Universul, aprilie 1902 (Anul 20, nr. 89-115)
1902-04-01 / nr. 89
CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrația, Strada Brezoianu, 11, București torice și comerciale în cursul veacurilor, precum am arătat, repede într’alt articol, ci o mare datorie de recunoștință culturală, pentru că sub cerul ei îșî încălziră Românii fruntași inimile, când vrură să arate universului cât prețuim. Și să nu se uite că Veneția, podoaba mărilor, e clădită pe stîlpi de stejar tăiați din pădudurile Moldovei, nu cumva părticele din sufletul românesc închise în lemnele acelea împietrite și-vor și ele o taină a farmecului care face pe România și Italia să se rotească una în jurul celei l’alte cu dragoste ca doue zîne gemene ?... Păun. ETTORE BRÂECALEOM, bus. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1902 <1 rf oilex Duminecă, 31 Martie.—Sf. IpaLie Episcopul Catolie Duminecă, 13 Aprilie.— (Bunul Păstor) Marcelin Soarele resare 5.23 , apune 6.39 dici și adică una în Cairo și alta în Alexandria. Aceasta din urmă, d-șoara Pangliataton, o grecoaică, este de patru ani angajată de comună ca medic. In Grecia femeile au aceleași drepturi ca și bărbații, după ce au terminat cursurile medicinale. Mai multe dectorese grece din Grecia s’au distins în timpul războiului greco-turc. In fruntea lor se afla d-șoara dr. Kalopothakes care dirigia un spital. Ea a fost decorată cu ordinul «Crucea roșie». Numărul femeilor medici din Rusia trece cifra de 700. Din contra, guvernul japonez, nu încurajează deloc studiul medicinei pentru femei, cărora le închide porțile universitare ; totuși femeile japoneze pot să-șî însușească știința medicală în institute particulare și apoi depun examenul la Stat de liberă practică. In anul 1998 au făcut uz de acest drept 12 femei japoneze. In China sunt și femei chineze medici care au studiat în America ; una dintre ele, d-șoara de Eng, fiica unui mandarin, este medic de casă al familiei defunctului bărbat de Stat Ciang. Li-Ilung- Olimpia București, 31 Martie. „Impre apă tui se face" înțelepciunea proverbiului acestuia românesc se vădește, astăzi, la noi, ca o lege universală. Fără priviri speculative pretențioase în adâncurile vieței, pe cari darwinismul a cercat să le pătrundă, bunul simț popular a descoperit-o și pus-o în mintea românească, precum, odinioară, Grecii scriseră pe fruntea templului de la Delfî : «Cunoaște-te pre Line însuțî». înfrățirea de est-timp, adică buciumarea din nou a frăției noastre cu Italienii, a pecetluit încă odată recînicul adevĕr cuprins în cele două zicătorî. Astăzi, vedem cu ochii că sângere apă nu se face, și ne cunoaștem pre noi inșina. Cu învățăturile acestea două în suflet, putea-vom urmări mai ușor idealul nostru național și a ne împlini mai voinicește menirea noastră culturală pe țermil Dunării traiane... Popor așa de mititel cum suntem noi și cum ni-o tot cântă alții, care din cimpoiu, care din tambură, care din naîți, am dat altora, din neamul nostru, oameni însemnați, cari li-au venit întru ajutor la grea cumpănă în războaie, sau le-au crescut mărirea politică, literară și religioasă. Am dat Franciei pe Ronsard; am dat Ungariei pe Ion Corvin, cel mai strălucit general de pe Belisariu al Bizantinilor, și pe Matiaș, craiul cel mai falnic al Magyarilor; am dat Rusiei pe Berendeiu, întâiul ei lexicograf, pe Petru Moghilă, autorul Mărturisirii ortodoxe a întregii Biserici orientale, pe eruditul seriilor poliglot Miclescu, ilustru ambasador al laiilor în China, pe Antioch Cantemir, poetul horalian, «părintele literaturii culte ruse»—cum îl numește profesorul universitar Petrov din S. Petersburg, și pe Ștefan Herăscu, singurul poet epic mai de seamă rus, autorul Rossiadei, am dat Greciei o pleiadă de neîntrecuți eroi în timpul scăpării sale de sub jugul otoman, și pe generalul diplomat Coletti, în teiul ei ministru plenipotențiar la Paris. Am dat însă Bulgarilor dinastia Asanilor, dintre cari cel mai puternic, împăratul nostru Toniță, a smuls-o din lanțul Bizanțiului... Numai Italiei nu î-am dat încă mai nimic alta decât lacrimi la durerile ei, urăm la sărbătorile ei. Căci ea, singură dintre toate țările Europei, n-avea nevoie de bărbați mari veniți de pe aîuria. Italia î-e zis totdeauna: Italia fără dă Se — și singură s’a mântuit de năpaste... Din proliva, la Italia înlins-am noi mâna, când cerșirăm lumii ceva lumină mai înainte de Revoluția franceză, iar dînsa, generoasa regină a Latinității, nî-a descoperit toate comorile ei. Ne mîna spre ea vocea sângelui, și vocea sângelui o apleca, zîmbitoare, spre noi... Când, în secolul XVIII-lea, Ardealul începu a fierbe doritor de cultură, la Roma alergară într’un suflet premergătorii Renașterii noastre: Petru Maior și Gheorghe Șincai. Catolicismul lor dogmatic le deschise bibliotecile Vaticanului, și ei, de acolo, scoaseră orbitoare argumente pentru latinitatea Românilor, într’o vreme când nimeni, pare că, nu ne mai înțelegea rostul orifej ßhria pentru începutul. Roma xitor de Petru Maior este un monument, întâia cernere critică a istoriei naționale, scrisă anume de el «ca văzând Românii de ce viță strălucită sunt prăsiți, toți să se îndemne strămoșilor lor intru omenie și în bună-cuviință a le urma». O mai scurtă programă națională și mai nețărmurită în idei creatoare decât aceasta nu-mi închipuesc. In acelaș timp, Gheorghe Asaki — Heliade al Moldovei, mult mai învățat decât acesta, însă și mai puțin talentat—la Roma îșî luă sborul poetic pe aripile unor entusiasta sonete în limba italiană, pentru cari fu proclamat de «membru extraordinar al Societăței literare romane». Dacă aș vrea s-alunec pe clina politicii, aș putea adăugi că sufletul bărbaților iluștri români, cari au ridicat deasupra Principatelor noastre obrocul Regulamentului Britanic, dacă luă de la Francia pildă, apoi, din mazzinism învăț mecanica revoluțiunilor și garibaldism se oferi spre luptă până la triumf sau moarte. Oare mai e nevoe să amintesc pe G. A. Rosetti — alt nume italian !— pe marele acesta patriot, carele, după ce răsturnă un Domn, îngenuchea înaintea unei Regine—înaintea Elisabetei Carmen Sylva—și, înfățișându-i Coroana de oțel, îi zise : «Doamnă! România vezendu-te, se vede frumoasă...» Va să zică, între noi și Italia it nu numai străvechi legături nu numai schimburi is P la Itelis* (Corespondență particulară a „Universului“) Roma, 26 Martie. CONGRESUL NATIONAL STUDENȚESC DIN ROMA Au primit desigur telegrame asupra tuturor ședințelor congresului și asupra entusiastei primiri făcute studenților români de către italieni. Cum congresul acesta interesează pe toți românii, cred nemerit să vă trimit o dare de seamă mai amănunțită asupra lui. In ziua de 19 Martie, la ora 4, și jum. a sosit delegația română, compusă din d-nii Remus Iliescu Vișoiu, președintele asociației generale a studenților universitari români din București, Capeleanu Victor, vice-președintele asociației generale din București, Demetrescu,preș. uniunei, Xeni, Olănescu, Ghițescu, Dimitriu și Boris Boncei. La gară au fost primiți de d-nii Giglio Tos, fondatorul federației«Cobra fratres»; Saechia, președintele congresului din Roma și întreaga secție italiană. La sosirea trenului în gară, mușica comunală a intonat imnul național italian. Strigăte de Evviva la Romana, vive Ies éludiants roumains făceau să răsune văzduhul. Aplauze entusiaste, îmbrățișări călduroase urmează. Delegații români își fac intrarea în oraș. Au fost conduși la prima cafenea din Roma, «Araqno», unde li s’a servit un vermuth de onoare și unde președintele Sacchia ridică cei d’vntă, paharul in sănătatea delegației romane. Răspunde Iliescu în italienește și Vișoiu în franțuzește. Ședința . A doua zi, încă de la ora 10 a. m., o mare mulțime de studenți erau pe sălile colegiului roman, așteptând sosirea ministrului de instrucție Nunzio Nași La ora 11 fix, ministrul își face apariția, în strigătele entusiase ale studenților. D-sa e condus în sala de așteptare a colegiului, unde d. președinte al congresului face prezintarea delegației ungurești și române. D. ministru s’a întreținut cu delegații mai mult de o jumătate oră ; la 11 și 35 se deschide congresul, sub președinția ministrului. Primul discurs a fost pronunțat de ministrul instrucțiunei publice ; iată în rezumat ideile discursului seu : Aduce mulțumiri călduroase inițiatorului și fondatorului asociației «Corda fratres», Efisio Giglio Tos. Face un călduros apel la unirea tuturor studenților pentru sprijinul acestei federații ; dă ca exemplu societățile germane, cari, după bătălia de la Lipsca, au făcut ca Germania să câștige independența perdută sub Napoleoni ; vorește în treacăt de idealul urmărit de popoarele mai mici și în treacăt de progresul românilor. Felicită pe inițiatorii acestui congres. Urmează, la tribună președintele congresului, Rambaldo Jacchia, care dă citire mai multor telegrame, între care două din București. A mai vorbit Colonna, primarul Romei, și Giglio Tos, care a dat citire la toate telegramele și scrisorile primite de d-sa ca președinte senior. Ședința se ridică la ora 12 și jum., anunțându-se cea de a doua și prima în discuțiile intime ale congresului, la ora 2 p. m. Ședința de după amiază se deschide sub președinția lui Jacchia. Olănescu salută primul congres național al studenților italieni. Árpád Göcz, membru în delegația maghiară, în termeni conduși, salută primul congres național. Avocatul Persico, vice-președinte senior al federației, salută delegația română, asigurându-o de toată dragostea ce se poate avea pentru un frate. Intrând in ordinea de zi, d. președinte expune niște concepții în privința înlesnirilor ce s’ar putea aduce membrilor federației. Au fost angajați membrii comitetului să facă demersurile necesare pentru reducerea prețului pe căile ferate italiane ; 2) formarea unei case universitare, pentru ajutorul studenților săraci. Seara la ora 9, a avut loc o reprezentație de gală la teatrul «Constanzi», unde s-a cântat «La Bohéme» de Puccini. Ședința .I A doua ședință a avut loc în foaerul teatrului Argentina ; erau aproape 400 de congresiști. S’a citit o telegramă sosită din partea asoc. studenților universitari români din București, care a fost aclamată cu aplauze. S’au discutat ultimele 4 articole privitoare la casa studențească și s’a votat chestia serviciului sanitar. La ora 2 p. m. a avut loc întîlnirea în Piazza Colonna , apoi vizitarea forului roman, palatul Cesarilor, Catacombele san Calisto și termele lui Carracalla. La 9 seara, conferința prof Pietro Cogliolo, despre tipul studentului universitar în diferite epoce. Ședința 111 A doua zi, la ora 7 și 40 dim. întîlnirea studenților la gara din San Lorenzo și plecarea la livoli 20 km. departe de Roma. In drum,congresiștii s’au oprit pentru a vizita băile Acque Albiile, aproape de lacul Coiîalaro, celebru la Romani. Trenul a fost oprit pentru vizitarea Vilei Adriane. La ora 12 studenții au ajuns la Tivoli, vechiul Tibur al lui Horațiu frumoase suveniri de la Mecena, Horațiu, Proporțiu, Catul, Zenovia, celebra regină a Iralra iei. Congresiștii au fost primiți de notabilitățile orașului și aproape jumătate din populație; mosica comunală cântă în tot timpul.Congresiștii au fost conduși în localul primăriei, unde li s’a servit un vermut. La orele 1 și jum. sosește ministrul Nași și ia parte la banchetul oferit de d-nia sa Aci s’au ținut cinci discursuri. Primul ministru Nași bea pentru ambii studenți; primarul principe don Prospero Colonna salută tineretul universitar, Remus Iliescu, din partea delegației române. Profesorul universitar Pierantoni salută delegație română, benzi pentru progresul și realizarea idealului românesc. Am omis a spune că Capeleanu, vice-președintele asac.din din București, a ținut o splendidă cuvîntare in chestia națională, in fața unui numeros auditor. Stridenții apoi au vizitat marea și mica cascadă, și grota Sybils. La ora 6 p. m. 3 trenuri pornesc din Tivoli spre Roma la ora 9 și jum. serbare în salonul Margherita, unde s’a petrecut până la ora 1 din noapte. A 3-a și ultima ședință a congresului La ora 9 a. m., cea mai însemnată ședință pentru români. S’a discutat formarea secțiunilor în viitorul congres internațional. După discuții furtunoase, s’a admis principiul de naționalitate. La ora 9 seara primire solemnă în museul de la Campidolia, oferită de municipiul din Roma. Ședința de închidere a congresului național încă de la ora 9 jum., studenții congresiști, cu drapelele secțiunilor, așteptau în curtea Campidoliului venirea ministrului Nunzio Nasi. La ora 11 precis se deschide ședința în sala fraților și Guriaților; era present un public numeros și distins; au asistat profesorii Pierantori, Angelo de Gubernatis, cavaler Bruto Amante, Romiti, La Valle Carruccia, Labriola, primarul și prefectul. _ Efisio Giglio Tos ține un lung discurs, arătând dragostea lui pentru români. Reprezintantul ungur Szemeney vorbește în franțuzește. Către finele discursului își face apariția în sală delegația română cu drapelul de onoare. Aplause unanime, strigăte: «Trăiască România, studenții români», răsunați în sală. Vorbește Remus Iliescu, care prezintă drapelul de onoare ; discursul său în limba italiană a fost mult aplaudat și apreciat în cercurile studențești. Urmează la tribună studentul Vișoiu. D-sa, într’o caldă cuvîntare ținută în franțuzește, face invitația studenților italieni pentru a vizita România, după congresul din Budapesta. Discursul compatriotului nostru, mult aplaudat, a provocat în sală mult entusiasm. D. Vișoiu atinge chestia națională, idealul românismului. Ziarele din Roma ’i consacră numeroase elogii, iar altele i-au publicat discursul în entenso. Persica răspunde d-lui Vișoiu într’un discurs simpatic, în care spune că nu numai studenții, ci și cetățenii, profesori,avocați etc. din Roma, vor visita România în luna Septembrie. Victor Capeleanu face cunoscut publicului că asociația studenților din București a proclamat membri onorifici pe d-nii Efisio, Giglio Tos, fondatorul asociației «Corda fratres»,Persico, simpaticul amic al românilor, Sachia, președintele comitetului congresului. Aceasta a provocat aplauze entusiaste. Ministrul de instrucție Nași, într’un splendid discurs, mulțumește românilor de această frumoasă atenție, manifestarea unei complecte simpatii. Profesorul de Gubernalis, în lungul său discurs, face o expunere istorică a poporului românesc, și fu tare aplaudat de amicii românilor. La ora 4 luni. delegația română și consulii secțiilor italiane au fost primiți în audiență de ministrul Baccelli. D-sa a salutat delegația românilor printr-un discurs scris, care a fost trimis spre copiere pentru membrii acțiunei române. La ora 8 jum., ambele delegații, cum și consulii secțiunilor, au fost invitați la un banchet dat de comitenul organizator ; seria discursurilor a fost deschisă de Remus Iliescu, care a băut pentru propășirea soc. Corda fratrei; Olănescu pentru idealul național al tuturor ; Vișoiu pentru presă; De la Seta, consulul Romei, pentru Corda fratrei ; prof. Venturi din Palermo salută tinerimea și o invită pentru al 2-lea congres la Palermo, Victor Gapeleanu bea pentru profesorii universitari. Sachia vorbește mai mult delegației române, rugându-i să renunțe la sentimente naționale pentru moment, spre întărirea asociației Corda fratres. La ora 12 s’au retras cu toții și congresul s’a sfîrșit. Antigon. Sosirea GSOS1GIFENEMINE Statistica femeilor medici In cronica de erî am vorbit despre progresele pe cari le-a făcut mișcarea femenină în medicină. Astăzi voi arăta numărul femeilor medici în diferite State. In Franța se află peste 100 de femei medici, dintre care 71 sunt numai în Paris. La liceele de fete, la operă, la poștă și telegraf, peste tot locul funcționează ca medici femei. In Italia sunt numeroase femeile cari au luat doctoratul în medicină. Intre medicii de casă ai reginei Elena se află și o femee. In Olanda mai multe femei sunt medici de plasă. In Belgia sunt 6 femei doctorese, în Londra sunt peste 30, tot așa și în Norvegia, Danemarca, Spania, Portugalia. După cum se știe regina Portugaliei a studiat medicina. In Marocco practică medicina d-l Carolina Breese, iar la Curtea Negusului Menelik al Abisiniei se află d-na dr. Zürcher. In Egipt sunt două femei me- ETTORE BRÂNCILE Offs,bas — Vezi ilustrația — Dăm azi portretul celui de al treilea artist care face parte din turneul Mascagni, d. Ettore Brancaleoni, bas. In cronicele noastre muzicale, am vorbit despre marele succes obținut de acest artist la cele două reprezintații date la Teatrul Național, dar mai cu seamă în cea din urmă, de Joui seara. D-sa s’a născut la Ferrara, la 18 octombrie 1863. A cântat 5 stagiuni la teatrul «Scala» din Milan, dimpreună cu cei mai celebri artiști, între care Romilda Pantaleoni. A mai cântat la marile teatre «San-Carlo» din Neapole, «Fenice» din Veneția și «Argentina» din Roma, precum și în toate teatrele principale din Italia. El a mai cântat timp de 15 stagiuni la teatrul «Lyric internațional» din Milan. In străinătate a cântat la Buenos Aires, la Montevideo, la Stockholm, la Upsala, Geile Viena și Varșovia. D-sa are un repertoriu de 62 opere. Rareori am auzit în București o voce de bas atât de puternică și dulce în acelaș timp. E vorba ca de Brancaleoni să fie angajat pentru viitoarea stagiune a teatrului nostru Național Aceasta ar fi o foarte nemerită achizițiune. 5 ELSI foaia în Romania.—19 Bani în străinătate Hegaîa merit de aplicațiune al legei pentru reducerea impozitului financiar la imobilele urbane rentuse neînchiriate CAP. I Reducerea Art. 1. — Imobilele urbane, cari sunt supuse, potrivit legei din 27 Martie 1885, impositului funciar, vor plăti, în cazul când vor remânea neînchiriate, numai o pătrime din acest imposit, pe tot timpul neinchirierei lor. Art. 2.—Pentru imobilele urbane remase neînchiriate în total, reducerea la o pătrime se face asupra întregului imposit înscris în rolurile aplicabile la data neînchirierei. Art. 3.—Pentru imobilele urbane rămase neînchiriate în parte reducerea la o pătrime se face numai asupra impositului ce revine părțea rămase neînchiriată. In acest caz, luându-se de normă venitul cu care este înscris întregul imobil, se evaluează venitul părței rămasă neînchiriată și impositul corespunzător acestui venit se reduce la o pătrime. Venitul, care servește la acest calcul, este venitul net imposabil al imobilului, adică a ceeace rămâne după deducerea unei a patra parte din venitul total locativ, pentru cheltuelile de întreținere și reparațiune. La stabilirea venitului părțea rămasă neînchiriată, trebue să se aibă în vedere nu numai numărul camerelor, dar și valoarea locativă ce poate avea fiecare în parte, după importanța sa în modul de exploatare al imobilului. Pentru venitul corespunzător părței închiriate sau ocupată de proprietar și familia sa, impositul se alege și se continuă a se percepe întreg. CAP. II Condițiunile reducerei Art. 4.—Proprietarii de imobile urbane vor beneficia de reducerea cap III Efectuarea reducerei Art. 5. — Reducerea de imposit funciar se face separat pentru fiecare semestru sau pentru fiecare an, după cum imobilul urban face parte din categoria celor pentru cari se cere ca durata neînchirierei să fie de șease luni, sau din a celor pentru cari se cere ca această durată să fie de un an. Proprietarii se pot bucura de reducerea de imposit pe tot timpul neînchirierei imobilelor daca îndeplinesc, din semestru în semestru, sau din an în an, condițiunile prescrise de art. 4. Art. 6. — Reducerea de impozit pentru imobilele urbane, de categoria celor care urmează a rămâne neînchiriate șase luni, se face asupra trimestrelor Iulie și Octombrie, când neînchiriarea începe la Sf. Gheorghe și asupra trimestrelor Ianuarie și Aprilie, când neînc?o f&rea Incepe, i^rSt.Dumitru. Mr pentru , impilate de categoria celor cari urmeau r ăi rămâne neînchiriate un an întreg, reducerea de imposit se face asupra celor 4 trimestre ce se succed cu începere de la trimestrul Octombrie inclusiv. (Urmare și sfârșit tn No. de mâine) impositului funciar numai dacă se Îndeplinesc condițiunile următoare : a) Dacă imobilele remân neînchiriate In total sau în parte cel puțin șase luni, socotite de la Sf. Gheorghe sau de la Sf. Dumitru , iar acelea cam obicinuit se Închiriază numai o parte a anului, precum sunt cele din stațiunile de vară, dacă rămân neînchiriate cel puțin un an întreg, socotit de la Sf. Gheorghe. Nu se consideră rămase nemchiriate imobilele sau părțile de imobile care, deși nelocuite pentru moment, sunt mobilate, cum și acelea care, chiar fiind nemobilate, servesc obicinuit ca dependințe ale altor apartamente sau clădiri, ocupate de proprietar sau familia sa, ori nu sunt destinate a fi date cu chirie. De asemenea nu se consideră neînchiriate fabricele, cari, aflându-se in condițiune de a putea funcționa, totuși din diferite Împrejurări Întrerup pentru moment funcționarea lor. C) Când un imobil rămâne în parte neînchiriat, dacă această parte reprezintă cel puțin o pătrime din venitul brutal al imobilului, adică din venitul total locativ ce el poate produce. c) Dacă proprietarii au înștiințat autoritatea financiară în fiecare trimestru despre faptul neînchirierei, specificând anume imobilele sau părțile de imobile rămase neînchiriate. înștiințarea se face printr’o petițiune adresată perceptorului fiscal respectiv, însoțită de o dovadă semnată de trei proprietari vecini și atestată de autoritatea comunală sau de delegatul suburbiei respective. Când semestrul de neînchiriare începe la Sf. Gheorghe, înștiințarea trebue să se depună la biuroul de percepere în zilele de la 10—15 Iunie și de la 10—15 August, iar când semestrul de neînchiriare începe la Sf. Dumitru, în zilele de la 10—15 Decembre și de la 10—15 Februarie. Înștiințările urmează să se facă la epocile indicate în tot cursul semestrelor sau anilor de neînchiriare, pentru care proprietarul voește obține reducerea de imposit. Pentru primirea înștiințărilor perceptorii fiscali vor da proprietarilor dovezi semnate de dinșiî, arătând lămurit ziua primire comitelui Uniunei cu steagul albastru, elevii liceului «Virgil Popescu» în frunte cu drapelul lor După ce muzica a intonat marșul Deșteaptă-te Române, studenții au pornit încorpore spre gara de Nord în strigăte de trăiască Italia, trăiască studențimea italiană, trăiască România. O manifestație 51. S. Regelui Când studenții au ajuns pe calea Victoriei în apropiere de ministerul de domenii, au zărit trăsura de la Palat, în care se afla M. S. Regele și Augustul său oaspe, A. S. R. Principele de Nohenzollern, cari se reîntorceau de la Jilava, unde au fost dau vizitat forturile. Imediat muzica a început să intoneze imnul regal român, în vreme ce studenții, au făcut o călduroasă manifestație M. S. Regelui. La gara de Nord Studenții au parcurs apoi calea Grivița, până la gara de Nord, unde se afla lume foarte multă. Se observa și un mare număr de italieni. Membrii comitetului «Uniune» în frunte cu steagul albastru, cu multă greutate și-au făcut loc printre mulțime și au pătruns pe peronul gării. Muzica italiană a fost adusă de asemenea pe peron. Până la sosirea trenului, muzica a intonat mai multe cântece, în aplauzele entusiaste ale studenților. Sosirea trenului La orele 9 fără un sfert, se auzi un lung șuerat, și după două minute trenul intră în gară. Muzica începu să cânte Deșteaptă-te Române în strigătele studenților și ale mulțime!: Sc trăiască Italia! Să trăiască delegații români! Entusiasmul erea de nedescris. Studenții Demetrescu-Brăila și Xeni au fost ridicați pe brațe din vagon și conduși până în fața steagului Uniunei. Ceilalți studenți care au luat parte la congres, d-nii Olănescu și Vișoiu, se vor reîntoarce astăzi. x Cuvîntarea studentului Dumitru Zaharia D. Zaharia salută pe delegați români în numele studențimea universitare și felicită de frumosul succes pe care l’au avut la congres. Inimile noaste, zice d. Zaharia au tresăltat de bucurie de strălucita primire pe care v’a făcut’o frații italieni și deci nu pot să zic decât să trăiască Italia, la cuvintul apoi studentul Oroveanu. Felicită și d-sa pe delegați, că au reprezentat România în mod așa de strălucit. In urmă d. Oroveanu a strigat: Trăiască Italia! Trăiască România ! Mai vorbește elevul Steriu de la institutul Virgiliu Popescu care aducând laude delegațiune studențești, care a știut sa legi și mai mult prietenia între cele două țări surori. Cuvântarea d-lul Xeui înainte d’a vă mulțumi, a spuselegatul studenților români, d. Xeni, permiteți-mî să’mî îndeplinea o datorie pentru care trebuie să fim mândri și fericiți. Este datoria d’a vă trimete un salut din partea ministrului Italiei, d. Nași. La două solemnități, odată la deschiderea congresului și a douilea la închidere, ministrul Nași, a vorbit de noî, ne-a lăudat țara și s’a arătat cu totul încrezător în noî. Ne mai transmit câte un salut de la ministrul Bacceli și de la marele naționalist de Gubernatis, care ne-au îmbrățișat cu atîta căldură și dragoste. Noi nu venim de la luptă, ci de la pregătirea unei lupte, din care cu siguranță vom eși victorioși. l Steagul pe care l’am dăruit studenților italieni, va strînge și mai mult legăturile de prietenie între România și Italia. Acest steag a fost așezat în marea sală a Capitoliului, într’un dulap unde se află sabia nemuritorului Garibaldi. Vă mulțumesc de manifestația pe care ne-ați făcut-o și termin strigând : trăiască frumoasa Italie. Studenții și mulțimea au isbucnit în lungi aplauze. Reîntoarcerea Studenților români de la Roma Seria serbărilor frumoase, care au consfințit din nou legăturile de sînge și prietenie între Italia și România, s’a desvoltat aseară, printr'un nou epizod : Reîntoarcerea studenților români de la congresul internațional ce a avut loc la Roma. La universitate Vestea adusă,de ziarul «Universul» că delegițiunea studențior români va sosi în București. Sâmbătă seară, cu trenul de Vîrcerova, a fost răspândită cu iuțeala fulgerului printre miile de studenți. Comitetul Uniunei studențești crezut de datorie ca să facă o primire strălucită delegaților. S’au făcut publicațiuni ca toți studenții să se adune în fața Universităței, de unde vor porni cu toți spre gară. La orele 7, un mare număr de studenți se aflau în fața Universitatea După câteva minute a sosit muzica italiană în uniformă de vînători (bersaglieri) care a fost primită cu aplauze furtunoase și cu strigăte de Trăiască Italia. La orele 7 și un sfert a sosit Triumful Vârfurei Roman originalul Mircea Codru Proprietatea literară a ziarului «Universul».—Reproducerea este oprită PARTEA I CAP. VI Condamnare. — Destăinuire groaznică. N Velea nu știa ce să mai întrebe, nici un gând lămurit nu-i venea în acel moment; stătea ca încremenit, ținându-se cu mâinile de gratii să nu cadă. — Vezi, d-le Velea, adause Ștefan , ce merită omul acesta pentru fapta că m’a băgat în pușcărie fără să fiu vinovat ; nu merită să mă răzbun asupra lui? Velea tresări. — Da, să te răzbuni pe acest nemernic , auzi, tîlharul... Velea ar fi vrut să-și verse necazul, dar nu putea să zică ceva acolo unde se afla, și mai ales față de Ștefan,de care îi era rușine acum. și era rușine de acest tîner care aflase un mister din viața familiei sale și mersese cu mărinimia până acolo încât să prefere de a-șî jertfi libertatea decât să dea în vileag lucruri nedemne. Se mulțumi numai de a scri,șoi din dinți. — Da, să te respune Ștefane, te voi ajuta și eu, murmură el. Nemernicul de Traian e aci în București, trebue să pui mâna pe o moștenire care să-l înavuțească din nou... stricatul stricaților... Ora sună și eî trebuiră să se despartă. — Un cuvînt zise Ștefan , te rog să nu spui la nimeni că eu mă aflu aci. Velea îi întinse 20 lei, îi strînse mâna și pișcă zăpăcit. Ștefan săria în sus de bucurie : acum trebuia să înceapă răsbunarea lui. Ii păru bine că a putut ocoli să nu atingă cu vorba despre fosta lui stăpînă. Da, în simplitatea lui credea că densa e în afară de orice pericol... crezând că Velea va cere socoteală lui Traian numai pentru faptul că a intrat noaptea în curtea sa, fără a pricepe adevărata causă... Sărmanul cât se înșela!.. Velea a eșit din curtea închisorei împieticindu-se ca un om beat; urechile îi vîjîiau cumplit, iar sângele îî clocotea în vine de furie și turbare. Din când în când rostea câte o înjurătură, de făcea pe trecători să-l privească uimiți. Dacă întâmplarea l-ar fi scos în cale atunci pe Traian, l’ar fi sfîșiat ca un nebun. — Sunt trădat și desonorat, zicea el, îî voiü ucide pe amândouî... își aducea aminte acum de multe lucruri, cărora altă dată nu le-a dat nici o însemnătate : graba cu care nevasta lui îî aproba plecarea în alte orașe după afaceri; emoțiunea în care a gâsit’o de multe ori venind acasă pe neașteptate ; vizitele eî dese pe la prietene cu renume prost, apoi răceala cu care-l primea adesea ori, erau atâtea indicii de trădarea ei. Primul lui gând fu la divorț: s’o arunce în drum îndată ce va sosi acasă ; să n’aibă nici un pic de milă, de îndurare față de aceea care i-a călcat în picioare cinstea de bărbat și de negustor.. Nu s’a mai oprit de loc prin București ; s’a dus întins la gară și a luat trenul spre B... Retras într’un colț al unui cupeu de el. N a începu din nou să mediteze. Gândul că nevasta sa l’a înșelat—și de asta era sigur—nu-î mai eșea din cap. Cum a putut densa să-i facă acest lucru? Pretindea o mare doză de moralitate de la femeea sa, pe când el era un imoral de prima clasă. Nu se afla de a întreține la mahala 2 — 3 amante cu care îșî petrecea nopți întregi și pentru care avea acea rubrică de «cheltuelî neprevăzute». Asta i se părea foarte firesc, ceva care nu vătăma de loc cinstea lui de negustor și de bărbat însurat... S’a gândit el vre-o dată că prin asta îșî necinstește nevasta? Nu, de sigur că nu. El raționa astfel : «Bărbatul e bărbat și dacă e bărbat, e slobod să facă ce vrea și ce poftește ; iar femeea e femee, și dacă e femee, trebue să fie cinstită»... Dar ideea divorțului începu să îl preocupe mai mult; un lucru nu-i venea la socoteală. In caz de divorț trebuia negreșit să-i înapoieze zestrea: casele din strada Turnu și cincisprezece mii de lei... — Și pe vremea asta de criză de unde să scot eu atâția bani! Nu, nu e bun divorțul ; m’aș ruina fără doar și poate , apoi scandalul public, clevetirile pe socoteala mea, cinstea mea de negustor... Nu, nu e bine, trebue să caut alt mijloc de răzbunare. Până acuma nu se știe nimic încă, Stefan n’a spus nimenuia și prin urmare în fața lumeî nu sunt dezonorat, dar trebue să-î pedepsesc pe amândouă într’un chip oarecare... Stătu multă vreme cu capul între mâini și cu coatele rezemate pe genunchi, deodată sări în picioare și se lovi cu palma peste frunte , iar fața îî luă o expresie de nespusă bucurie. Păcat că n’a fost mai instruit, că ar fi strigat un «evrica» să alarmeze pe toată lumea din tren. ■— Am găsit, am găsit, zicea el, vorbindu-și singur și plimbându-se prin compartiment,unde din fericire rămăsese singur. — Da, în chipul acesta îmi vom răzbuna asupra amândurora și nimeni nu va afla cele petrecute, iar eu vom fi și de acum înainte tot Velea, marele și cinstitul negustor Velea... își freca mâinele de buclie. Găsise într’adevĕr un mijloc de răzbunare, genial sau simplu, vom vedea, dar îl găsise și era radios de bucurie. In curând trenul se opri în stația de destinație și ei se cobori din vagon, luă o trăsură și merse întins acasă.—Elisa, nevasta lui, îl primi ca de obicei, dar din primul moment observă că Velea nu era rece și tăcut ca altădată. Acum, din contră, era vesel și guraliv ; vorbea mult, rîdea la toată vorba și bea vin la masă mai mult ca altă dată. Dacă l’ar fi observat însă mai mult cu atențiune, ar fi putut constata încasă că era silit și avea în el ceva sarcastic , dar dînsa atribuia bucuria succesului în afaceri și prin urmare ii părea bine câ-l vede în bune dispoziții, căci rar de tot se întâmpla să-l vadă astfel. Căsnicia lor nu era de loc fericită ; au fost uniți fără să se fi cunoscut cel puțin cu câteva zile înainte de logodnă. Ea cu puțină stare, el negustor cu ceva dare de mână, a fost destul pentru părinții lor să-î unească, dar dacă simpatizează cel puțin unul pentru altul, n’a întrebat nimenea. Se fac căsătoriile de iubire, de dragoste, nu e nici pomeneală ; astea’s lucruri bune numai pentru cei proști... Și dacă o căsnicie încheiată pe ’baze negustorești are un sfîrșit mai mult sau mai puțin scandalos, batjocurile și zeflemelele însoțesc pretutindenea pe cei nenorociți. (Va urma)