulți funcționari cari nu știți sau nu vor să știe că li s’a încredințat o funcțiune pentru a servi întreaga societate și prin urmare pe fiecare membru al ei. E o rușine s’o spunem, dar e adevărat sunt mulți funcționari care au mai puțină atenție pentru particulari, decât pentru servitorii lor. Și această lipsă de atenție se manifestă în diferite moduri, aci ’ți vorbesc cu un ton ridicat și provocător, aci le țin în picioare, sub pretext că sunt ocupați cu altceva, ceasuri întregi, sau te fac să vii de zecimi de ori pentru un lucru care s’ar putea termina în câteva minute. Desigur lucrurile nu trebuie privite numai din un punct de vedere. Sunt oameni cari pretind imposibilul, cari nu-și dau seama că formalitățile ce trebuesc făcute reclamă oarecare timp și cari se impacientează fără cuvînt, dar aceștia sunt puțini. In marea majoritate a cazurilor întârzierea provine din neglijență, din rea voință, uneori din roua organizare a serviciului, ori din insuficiența personalului. Cari sunt măsurile de luat pentru îndreptarea acestei stări de lucruri ? Răspunsul nu e ușor de dat. O soluție radicală e aproape imposibilă. In primul rând trebuesc convinși dacă nu toți, dar cel puțin cât mai mulți funcționari că sunt plătiți din bani contribuabililor, bogați sau săraci, și că în schimbul sacrificiilor pe cari particularii le fac, ei trebue să caute a-i îndatora. Răspândirea instrucțiune! și o propagandă prin presă ar putea contribui mult la aceasta. Dar și pe cale regulamentară se pot lua o mulțime de dispozițiuni utile. Să se fixeze un termen înăuntrul căruia o hârtie trebue să fie rezolvată (o zi, două, o lună etc., după natura afacere!), particularul atunci când face o cerere să aibă facultatea a o prezintă în dublu exemplar, din care unul să i se restitue imediat după ce registratorul ’Í va însemna No. de înregistrare și data primire. Dacă hârtia n’a fost rezolvată în termenul stipulat, particularul să poată imediat acționa autoritatea înaintea judelui de pace, care, îndeplinind procedura din oficiu, să cerceteze pricina într-un termen foarte scurt și în mod definitiv,condamnând autoritatea la despăgubiri cari ar putea fi de de la 5 la 50 lei. Această sumă se va plăti imediat de autoritatea condamnată,care la rândul ei va trebui să oprească din retribuția funcționarilor neglijenți. _ Cum la orice autoritate necesitățile serviciului nu sunt aceleași în tot timpul anului, ci sunt epoce când funcționarii, cu toată bunăvoință lor, n’ar putea birui, ar fi bine ca pentru acele timpuri să se angajaze funcționari auxiliari, sau să se sporească orele de lucru ale TRIBUNALELE ROMANE) De la consiliul de războiu din Iași — Ședința de la 30 Noembrie — La ora 3 jum. ședința se deschide sub președinția d-lui’colonel Alexandrescu. Membri : maior Benescu, maior Văitoianu, capii. Pompilian și căpitan Catargiu. D. căp. Kirculescu ocupă fotoliul comisarului regal. D. Poroineanu e grefier. înainte de a intra în judecarea proceselor, grefierul dă citire unui ordin prin care maiorul Petrescu, de la serviciul de geniu, care trebuia să ia parte la consiliu, este înlocuit prin maiorul Văitoianu, de la școala militară. Se citește apoi un alt ordin prin care d. locotenent Broșteanu Emil este înlocuit prin d. locotenent Iernicî, de la regim. 7 călărași, care depune jurămîntul. La ordinea zilei sunt mai multe procese pentru dezertare, furt și insubordonanță. întâiul proces este al soldatului Lucacî Dumitru, din regim. 13 infanterie, pentru dezertare. După citirrea actului de acuzare, prin care se constată că numitul soldat este dezertor în recidivă, fapt pe care îl recunoaște, d. comisar regal descrie viața soldatului și cere consiliului minimum pedepsei, deoarece numitul soldat este inconștient de cele ce face și este primul caz care i se prezintă în acest mod. Sub locotenent Hărțescu, cere achitarea lui Lucaci. Consiliul intră în deliberare și după cinci minute ese cu un verdict prin care condamnă pe Luci, la un an și șoapte luni închisoare. Al douilea proces e al soldatului N. Sgândăricn, din regim. Cantemir No. 12, pentru dezertare repetată. Acesta a fost condamnat la un an și șapte luni închisoare. Al treilea proces e al soldatului Stan Pavel, pentru scăpare de arestați. După o apărare a d-lui sublocotenent Hărțescu, consiliul achită pe soldat. Al patrulea proces este al soldatului Muscălean, din regimentul Suceava No. 16, pentru furt de efecte. Consiliul îl condamnă la 15 zile închisoare. Urmează procesul soldatului Marcu Marcu, care se amână nefiind procedura complectă. Procesul caporalului Trihu Constantin, din regim. 29 infanterie,pentru părăsire de post. Acesta a fost condamnat la șase luni închisoare. Urmează procesul ordonanței Ciobanu Dumitru, inculpat pentru furt, însă neputându-se dovedi că el este autorul, consiliul îl achită. Ultimul proces este al soldatului milițian losub Burch, din regimentul 15 Războeni, apărat de sublocotenentul Răzmeriță din regim. 7 Călărași și de d. avocat Bădărău. După o frumoasă pledoarie a d-lui Bădărău, consiliul în majoritate achită pe soldat. La orașeaseședința se ridică. CURIER JUDICIAR Explicația trebue căutată în mar parte", credem noi, în faptul că pentru prima oară apărea în rolul Avarului unul din artiștii cei mai iubiți de publicul nostru, unul din aceia, în talentul căruia se crede, și de la care se așteaptă, cu drept cuvînt de sigur, o parte bună de contribuire la înălțarea tot mai sus a nivelului artistic al teatrului nostru. Și manifestația aceasta n’a dat greș. D. Brezeanu a corespuns așteptării pline de simpatie și încredere a numerosului public ce venise să-l aplaude cu siguranța că ideritatea vor fi aplausele. Poate—dăm aceasta ca o părere personală — că d. Brezeanu ar fi putut pune încă și mai multă finețe în unele părți ale interpretării,—dar luând-o în întregul ei, trebue să o punem la delivul, deja destul de bogat, al celor mai frumoase succese ale d-sale. In deosebi scena descoperirii furtului casetei în care se pare că artistul și-a concentrat mai ales toate mijloacele superioare ce posedă, a fost redată de d. Brezeanu într’un mod magistral, ce a stârnit furtuni de apatise și nenumerate rechemări. Păcat că ansamblul a fost de astădatată departe de înălțimea la care s’a ținut rolul principal. In afară de d. Jianu, perfect în rolul lui jupân Jacques și de d. Dimitriu care a avut câteva scene cu multă justeță și siguranță interpretate, restul a fost cu desăvârșire șters, palid și fără nici un antren, fără nici o convingere recitat. Excepție, dar nu tocmai în bine, pentru d. Soreanu, care prea abuzează de un joc de figură și de modulații de intonare nu întotdeauna potrivite și, pentru d-na Ciucurescu, care nu se poate resemna să apară mai puțin seducătoare și cochetă în roluri ce nu comportă astfel de atitudini în cari, de altfel, nu e vorba, d-sa e măeastră. Excepție în sfârșit, ca să fim drepți până la minuțiositate, pentru rolul de câteva cuvinte al Comisarului, în care d. Cernat a fost pe deplin în notă, în scena cu Avarul și cu jupan Jacques. * » ba ridicare de cortină s’a dat pentru a doua oară în această stagiune mișcătoarea sceretă dramatică a lui André Theuriet «Jean-Marie», cu multa îngrijire tradusă în versuri dle d. N. Țincu. D-niî Achil Georgescu, Murgeanul și d-ra Eugenia Ciucurescu s’au achitat în chip pe deplin mulțumitor de rolurile d-lor. Ion Goliîj». Cronica Teatrală Jean-Marie, dramă într'un act, de André Theurict, tradusă în versuri de N. Țincu. Avarul, comedie In cinci acte, da Molière Sala plină Marți seara. Și cu toate că de câtva timp ne-am mai obișnuit cu sălile pline la teatru, mai avem încă până să ajungem și noi în această privință la ceea ce în principalele teatre’ din celelalte orașe ale Irmei’ civilizate e regulă generală. De aceea, la noi mai încape încă întrebarea pentru ce la unele reprezintații ale Teatrului Național sala e plină și la altele nu. Nu vrem să generalizăm de astă dată această întrebare, ci o mărginim numai la reprezentația de Marți seara. Să fi fost oare numele lui Molière, anunțarea reprezintărea uneia din capo-d’operele lui, care să fi atras atâta lume la teatru ? Nu credem, în tot cazul, că aceasta ar putea fi singura explicație. Comediile lui Mohéra sunt, cu adeverat, mult gustate la noi, cum sunt pretutindeni și cum vor fi întotdeauna aceste opere de geniu, cari desfid rugina timpului ce a nimicit pulverizând de atunci atâtea alte producții, cu tot marele talent pus uneori în ele și cu tot zgomotul ce au făcut în vremea lor. Dar s’au reprezintat în noi și alte comedii de Molière și dintre acelea cari mai mult intră în toate gusturile felurite ale publicului nostru, și n'au atras în aceiași măsură interesecrea obștească. noi răm euri de la a « CRONICA Sărutarea In Franța, ca și la noi, se sărută lumea de se svântă. Fratele sărută persora, soțul pe soția, atuncul pe amic și așa mai departe. In Anglia nu se prea obicinuește sărutarea între membrii familiei. Bărbații nu se sărută între ei niciodată. In Scoția sunt și mai reservați, și o femee și-ar perde din prestigiul și demnitatea ei, dacă și-ar săruta copilul mai în vârstă. In țările Nordului sărutarea este rezervată numai iubirei, și acolo se sărută numai în gură. Fetițele de acolo își apără cu caragiu buzele lor față de atacurile verilor. Legile Vegiane califică ea penal faptul Lei unei sărutări, care se pedepsește cu o amendă în Irani. Interesantă este definiția unui chinez asupra sărutării. Un mandarin, care a făcut lungi călătorii în Occident, pentru ca să cunoască obiceiurile epene, era în mare perplexitate a defini sărutarea, care în țara sa este cunoscută. Sărutarea, scrie dânsul, este un act de politeță, care constă în aceea că se aduc buzele unuia in contact cu ale altuia, prin ceea ce se naște un ton». De altmintrelea sărutarea nu este un privilegiu al iubitei, sunt cazuri, în carte prescrisă de eticheta Curții. La căsătoria prințului de coroană al Greciei, mireasa a trebuit să împartă nici mai mult nici mai puțin ca 130 de sărutări. Trei sărutări le-a primit regele, tot atâtea regina, trei împărăteasa Frideric, trei regina și regina Danemarcei, trei împăratul Wilhelm și împărăteasa, afară de aceea fiecare prinț a primit câte o sărutare, tot asemenea și fiecare principesă. Sărmana principesă mireasă . Când a părăsit biserica, i se uscaseră buzele de atâta sărutar. Un duce de Somerset, care era mândru de originea sa și era foarte bine torsat în etichetă, se căsătorise pentru a doua oară cu o damă care nu e de origină așa de nobilă cu prima lui soție. Când într’o zi din luna de miere, soția sa îi căzu de gât șijil sărută cu foc, ducele englez fise cu răceală: «Madame, prima mea nevastă, era născută Percyțfe și cu toate aceste nu-șî luase atâta libertate față de mine ! » Și în publică joacă sărutarea un rol nevioval. Ducesa de Devonshire a zis cudă o sărutare oricui, care va votal pentru soțul ei în alegerile parlameare. Așa sărută ca pe un măcelarare votase pentru soțul ei și careiruse ea să fie sărutat. Măceul s’a făcut vestit și săru