Universul, ianuarie 1902 (Anul 20, nr. 1-29)
1902-01-14 / nr. 12
Dresarea câinilor pentru serviciu de salvare.— (Vezi explicația) Calendar pe anul 1902 Orlinto x Duminecă, 13 Ianuarie.— Mart. Ermiliu Catolic Duminecă, 26 Ianuarie. — Polycarpe. (Sept.) Soarele răsare 7.43 ; apune 5.14 Organizarea meseriilor Proiectul de lege pentru organizarea meseriilor, depus zilele trecute pe biuroul Corpurilor legiuitoare, cuprinde trei părți. Partea întâia se ocupă de exercițiul meseriilor, a doua de corporațiuni și diferitele lor organe, a treia în sfîrșit cuprinde dispozițiuni penale si transitorii. Vom arăta pe scurt, după spunerea de motive a ului ministru al domeniilor, în ce constă această reformă, prin care guvernul caută a satisface mișcarea pornită de meseriași în acest scop. Mai inteid de toate se pune principiul libertății absolute în ce privește exercițiul unei meserii, oricine, fără nici o deosebire, poate să îmbrățișeze sau să părăsească o meserie. Dar, spre a și putea face cineva o profesiune din exercițiul unei meserii, el va trebui să îndeplinească condițiunile de a fi maestru. Numai aceștia vor putea exercita o meserie pe socoteala lor proprie și a avea elevi sau lucrători. îndată ce un lucrător va îndeplini condițiunile cerute de lege, i se va libera brevetul de maestru în mod obligatoriu și el va putea deveni patron. Tot obligatorie este liberarea carnetului de lucrător elevilor cari vor îndeplini condițiunile. Delațiunile dintre patron și elevi, lucrători sau chiar maeștri nepatroni fac obiectul unor dispozițiuni ambiunțite; principiul general e libertatea absolută a convențiunilor, în sensul dreptului comun, cu restricțiunea însă ca să nu devie definitive convențiunile decât după trecerea unui termen de încercare de 15—30 zile. Se prevede, în regularea relațiunilor dintre meseriași, nu numai îngrijirea de învățătura elevului, ci și de creșterea lui morală și religioasă, precum și de desvoltarea lui fisică și intelectuală. București, 14 Ianuarie. Cazuri de resiliere, de desfacere a învielilor, s’au prevăzut două: o resiliere imediată și alta după o anunțare prealabilă. In ce privește corporațiunile, sistemul proiectului se resumă în următoarele: Nu e nevoie de o autoritate care să declare formarea corporațiunei. Indată ce într’o comună va exista numărul cerut (50) de meseriași, trebue șie destul ca majoritatea lor să se pronunțe pentru formarea de corporațiune, pentru ca corporațiunea să se formeze și să devină persoană juridică ipso jure, în puterea legei. Daca diferite meserii au să feri TîC BO o pinguna ori’pcur jimnp majoritatea meseriașilor din fiecare meserie trebue să decidă, încolo, aceeași obligativitate de a face parte din corporațiune pentru toți meseriașii care exercită în comună aceeași meserie pentru care s’a format corporațiunea. Deși corporațiunile meseriașilor formează persoane juridice, capacitatea lor însă e restrînsă potrivit scopului ce au de realizat. Astfel, dobândirea de imobile este limitată și facerea unor acte mai însemnate, precum : împrumutarea,înstrăinarea și ipotecarea, sunt supuse la aprobarea Camerei de comerciu și industrie. Se prevede apoi organizarea ajutorului mutual între meseriași, apărarea intereselor lor comune și rezolvarea neînțelegerilor dintre ei prin împăciure sau arbitragid. Toate afacerile și interesele corporațiune sunt girate și reprezintate de adunarea generala a meseriașilor cari compun corporațiunea și de comitetul corporațiunei, ales de corporațiune. Nu e nici o deosebire între membrii adunării generale, în ce privește calitatea lor de patroni, maeștri sau lucrători. Numai în cazul când ar avea interese opuse, adunarea se va constitui excepțional: una exclusiv de patroni și alta de lucrători. Intr’un număr viitor vom complecta analiza proiectului, resumând și cele l’alte disposițiunî, privitoare la comutele corporalismilor, la comisia de arbitri și la disposițiunile penale. Vom veni apoi și la amănuntele mai importante ale legii. O CUGETARE PE ZI Ora însemnează neputința de a îndura. CAROLINA INVERNIZIO 86 Torturile unei mame PARTEA A TREIA E.șarpa albastru III — Aveam motivele mele.Dar dacă sunt nevasta lui, asta nu însemnează că trebue să -I aparțiu ; el astă-seară va voi să intre în odaia mea... — Oh ! fără îndouială, e bărbatul d-L rne. — Ei bine, tu vei sta cu mine și mă vei ajuta de va fi nevoe să mă aper. — Dar dacă prințul îmi va ordona să plec ? — Cui trebue să te supui ?.. Pe cine servești?... — Pe d-ta, prințesă. — Ei bine, dacă eu îți comanda stat, vei sta. MM BULGARIA (Corespondentă particulară a „Universului”) Vama. 10 Ianuarie. Concesiunea pentru exploatarea unei mine de cupru Locuitorului D. K. Skonomov, din Kazanlîk, i s’a acordat, pe timp de 99 de ani, dreptul de a-și exploata mina sa de aramă, numită «Ikonomon», și situată la o depărtare de 7 kilometri de orașul Burgas, și la 3 kilometri departe de Marea Neagră. Numita mină are o întindere de 450 dectare, și a fost de multe ori exploatată în vechime, înainte de a i se acorda concesiunea, d. Ikonomow, în urma sondajelor făcute, a reușit a descoperi 3 vine de aramă, cari, atât prin hogăU» «ai ți prin t»rî» lor, promit mult succes întreprinderilor de exploatare. Această mină dă multe speranțe și merită atenția capitaliștilor.” Senzaționalul fals de timbre Statul bulgar e frustrat, de ani de zile, cu mii de franci, și poate hoțiile îndrăznețe ce se comiteau sistematic în prejudiciul sau ar fi continuat și în viitor, dacă nu s’ar fi descoperit la timp — cam târziu mai bine zis— întregul mecanism infam. Iată despre ce e vorba: De mai mulți ani se dau spre vînzare timbre a franc, cari, ori sunt falsificate, ori furate, deoarece cantitatea lor e cu mult mai mare decât aceea eliberată spre vînzare de către ministerul finanțelor. In anul 1897, s'au vîndut mărci pentru suma de fr. 800.000. Această cifră a scăzut mereu, până ce a ajuns, în anul trecut, la fr. 500.000. Chiar consilierul financiar rus, d. Kobeko, care vizitase acum două ani Bulgaria, pentru a-i studia finanțele, observă ministrului finanțelor că în Bulgaria cazul e invers decât în celela alte state; aci venitul anual al emisiunii timbrelor mai mui descrește, — relativ considerabil—decât ca să sporească. Gazul ar fi fost trecut cu vederea, dacă, acum 6 luni, poliția n'ar fi observat, din întâmplare, că se află în circulație timbre de un franc, a căror origine nu se poate defini. Grație energicelor măsuri luate imediat, s-a constatat că de 4 ani se vînd din partea statului și a multor persoane particulare, cantități colosale de timbre de un franc, cu reduceri de 20-40»». Numai în Sofia s’au vîndut pentru vre-o 600.000 franci Vineri seara s’au arestat mai multe personagii, cărora li s’a dat a doua zi drumul, dovedindulise nevinovăția, in sfîrșit, Sâmbăta s’a dovedit principalul hoț, negustorul Kapanow. Complicii sunt enorm de mulți, mare parte personagii din înalta aristocrație. Intre alții sunt arestați G. Gamundjiev, Jani Dimitrov, inginerul T. Horner. Credința generală e că mărcile sunt furate de la imprimeria statului, unde, în urma slabei controle, se emitea un număr mai mare de timbre decât cel comandat de ministerul finanțelor. E de admis, însă, că mare parte din timbre sunt falsificate, deoarece culoarea diferă, întrucât emisiunea veritabilă e de culoare galbenă deschisă, pe când timbrele imitate bat în orange. Perchizițiile făcute la domiciliile persoanelor prevenite, n'au dat rezultate, deoarece nu s’a găsit nicăeri o cantitate mai mare de timbre,—după cum se spune, însă, s’ar afla un mare deposit de mărci «de furat» la Costenetz. Se zvonește că furturile de mai sus s’au întâmplat cu știrea unor miniștri din guvernul trecut, a căror nume se va da la iveală, și că pagubele cauzate Statului, s'ar urca la 10 milioane franci. In urma energicelor măsuri, luate de prefectul poliției, loc.col. Kantschev, se speră a se descoperi în curînd toți vinovații. Ve voiți fine în curent. Ramien Bmnileanu. CRONICI FEIEIIIME Educația fetelor, comparată cu a bacților Educația fetelor nu trebue să fie aceeași ca a băelilor. Ele au în societate un rol deosebit de acel al bărbaților; un băiat poate, fără multe inconveniente, să fie crescut departe de părinții săi ; fetele trebue să fie într’o zi soții și mame ; trebue ca ele să facă în familie ucenicia virtuților casnice. Numai sub acoperișul părintesc ele pot învăța mai bine modestia, dulceața, exactitudinea și pietatea. Trebue ca ele să se ocupe cu căsnicia, spre a ști casa când vor fi măritate. Am cunoscut femei de lucrători și chiar de țărani, cari nu știau să facă nimic. Părinții lor le crescuseră în acest chip. Ei bine, în acele case bărbații, înainte de a se duce la lucru, făceau foc și puneau bucatele pe mașină. Trebue să credeți că pacea nu poate domni într’o asemenea casă și părinții acelor femei de Jlovnil» un nul și-au iubit copiin. Petele bogate, ca și cele sărace, trebue să știe menajul casei, căci altfel, când vor fi măritate, vor lăsa totul pe mâna servitorilor și val de acea casă. Ziua. să dirijeze . [După manuscrisele guMe în urma morței sale de ... IV Costa Prolid a fost totdeauna un servitor credincios al lui Milan și de aceea Milan l-a făcut general, ministru de răsboiu și un sfîrșit regent. Soția sa a fost multă vremi amanta lui Milan, fără ca soțul ei și societatea sârbească din Belgrad să afle în aceasta nimic necuviincios. Din contră, micul fiu al lui Profiul este privit în Belgrad cu cea mai mare distincțiune, deoarece se afirmă că el ar fi un fiu natural al lui Milan. Aceasta nu este adevărat. Tinerul Profid era pe lume mai înainte ca relațiunile între Milan și madam Projid să fi devenit intime. D-na Profid a fost singura femee din Serbia care î-a fost și i-a rămas lui Milan cea mai devotată amică. Ea niciodată nu î-a cerut vreun serviciu. Când Milan rupse legăturile de amor cu dînsa, ea se despărți fără mânie și i-a rămas credincioasă și devotată ca și mai înnainte. Nici odată n’ar fi dat ea cu peatra după dînsul ca atâtea altele, cari s’au folosit de amorul și încrederea sa pentru ca apoi să-l trădeze și să-l calomnieze. Milan și-a păstrat până în ziua de astăzi un sentiment de recunoștință față de madame Prolid și ori de câte ori venea la Belgrad Milan îi făcea vizită de amiciție, deoarece ea este unica la care el se poate gândi fără amărăciune. Dacă madame Protid l’ar fi întâlnit mai înainte pe calea vieții, dacă ea n’ar fi devenit madame Proticî, ci tovarășă lui Milan, cine știe dacă nu s'ar fi schimbat în spre bine soarta sa și a Serbiei. Astăzi însă este prea târziu. Roata timpului nu se mai întoarce înapoi ! * » * Asupra esceselor pe cari se făcea regele Milan în palatul regal din Belgrad, în castelul de la Topolder și în tabăra din cursul războiului bulgar, pentru ca să uite nenorocirile sale caznice și nesuccesul afacerilor de guvernământ, dă amănunte carnetul unui ofițer șerb, care a servit intern în garda regală și apoi a făcut în suita lui Milan campania de la 1885—86. Iată ce se zice, între altele, în acest carnet : Niș, 6 (18) Noembrie 1885. «Trupele noastre străbat mereu înainte. Se zice că regele Milan voește să-și stabilească cartierul general la Pirot. Oare acolo vor fi tot așa chefuri ca și aici? Niciodată nu mi-am închipuit că o campanie poate fi atât de veselă. In tabără noastră se cântă și se dansează. Suntem și siguri de victorie. Generalii cred că trupele noastre vor lua Sofia fără nici o lovitură de sabie. Să dea D-zeu ! Suntem foarte bine aprovizionați, aveam chiar și șampanie. Regele a dat ieri un banchet la care șampania curgea șiroaie. Cu noi petreceau și șantezele din Belgrad, cari cântau și dansau»... Pirot (nici o dată). «... Toate merg bine. Trupele noastre înaintează cu mare grabă. In câteva zile cartierul general va fi stabilit la Caribrod. Probabil însă că regele Milan va rămâne de ocarii dată la Pirot. Aici viața de tabără este mai veselă ca la Niș. Ieri au făcut chef până dimineața cu trupa din Budapesta și cu cea de la Viena. Cu un cuvînt o ducem foarte bine...» * « » Aceste bucurii din tabără nu durară mult, deoarece principele Alexandru de Battenberg aștepta pe șerbi la Slivnița unde Îi bătu și-î puse pe fugă. In curenți după aceea bulgari își stabiliră cartierul Pirot, general la Dinic’o altă pagină a carnetului de mai sus—campania contra Bulgariei era terminată, se zice: Belgrad, 15 Octombrie 1886. «... In palat nu mai este de trăit. Scenele scandaloase urmează repede una după alta. Regele arată rău la față și slăbit. Sărmanul ! El se refugiază adesea la noi în garda palatului și joacă cărți cu ofițerii. Cu ocazia aceasta se esprimă în vorbe amare asupra nenorocirei sale caznice. Armata îi este credincioasă, catastrofa de la Slivnița i s'a iertat, dar jocul de cărți este cel mai mare dușman al seii, care-l va aduce la cea mai complectă ruină... El joacă cu patimă și pe sume mari. Abia zilele trecute consulul turc a eșit din camera de joc a regelui cu un câștig de 10.000 de galbeni. Hegel pierde consecvent și ceilalți câștigă. Și când joacă cu noi, când bine înțeles e vorba numai de sume mici, el perde...». Pe o altă pagină se descrie in culorile cele mai negre viața destrăbălată din Belgrad, pe care din respect față de cititorii noștri o trecem cu vederea. (Va urma). Dresarea câinilor pentru serviciul de salvare — Vezi ilustrația — Prefectul poliției din Paris a pus in serviciul polițienesc câini pentru salvare. Aceștia sunt însărcinați să scoată din apă pe cei ce se aruncă sau cad în ea și astfel să-î scape de la moarte Până acum au intrat în serviciu 7 câini, cari sunt detașați gardiștilor din posturile de lângă Sena. Dacă gardistul vede pe un om care se aruncă sau cade în apă, câinele ia o anumită comandă sare în apă și scoate pe respectivul individ. Ilustrația noastră de pe pag. 1, reprezintă dresarea acestor câini lângă Sena. Câinii trag din apă o păpușă în formă de om. CONFERINȚA » d-laî prof. dr. I. Thoma Thomasou Căsătoria din punct de vedere științific In seara de 10 Ianuarie, am asistat la Athenefl, la o adevărată serbare științifică. In mijlocul aprobărei generale a auditorilor, cari veniseră in număr considerabil să asculte pe eminentul conferențiar, d. dr. I. Thoma Thomescu începe desvoltarea subiectului său și ne expune cu o argumentație științifică puternică, condițmile in cari trebue să facem căsătoriile. «Căsătoria, cum se face de obicei, azi, zice d-sa, este un act care se produce condus de cel mai elementar empirism : totul se lasă la voia întâmplării când este vorba de unirea celor mai superioare ființe, omul și femeea, căci nu ne interesăm aproape deloc de sănătatea celor cari sunt chemați să continue să regenereze rasa umană. Din acest punct de vedere, noi suntem mai prejos de animal chiar. Pentru acest din urmă se iau cele mai mari precauțiuni, împerechindu-se ființe de rasă superioară; pentru om asemenea prevederi nu există. Un exemplu remarcabil, pe care îl dă eloquentul conferențiar este acela bazat pe o mare lege științifică numită legea «inpregnațiunii» exemplu cunoscut de cel care se ocupă cu îmbunătățirea rasei animalelor. Astfel, se știe că, pentru a produce animale de rasă cabalină (cai) de curse, trebue să împerechem un element femel superior cu un element mascul, care să fie de aceeași rasă ca și primul. In caz contrar, dacă se împerechează elementul femei pur sânge (cum zic specialiștii) cu un armăsar de rasă inferioară, eî bine, mânzul rezultat din această procreations va semăna cu tatăl, va fi un animal de rasă inferioară. Ceva mai mult încă, în urma acestei reproducțiuni, elementul femela a fost impregnat, în așa fel de către elementul mascul, încât toate ființele ce se vor procrea apoi prin împerecheri cu armăsari de cea mai superioară rasă nu vor putea fi decât progenituri, ce vor semăna aproape în totul ca constituție fisică cu primul element mascul procreat"-»"'•«’■"Wm-..-. —uitim rasă inferioară. Atunci, dar, onorați auditori, continuu d. profesor doctor 1. Thoma Thomescu, când s’a reglementat, științificește procreațiunea la animale, pentru ce să lăsăm a se sâvîrși în cea mai mare ignoranță continuarea speciei umane? Pentru ce să lăsăm a se procreea ființe cari vor spori numărul infirmilor, scrofuloșilor, tuberculoșilor, copiilor nevropați, nebuni, criminali ? Nu a venit oare momentul ca noi să ne îngrijim și de regenerarea rasei umane, după cum purtăm grijă pentru regenerarea rasei animalelor, pentru îmbunătățirea rasei cailor? Evident că da. Pentru aceasta, dar, trebue să reglementăm starea de sănătate a viitorilor căsătoriți, să facem ca dînșii să nu procreeze decât în condițiune de sănătate excelentă. Căci este barbar lucru, d-nelor și d-lor, ca să luăm din sînul părinților o ființă inocentă pe care să o înbolnăvim, apoi să o mutilăm prin faptul unui sifilis rău îngrijit sau chiar numai prin existența unei simple blenoragii, pe care nu ne am dat silința să o vindecăm înainte de a ne căsători. In această privință, profesorul Fournier de la Paris dă exemple teribile, de ravagiul ce-l face sifilisul asupra soțiilor infectate de către inconștienții lor bărbați, ravagiii ce se propagă la copii, cari mai toți se nasc morți, și cari, dacă au șansa de a trăi, vor fi debili. Femeile engleze au denunțat cele din lémü, fie prin presă, fie prin procese și scrieri senzaționale această mare greșală a bărbaților, cari nu caută a se vindeca complect înainte de căsătorie,de boalele căpătate anterior. Vă citesc un pasagiu destul de eloquent și instructiv : «Noi femeile, vă oferim în>aga noastră virginitate; se pare că d-voastră bărbații nu puteți face tot astfel; vă iertăm și primim această inegalitate de situațiune și de datorie, dar cel puțin deplina satisfacțiune a dorințelor și trebuințelor d-tră înainte de căsătorie să nu vină într’o zi, in schimbul a tor ce noi ne păstrăm, să ne veștejească, să ne învenineze, să ne omoare. Pentru a remedia această anomalie în educațiunea noastră socială, nu este decât o singură soluțiune : certificatul medical obligatoriei pentru cei ce voesc a contracta o căsătorie. Prin urmare, când va fi vorba de o căsătorie, va trebui să punem in prezență mai întâi pe medicii respectivi, după cum punem pe cei douî avocați, deoarece sănătatea trebue să predomine asupra banului. Mai mult încă, chiar când am luat aceste precauțiuni, trebue să știm că descendenții, copiii noștri vor fi influențați foarte mult de momentele când se va face concepțiunea lor, când ne vom afla în momentul de o mare surexcitare nervoasă. Aceasta explică întrucâtva pentru ce mai toți descendenții oamenilor mari sunt debili. Dar aceste din urmă împrejurări, fără ca să constitue o excepțiune, sunt totuși cazuri puțin frecvente, astfel că faptul ce interesează într’un mod capital contractarea căsătoriilor este certificatul medical obligatoriu. Intr’adevăr, vor fi demni de toată considerațiunea noastră tinerii cari înainte de a se însura vor veni la noi, la medici să ne întrebe : D-le doctor, voiesc să me căsătoresc, și cred că n’ar fi rea să știu dacă starea mea de sănătate nu lasă nimic de dorit? Astfel, interesându-ne de rolul sănătăței noastre în căsătorie, nu facem altceva decât să ne interesăm de îmbunătățirea rasei umane. Vom face car ca marele Nacques, profesor la Universitatea din Paris, care termină toate cuvîntările sale prin: Franța nu va ajunge la realizarea tendințelor sale de când atunci, când va alcătui o lege pentru înființarea divorțului (legea lui Macquet) vom face ca marele Calon, care termina toate ovațiunile sale prin dezideratul, să se ia Cartagina. (Cartago delenda est) voii sfârși dar toate conferințele mele prin cuvintele alunei vom avea o garanție sigură pentru propășirea noastră națională, când se va introduce in lege un articol,eMisă, a revadă pentru căsătorii certificatul medical, obligatoriu, pentru viitorii căsătoriți, va fi pentru mine un fel de Cartago delenda este. Această conferință, vorbită cu glasul vibrant și convingător al eminentului profesor universitar, făcut publicului enorm ce asista, una din acele impresiuni ce nu se uită nici odată. Fiecare plecat ducând cu sine cunoștințe noui, cunoștințe cari ne fac să reflectăm adânc, cari ne fac să vedem cât de mari, cât de nobile, cât de frumoase sunt determinațiunile științei asupra problemelor sociale, atunci când voim să le dăm atențiunea mentală. Drr. Erach Sterian. Războiul anglo-boer — Prin poștă — Tribunalul militar din Sommerset-East (Colonia Capului) a revizuit mai multe sentințe, dare în Decembrie trecui împotriva mai multor soldați de infanterie ai districtului, cari predaseră fără luptă orașul Doornbosch dușmanului. Consiliul a micșorat pedepsele celor mai mulți acuzați, între cari și un locotenent. Numai trei soldați au fost achitați. m « ■t -1S (’ Presa olandeză publică răspunsul președintelui Krueger ia ultimul discurs al lui Chamberlain. Krueger declară că Anglia cunoaște deja condițiunile în care boemi ar fi dispuși să încheie pacea. « «Frankfurter Zeitung» are din slaga știrea că președintele miniștrilor olandezi declară că e o pură invențiune știrea dată de «Birmingham Post» că el s-ar fi informat pe lângă jurisconsulții olandezi dacă convensiunea încheiată intre Anglia și Transvaal în 1884 exclude sau nu dreptul de suveranitate al Angliei asupra republicelor sud-africane. Viitorul împărat al Japoniei — O ceremonie curioasă .Acum câtva timp s’a făcut la palatul lui Mikado din Tokio, capitala Japoniei, o ceremonie curioasă. Prințul Michi, viitorul împărat al Japoniei, atingând a 120-a zi a existenței sale, a mâncat prima îmbucătură de orez, onform unui obiceiu consfințit. Toată curtea, toți înalții demnitari ai coroanei au asistat la această gravă ceremonie, care s’a petrecut foarte bine. Cu două luni mai înainte, prințul Michi avusese să treacă printr’o altă probă regulamentară: bunicul său, împăratul actual, i-a predat cu solemnitate o sabie pe care d’abia o țineau cu multă greutate done doiii. Obiceiul imperial al Japoniei e, într'adevăr, formal: la vârsta de două luni viitorul Mikado trebuie să facă proba săbiei, iar la patru luni aceea a orezului. Numai in urma acestora el e vrednic să domnească asupra Japoniei... Acuma prințul moștenitor Michi e vrednic sa fie împărat... Prințul Michi ü nÉKa Abonații cu Universultu» «le hi B6 Ianuarie 190S, pot câștiga un mod absolut gratuit : © Wila la febrnia 15.000 fier precum și mai multe obiecte de «mare valoare. A se citi combbunle de « fmWtimMm1 uv? ;*>?."■ !î « ---------------------| II ? a»——--------------------—— Universal in provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de [UNK] Ianuarie — Botoșani O declarație a zi lui Astree. — D. E. Astruc, reprezintantul alianței Israelite Universale, si in Paris, a sosit ieri noapte în orașul nostru. Surprins de mișcarea neobicinuit ce se produsese printre diferitele pâluri ale socieței israelite, am căutat să mă informez care poate fi cauza acestei mișcări, observată mai cu osebire printre aceia cari, poate, ar fi având de țintă emigrarea. Nu după multă trudă, m'am putut informa, cum că d. Astruc a declarat categoric la mai mulți fruntași membri ai comunității israelite, cum că d-sa nu se mai interesează absolut deloc în chestia imigrărilor și că venirea d-sale, aciia și aiurea, nu va mai avea alt scop decât de a sa interesa de instituți tanale subvenționate de alianța respectivă, cum și ajutorarea aceora cu desăvârșire lipsiți de mijoace. Em. Giurgiu Moarte subită.—Femeea Maria Mihalache Dumitrescn, din str. Dunărei No. 103, suferea de mai mult tmp de palpitație. Ieri, deoarece suferea și de o măsea, se duse la un bărbier să î-o scoată. D. Niță Sta vre, bărbierul la care se dusese, iu vroi și-î scoată măseaua atacată, la carece ambele maxilare îi erau untlate, fiindu-i teamă de vre-o implicație. Văzând acestea, susisa pornește spre piața Carol, dar n dreptul magazinului de bijuterie ).Goldstein, căzu deodată jos, la resimțire. Crezânduce că ar avea un ușor chin numai, se trimise după un letor, dar era prea târziu, căci a încetase subit din viață. Ea fu transportată la domiciliu, nefiind nici o bănuială asupra forței, se dete cuvenita autorizație le înmormîntarele la Ateneul local.—A patra — Desigur. — Imî promițî ? — Nu ți-am spus, doamnă, că din acest moment NI consacra viața mea ? — Mulțumesc, iată-me cu totul liniștită. Grăbește-te să mă desbracî, căci el trebue să me aștepte. Câteva minute după aceea, Andreina intră în sală. Acea sală era aranjată în chip fermecător. In timpul cinei, Andreina fu foarte veselă ; mâncă mult, prefacându-se că nu vede privirile de foc pe cari i le adresa prințul, care, contra obiceiului seu,Vorbi puțin, mânca și mai puțin, dar bea mult. Când se sculară de la masă, Maud avea mintea aprinsă. — Permit să Le însoțesc în odaia ta ?—întrebă Maud. — Ei, desigur, — răspunse aceasta, sprijinindu-se de brațul lui cu o cochetărie copilărească, fără a părea că observă tremuratul care cuprinsese pe prinț. Celia așteptase pe prințesă pe pragul odăei. Andreina lăsă îndată brațul bărbatului ei. — lată-mă în cuibul meu—zise ea rizând—noapte bună, Maud. — Nu pot intra cu tine. Andreina? — întrebă prințul cu o voce tremurătoare. — Ce să saci? Eu sunt obosită și mă voi culca îndată. — Prezența mea n’ar trebui să împedice asta... Andreina ridică asupra lui una din acele priviri cari îl tulburai așa de adânc. — Să mă desbrac în fața d-tale ?—zise ea cu un aer inocent—Maud, glumești ! Noapte bună. El ar fi vroit să protesteze, dar deja Andreina intrase în odaia eî și închisese ușa, rîzând ca o copilă. — Mă voi întoarce mai târziu, —zise prințul. Și, cu toate că era frig, el se coborî în parc și începu să se plimbe pe sub arbori. O stranie emoțiune îl cuprinsese ; pentru prima oară trecea în mintea lui oribila serie de fapte din viața lui. Aleele iluminate încă în mod fantastic de diferitele lampioane colorate, aruncau umbre stranii pe cărările străbătute de prinț. Șirul, înflăcărat de vinurile pe cari le băuse, i se părea că vede o mulțime de fantasme, care Îi întindeau brațele, auzea ca niște zgomote oribile și niște voci cari I șoptesc la ureche . — Ești în vîrstă de a te căi, nu de a te gândi să’ți faci a ta o copilă a cărei mamă a fost amanta ta, sclava ta! Infamia și remușcarea trebue să fie singurii tăi tovarăși de pat, cari să stea la căpătâiul lor... Prințul Maud amenința cu pumnul niște nevezete fantasme. —‘ Pleauați, duceți-ve—exlamă el—ce sunt vorbiți de vise, de remușcări, de sentimente, astea pot speria pe un copil iar nu pe mine. Andreina e frumoasa... eu o iubesc cu pasiune, cu delir, și e prima dată când nu blestem amorul. Mama eî dacă a fost a mea, au mai fost și atâtea alte femei, a căror imagine a dispărut din gândul meu... Acum, în inima mea, în sufletul meu, în creerul meu, nu domnește decât Andreina, nevasta mea. Andreina e personificarea amorului, pentru ea aș fi capabil de ori ce ; ea va fi gloria mea, fericirea mea în viitor și eu voi fi mândru de a me închina în fața reginei mele... A cugeta, a mă căi ? Ac ! astea sunt prostii, eu nu știu decât un singur lucru, și acela a că iubesc pe Andreina și Andreina, fiind nevasta mea, e a mea. Bella i se urcase cu totul la creer. Dacă ducesa d’Apreval ar fi putut să vadă în acel moment pe prințul Maud, ar fi tremurat pentru fiica ei. El părea îmbătrânit pe neașteptate, așa de multe crețuri se supuseră pe fruntea lui, avea ochii aprinși ca ai unui demon, și membrele lui erau agitate de mișcări convulsive și buzele lui contractate de un vis oribil. — Ea la ora asta se va fi desbrăcat—murmură el—pot să mă duc. Servitorii din bucătărie făceau încă sgomot, bend în sănătatea soțiior ; în castel nu era nici o mișcare și nici o lumină. El sosi gâfâind până la ușa Andreinei și acolo stătu câteva minute cu urechea lipită de ușe. înăuntru nu se auzea nici un sgomot. Va fi obosită de călătorie și va fi adormit îndată, — se gândi Maud.—Mai bine așa, mă va găsi lângă dînsa la deșteptarea ei. întoarse clanța, dar ușa rezistă, împinse mai tare, pe când zicea : — Andreina, sunt eu. Nimeni nu răspunse, ușa nu ceda. — Andreina să fi încuiat ușa pe dinăuntru? Dar de ce? Se bătu pe frunte cu palma. — Sunt într’adever stupid, par’că nu e o altă ușe care comunică cu apartamentul meu:? Andreina a inchis ușa aceasta, pentru ca nimeni să nu o tulbure din partea asta ; ah ! e copilă încă, dar foarte șireafă. Rîdea în sine. Pe fața lui se zugrăvi un oribil triumf. Clătinându-se ca un om beat, se îndreptă spre cealaltă ușă. Dar și aci găsi încuiat. Bătu in ușă, strigând cu voce rugătoare pe Andreina, dar nu avu nici un răspuns. Atunci fața lui deveni palidă și rămase ca împietrit locului. Cu toată beția lui, prințul mai păstra oarecare prudență. Era cazul de a face scandal, de a face să alerge servitorii, și de a arăta tuturor înfrângerea lui ? Tinera lui soție, care se închidea în odaia ei spre a nu’l primi și el la ușă înjosit și ruginduse !... Ce lucru de rîs ar fi fost! Ce rușine pentru prințul Maud! Inăbușindu-șî mânia, trecu în odaia sa, care i se păru rece ca un mormînt, un fior rece se străbătu prin șira spinărei și puse capăt momentanei lui nebunii. (Va urma)