Universul, ianuarie 1902 (Anul 20, nr. 1-29)

1902-01-14 / nr. 12

Dresarea câinilor pentru serviciu­ d­e salvare.— (Vezi explicația) Calendar pe anul 1902 O­rl­into x Duminecă, 13 Ianuarie.— Mart. Ermiliu Catolic Duminecă, 26 Ianuarie. — Poly­­carpe. (Sept.) Soarele răsare 7.43 ; apune 5.14 Organizarea meseriilor Proiectul de lege pentru or­ganizarea meseriilor, depus zi­lele trecute pe biuroul Corpu­rilor legiuitoare, cuprinde trei părți. Partea întâia se ocupă de exercițiul meseriilor, a doua de corporațiuni și diferitele lor organe, a treia în sfîrșit cuprinde dispozițiuni penale si transitorii. Vom arăta pe scurt, după­­ spunerea de motive a u­lui ministru al domeniilor, în ce constă această reformă, prin care guvernul caută a satis­face mișcarea pornită de me­seriași în acest scop. Mai inteid de toate se pune principiul libertății absolute în ce privește exercițiul unei m­e­serii, ori­cine, fără nici o deo­sebire, poate să îmbrățișeze sau să părăsească o meserie. Dar, spre a și putea face cine­va o profesiune din exer­cițiul unei meserii, el va tre­bui să îndeplinească condițiu­­nile de a fi maestru. Numai aceștia vor putea exercita o meserie pe socoteala lor pro­prie și a avea elevi sau lu­crători. îndată ce un lucrător va îndeplini condițiunile cerute de lege, i se va libera breve­tul de maestru în mod obliga­toriu și el va putea deveni patron. Tot obligatorie este li­berarea carnetului de lucrător elevilor cari vor îndeplini con­diț­iunile. Delațiunile dintre patron și elevi, lucrători sau ch­iar ma­eștri nepatroni fac obiectul unor dispozițiuni ambiunțite; principiul general e liberta­tea absolută a convențiunilor, în sensul dreptului comun, cu restricțiunea însă ca să nu devie definitive convențiunile de­cât după trecerea unui ter­men de încercare de 15—30 zile. Se prevede, în regularea re­­lațiunilor dintre meseriași, nu numai îngrijirea de învăță­tura elevului, ci și de crește­rea lui morală și religioasă, precum și de desvoltarea lui fisică și intelectuală. București, 14 Ianuarie. Cazuri de resiliere, de des­facere a învielilor, s’au pre­­văzut două: o resiliere ime­diată și alta după o anunțare prealabilă. In ce privește corporațiunile, sistemul proiectului se resumă în următoarele: Nu e nevoie de o autoritate care să declare formarea corpo­­rațiunei. Indată ce într’o comună va exista numărul cerut (50) de meseriași, trebue și­e destul ca majoritatea lor să se pronunțe pentru formarea de corporațiune, pentru ca c­orporațiunea să se formeze și să devină persoană juridică ipso jure, în puterea le­gei. Daca diferite meserii au să feri TîC BO o pinguna ori’pcur jimnp majoritatea meseriașilor din fie­care meserie trebue să decidă, încolo, aceeași obligativitate de a face parte din corporațiune pentru toți meseriașii care exer­cită în comună aceeași meserie pentru care s’a format corpora­­țiunea. De­și corporațiunile meseria­șilor formează persoane juridice, capacitatea lor însă e restrînsă potrivit scopului ce au de reali­zat. Ast­fel, dobândirea de imo­bile este limitată și facerea unor acte mai însemnate, precum : împrumutarea,înstrăinarea și ipo­tecarea, sunt supuse la aproba­rea Camerei de comerciu și in­dustrie. Se prevede apoi organiza­rea ajutorului mutual între meseriași, apărarea intereselor lor comune și rezolvarea ne­înțelegerilor dintre ei prin împăciure sau­ arbitragid. Toate afacerile și interesele corporațiune­ sunt girate și re­­prezintate de adunarea generala a meseriașilor cari compun cor­­porațiunea și de comitetul cor­­porațiunei, ales de corporațiune. Nu­ e nici o deosebire între membrii adunării generale, în ce privește calitatea lor de patroni, maeștri sau lucrători. Numai în cazul când ar avea interese opuse, adunarea se va constitui excep­țional: una exclusiv de patroni și alta de lucrători. Intr’un nu­măr viitor vom complecta analiza proiectului, resumând și cele l’alte dispo­­sițiunî, privitoare la comu­­tele corporalism­ilor, la comisia de arbitri și la disposițiunile pe­nale. Vom veni apoi și la a­mănuntele mai importante ale legii. O CUGETARE PE ZI Ora însemnează neputința de a îndura. CAROLINA INVERNIZIO 86 Torturile unei mame PARTEA A TREIA E.șarpa albastru III — Aveam motivele mele.Dar dacă sunt nevasta lui, asta nu însemnează că trebue să -I apar­­­țiu ; el astă-seară va voi să intre în odaia mea... — Oh ! fără îndouială, e băr­batul d-L­ rne. — Ei bine, tu vei sta cu mine și mă vei ajuta de va fi nevoe să mă aper. — Dar dacă prințul îmi va ordona să plec ? — Cui trebue să te supui ?.. Pe cine servești?... — Pe d-ta, prințesă. — Ei bine, dacă eu îți comand­a stat, vei sta. MM BULGARIA (Corespondentă particulară a „Universului”) Vama. 10 Ianuarie. Concesiunea pentru exploa­tarea unei mine d­e cupru Locuitorului D. K. Skonom­ov, din Kazanlîk, i s’a acordat, pe timp de 99 de ani, dreptul de a-și exploata mina sa de aramă, numită «Ikonomon», și situată la o depărtare de 7 kilometri de orașul Burgas, și la 3 kilometri departe de Marea Neagră. Numita mină are o întindere de 450 dectare, și a fost de mul­te ori exploatată în vechime, înainte de a i se acorda con­cesiunea, d. Ikonomow, în urma sondajelor făcute, a reușit a des­coperi 3 vine de aramă, cari, a­­tât prin hogăU» «ai ți prin t»rî» lor, promit mult succes între­prinderilor de exploatare. Aceas­­tă mină dă multe speranțe și me­rită atenția capitaliștilor.” Senzaționalul fals de timbre Statul bulgar e frustrat, de ani de zile, cu mii de franci, și poa­te hoțiile îndrăznețe ce se comi­teau sistematic în prejudiciul sau ar fi continuat și în viitor, dacă nu s’ar fi descoperit la timp — cam târziu mai bine zis— între­gul mecanism infam. Iată despre ce e vorba: De mai mulți ani se dau spre vînzare timbre a­­ franc, cari, ori sunt falsificate, ori furate, de­oare­ce cantitatea lor e cu mult mai mare de­cât aceea eliberată spre vînzare de către ministerul finanțelor. In anul 1897, s'au vîndut mărci pentru suma de fr. 800.000. A­­ceastă cifră a scăzut mereu, până ce a ajuns, în anul trecut, la fr. 500.000. Chiar consilierul fi­nanciar rus, d. Kobeko, care vi­zitase acum două ani Bulgaria, pentru a-i studia finanțele, ob­servă ministrului finanțelor că în Bulgaria cazul e invers de­cât în cele­la alte state; aci venitul anual al emisiunii timbrelor mai mui descrește, — relativ consi­derabil—de­cât ca să sporească. Gazul ar fi fost trecut cu ve­derea, dacă, acum 6 luni, poliția n'ar fi observat, din întâmplare, că se află în circulație timbre de un franc, a căror origine nu se poate defini. Grație energicelor măsuri luate imediat, s-a consta­tat că de 4 ani se vînd din par­tea statului și a multor persoane particulare, cantități colosale de timbre de un franc, cu reduceri de 20-40»­». Numai în Sofia s’au vîndut pentru vre-o 600.000 franci Vineri seara s’au arestat mai multe personagii, cărora li s’a dat a doua zi drumul, dovedinduli­­se nevinovăția, in sfîrșit, Sâm­băta s’a dovedit principalul hoț, negustorul Kapanow. Complicii sunt enorm de mulți, mare parte personagii din înalta aristocrație. Intre alții sunt arestați G. Ga­mundjiev, Jani Dimitrov, ingi­nerul T. Horner. Credința generală e că mărcile sunt furate de la imprimeria sta­tului, unde, în urma slabei con­trole, se emitea un număr mai mare de timbre de­cât cel co­mandat de ministerul finanțelor. E de admis, însă, că mare parte din timbre sunt­ falsificate, deoa­re­ce culoarea diferă, întru­cât e­­misiunea veritabilă e de culoare galbenă deschisă, pe când tim­brele imitate bat în orange. Perchizițiile făcute la dom­ici­liile persoanelor prevenite, n'au dat rezultate, de­oare­ce nu s’a găsit nicăeri o cantitate mai mare de timbre,—după cum se spune, însă, s’ar afla un mare deposit de mărci «de furat» la Costenetz. Se zvonește că furturile de mai sus s’au întâmplat cu știrea unor miniștri din guvernul trecut, a căror nume se va da la iveală, și că pagubele cauzate Statului, s'ar urca la 10 milioane franci. In urma energicelor măsuri, luate de prefectul poliției, loc.­­col. Kantschev, se speră a se descoperi în curînd toți vinovații. Ve voiți fine în curent. Ramien Bmnileanu. CRONICI FEIEIIIME Educația fetelor, comparată cu a bacților Educația fetelor nu trebue să fie aceeași ca a băelilor. Ele au în societate un rol deosebit de acel al bărbaților; un băiat poate, fără multe inconveniente, să fie crescut departe de părinții săi ; fetele trebue să fie într’o zi soții și mame ; trebue ca ele să facă în familie ucenicia virtuților cas­nice. Numai sub acoperișul părin­tesc ele pot învăța mai bine mo­destia, dulceața, exactitudinea și pietatea. Trebue ca ele să se ocupe cu căsnicia, spre a ști casa când vor fi măritate. Am cunoscut femei de lucră­tori și chiar de țărani, cari nu știau să facă nimic. Părinții lor le crescuseră în acest­ chip. Ei bine, în acele case bărbații, îna­inte de a se duce la lucru, fă­ceau foc și puneau bucatele pe mașină. Trebue să credeți că pa­cea nu poate domni într’o ase­menea casă și părinții acelor fe­mei de J­lovnil» un nul și-au iubit copiin. Petele bogate, ca și cele să­race, trebue să știe menajul ca­sei, căci alt­fel, când vor fi mă­ritate, vor lăsa totul pe mâna servitorilor și val de acea casă. Ziua. să dirijeze .­ [După manuscrisele guMe în urma morței sale­ de ... IV Costa Prolid a fost tot­dea­una un servitor credincios al lui Milan și de aceea Milan l-a făcut ge­neral, ministru de răsboiu și un sfîrșit regent. Soția sa a fost multă vremi amanta lui Milan, fără ca soțul ei și societatea sârbească din Belgrad să afle în aceasta nimic necuviincios. Din contră, micul fiu al lui Profiul este privit în Belgrad cu cea mai mare dis­­tincțiune, de­oare­ce se afirmă că el ar fi un fiu natural al lui Milan. Aceasta nu este adevărat. Tinerul Profid era pe lume mai înainte ca relațiunile între Milan și madam Projid să fi devenit intime. D-na Profid a fost singura femee din Serbia care î-a fost și i-a­ rămas lui Milan cea mai devotată amică. Ea nici­odată nu î-a cerut vreun serviciu. Când Milan rupse legăturile de amor cu dînsa, ea se despărți fără mânie și i-a rămas credin­cioasă și devotată ca și mai în­­nainte. Nici odată n’ar fi dat ea cu peatra după dînsul ca atâtea altele, cari s’au folosit de­­ amorul și încrederea sa pentru ca apoi să-l trădeze și să-l calomnieze. Milan și-a păstrat până în ziua de astă­zi un sentiment de recu­noștință față de madame Prolid și ori de câte­ ori venea la Bel­grad Milan îi făcea vizită de a­­miciție, de­oare­ce ea este unica la care el se poate gândi fără a­­mărăciune. Dacă madame Protid l’ar fi în­tâlnit mai înainte pe calea vieții, dacă ea n’ar fi devenit madame Proticî, ci tovarășă lui Milan, cine știe dacă nu s'ar fi schim­bat în spre bine soarta sa și a Serbiei. Astă­zi însă este prea târziu­. Roata timpului nu se mai întoarce înapoi ! * » * Asupra esceselor pe cari se fă­cea regele Milan în palatul regal din Belgrad, în castelul de la Topolder și în tabăra din cursul războiului bulgar, pentru ca să uite nenorocirile sale caznice și nesuccesul afacerilor de guver­nământ, dă amănunte carnetul unui ofițer șerb, care a servit in­tern în garda regală și apoi a fă­cut în suita lui­­ Milan campania de la 1885—86. Iată ce se zice, între altele, în acest carnet : Niș, 6 (18) Noembrie 1885. «Trupele noastre străbat me­reu înainte. Se zice că regele Milan voește să-și stabilească car­tierul general la Pirot. Oare a­­colo vor fi tot așa chefuri ca și aici? Nici­odată nu mi-am închi­puit că o campanie poate fi atât de veselă. In tabără noastră se cântă și se dansează. Suntem și siguri de victorie. Generalii cred că trupele noas­tre vor lua Sofia fără nici o lo­vitură de sabie. Să dea D-zeu ! Suntem foarte bine aprovizio­nați, aveam chiar și șampanie. Regele a dat ieri un banchet la care șampania curgea șiroaie. Cu noi petreceau și șantezele din Belgrad, cari cântau și dan­­sau»... Pirot (nici o dată). «... Toate merg bine. Trupele noastre înaintează cu mare grabă. In câte­va zile cartierul general va fi stabilit la Caribrod. Pro­babil însă că regele Milan va rămâne de o­carii dată la Pirot. Aici viața de tabără este mai veselă ca la Niș. Ieri au făcut chef până dimineața cu trupa din Budapesta și cu cea de la Viena. Cu un cuvînt o ducem foarte bine...» * « » Aceste bucurii din tabără nu durară mult, de­oare­ce princi­pele Alexandru de Battenberg aștepta pe șerbi la Slivnița unde Îi bătu și-î puse pe fugă. In curenți după aceea bulgari își stabiliră cartierul Pirot, general la Dinic’o altă pagină a carnetu­lui de mai sus—campania con­tra Bulgariei era terminată, se zice: Belgrad, 15 Octombrie 1886. «... In palat nu mai este de trăit. Scenele scandaloase ur­mează repede una după alta. Re­gele arată rău la față și slăbit. Sărmanul ! El se refugiază ade­sea la noi în garda palatului și joacă cărți cu ofițerii. Cu ocazia aceasta se esprimă în vorbe amare asupra nenoro­cirei sale caznice. Armata îi este credincioasă, catastrofa de la Slivnița i s'a iertat, dar jocul de cărți este cel mai mare dușman al seii, care-l va aduce la cea mai complectă ruină... El joacă cu patimă și pe sume mari. Abia zilele trecute consulul turc a eșit din camera de joc a regelui cu un câștig de 10.000 de gal­beni. Hegel­ pierde consecvent și cei­lalți câștigă. Și când joacă cu noi, când bine înțeles e vorba numai de sume mici, el perde...». Pe o altă pagină se descrie in culorile cele mai negre viața des­trăbălată din Belgrad, pe­ care din respect față de cititorii noștri o trecem cu vederea. (Va urma). Dresarea câinilor pentru serviciul de salvare — Vezi ilustrația — Prefectul poliției din Paris a pus in serviciul polițienesc câini pentru salvare. Aceștia sunt în­sărcinați să scoată din apă pe cei ce se aruncă sau cad în ea și ast­fel să-î scape de la moarte Până acum au intrat în ser­­viciu­ 7 câini, cari sunt detașați gardiștilor din posturile de lân­gă Sena. Dacă gardistul vede pe un om care se aruncă sau cade în apă, câinele ia o anumită co­mandă sare în apă și scoate pe respectivul individ. Ilustrația noastră de pe pag. 1, reprezintă dresarea acestor câini lângă Sena. Câinii trag din apă o păpușă în formă de om. CONFERINȚA » d-laî prof. dr. I. Thoma Thomasou Căsătoria din punct de ve­dere științific In seara de 10 Ianuarie, am a­­sistat la Athenefl, la o adevărată serbare științifică. In mijlocul aprobărei generale a auditorilor, cari veniseră in nu­măr considerabil să asculte pe eminentul conferențiar, d. dr. I. Thoma Thomescu începe des­voltarea subiectului său și ne ex­pune cu o argumentație științi­fică puternică, condițmile in cari trebue să facem căsătoriile. «Căsătoria, cum se face de o­­bicei, azi, zice d-sa, este un act care se produce condus de cel mai elementar empirism : totul se lasă la voia întâmplării când este vorba de unirea celor mai superioare ființe, omul și fe­­meea, căci nu ne interesăm a­­proape de­loc de sănătatea celor cari sunt chemați să continue să regenereze rasa umană. Din a­cest punct de vedere, noi sun­tem mai pre­jos de animal chiar. Pentru acest din urmă se iau cele mai mari precauțiuni, îm­­perechindu-se ființe de rasă su­perioară; pentru om asemenea prevederi nu există. Un exemplu remarcabil, pe care îl dă eloquentul conferențiar este acela bazat pe o mare lege ști­ințifică numită legea «inpregna­­țiunii» exemplu cunoscut de cel care se ocupă cu îmbunătățirea rasei animalelor. Ast­fel, se știe că, pentru a produce animale de rasă cabalină (cai) de curse, tre­bue să împerechem un element femel superior cu un element mascul, care să fie de aceeași rasă ca și primul. In caz con­trar, dacă se împerechează ele­mentul femei pur sânge (cum zic specialiștii) cu un armăsar de rasă inferioară, eî bine, mân­­zul rezultat din această procrea­tions va semăna cu tatăl, va fi un animal de rasă inferioară. Ceva mai mult încă, în urma acestei reproducțiuni, elementul femel­a a fost impregnat, în așa fel de către elementul mascul, în­cât toate ființele ce se vor procrea apoi prin împerecheri cu armă­sari de cea mai superioară rasă nu vor putea fi de­cât progeni­turi, ce vor semăna aproape în totul ca constituție fisică cu pri­mul element mascul procrea­t­­"-»­"'•«’■"W­m-..-.­­ —uitim rasă inferioară. Atunci, dar, onorați auditori, continuu­ d. profesor doctor 1. Thoma Thomescu, când s’a re­glementat, științificește procrea­­țiunea la animale, pentru ce să lăsăm a se sâvîrși în cea mai mare ignoranță continuarea spe­ciei umane? Pentru ce să lăsăm a se proc­reea ființe cari vor spori numărul infirmilor, scrofuloșilor, tuberculoșilor, copiilor nevropați, nebuni, criminali ? Nu a venit oare momentul ca noi să ne în­grijim și de regenerarea rasei umane, după cum purtăm grijă pentru regenerarea rasei anima­lelor, pentru îmbunătățirea ra­sei cailor? Evident că da. Pen­tru aceasta, dar, trebue să regle­mentăm starea de sănătate a vii­torilor căsătoriți, să facem ca dînșii să nu procreeze de­cât în condițiune de sănătate excelentă. Căci este barbar lucru, d-nelor și d-lor, ca să luăm din sînul pă­rinților o ființă inocentă pe care să o înbolnăvim, apoi să o mu­tilăm prin faptul unui sifilis rău îngrijit sau chiar numai prin existența unei simple blenoragii, pe care nu ne am dat silința să o vindecăm înainte de a ne că­sători. In această privință, profeso­rul Fournier de la Paris dă e­­xemple teribile, de ravagiul ce-l face sifilisul asupra soțiilor in­fectate de către inconștienții lor bărbați, ravagiii ce se pro­pagă la copii, cari mai toți se nasc morți, și cari, dacă au șansa de a trăi, vor fi debili. Femeile engleze au denunțat cele din lémü, fie prin presă, fie prin procese și scrieri senzațio­nale această mare greșală a băr­baților, cari nu caută a se vin­deca complect înainte de căsă­torie,de boalele căpătate anterior. Vă citesc un pasagiu destul de eloquent și instructiv : «Noi femeile, vă oferim în­­>aga noastră virginitate; se pare că d-voastră bărbații nu pu­teți face tot ast­fel; vă iertăm și primim această inegalitate de situațiune și de datorie, dar cel puțin deplina satisfacțiune a dorințelor și trebuințelor d-tră înainte de căsătorie să nu vină într’o zi, in schimbul a tor ce noi ne păstrăm, să ne veștejească, să ne învenineze, să ne omoare. Pentru a remedia această ano­malie în educațiunea noastră so­cială, nu este de­cât o singură soluțiune : certificatul medical o­­b­ligatoriei pentru cei­ ce voesc a contracta o căsătorie. Prin ur­mare, când va fi vorba de o că­sătorie, va trebui să punem in prezență mai întâi pe medicii respectivi, după cum punem pe cei douî avocați, de­oare­ce să­nătatea trebue să predomine a­­supra banului. Mai mult încă, chiar când am luat aceste precauțiuni, trebue să știm că descendenții, copiii noștri vor fi influențați foarte mult de momentele când se va face concepțiunea lor, când ne vom afla în momentul de o mare surexcitare nervoasă. Aceasta explică întru­cât­va pentru ce mai toți descendenții oamenilor mari sunt debili. Dar aceste din urm­ă împreju­rări, fără ca să constitue o ex­­cepțiune, sunt totuși cazuri puțin frecvente, ast­fel că faptul ce interesează într’un mod capital contractarea căsătoriilor este cer­tificatul medical obligatoriu. Intr’adevăr, vor fi demni de toată considerațiunea noastră ti­nerii cari înainte de a se însura vor veni la noi, la medici să ne întrebe : D-le doctor, voiesc să me căsătoresc, și cred că n’ar fi rea să știu dacă starea mea de sănătate nu lasă nimic de dorit? Ast­fel, interesându-ne de rolul sănătăței noastre în căsătorie, nu facem alt­ceva de­cât să ne in­teresăm de îmbunătățirea rasei umane. Vom face car ca marele Nacques, profesor la Universitatea din Paris, care termină toate cu­­vîntările sale prin: Franța nu va ajunge la realizarea tendințelor sale de când atunci, când va al­cătui o lege pentru înființarea divorțului (legea lui M­acquet) vom face ca marele Calon, care ter­mina toate ovațiunile sale prin dezideratul, să se ia Carta­­gina. (Cartago delenda est) voi­i sfârși dar toate conferințele mele prin cuvintele­­ alunei vom avea o garanție sigură pentru propă­șirea noastră națională, când se va introduce in lege un articol,­­eMisă, a re­vadă pent­ru căsătorii certificatul medical, obligatoriu, pentru viitorii­­ căsătoriți, va fi pentru mine un fel de Cartago delenda este. Această conferință, vorbită cu glasul vibrant și convingător al eminentului profesor universitar, făcut publicului enorm ce a­­sista, una din acele impresiuni ce nu se uită nici odată. Fie­care plecat ducând cu sine cunoș­tințe noui, cunoștințe cari ne fac să reflectăm adânc, cari ne fac să vedem cât de mari, cât de nobile, cât de frumoase sunt determinațiunile științei asupra problemelor sociale, atunci când voim să le dăm atențiunea me­ntală. Drr. Erach­ Sterian. Războiul anglo-boer — Prin poștă — Tribunalul militar din Som­­merset-East (Colonia Capului) a revizuit mai multe sentințe, dare în Decembrie trecui împotriva mai multor soldați de infanterie ai districtului, cari predaseră fără luptă orașul Doornbosch dușma­nului. Consiliul a micșorat pe­depsele celor mai mulți acuzați, între cari și un locotenent. Numai trei soldați au fost achitați. m « ■t -1S­­ (’ Presa olandeză publică răs­­­punsul președintelui Krueger ia ultimul discurs al lui Chamber­lain. Krueger declară că Anglia cunoaște deja condițiunile în care boem­i ar fi dispuși să încheie pacea. «­­ «Frankfurter Zeitung» are din slaga știrea că președintele mi­niștrilor olandezi declară că e o pură invențiune știrea dată de «Birmingham Post» că el s-ar fi informat pe lângă juriscon­sulții olandezi dacă convensiunea încheiată intre Anglia și Trans­vaal în 1884 exclude sau nu dreptul de suveranitate al An­gliei asupra republicelor sud-a­­fricane. Viitorul împărat al Japoniei — O ceremonie curioasă .Acum cât­va timp s’a făcut la palatul lui Mikado din Tokio, capitala Japoniei, o ceremonie curioasă. Prințul Michi, viitorul împărat al Japoniei, atingând a 120-a zi a existenței sale, a mân­cat prima îmbucătură de orez, onform unui obiceiu consfințit. Toată curtea, toți înalții dem­nitari ai coroanei au asistat la această gravă ceremonie, care s’a pe­trecut foarte bine. Cu două luni mai înainte, prin­țul Michi avusese să treacă prin­­tr’o altă probă regulamentară: bunicul său, împăratul actual, i-a predat cu solemnitate o sa­bie pe care d’abia o țineau cu multă greutate done doiii. Obiceiul imperial al Japoniei e, într'adevăr, formal: la vârsta de două luni viitorul Mikado trebuie să facă proba săbiei, iar la patru luni aceea a orezului. Numai in urma acestora el e vrednic să domnească asupra Ja­poniei... Acuma prințul moștenitor Michi e vrednic sa fie împărat... Prințul Mi­chi ü nÉKa Abonații cu Universu­ltu» «le hi B6 Ianuarie 190S, pot câștiga un mod abso­lut gratuit : © Wila la feb­rnia 15.000 fier precum și mai multe o­­biecte de «mare valoare. A se citi comb­b­un­le de « fm­WtimMm1 uv? ;*>?."■ !î « ---------------------| II ? a»——--------------------—— Un­iversal in provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de­­ [UNK]­ Ianuarie — Botoșani O declarație a zi­ lui Astree. — D. E. Astruc, reprezin­tantul a­­lianței Israelite Universale, si in Pa­ris, a sosit ieri noapte în orașul nostru. Surprins de mișcarea neo­­bicinuit ce se produsese printre diferitele pâluri ale socie­ței israe­lite, am căutat să mă informez care poate fi cauza acestei mișcări, observată mai cu osebire printre aceia cari, poate, ar fi având de țintă emigrarea. Nu după multă trudă, m'am pu­tut informa, cum că d. Astruc a declarat categoric la mai mulți fruntași membri ai comunității is­­raelite, cum că d-sa nu se mai in­­teresează absolut de­loc în chestia imigrărilor și că venirea d-sale, aci­ia și aiurea, nu va mai avea alt scop de­cât de­­ a sa interesa de in­­s­ti­tu­ți ta­n­a­le subvenționate de alianța respectivă, cum și ajutorarea ace­­ora cu desăvârșire lipsiți de mij­­oace. Em. Giurgiu Moarte subită.—Femeea Maria M­ihalac­he Du­mi­trescn, din str. Du­­nărei No. 103, suferea de mai mult tmp de palpitație. Ieri, de­oare­ce suferea și de o măsea, se duse la un bărbier să­­ î-o scoată. D. Niță Sta vre, bărbierul la care se dusese, iu vroi și-î scoată măseaua atacată, la care­ce ambele maxilare îi erau untlate, fiindu-i teamă de vre-o implicație. Văzând acestea, sus­­isa pornește spre piața Carol, dar n dreptul magazinului de bijuterie ).­­Goldstein, căzu de­odată jos, la resimțire. Cre­zându­ce că ar avea un ușor chin numai, se trimise după un l­etor, dar era prea târziu, căci a încetase subit din viață. Ea fu transportată la domiciliu­­, nefiind nici o bănuială asupra forței, se­ dete cuvenita autorizație le înmormîntare­­l­e la Ateneul local.—A patra — De­sigur. — Imî promițî ? — Nu ți-am spus, doamnă, că din acest moment NI­ consacra viața mea ? — Mulțumesc, iată-me cu totul liniștită. Grăbește-te să mă desbracî, căci el trebue să m­e aștepte. Câte­va minute după aceea, Andreina intră în sală. Acea sală era aranjată în chip fermecător. In timpul cinei, Andreina fu foarte veselă ; mâncă mult, pre­­facându-se că nu vede privirile de foc pe cari i le adresa prin­țul, care, contra obiceiului seu,­­Vorbi puțin, mânca și mai pu­țin, dar bea­ mult. Când se sculară de la masă, Maud avea mintea aprinsă. — Permit­ să Le însoțesc în odaia ta ?—întrebă Maud. — Ei, de­sigur, — răspunse aceasta, sprijinindu-se de brațul lui cu o cochetărie copilărească, fără a părea că observă tremu­ratul care cuprinsese pe prinț. Celia așteptase pe prințesă pe pragul odăei. Andreina lăsă îndată brațul bărbatului ei. — lată-mă în cuibul meu—zise ea rizând—noapte bună, Maud. — Nu pot intra cu tine. An­­dreina? — întrebă prințul cu o voce tremurătoare. — Ce să saci? Eu sunt obo­sită și mă voi culca îndată. — Prezența mea n’ar trebui să împedice asta... Andreina ridică asupra lui una din acele priviri cari îl tulburai­ așa de adânc. — Să mă desbrac în fața d-tale ?—zise ea cu un aer ino­cent—Maud, glumești ! Noapte bună. El ar fi vroit să protesteze, dar deja Andreina intrase în odaia eî și închisese ușa, rîzând ca o copilă. — Mă voi întoarce mai târziu, —zise prințul. Și, cu toate că era frig, el se coborî în parc­ și începu să se plimbe pe sub arbori. O stranie emoțiune îl cuprin­sese ; pentru prima oară trecea în mintea lui oribila serie de fapte din viața lui. Aleele iluminate încă în mod fantastic de diferitele lampioane colorate, aruncau umbre stranii pe cărările străbătute de prinț. Și­rul, înflăcărat de vinurile pe cari le băuse, i se părea că vede o mulțime de fantasme, care Îi întindeau brațele, auzea ca niște zgomote oribile și niște voci cari­­ I șoptesc la ureche . — Ești în vîrstă de a te căi, nu de a te gândi să’ți faci a ta o copilă a cărei mamă a fost a­­manta ta, sclava ta! Infamia și remușcarea trebue să fie sin­gurii tăi tovarăși de pat, cari să stea la căpătâiul lor... Prințul Maud amenința cu pumnul niște nevezete fantasme. —‘ Pleauați, duceți-ve—exlamă el­—ce sunt vorbiți de vise, de remușcări, de sentimente, astea pot speria pe un copil iar nu pe mine. Andreina e frumoasa... eu o iubesc cu pasiune, cu de­lir, și e prima dată când nu bles­tem amorul. Mama eî dacă a fost a mea, au mai fost și atâ­tea alte femei, a căror imagine a dispărut din gândul meu... Acum, în inima mea, în sufletul meu, în creerul meu, nu dom­nește de­cât Andreina, nevasta mea. Andreina e personificarea amorului, pentru ea aș fi capa­bil de ori­ ce ; ea va fi gloria mea, fericirea mea în viitor și eu voi fi mândru de a me închina în fața reginei mele... A cugeta, a mă căi ? Ac ! astea sunt prostii, eu nu știu de­cât un singur lu­cru, și acela a că iubesc pe An­dreina și­ Andreina, fiind nevasta mea, e a mea. Bella i se urcase cu totul la creer. Dacă ducesa d’Apreval ar fi putut să vadă în acel moment pe prințul Maud, ar fi tremurat pentru fiica ei. El părea îmbătrânit pe neaș­teptate, așa de multe crețuri se supuseră pe fruntea lui, avea o­­chii aprinși ca ai unui demon, și membrele lui erau agitate de mișcări convulsive și buzele lui contractate de un vis oribil. — Ea la ora asta se va fi des­­­brăcat—murmură el­—pot să mă duc. Servitorii din bucătărie făceau încă sgomot, bend în sănătatea soțiior ; în castel nu era nici o mișcare și nici o lumină. El sosi gâfâind până la ușa Andreinei și acolo stătu câte­va­­ minute cu urechea lipită d­e ușe. înăuntru nu se auzea nici un sgomot.­­ Va fi obosită de călătorie și va fi adormit îndată, — se gândi Maud.—­Mai bine așa, mă va găsi lângă dînsa la deștepta­rea ei. întoarse clanța, dar ușa rezistă, împinse mai tare, pe când zicea : — Andreina, sunt eu. Nimeni nu răspunse, ușa nu ceda. — Andreina să fi încuiat ușa pe dinăuntru? Dar de ce? Se bătu pe frunte cu palma. — Sunt într’adever stupid, par’că nu e o altă ușe care comu­nică cu apartamentul meu:? An­dreina a inchis ușa aceasta, pen­tru ca nimeni să nu o tulbure din partea asta ; ah ! e copilă încă, dar foarte șireafă. Rîdea în sine. P­e fața lui se zugrăvi un oribil triumf. Clăti­­nându-se ca un om beat, se în­dreptă spre cea­l­altă ușă. Dar și aci găsi încuiat. Bătu in ușă, strigând cu voce rugătoare pe Andreina, dar nu avu nici un răspuns. Atunci fața lui deveni palidă și rămase ca împietrit locului. Cu toată beția lui, prințul mai păstra oare­care prudență. Era cazul de a face scandal, de a face să alerge servitorii, și de a arăta tuturor înfrângerea lui ? Tinera lui soție, care se închi­dea în odaia ei spre a nu’l primi și el la ușă înjosit și rugindu­­se !... Ce lucru de rîs ar fi fost! Ce rușine pentru prințul Maud! Inăbușindu-șî mânia, trecu în odaia sa, care i se păru rece ca un mormînt, un fior rece se stră­bătu prin șira spinărei și puse capăt momentanei lui nebunii. (Va urma)

Next