Universul, noiembrie 1901 (Anul 19, nr. 298-327)
1901-11-25 / nr. 322
Torfirio Diaz, președintele Republicei Mexico (Vezi explicația) Calendar pe anul 1901 Ortodox Sâmbătă, 24 Noembrie. — Mucenicul Climent și Petru Catolic Sâmbăta, 7 Decembrie.—Ambrosio Soarele răsare 7.23 , apune 4.19 «i— * •« »m » București, 24 Noembrie. Transportul cerealelor In tot Fauna, pe timpul campaniei de export, s’au ridicat plângeri, din cauza lipsei de vagoane. Chestiunea aceasta a fost de multe ori tratată în coloanele noastre și s’a vazut că reul e în mare parte iremediabil. Având nevoe numai într’o anumită perioadă a anului de un mare număr de vagoane, dacă direcțiunea căilor ferate ar avea chiar mijloace ca să cumpere atâtea vagoane, în restul anului ele ar ramâne neocupate. Rezolvarea acestei chestiuni atîrnă deci de dezvoltarea întregei economii naționale. Cu cât activitatea economică generală va crește, cu atât vor spori transporturile pe calea ferată și prin urmare și parcul de vagoane al direcțiunii. Se ridică însă și alte reclamațiuni în contra direcțiunii căilor ferate; ni se atrage atențiunea asupra altor neajunsuri, ce s’ar putea înlătura printr’o chibzuită organizare a serviciului. De soiul acesta e reclamațiunea ce ne trimite d. Blebea, șeful secțiunei comerciale a Băncii de scont din Constanța, căreia îi facem loc aci, în scopul de a atrage atențiunea direcției căilor ferate. Iată ce scrie d. Blebea : «Permiteri-me a ve relata fapte care se întâmplă în portul Constanța, pentru care s’a cheltuit și se va cheltui încă multe milioane lei și cari spuse sunt zadarnice, dacă neajunsurile pe cari le întâmpină comerciul vor mai dăinui. «Este vorba de articolul principal de export al țarei noastre, cerealele. «La noi, ca la nimeni, autoritățile de orice natură sunt în neînțelegere permanentă cu publicul. Tot astfel și la căile ferate. Comercianții de cereale și agricultorii întâmpină multe neajunsuri în espedierea cerealelor. N’au vagoane când le trebuerea destul de mare, despre care destul s'a vorbit și s’a scris. Reul este și mai mare, când după ce caile ferate cu multă greutate dă câteva vagoane, aceste vagoane sosesc in Constanța și nu le aduce la adresă, de exemplu linia Primăriei sau port, ci stau cine știe pe unde, cauzând pagubă atât comercianților cât și căilor ferate. V5 citez un caz. Sosesc pentru Banca de scont din Constanța trei vagoane cu frîu pentru linia II a Primăriei. A plătit travhtul de 4 zile și vagoanele încă nu s’au adus pe linia II a Primăriei, deși liniile nu erau aglomerate cu vagoane. Subsemnatul fiind șeful secției de cereale a zisei Bănci, vorbesc în plină cunoștință de cauză. «Aceasta se întâmplă des și mai la toți comercianții de cereale. «Alt caz. Comercianții de cereale se mulțumesc a câștiga 20 lei la un vapor, numai de cer mare să facă. Adresează clar vagoanele unui comisionar1 direct în port să vîndă cerealele din vagon, ca să aibă spese puține și numai în cazul când nu se poate vinde, să-l recarteze la linia Primăriei. Direcțiunea căilor ferate a luat dispozițiunea ca nici un vagon să nu recarteze din port la linia Primăriei. Aceasta înseamnă înlesnire? _ «Asemenea pălesc exportatorii. Când sosesc vapoarele la Constanța, cer vagoane pentru a încărca cerealele de la linia primăriei, unde sunt magaziile sau de la gări, pentru a le transporta în port. Nu li se dă însă vagoane sau în cazul cel mai fericit li se dă 2 și, neputând încărca vaporul în termenul convenit, plătește amendă. «Toate aceste neajunsuri se răsfrîng tot asupra agricultorilor. Comercianții de cereale caută un profit mare, în vederea marilor spese, așa că prețul cerealelor stă în raport indirect cu spesele enorme cari se fac. Exportatorii mari caută alte surse mai înlesnicioase în alte țări, etc. «Reclamațiunile exportatorilor, comercianților și agricultorilor în corpore s’au pus la dosar, pe când în alte State să ține cont de reclamațiile individuale. «Nu cred autoritățile competente că a sosit timpul a înlătura aceste mari piedici la desvoltarea comerciului de cereale, cel mai important comerciu al țării noastre ?» Cu puțină buna-voințâ, socotim că neajunsurile acestea ar putea fi înlăturate. Din Kalla Gorasponden particulară a „Universului") Roma, 21 Noembrie. Micșorarea impozitelor Toată lumea nu se ocupă acum decât de noul proiect de lege pentru micșorarea impozitelor. Secțiile Camerei au și început deja discuția acestui proiect și toți oratorii s-au arătat favorabili. Comisiunea pentru acest proiect a și fost constituită, numind pe Guicciardini, președinte, Orlando și Casciani, secretari. Comisiunea aceasta vrea să termine examinarea proiectului în curs de o săptămână. Scandalul din consiliul comunal al Neapolului Eri s’a întrunit consiliul comunal, spre a auzi programa noului primar comendatorul Miragia, primit în mod favorabil de toți consilierii. Când, însă, primarul a citit telegrama de salutare a regelui, socialiștii au răspuns prin strigăte de: «Trăiască socialismul !» S’a născut un zgomot infernal, la care a luat parte și publicul din tribune. Se părea că se va naște o încăerare. In tine, socialiștii s-au liniștit și au cerut să se treacă în procesul-verbal refuzul de a adera la telegrama regelui. Sinuciderea unui procuror de aduceți aminte că la Verona, în fluviul Adige, fusese găsit cadavrul unei fete anume Isolina Canulti și de această crimă fusese acuzat locotenentul Trivulzio. In urmă s-a constatat nevinovăția ofițerului și el a fost pus în libertate. Cu toate acestea, un ziarist Todeschini, a scris un articol în care spunea că locotenentul e aismul Acelei fete. Trivulzio inre tastf'îpoces de defăimare ziaristului și acest proces se judecă de mai multe zile la Verona pasionând pe toată lumea. Acum insă procesul a trebuit să fie suspendat și asta dintr’un caz de forță majoră. Iată cauza : Ieri dimineață, la ora 7.30, s'a sinucis trăgând u-șî un foc de revolver in Sîmplă procurorul Filip Masolli, care ocupa fotoliul ministerului public în acest proces. El a lăsat o mulțime de scrisori, sense cu ldleie foarte clare, așa încât a lăsat să se înțeleagă că el, când le scria, nu era în prada nici unei agitații. In ele Masolli se scuzează, declarând că se sinucide fiindcă suferă de paralizie progresivă și neurastenie. Intr’una din aceste scrisori Masotti spunea : «Cine știe câte comentarii se vor face pentru moartea mea, din cauză că ea are loc tocmai pe timpul procesului Canutic. Dar afirm că acest proces n’a avut nici o influență asupra mea. Am asistat cu multă plictiseală la lungile ședințe și am regretat că pasiunile politice tulbură seninătatea justiției , dar procesul n’are nici un amestec în hotărîrea mea». Musoki avea 53 de ani și era foarte respectat de toți pentru vasta lui știință. Acum procesul va trebui să fie amânat, până ce se va numi un alt procuror. O salvare mînunat fi Emi de dimineață tramwaiul ce venea din Garpaneto spre Piacenza, a dat peste un țăran, Ferdinand Cagnoni, în vîrstă de 6O ani, care venea pe jos în oraș, mergând în mijlocul șinelor. Mașinistul sună clopotul, dar în zadar, căci țăranul în prada cine știe a căror gânduri, nu aude nimic și nu se dă la o parte. Când tramvaiul a dat peste densul, un tîner fochist sare de pe mașină și cade foarte rea pe marginea drumului. Tramvaiul își continuă cursa până ce s’a putut opri , călătorii sar cu toți jos și se uită înapoi crezând că vor vedea pe țăranul zdrobit. Mare mirare a fost când ved pe țăran neatins, șezănd pe unul din tampoanele mașinei. El nu avea nimic decât vreo câteva confuziune, era foarte palid, însă, și se reîntoarse acasă salvat ca prin minune. Anlîgon. —------------------- n »■ ----— O CUGETARE PE ZI Economia e izvorul independenței. Porfirio Diaz, președintele Republicei Mexico — Vezi ilustrația — Acum vreo două săptămâni s’a deschis în orașul Mexico din America, congresul pan-american de către președintele republicei mexicane, Porfirio Diaz. Ziarele americane aduc mari elogii președintelui Porfirio Diaz, care a avut să lupte mult cu fracțiunile politice interne cari tulburau mereu țara. Valorosul bărbat de Stat, Porfirio Diaz s-a născut în anul 1830 în Oaxeca și s-a distins ca comandant în războiul contra Statelor Unite și mai târziu în contra împăratului Maximilian al Mexicului, precum și în contra șefului revoluționarilor Juarez. Porfirio Diaz este președinte al republicei Mexicane neîntrerupt de la 1877 și până astăzi. Ilustrația noastră de pe pag. 1 reprezintă pe Porfirio Diaz călare, îmbrăcat în mare ținută de general mexican. Adio !••• Din rondul de stejari falnici și mândri, în eterna vecinicie astăzi s’a mai prăbușit unul: V. A. Urechia Și... l’am văzut rece și liniștit stând sub maldărul de flori proaspete, trimise de prieteni. Cât era de frumos bătrânul ! Ș’am stat multă vreme îngenuchiată înaintea catafalcului, apoi, tremurând, m’am ridicat și i-am pus pe inimă un manuchin de îmbălsămătoare viorele... Ș’am plâns. Adio suflet mare și nobil, trezitor al conștiinței naționale. Adio, părintele, prietenul și sfătuitorul nostru celor cari le-am înțeles și te-am iubit. Adio inimă de aur, minte înțeleaptă, care am dus fala neamului român peste întregul pământ... Printre zăbranicul des de lacrămî am zărit licărirea luminărilor și toată casa ta pacinică și liniștită ticsită de lume. De ce plângeau toți și tu, ilustre dascăl, de sub acoperișul ler de îmbălsămătoare flori, de ce nu ne mai răspundea nimic ? Pentru ultima oară îl văzusem Marți 20 Noembrie. In odaia sa de lucru terminase o nuvelă pentru «Universul» și sta în picioare lângă masa de scris; cu mâna dreaptă își apăsa inima... Eu eram cu seița mea. S’a bucurat ca un copil, când ne-a văzut, apoi ne-a dat câte un Buletin al Bibliotecei Urechiă, atunci apărut, spunându I că a doua zi vom merge la Ghergani, mi-a înmânat un exemplar pentru ilustra soție a nemuritorului loan Ghica, zicându-mi : Du din parte-mi această carte d-nei Alexandrina Ghica și spune-î că i-o dau în schimbul mănuchiului trimis de densa spre mâna trecută, adâugând că acestea sunt florile cari cresc în grădina mea». Flori, prețioase mărgăritare, crescuseră, curseseră până în ultimul moment din pana la, iar din paginele acestui ziar poporul a învățat să te prețuiască și să te iubească cum ai meritat, ilustre scriitor. Inima ?... Inima, da, este acea care le-a perdut și ce alt putea să le zdrobească pe sine, o nor muritorule, decât ea. «ai atât de puternic mereu a bătut pentru scumpa noastră țară. ’Mi spuneai Marți cum voește a înființa, dacă te vei simți mai bine, o academie populară pentru femei. Și cine altul de cât tine a putut ’cugeta că neamul cel mai fericit este a celui care Va avea cele mai culte femei ? Mă sfătuiai care anume volume sa diese din Curierul de Ambesexe, spre a aduna un material bun pentru conferința mea de la Ateneu «Aeliade Rădulescu»,exprimându-ți părerea de rea că nu poți din cauza boalei organiza un centenar așa cum se cade a se face: Părintelui literaturei române. Te-am întrerupt... ilustre maestre, spunându-ți, cu încuragiare că fața nu te arată că suferi ; mi-am aratat, drept răspuns, trei sticluțe cu doctorii, apoi mi-am zis: — Inima, inima, ea nu mai mă lasă să trăesc și bine ar fi să me sfirșesc, căci sufer mult, mult... Aveam în ochi lacrimi, iar pe buze surîsul ca să le îmbărbătez. Cu spiritul leu glumeț m’aî pîrît copilei mele zicendu-i: — O vezi cât e de necredincioasă ? Te-am întrebat ce mai lucrezi și mî-am răspuns : r Multe... și am în minte foarte multe, căci uite ea e sănătoasă, dar inima, inima... * * * In eternitatea adâncă astăzi ai plecat pentru vecie, tu acela ce aici în această vale de plângeri n’au avut răgaz un minut și mereu aî trăit pentru lumină și pentru trezirea conștiinței noastre naționale. Faptele tale mărețe ți-au asigurat în sufletele noastre un joc frumos, în care tu vei rămâne vecinic și vei sluji drept pildă la feciori de feciorii noștri. Pentru cultura femeei, tu ești acela care în țara aceasta ai deschis largă poartă. Pentru înfrățirea națiunilor de aceeașî gintă, tu ești acela cari ai știut a stringe sfintele legături strămoșești. Pentru păstrarea monumentelor istorice tu ești acela care aî oprit surparea lor. Pentru dorul fraților noștri din cele patru părți ale lumeî, tu ești acela care am plâns și obida ta aî cutezat popoarelor a o trâmbița... Tu, tu, tu, ce n’aî făcut tu pentru neamul românesc, care astăzî tot e în doliu după tine, stejar falnic și mândru al României. Adio, adio, adio... 23 Noembrie Suliira. * » • CRON1UIFEMENIIE Iarăși corsetul Unul dintre cei mai aprigi apărători ai drepturilor femeilor, este medicul francez dr. Philippe Marchat. El se lupta cu mare înverșunare pentru eliberarea sexului femenin. El voește însă să ridice femeea nu numai în privința spirituală dar și în privința corporală și când îî aduce drepturi, cere de la ea și îndatoriri, și unde trebue, și renunțare. Mai înainte de toate cere el ca femeea să renunțe la purtarea corsetului atât de vătămător pentru sănătate. Acolo unde femeile nu renunță de bună-voie la acest obiceiu reu, sace silită cu forța pentru ca să facă aceasta , ar trebui să intervină chiar Statul și să facă o lege în urma căreia fabricarea de corsete să fie terminasă așa cum se face cu fabricarea armelor. Această lege să prevadă că femeilor sub vârsta de 30 de ani să le fie interzisă purtarea corsetului sau a altor fel de lucruri de aceeași natură. Contraveniențele să fie pedepsite cu închisoare de la trei luni și până la un an. In cazul dacă fete minore vor purta corset, părinții sau tutorii lor să fie pedepsiți cu o amendă până la suma de 1.000 de lei. Dr. Marechal este neobosit în a arăta primejdiile corsetului. Intr’o conferință pe care a ținut-o la Paris a arătat ascultătoarelor sale în proiecțiuni, cum printr’o mică apăsare durabilă asupra unei părți a corpului, sufere și organele și se causează schilodiri. El afirmă că sexul femeesc de patru sute de ani încoace, de când Caterina de Medici's, a introdus corsetul, a degenerat foarte mult. Mai cu seamă șira spinărea și umerii au degenerat foarte mult și s’au turburat grațiozitatea ținutei și a mersului femeei. Medicul francez mai critică și hainele strâmte ale femeilor. Olimpia. Anarhiștii creștini Cei ce au primit doctrinele religioase ale lui Tolstoi, au constituit de curând o biserică la Paris și și-au dat numele de anarhiști creștini. Unul din șefii nouei biserici, un apostol cu perul lung, a dat niște interesante explicații unui redactor al ziarului «Mălin» — Cari sunt idealurile d-v.— a întrebat ziaristul pe apostol— sunteți poate socialiști? — Nici prin vis, noi suntem într’adevăr anarhiști creștini, așteptăm «Pământul făgăduit» de care vorbește Evanghelia, societatea viitoare unde va domni justiția și nu vor fi nici dureri, nici lacrămi și nici doliuri. — Și cum vroiți să combateți nedreptățile sociale ? — Cu aplicația întocmai a regealui Christos. Noi vom combate războiul, sau omorul legalmente organizat, prin urmare militarismul, apoi alcoolul, impuritatea, jocul, în fine tot ceea ce degradează creatură umană; noi ne vom sili să luptăm contra clericalismului, adică fanatismul religios, revenind la cuvintele lui Christos : «iubește pe aproapele téți ca pe tine însuți» ; noi vroim egalitatea absolută și comunitatea bunurilor. Sarcina aceasta e grea, dar ne surîde credința că vom învinge. ■——-L-—«os s» s as ...... G ârnețul meii ZIMBRU ȘI LACR IMI Memoriei lui V. A. Urechiă Zîmbești când vezi afară soare Și ceru ’ntreg înseninat. Când fericirea năpădește In sufletu’țî îndurerat... Zîmbești când vezi că sărăcimea E ajutată de bogați Și e tratată omenește Cum si tratează între frați... Zîmbești!.. Și bucuria’l mare Când întru toate vezi progres, Gând pentru dînsul toată lumea Pun zel nespus și interes... Zîmbești când vezi că fericirea Pe toate fețele s’a ’ntins, Zîmbești când vezi că suferință Ș’amărăciunile s’aă stins... Zîmbești când vezi că’n Romănia Boeri, fruntașă și ’ntreg popor. Cu bărbăție, țara noastră o pregătesc de viitor... Zîmbești c’o bucurie rară Când vezi Românii noștri toți Nedesmințit sunt pentru țară In lot d’auna pe trioțî... Dar plângi cu lacrămi mult amare Când vezi poporul adâncit In sărăcia cea mai mare Și de mizerii chinuit... Și plângi când vezi vreo schingiuire Și boale cari îl prăpădesc, Și plângi când biruri și pot vede Pe capul să se grămădesc... Și plângi cu lăcrămi de durere Când vezi pierind dintre fruntași P’acel ce țara ne creează Ș’o apărură de vrăjmași... Și plângi când vezi că patrioții Pornesc din lume rând pe rând, Lăsându ne în voia vreunei S’a soartei noastre prea curând.. Și plângi când astăzi moartea crudă Răpit a iar un patriot, Pe marele în veci Urechiă, Român ilustru întru tot. Și plângi... Dar d zîmbește ’n ceruri Voios cum fost a, bun bătrân, Că întru toate datoria El ’și-a făcut'o ca Român... Marion. Rézkoni anglo-boer — Prin poftă — «Petit Parisien» publică următoarele știri de la corespondentul său din Amsterdam : Sunt informat de un înalt personagiu, în curent cu afacerile din Africa de sud și sosit deunăzi din Pretoria, că generalul Botha a făcut următoarele declarațiuni: Războiul mai poate ține încă cinci ani, și sunt convins că englezii vor fi în cele din urmă siliți a se retrage din Cape. La 28 Septembrie, Bolha socotea că numărul boerilor morți, luptând, sau în urma rănilor lor, se ridică la cel mult 2800. Liniștea domnește la Pretoria, dar spre a o asigura trebue o poliție de 700 oameni, cari să reprime orice încercare de rebeliune , dar e sigur că mai curând sau mai târziu elementele boere se vor răscula. Deja micile patrule engleze sunt mereu atacate in împrejurimile acestui oraș. La 3 Octombrie, parcul carelor de aprovizionare a englezilor a fost ars de către boere, la o jumătate ceas de Pretoria. Numărul soldaților englezi îngropați la Pretoria, unde nu s-a dat totuși nici o bătălie, trece de 2500. Se așteaptă răscoala în mossă a boerilor din Rhodesia. Totul dovedește că are din ce in ce mai mulți sorți de izbândă cauza republicelor sud-africane. .* . Din Pretoria se vestește că generalul Botha, împreună cu membrii guvernului boer și cu 1800 de oameni se află la Kilipstafel, lângă lacul Chrissi. Prisonierii boerî spun că Botha ar vrea să lupte mai departe, dar că oamenii lui s’au plictisit și se opun. Așa afirmă, cel puțin, isvoarele engleze.* ¥ ¥ S’a svorit că boerii vor adopta un nou chip de a proceda față de prizonierii englezii, în loc de a-i pune să le dea drumul după ce făgăduesc că nu vor mai lua armele contra boerilor, de aci înainte îî vor însemna cu un fier roșu când ’I vor libera și orice soldat englez care va cădea în mâna boerilor și care va avea semnele fierului roșu va fi împușcat.* * * Ploisebeige din Bruxelles publică un interview cu d-ru Leyds, care a declarat că svonul despre planul unei intervenții a împăratului Germaniei e prea generos spre a fi autentic. Svonul despre tratativele de pace e absolut neexact. Burii vor urma lupta, și ei sunt departe de a fi istoviți. D-rul Leyds n’a primit nici un răspuns la protestarea pe care a trimis’o Austriei în privința furnizare de cai cavaleriei engleze . Este inexact că președintele Krüger se va duce în Algeria; el va sta toată iarna la Utrecht, unde și-a închiriat o casă; cu toate că climatul nu-l prea priește, el nu va părăsi Olanda. Președintele e sănătos ; svonul împrăștiat de câteva ziare că și-ar fi pierdut mințile e lipsit de temelii. D-rul Lends a încheiat spuniol că nimic, chiar într'un viitor apropiat, nu face să se prevadă sfârșitul războiului. UN PROVERB PE ZI Brațul e tare când cauza e bună. (German) Luna,în stare gravă, a fost trimisă la spital rămânând ca în urmă să se afle criminalul. Cercetările continuă. ■ All—IW UgOÎÎH» Universalio provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 22 Noembrie — Botoșani . Inspecție militarii.—Zilele acestua d-nii generali Iarca, Cinicoianu și Garcalețeanu au făcut o inspecție regii călărași și batalionului 8 vinelor din localitate. La ambele corpuri d-nii generali au rămas pe deplin mulțumiți. Furtul «lui’ Gorbănești — Niște necunoscuți, găinari de meserie, introducfindu-se în curtea d-lui D. Miclescu din Soroceni, comuna Gorbănești, au furat un număr de 00 de gâște, luându-le cu ridicata. Em. Craiova lumormîntarea artistului Tătăsescu.—Astăzi, la orele 2, au fost conduse la locașul de veci rămășițele pământești ale iubitului artist’ Ion Tanasesc’u. Cortegiul funebru a pornit de la biserica Madona-Dudu până în fața teatrului, unde artistul I. Fărcășanu a ținut un scurt, dar emoționant discurs, care a stors lacrimi asistenței. In biserică, d. C. Ciocazan după ce a făcut biografia lui Tănăsescu, termină îndemnând pe artiști la muncă, căcilor le este încredințat apostolatul culturei și educațiunea poporului. Cortegiul a fost urmat de un public numeros până la cimitirul Sineasca. Marele incomliti din com.Moțăței. Un mare incendiu s’a declarat erî pe zi. In com. Moțăței, în apropierea liniei ferate, la proprietatea locuitorului Ion Radu Gh., arzindu-i casa cu desăvîrșire, precum și vre-o 0 grămezi de porumb ale proprietarului moșiei Matei Ioanide. Focul a luat naștere de la scînteile de foc eșite de la mașina unului tren de marfă. Pagubele trec de suma 9250 lei. Muribunda din str. luzești.Sergentul de zi, postat în strada Buzești, a găsit azi dimineață în raionul său pe o femeeo Lina Șuderușca, lungită jos in stradă, abia mai putând vorbi, care a declarat că a fost bătută grav și călcată în picioare de un măcelar din piața Nouă, al cărui nume nu-l cunoaște. Fălticeni Focul din str. Germană. —I Astă-noapte, pe la orele 2 jum., locuitorii din strada Germană au fost alarmați de un incendiu violent, care s-a declarat la casele tîmplarului Reinried Schrod, din sus zisa stradă. Sosind imediat pompierii și o companie din reg. Suceava No.’ 16, cu tot zelul ce a desfășurat, a fost imposibil, din cauza vântului, să salveze casa incendiată, astfel că a ars cu desăvârșire până la pământ, d’impreună cu tot mobilierul, hainele și uneltele de stoluiie ce le avea nenorocitul proprietar, remâind pe drumuri cu femeca și copiii, în cea mai neagră mizerie.’ Focul se crede că a luat naștere de la o sobă de fer ce se afla în atelierul de lucru, și în care ucenicii grămădiseră mai multe surcele și jeluituri. — Imobilul incendiat nu era asigurat și paguba cauzată se urca la suma de 4000 lei. Suceveanul Galați Agitația exportatorilor de cereale.—Printre exportatorii de cereale, din portul nostru, domnește o vie agitație. Motivul acestei agitații e că exportatorii noștri au fost vestiți, de oamenii lor de afaceri, că toate stațiunile din Moldova de sus au primit ordin de a nu mai primi cereale destinate pentru Galați. La aflarea acestei știri, care daca ar fi adevărată ar fi de o gravitate excepțională, s’au întrunit în localul bursei. După niște discuțiuni aprinse, au hotârît să ceară telegrafic direcției căilor ferate, revocarea acestui ordin. Iată textul acelei telegrame, al cărui conținut l’am rezumat era în corespondența telefonică. Direcției generale a căilor ferate: «Subsemnațiî comercianți și exportatori de cereale din Galați, ne rugăm respectuos de a dispune revocarea ordinului transmis stațiilor din Moldova, de a nu primi cerealele pentru Galați și a dispusa ca să se accelereze expedițiunea cerealelor tocmai pentru Galați. Contrar, ni se cauzează nouă, ca și portului nostru, daune incalculabile, considerând apropierea închidereai navigațiunea și imposibilitatea de a exporta cerealele destinate pentru străinătate, sosite cu întârziere». • Această telegramă a fost semnată de toți exportatorii de cereale din portul nostru. In același timp au petiționat Camerei de comerț ca să intervie, la locul în drept, pentru revocarea acelui ordin. Camera de comerț a telegrafiat ministerului de domenii și căilor ferate. Nu se știe dacă acest ordin n'a fost transmis greșit de către inspectoratul căilor ferate din Iași. Credința unora e că acest ordin poate să privească portul Brăila, unde se știe că staționează un mare număr de vagoane,încărcate cu cereale, din pricină că nu se poate prididi descărcarea lor. Un exportator de frunte, care a bine-voit a-mi da aceste detalii, mi-a declarat că această măsură, dacă s’ar adeveri în totul, ar fi zdrobitoare pentru portul Galați și pentru comercianți. D-sa mi-a arătat apoi că exportul prin Constanța prezintă multe inconveniente pentru exportatorii de cereale din portul nostru, inconveniente menite a-i împiedeca să se servească de acel port. Iîasla. Plocslî 9 Teatru.In urma unui aranjament al societății «Cooperativa» cu direcțiunea Teatrului Național din București, societatea dramatică va da o serie de 20 reprezintațiuni, pe scena teatrului «Cooperativa», pentru cari s’au și deschis abonamente. Reprezintațiile vor urma regulat, câte două pe fiecare săptămână, cu aceiași artiști cari joacă și pe scena Teatrului Național. Aseară s’a dat prima reprezintație cu piesa «La corecțional», al cărui beneficiu a fost destul de bun. Luni, 26 Noembrie, se va juca «Bibliotecarul», comedie în 4 acte de Moscr. Furt îndrăzneț. — Era noapte, niște indivizi necunoscuți pătrunzând în cârciuma d-lui Vasile Ghițoiu, din corn. Salcia, i-a furat marfă în valoare de peste 200 lei, tutun, precum și suma de 37 lei pe «uri i-au găsit în leșghea. In urmă bolii au dispărut, fără să ii se fi putut da de urmă. Serbări.Sâmbătă seara, elevii liceului Mateiu Basarab din București, sub conducerea d-lui inspector Banu, vor da o frumoasă serbare, în sala teatrului „Cooperativa“ în folosul elevilor săraci. Această serbare e pusă sub patronajul d-nei Victoria Al. Radovici. CAROLINA INVERNIZIO « Marile anei mame ) PARTEA A DOUA Inimii de copilă.—Amoruri castel VI Ei își strînseră mâna și Cerere se cobori din trăsură spre a intra într’un palat iluminat ce era Ultimul pe acea alee. Palatul cu 2 caturi, cu bucătăriile subterane avea 3 fațade și 8 porți, dar numai una din aceste se vedea deschisă de la 7 dimineața până la miezul noptei; celelalte 2 erau într’una închise și chiar examinate de aproape, nimeni nu ar fi observat că era o mică portiță secretă. Spre a te regăsi trebuia să cunoști bine secretul acelor portițe. ’Cerere se urcă la catul intern al palatului și apăsă butonul soneriei. Un servitor într’o livrea închisă veni să deschidă și se înclină respectuos vezend pe stăpână. — A fost cineva?—întrebă Cerere intrând într’o anticameră plină de flori și statuete de alabastru. — A fost prințul Maud și e tot aci. Cerere își încruntă sprîncenele și făcu un gest de nerăbdare. — I-am spus că eu voi sta tîrziu afară ? — Da, d-nă contesă, dar prințul Maud răspunse că, neavând nici o treabă, putea aștepta. Cerere se întunecă un moment și apoi zise : — Unde e prințul ? — In salonul de fumat. — Nu te duce să-i spui că am sosit, nu e nevoie. Servitorul se înclină din nou, pe când dădea la o parte portiera, pentru ca stăpâna să intre în apartamentul ei. Ea străbătu câteva odăi frumos luminate și intră într’o odae unde o cameristă ațipise într’un fotoliu. La zgomotul pe care îl făcu Cerere intrând, camerista sări în picioare. — Doamna contesă s’a reîntors? — Vezi — exclamă Cerere aruncându-i mantia în brațe — e gata baia ? — Da, doamnă. — Atunci desbracă-m e repede, Camerista execută ordinul. Am spus deja că Cerere nu mai era tîneră , totuși corpul ei era bine conservat. Poate fața Cerere! era aceea care suferise mai mult rigorile timpului și care atesta urmele durere!. Dar o copila ar fi invidiat corpul eî admirabil. Cerere nu dele timp oameniiteî să o desbrace, căci ,’șî smulgea totul de pe densa cu o mare nerăbdare. — Grăbește-te ! Grăbește-te! —striga dânsa. Baia era ascunsă de două bogate perdele, brodate cu aur. — Până când eu voi lua baia, prepară-m capătul de noapte — exclamă ea—și ruferia caldă. — Da, domnă. Cerere se lingi în bac și scoase un suspin de satisfacție. — Cine ar fi spus—murmură ea—când într’o zi mă aflam murind de foame, de frig și invocând moartea, că voi avea un palat, servitori, trăsuri, și ceea ce e mai mult, un capital de aproape o jumătate de milion, depus la cele d’inteiü bănci franceze și italiene? Ce mar e și lumea ! Fiica condamnatului la moarte, blestemata, perfida mamă, infama moașe, e acum bogata contesă Cerere, care nu e niciodată sătulă de ambiție și de bani. «Și când mă gândesc că vroiam să fiu bogată spre a regăsi pe acel prinț Maud, omul care a trimis pe eșafod pe tatăl meu, care fa prima cauză a ruinei mele. Dar când l’am regăsit, inima nu mi s’a revoltat ci a stat neclintită, ca și cum ar fi fost de piatră și am curagiul de a întinde mâna acelui om ca unul amic, primindu-l în casa mea. Și totuși n’am părăsit ideea de răzbunare , însă vreau să o fac fără scandal, vreau să ’l lovesc într’o parte sensibilă, căci e cu neputință ca el să nu aibă vre-o slăbiciune. Se întrerupse din aceste reflexii când văzu apărând printre perdele cernii servitoarei. — Doamnă contesă, totul e gata. Cerere se scula in picioare și ’șî acoperi umerii cu un cearceaf cald și parfumat. Cameriera abia o șterse și Cerere începu să se îmbrace. Trecu o oră până ce să’și termine toaleta. Apoi se întoarse spre cameristă și îi zise : — Poți să te duc să te culc, nu mai ’ am nevoe de tine. In noaptea asta va veghia Julia, o vei înștiința. — Da, doamnă contesă. Cerere plecă în salonul unde o aștepta prințul Maud. VII Prințul sta lungit pe un fotoliu și fuma liniștit o țigare. Și, pe când el părea că se uită la fumul produs de tutun, gândul lui mergea foarte departe. Dar acest gând nu trebuia să fie prea plăcut, căci el încrunta din când în când fruntea și ochii lui aveau o mare expresie de asprime. Deschizându-se ușa, el se deșteptă din meditațiunile sale. Cerere intră. Prințul nu se mișcă din poziția lui, dar întinse o mână. — In fine !—zise el strîngănd mâna contesei.— Credeam că în noaptea asta nu te mai reîntorc!. — M’am dus să fac o bună acțiune, răspunse Cerere, așezându-se pe un fotoliu alături de prinț. Maud izbucni în hohot de rîs. — D-ta, Cerere ? — Da, eu , ce găsești straniu în asta ? Mi s’a spus că era o copilă frumoasă ca un înger, în cea mai mare mizerie, și care avea nevoe de ajutor și de protecție. Primțul continuă să rîdă în mod sceptic. — Ah! acum pricep—exclamă el cu ironie, și se poate admira această pasăre rară ? Cerere dădu din cap. — Nu e o partidă pentru d-ta, principe Maud, și apoi ești poate sătul de blonda ducesă? Prințul se cutremură. — Ce ducesă ! — Eh, eh ! nu face pe nevinovatul, căci asta nu are nici o valoare pentru mine ; te-am văzut la concert, am surprins privirile d-tale cu acea blondă damă. Intr’adever găsit lucrul ciudat și de gust prost. Bărbatul acelei femei va avea vre-o zece ani mai puțin ca d-ta și e de o sută da ori’ maî frumos. Ducele 'șî mușcă buzele. — Cerere, devii impertinentă. Ea surîdea cu ironie. (Vamma)