Universul, septembrie 1901 (Anul 19, nr. 237-266)
1901-09-01 / nr. 237
Doamna MAC-KI N'LE ¥.—(Vezi explicata) ■ggggggMBgiMMII Calendar pe anul 1901 toate despre activitatea agricolă în țara noastră, deși este evident că ea e susceptibilă încă de mult mai multă intensitate, ceea ce va și urma de sigur, treptat cu sporirea populației. E știut adică și calculat, că pământul țării noastre ar putea hrăni din rodul lui o populație chiar și de cinci ori mai numeroasă decât cea de azi. Ortoilux Vineri, 31 August.—rmn. evist. briü Fco. Mai ia t’ínoBc Vineri, 13 Septembrie.—Matern. Soarele răsare 5.37 ; apune 6.15 București, 31 August. Statistică agricolă Serviciul statisticei generale de la ministerul agriculturii și domeniilor publică un tablou Cuprinzând date foarte interesante, privitoare la întinderea culturilor făcute în țara noastră în ultima campanie agricolă (toamna anului 1900 și primăvara anului 1901) în comparație cu cei cinci ani din urmă. Reiese din această statistică, cum că din cele 13 135.300 de hectare, cât arată calculele creditului rural a fi suprafața țarei noastre.—Întinderea semănăturilor, a fînețelor și a sădirilor în 1901 a fost de 5.954.126 de hectare, față de mijlocia de 5.774.889 pe ultimii cinci ani și cu mai bine de 400.000 hectare mai mult decât în 1896. Pămîntul acesta a fost cultivat de 937.389 de agricultori, dintre care 4.061 posedând întinderi mai mari de 100 hectare, iar 933 328 avend mai puțin ae 100 de hectare; statistica nu ne spune aci, ceea ce ar fi fost cel puțin tot atât de interesant de știut, cât anume posedă cei 4.061 proprietari mari și mijlocii, și cât iarăși cei 933.000 mici proprietari, — căci numai așa am avea o icoană întreagă și relativă a mare și a micei proprietăți în țara noastră. S’a cultivat grîu, în total joe 1.630.557 hectare, iar porumb pe 2.133.672 hectare. Aceste două culturi sunt cele cu totul covârșitoare, în țara noastră, cum se poate vedea imediat din compararea acestor cifre cu cea a semănăturilor totale, care (scăzându-se fdnețele) este de 5.188.803. Spre a se vedea comparația cu anii trecuți, notăm că mijlocia pe cei 5 ani din urmă a fost de 1.560.950 pentru grîu și 1.993.220 pentru porumb; anul 1901 a văzut deci întrecându-se binișor mijlociu. S’a mai cultivat apoi: secara pe 211.424 hectare; orzul pe 502.825; ovăzul pe 265.567 ; meiul pe 108.674 ; rapița pe 135.704; inul pe 20.929; cânepa pe 7.109. Dintre acestea, cultura rapiței a suferit cele mai mari iluctuațiuni: abia 13.650 hectare în 1897, 38.260 în 1899 dar 248.640 în 1900. Cartofii se cultivă foarte puțin în țara noastră; abia 11.191 hectare (13.530 în mijlocie) în teren propriu și se seamănă mai mult între porumburi. Fasolea s’a cultivat ■pe 28.522 hectare în teren propriu și 371.433 între porumburi. Cultura sfeclelor a crescut mult: de la 2.270 hectare în 1896, la 12.640 în 1901. Tuitunul se cultivă pe 4110 hectare. Grădinăriile de zarzavat ocupă vr’o 18.000 de hectare, iar bostănăriile vr'o 13.000. Viile în total au ocupat în 1901 o întindere de 147.103 hectare, mijlocia pe ultimii 5 ani fiind de 146.000. In livezile de pruni, numărul pomilor a fost de 42 milioane, pe 70.000 de hectare,față de mijlocia de 61.600 hectare. Toate aceste date ne dau o icoană destul de îmbucură Politica externă Mișcarea socialistă în Franța Comitetele socialiste au publicat mai multe manifeste ca să protesteze în contra vizitei Țarului în Franța, ca să arate democrației franceze că e o rușine să aclame pe autocratul care astă iarnă încă a înăbușit în sânge tendințele liberale și idealurile civilizate ale studenților ruși. Din aceste manifestațiuni s'ar putea conchide că unirea dintre guvern și socialiști e numai aparență, că în orice caz n’a făcut nimic pentru înlăturarea pericolului socialist. Nu tradue însă uitat că transformările pe lumea asta se fac încetul cu încetul, că e deja un mare progres pentru soluția definitivă,sau momentană a chestiei sociale să vezi că Țarul e primit de un minister din care d. Millerand face parte. Dacă n’ar fi decât acest fapt, ar fi suficient ca să ne arate că mișcarea socialistă din Franța trece azi printr’o criză semnificativă. Intrarea d-lui Millerand în minister a dat naștere unei mari controverse. De doui ani de zile socialiștii discută dacă trebme să intre în guvern sau dacă se cuvine să rămîțe la o parte, până în ziua în care vor fi realizat prin propaganda lor revoluțiunea socială. Și, de când aceste întrebări s’au pus, partidul socialist din Franța s’a împărțit în două grupuri,’ repr’ezculate de d-niî Jaurès și Guesde. Ambele grupuri se combat cu energie și majoritatea partidului urmează pe Jaurès, care susține pe față guvernul d-lui Waldeck-Rousseau. Această scisiune a partidului socialist e produsă de doue cauze. Prima cauză e controversa de tactică ce d. Waldeck-Rousseau a știut să provoace cu o admirabilă dibăcie. A doua cauza e teoria lui Bernstein, care a pus din nou în discuție principiile fundamentale ale doctrinei. Intemeetorii doctrinei socialiste au fost iubiți de situațiunea anormală, creează claselor muncitoare prin desvoltarea mașinelor, și revoltați de conservatismul material al acelora ce se ridicaseră pe urmele revoluțiunei. La fel, entusiasmul revoluțiunei era încă atât de mare, încât nu puteau înțelege că, dacă n’a dat alte roade, era fiindcă idealul celor din 1789 conținea multe greșeli și multe iluzii. Pentru ei, din comparația celor făgăduite și celor împlinite nu rezultă decât un lucru, că fiii revoluțiunei erau niște egoiști ce nu s’au ținut de cuvînt. De unde, nevoia să distrugă societatea burgheză, să ridice o lume nouă, în care oamenii să se bucure de fericirile promise de gânditorii secolului XVIII-lea și de toate nouile binefaceri ce se arătaseră mintea lor veșnic preocupată de soarta omenirei. Cei de azi, la cari credința în revoluțiune a mai slăbit, au devenit mai sceptici. Au înțeles că în acele concepțiuni, produs al unei evoluțiuni necesare în viața popoarelor erau, pe lângă multe adevăruri, și multe utopii, și din ziua în care au constatat că unele preziceri ale întemeetorilor socialismului, considerate de ei ca basele întregului sistem, erau desmințite prin întîmplări, din ziua în care au văzut că lumea nu înaintează cum spunea Carl Marx, un Bernstein putea să predice cel mai moderat socialism, putea să respingă chiar comunismul, fără ca partidul să-l renege. De atunci, se poate zice că socialismul a devenit o simplă propagandă pentru îmbunătățirea soartei muncitorilor, un fel de radicalism ca cel ce d. Chamberlain predica în Anglia acum 20 de ani, sau un fel de solicitudine guvernamentală ca aceea ce Principele de Bismark a experimentat in Germania. In asemeni condițiuni, nu a exagerat să atribuim d-lui Waldeck-Rousseau o uimitoare pătrundere, când, imediat după apariția teoriei lui Bernstein, a chemat pe socialiști la guvern. Și dovada cea mai bună că nu îi exagerăm meritele e că politică lui a distrus în Franța unitatea partidului și a dat—aceasta e mai caracteristic încă — satisfăcătoare direcțiune tuturor partidelor socialiste din Europa. Pretutindeni chestia participarea la guvern a fost discutată prin congrese sau prin presă, și pretutindeni majoritatea s’a pronunțat în favoarea nouilor tendințe. In Italia, de pildă, jurații predică aceleași idei ca Jaurès și congresul socialist, întrunit acum o lună la Milan, a declarat că socialiștii trebue să se folosească de elementele actuale, să lase la o parte comunismul lui Carl Marx. In Belgia, legile clericale ale guvernelor trecute au provocat o propagandă violentă a socialiștilor, și cunoscutul orator al partidului, d. Vandervelle, nu vede soluția chestiune decât într’un socialism moderat. In Danemarca lucrurile au mers mai departe, conservatorii, cari de atâția ani erau la putere, s’au retras și regele Christian a chemat un guvern socialist. Acesta uită atât de bine trecutul, încât a știut deja să concilieze sentimentele dinastice cu cele democratice. In Germania, unde teoria lui Bernstein a produs o vie emoțiune, noul ideal socialist numără mulți adepți. Ca o camdată, mișcarea are acolo un caracter pur doctrinal, constituția concentrând toată puterea în mâinele imperiului, dar s'ar putea ca Wilhelm II, care la începutul domniei sale a arătat atâta interes pentru dezlegarea chestiunei sociale, să se folosească mai târziu de noul curent. In Anglia în fine, unde socialismul nu a fost niciodată foarte puternic, teoria lui Bernstein a prins mai ușor decât oriunde și dorințele d-lui Hyndam sunt cât se poate da asigurătoare. Aceste simptome, pretutindeni aceleași, ne arată că suntem în prezența unei evoluțiuni a socialismului, și că nu mai putem vorbi de un pericol socialist. Ele ne arată cum încetul cu încetul omenirea înaintează spre o mai întinsă demoeralizare,pe care unii, conduși de aparențele momentului, sau de convingerile timpului, o iau drept o fericire, pe care alții, conduși ele amintiri istorice sau de raționamente abstracte, o iau drept cel mai sigur semn al decadenței bătrânei Europe-Orî-care ar fi părerea noastră, se cuvine, însă, să observăm, că, pentru mișcarea socialistă, ca și pentru marea revoluțiune, natura a promis nenorocitei omeniri foarte mult pentru a nu-î da decât foarte puțin, justificând astfel vechiul proverb, care zice : «mulți chemați, puțini aleși»). I. G. D. cea la Filadelfia, și în acea cădere, moare. Văduvă pentru a treia oară, Isabella, străbătând America, ajunge la Chicago și se întâlnește cu un anume Knight, ofițer american, și se mărită cu dînsul. In războiul din Cuba însă Knight a fost ucis. Pentru a patra oară văduva vroi să încerce norocul și se căsători la Barcelona cu un bogat proprietar de păduri. De astă dată se părea că e fericită. Dar într'o zi, al cincilea bărbat se duse să-și viziteze pădurile în cari tocmai se läsau pomii. Un arbor căzu pe capul acelui om și iată pe Isabella văduvă pentru a cincea oară, la vîrsta de 27 ani. Hotărîtă sa nu trăiască singură, ea și-a căutat din nou un bărbat Isabella Caporali e foarte drăguță, nu are decât 28 de ani și are și o mică avere. In luna viitoare ea se va căsători la Madrid cu un bogat negustor. Fira el o nouă victimă a soartei tragice care pare că urmărește pe toți bărbații Isabellei? Valadolid. --------«Mg «>»«>«B>------------damele cari se înconjoară cu flori tare mirositoare, pe cari le miroase des, se remarcă prin răgușeală, nu numai la cântat, ci și în vorbire. Oamenii nervoși și sanguinici au să sufere mai mult sub influența vătămătoare a parfumului florilor, decât persoanele cu nervi tari și flegmatice. Cântărețul Faure, care a scris mult asupra higienei cântecului, zice că viorelele sunt cei mai aprigi dușmani ai cântărețului liric, pentru care mirosul lor e tot așa de primejdios ca și alcoolul și tutunul. Olafl VTÎI», Paris, 27 August 1901 —----------.».* « I ■ Din Spania (Corespondență particulara a „Universului“) Madrid, 26 August Alianța franco-rusă-spanioli. Toată presa streină se ocupă de o alianță care se va încheia între Spania cu Franța și cu Rusia. Guvernul spaniol pare încântat de o asemenea alianță. Poporul însă nu privește cu simpatie acest plan. Astfel, ziarul «Liberal», unul din cele mai populare ziare de aci, în numerul său de er, publică un articol în care se ridică din toate puterile contra oricărui proiect de alianță între Spania, Franța și Rusia. Recordul nupțial Ziarele spaniole povestesc odiseea unei femei, Unită încă, care în șase ani s’a măritat nici mai mult nici mai puțin decât de șase ori. Acest fenomen de soție sa numește Isabela Caporali. Născută în Italia, ea a sosit la Noul Orleans în 1894. Avea atunci 21 de ani și abia se căsătorise cu un anume Freeman, directorul unei companii artistice. Abia debarcă în America și Freeman, cuprins de un atac de friguri galbene, a murit. Isabela, spre a putea păstra direcția companiei, se căsători cu unul din actori, un spaniol, d. Francisc Moreno Jany. Chiar în seara nunței, o ceartă violentă a izbucnit chiar în casa locuită de cei două soți; bărbatul voi să intervină și căzu mort în urma unei lovituri de pumnal. După trei săptămâni inconsolabila Isabella s-a căsătorit cu un alt artist din compania ei, un mexican de astă dată, anume Petru Garcia Lopez. D. Lopez însă avea o mică afacere de regulat cu justiția. Aceasta o caută și îl găsește. Pedro, spre a se salva, sare din trenul ce a condu 0 frumoasă societate engleză Din anul 1899 există în Anglia o asociațiune sub titiul: «National Vigilance Association and Central Vigilance Society». Scopul principal al asociațiunei este a urmări împedicarea vânzorei de fete și femei pentru scopuri imorale. Societatea a format comitete naționale în mai toate capitalele Europei și aceste comitete lucrează la abolițiunea abominabilului trafic, care precum se știe, există și în România. Franța a întreprins să convoace o conferință oficială, cu scopul de a studia această cessiune dintr’un punct de vedere internațional. La 3 și 4 octombrie al anului acestuia numeroase țări din Europa și America vor trimite delegați la Amsterdam, unde se va ține un congres pe această temă. Societatea engleză publică în limba franceză, din când în când, un jurnal cu titlul «Ca traire des blanches». Bulletin du bureau international. De la secretariatul societăței am primit invitare să adereze congresul din Amsterdam. Știind cum zilnic miserabili intermediari înșală și duc ca marfă de vînzare la Constantinopole și pe aiurea, fete române, naș fi refuzat adesiunea mea la congres, ca să denunț acolo infamul trafic, dar starea sănătăței mele și alte împrejurări nu-mi permit să deai adesiunea cerută. Sper că sa va găsi vre-o comună importantă din patrie, ori vre-o asociațiune și mai ales de femei, care luând notă de cele mai sus arătate, va trimite delegați la congresul din Amsterdam. Să se adreseze în cunoștiințarea despre delegați și tot acolo să se ceară orice informațiune pe numele domnului William Alexander Coole, secretarul asociațiunei engleze [319, High Nolborn, London W. C. V. A. Urechii». CRONICI FEMENINE Mirosul florilor și voce. Poate nu toți știu că mirosul florilor plăcute, ca trandafirii, viorelele, marcisele, etc., au o influență cu totul vătămătoare asupra vocei omului. O cântăreață nu va fi niciodată dispusă, dacă va trebui să cânte seara într’un spațiu închis a cărui atmosferă este săturată cu parfumuri tari, cari provin în cea mai mare parte de la florile proaspete. într’o carte apărută de curând la Paris, sub titlul «Les curiosités de la medecine», de dr. Gabanes, se cuprind multe exemple în această privință. iată unele . Sărbătorita cântăreață Marie Lasse a primit odată, pe când era invitată la o serată într’o familie distinsă, la sosire, un mare buchet de viorele de Parma, stropit cu parfum tare de viorele. Artista respiră cu plăcere parfumul ei favorit și după o jumătate de oră observă cu spaimă că nu mai este în stare să dea un ton, care să aibă timbru curat. Cristina Nielsson povestește despre un tenorist, care cânta într’o seară în camera unei amice. Din cauza puternicului miros de trandafiri, cântărețul putu numai cu mare încordare să termine o arie mică. Averd dureri violente în gât, trebui să consulte un medic. O lună întreagă acest artist fu chinuit da spaimă, că-șî va perde vocea. Mme Calvé și o altă cântăreață franceză sunt ferm convinse că liliacul alb are un efect primejdios asupra vocei cântăreților. Baritonul Delmas sfătuește pe colegii săi să nu cânte într’un salon în care viorelele și hyacintele răspândesc parfumul lor îmbătător. Și celebra cântăreață d-na Rene Richard afirmă că a observat o scădere însemnată a forței și a tonului organului vocal la elevele ei, când acestea aveau la briu buchete de trandafiri, de viorele și de flori de Maia. Profesorul Segay declară, că Poama Mai Kinky — Vezi ilustrația — După războiul de succesiune, Mac Kinley, care din sergent devenise maior, a lăsat armele și a început să studieze dreptul. A început să exerciteze avocatura la Canton și acolo la amoreză la nebunie de blonda domnișoară Saxton, fiica unui bancher. Prea frumoasa Ida sta la casa băncei și zăpăcise mintea tuturor oamenilor de afaceri ce frecventau biurourile tatălui ei. Domnișoara Saxton a preferat altor aspiranți mai bogați, pe tînărul avocat MacKinley ; tatăl nici nu voia să audă despre o căsătorie cu un mic avocat obscur și fără parale ; dar amorul învinse și, în ianuarie 1871, lela Saxton deveni d-na Mac-Kinley. Cu câteva zile mai înainte, Mac- Kinley debutase în viața publică, pronunțând un mare discurs politic din pragul unui birt; acel discurs i-a făcut la Canton o popularitate care nu l’a părăsit nici până azi. Dragostea reciprocă a soților MacKinley e proverbială în Statele Unite ; lipsa de copii n’a întunecat fericirea lor conjugală ; președintele e un bărbat exemplar ; nevasta, până acum câțiva ani, îl însoțea în toate caletoriile lui. Acum câtva timp, d-na Mac Kinley, bolnavă foarte grav, fu cât pe aci să moară, dar a rămas după acea boală foarte suferindă. Acum, cu toată starea precară a sănătăței sale, nimeni n’a putut-o reține de a alerga la patul bărbatului ei. Ilustrația noastră de pe pag. 1 reprezintă portretul d-nei MacKinley, reprodus după cea mai recentă fotografie, pe care le-a pus-o la dispoziție de Emil Keisenbaum, de la magazinul Fain din Capitală. D-sa a primit-o zilele trecute de la un frate al d-sale din Chicago (America). Impresii de călătorie Din munții Buzăului Ia Billatești, 6 August. Soarele poleia vîrful brazilor în argintiu. Razele cari se furișau printre cetine îndulceau tonul verde-crud al pădurei. Când te uitai fix înainte-țî, vedeai cum vibrează rețeaua de aer ca niște unde grase. Tăcuserăm cu toții, robiți de farmecul naturii. Liniștea era atât de mare în pădure, încât vreascurile uscate trosneau, când le călcau vitele, deruia muntele. Mai-mai adormisem pe cal, când mi se pare că aud pe Codru suspinând: — Dar ce, ostezi după traiul da în Homoiu, domnule Butucescu? îl întreb în glumă. — Ași c’coane—mî-e reu. — Oare ? — Mî-e răS avan, pre legea mea ! — Nu glumești, domnule? — Ce glumă, c’coane ! Nu vezi că de-abia mă țin pe cal? Și, într’adever, se supsese la față par’că trăsese la sanie pe no’roiu, bietul creștin. Avea pometele eșite, și ochii, duși în fundul capului, päreau două mucuri de luminări în groapă. I se sbîrliseră mustățile cu două cadre nedărăcite. —Dar din ce-ți veni, Codrule ? îl întreb eu îngrijat. — Nu știu, boerule. Da la inimă... o sfîrșală. Zise, ofilde-i trosnea pieptul și păli văzând cu ochii. Credeam că e obosit. Me pregăteam să opresc convoiul ca să ne odihnim nițel, când ved pe bietul om că descăleca repede, se toarnă la pământ și începe să se tăvălească . — Mor, cu coane lorgule ! O băgasem pe mânecă. Cel’aiți râdeau , nu era admisibil să se bolnăvească Codru. 11 încurajăm noi, îi mai dăm sfaturi—pace ! Codru se tăvălea cumplit. Când îi mai ostie durerea niței, numa’l vedem tîrînduse ca un șarpe spre isvor, întinde gura și doar își udă mustățile—și se retrase. Nu spuneam eu că se preface Bulucescu? zice substitutul către tovarăși. Gura a băut un pic de apă s’a însănătoșit tun Trrranap ! — Dar să hi fost ghin fleancăi moș Ghica cu bărbia în piept ca un cal înstrunat. Codru aruncă substitutului o privire dojenitoare și tristă, apoi se sui pe cal, anevoe, ca un bătrân care urcă o scară ’naltă. — Tocmai acum mi se stinge neamul, cucoane, să știi ! îmi zise sărmanul, și voi să rîză. Dar n’apucase să i se desghine mustățile ca să lase foc surîsuluî, când îl văd că dă drumu frîuluî și grămădește amândouă mâinile d’asupra stomacului: — Mama lui Dumnezeu, mor de tot 1 Eram pe o coastă. In sus, muntele , de vale, groapă adâncă cât vedeai cu ochii. Codru înainta penibil, trăgând după el gloabele celor de la Brașov. La un urcuș, un cal pe care-l Ura de căpăstru se așeză pe picioarele din napoi și ntinde frînghia. Codru, care, deși bolnav, se ținea țeapân în șea, se smîcește și clatină iapa pe care era călare, lupa se leagănă, își pierde echilibrul și alunecă. Iată, de vale, înghețase sîngele în noi. In rostogolișul el, însă, vita întâlnește un copac înfipt chiar pe povîrniș—și se proptește de el. Codru ia pomul în brațe și scapă de primejdie. — Uita-te, domnule, prost ce sunt, ne spunea după ce sărise groapa , dari parale ălors și eu le iau sărăciile ca să-mi frângă gâtul p’aci ! Nu î-am mai căutat că e bolnav și ne-ar fi pus pe rîs. — Rîzî, cucoane, și purceaua moartă ’n coșar? zice Codru, aspru, către substitutul, care ’i tot ardea iapa de la spate. — Cum să nu rîz, Codrule, dacă ești mai nevoiaș decât moș Ghica i se restună substitutul și iar îi arse iapa. — N’o mai bate, boerule, se răstește Butucescu, că mă sdruncina de s’au clocit bojocii în mine. Noi rîdem, pe când Codru se adresează țăranului cu merindele: — Dă-mi o gură de rachiu, me, unchiaș, că-mi vine leșin. — Să vezi cum îî ia cu mâna, acuși, strecură moșul pe furiș către ajutorul de primar, pe când întindea lui Codru clondirul cu rachiu. — Tot așa bun e drumul și acolo, domnule Butucescu? întreb ea ca să-l îndemn la vorbă. — Bun, pe dracu ! răspunde Codru scurt, și se vaită . — îmi rămân copilașii pe drumuri, boeriile ! Nu sfirșise vorba și dăm într’o vale paste niște mlaștini de intra calul până la piept. Era primejdie. Nu mai puteam merge decât câte unul. Călca vila pe iarbă și odată se scufunda până la jumătatea chingei. Călărețul o croia cu amândouă mâinile iar cei de pe lături răcneau și amenințau cu bâtele pare că goneau lupul. Se opintea calul cu toată virtutea lui și scotea un picior, pe urmă se ’nămolea cu cel-lalt — și când isbutea să urnească picioarele din napoi, asvîrlea humă cleioasă de găurea ca cu ghiuleaua pe cine apuca de-i plesnea. Și am mers pe drumu ăsta mai binele trei ceasuri. Codru huțupise. I se făcuseră buzele ca o’ pînză murdară și rotea ochii rătăcit ca un câine lovit în cap. La herăstraiele Lopătărenilor ’șî-a dat drumul în noroiu și a început să se tăvălească. Ne frângeam mâinile pe lângă el, dar n’aveam nici o putere. Se așeza, nenorocitul, pe spate ; mugea ca un laur, se opintea în ceafă și în câloîie până i se bomba pieptul. Suspina lung și sfîșietor, apoi se răsturna cu fața la pământ și se apăsa par’c’ar fi vrut să se spargă. — Mor, c’coane. Mi s’au înodat mațele. — Lasă, Codrule, că mai e nițel și ajungem în sat. — Nu mai ajung eu, domnule. Duceri-ve dumneavoastră, sănătoșî. Mie așa ’mi a fost scris : să’ mor aici. Abia atunci ne aducem aminte că printre calabalîcul nostru avem chinină și purgative. Scoatem repede și dăm nenorocitutul. Codru se uită la ele, le pipăie, le bagă în sîn și se scoală, greoiu, de încalecă pe iapă. — Par’oi me mai ușurai, cu coane, de când văzui doftoria. Dar când oü băga-o în burduhan — mama lui Dumnezeu ! Și cu credința în proprietățile miraculoase ale curățeniei s’a tîrît Codru încă două ceasuri, până la Lopătari în sat. A mai gemul el, s’a mai tăvălit prin drept locul nestins, dar pe urmă a întins-o în drum și a mers liniștit la gazdă. — Cum îți venea, d-le ? ’1 întrebea după ce ajunseserăm în sat și înghiți doctoria, lungit pe pat și legat la cap cu un listamei, ca o lehuză. — Uit’-te, c’coane, par’că ’mi se ’nedau mațele... — Ce vorbești, omule ? — Zeii așa! — Ei? — Și se ridicau în sus pe grumaz ca să iasă afară. — Tanacî! — Pre legea mea, c’coane. — Și de ce nu eșau ? — Păi n’aveau foc, că ’mi se umflase omușorul din frigul de ieri. — Ca să zică : să te prăpădești și mai mult nu ? — Așa, boierule. Și nu ’mi era de alta, dar rămâneau dascălii numai cu jumătate din basmul lui «Stancu săracu, mai mare peste toți împărații». Archibald O CUGETARE PE Zi Cui î-e rușine să muncească, să-i fie rușine să mănânce. Războiul amgls-beer — Prin pofid — Se anunță din Aliwal North că comandosul lat «Fouché»,care fusese respins în Orange, a trecut din nou fluviul și a intrat iar în colonia Capului. El s-a stabilit din nou în districtul Aliwal. * Autoritățile engleze au constatat că burii primesc, din orașele așezate lângă căile ferate, toate informațiile necesare asupra mersuluirenurilor, orariile, calitatea și felul mărfurilor transportate.* » # La proclamația lui Kitchener, ca până la 15 Septembrie să depună armele, au respins deja toți comandanții boemi în mod negativ, afară de Dewett, care nici n’a socotit vrednică de respins această proclamație. Nici un luptător dur nu va depune armele. Universul In provincie De la coresp. noștri particular! — Pe ziua de 29 August — Botoșani Incbunig din cauza de pelagră.— Locuitorii Thoader Bonghiu și Dumitru Gh. Buzurea, din comuna Dângeni, cari erau lucrători la gara cu același nume, suferind de pelagră de mai mult timp, zilele trecute au început a da semne de alienație mintală, bebuneala lor agravându-se din ce în ce, și manifestându-se prin acte furioase, primarul acelei comune i-a pus în siguranță și i-a trimis la spitalul de alienați din Iași, spre a fi înaintați de acolo la mânăstirea Neamțu. Sinucidere. Femeea Gatinca Gh. Muftic, din Roșiori, com. Popăuți, a hotărît să se sinucidă, din cauză că bărbatul ei fusese depus în arestul local. Pentru aceasta a luat un bidon cu gaz de lampă și, turnându-și-i din cap, sî-a dat singură foc. La țipetele ei de durere vecinii au alergat și au scăpat-o de moarte, dar s'a ales cu câteva răni grave, din care cauză a fost transportată la spital. Emil. Craiova Incendiul din com. Bechet. Azi noapte, un început de incendiu s’a declarat la aria locuitorului Niculae Stan Dinu. Focul a luat naștere de la niște cărbuni, pe cari copiii mai multor locuitori i-au aruncat în aer, după ce mai intâni au copt porumbi. Fiind și un vânt puternic, nu a putut fi localizat, decât după ce a carbonizat două fire cu paie. Accidentul de la frizeria George Nicolaș.Azi de dimineață, servitorul d-lui George Nicolaș, anume Ion Gavrilă, ducânduse grăbit in pivniță ca să aducă o cutie cu sticluța de parfum, s’a împedicat da un lemn ce era așezat pe scară, căzând de la o înălțime destul de mare, fracturându-și coasta dreaptă. Intr’o stare gravă, nefericitul om a fost transportat la spital. Haina Constanța Accident nenorocit.—Era, pe la orele 6, muncitorul Ion Radu, de la mașina de treerat a d-lui Gh. Găitan, din comn. Tatlageac, plasa Mangalia, pe când băga orz în batoză, a fost prins de trombă, care i-a rupt mâna dreaptă; întregul antebraț și parte din braț a ieșit pe coș în bucăți. Nenorocitul lucrător, într-o stare gravă, a fost transportat la spital ; sunt puține speranțe că va scăpa cu viață. Fals în acte publice. — De către d. procuror da pe lângă tribunalul Constanța, s’a deschis acțiune publică în contra notarului Constantin Mănescu, din com. Pașpunar, pentru faptul de fals în acte publice, făptuite în prejudiciul locuitorilor din acea comună, Isgorîți.—In urma rererei prefecturei județului nostru, s’a aprobat isgonirea din țară a individului Mărgărit Ion. Autopsia neauto- St. Ionascu. — Azî, în prezența d-lui procuror, medicul plășel Silistra Nouă, d. Coruigea, a făcut autopsia cadavrului nefericitei victime Ana ; după autopsie s’a autorizat înmormîntarea, care s'a efectuat tot astăzi. întrunire.—Membrii fondatori ai cercului literar «Ovidiu», au convocat o întrunire pentru Vineri, spre a se alege consiliul de administrație și a se reînființa biblioteca. Accident.—Astăzi, pe la orele Sp.m., conducătorul Ismail Osman, al unei căruțe a d-lui Bernfeld, pe când voia să cotească în strada Traian, s’a resturnat un dulap, ce se afla pe trotuarul acelei strada. La zgomotul făcut, caii s’au speriat, luând’o la goană și Osman neputându-í ține, au călcat pe Justin Asan, fraesurându-I piciorul stâng. Gazul se cercetează de d. comisar Gavrilescu, care a dispus transportarea victimei la spital, iar pe conducetor Fa arestat. Miron. Abia după intervenția câtorva domni, Cristescu fu scăpat din mâinile celor 2 comercianți. Cazul a fost reclamat parchetului. Nenorocirea din comuna Cioranu.Muncitorul Ilie Dumitru, pe când punea snopi într'o batoză ce treeză pe moșia Ciorani, batoza i-a apucat mâna stângă, zdrobindu-i-o într'un mod oribil. Nenorocitul muncitor a fost transportat la spital. Codu l roman înecat, Individul a Drăguței, cerșetor, s'a găsit înecat într'un butoiu cu apă,în dreptul dubălariilor. Nu se știe ce e la mijloc, sinucidere sau accident In urma beției. Cazul se anchetează de către d. comisar Imbru. Cadavru într’un puț.Femeea Elena Martin Sprinceană, trecând în dreptul unei fântâni din Hălăucești și oprindu-se să bee apă, se uită în fântână. Mare’i fu groaza, când zări acolo un corp omenesc. Fiind scos, s’a recunoscut în el femeea Gatinca Augusta Andrieș. (Sticlet. T.11Ü Accident nenorocit.—Aseară a sosit vestea în orașul nostru că o nenorocire s’a întîmplat în defileu! Lainici, unde peste 600 lucrători construesc șoseaua ce Jiul a dărîmat-o anul trecut când a inundat. De data asta, cunoscutul antreprenor Natale Merluzzi, familist, numai de 3 săptămâni aici în T.-Jiu, a fost împușcat de dinamită. Natale avea sub supravegherea lui 30 lucrători italieni, și se vede că voia să inspecteze lucrarea. Nenorocirea l-a dus și la o stâncă minată și aprinsă, și nerezend pe nimeni împrejur, n’a bănuit nimic. Explozia î-a rupt mâna dreaptă complect, și afară de alte pașiuni sternul e strivit foarte grav. Azi se duse de dr. Urbescu, cu familia, spre a-l îngriji. Când scria aceste rînduri el e adus mort, iar lumea inundă, compătimindu-1. De la Jiu, Tasuki CrimK.—Azî s'a săvîrșit o crimă în comuna Laza. In următoarele împrejurări : Soacra locuitorului Gh. a Muceș, din sus numita com., trimise pe un copil al acestuia să rupă câțîva păpușoi din ogorul lui Gh. Șt. Onică. Cum rupea copilul popușoi, Gh. Șt. Onică îl surprinde și începe a-l lua la bătaie. Gh. a Muceș, auzind de copilul său că striga, se duse să vadă ce este , nu intrase bine în ogor și Gh. Șt. Onică îl ia și pe dînsul la bătaie. Intervenind un cumnat al acestuia din urmă, Vasile Păsărică, ca să-l scape, Gh. Șt. Onică, ridică o pușcă, ce era în coliba din apropiere, și strigă că va da cu pușcă dacă va înainta vreunul. In adevăr, dânsul pune pușca la ochi și trage, însă nu nimeni pe nici unul din adversari. Văzând, fiul acestuia, Ion Gh. St. Onică, el nici un adversar al tatălui să îi nue rănit, ridică o sapă și lovește cu putere pe Vasile Păsărică, doborîndu-l la pământ. In urmă, atât tatăl cât și fiul au început să-l lovească, făcându-i mai multe răni foarte grave pe corp. într'o stare disperată pacientul a fost adus la Vasluiu și internat in cura spitalului Drăghici. Sosire.—Azi dimineață, cu trei nu de 6, a sosit în acest oraș I.P. S.S. Episcopul Calistrat Bârlădeanul, Radu. UN PROVERB PE ZI Risul e des în gura proștilor. (Francez). Ploești Scandalul de la cafeneaua Bristol.—Era după amiază, a avut loc în cafeneaua Bristol un enorm scandal. In numita cafenea sa afla la o masă d. Toma Cristescu, cunoscut prin falimentul de un milion,ce a dat acum câteva luni. După câtva timp sosind și comercianții Lerius și Baleaș, cari au girat cu o sumă considerabilă pentru Cristescu, întră câte și trei în discuție. _ La obiecția d-nor Senius și Baleaș, cura că din cauza girurilor ce au dat pentru Cristescu, eî și-au pierdut creditul acesta răspunzând violent, ambii comercianți au sărit asupra lui Cristescu, lovindu-l cu pumnii și picioarele. ■..................«m*a»-#-«»-*»» ........ Știri din străinatate — Prin poștă. — Revista «Auto-Velo» anunță că Marconi și-a instalat pe automobilul său un aparat de telegrafie fără sîrmă și prin ajutorul căruia poate, în timpul călătoriei, să comunice cu stațiuni telegrafice și cu alte automobile. Această trăsură automobilă, care a fost construită în special din punctul de vedere militar, va lua parte la apropiatele manevre franceze.* * * Vaporul «Léon» s'a scufundat nu departe de Brest. Patru oameni din echipagiu s’au înecat, iar alți 14—între care și căpitanul — au scăpat cu luntrea bordului.* * « Guvernul columbian a cumpărat 35000 puști Mauser și 5 milioane de cartușe, în vederea războiului în Venezuela. * Se anunță din Copenhaga că familia regală daneză a sfătuit pe Țar să nu se mai ducă în Franța, de teama unui atentat, dar Țarul ar fi declarat că nu se teme. * O telegramă din Viena anunță că Șahul Pernei a trimis 150 de tineri, fii de miniștri, ofițeri superiori și de demnitari ai Statului, ca să studieze la Petersburg, Paris, Londra, Berlin, Constantinopol și Viena. Cheltuelile le va purta Statul persan. * * Din Karlsbad se anunță că e sosit acolo, în cel mai strict incognito, regina Maria Pia a Portugaliei. Ea a fost primită la gară de ambasadorul portughez din Viena, Paraty, și de consulul Tonello.ft * * «Pester Lloyd» află că contele și contesa Stefania de Lonyay fostă archiducesă de Austria, cari se află acum la băile de man Eastbourne, vor sosi în luna vitoare la castelul lor Bodrog