Universul, noiembrie 1902 (Anul 20, nr. 300-329)
1902-11-25 / nr. 324
Calendar pe anul 1902 Ortodox Duminecă, 24 Noembrie. — Sf. Climent Catolic Duminecă, 7 Decembrie.—Ambrosin Soarele resare 7.23 ; apune 4.19 când portarul o ridica ca să o pună în pat, ea se rugă ca să o salute pe mama ei și să o lase a muri liniștită. «Mor cu plăcere» zicea ea. Medicii chemați în grabă constatată că ea și-a tras un glonte în pept, făcându-și o rană foarte primejdioasă, în regiunea stomacului. Ea declară că se numește Leonia de Z, din Wels, Austria superioară, și că este în vârstă de 22 ani. Avocatul pe care-l inst*tase ea declară că o cunoaște. Se crede că Leonta a încercat să se sinucidă din causa unui *omor nefericit. Probabil că va f salvată. Habs. București, 24 Noembrie. Întreaga Românime de pretutindeni e adunc îndurerată, căci unul din fiii săii de frunte nu mai este : Ioan Rațiu, bătrânul președinte al comitetului național al Românilor de peste munți, a trecut la odihna de veci. Părtaș la luptele din 1848-49, Ioan Rațiu a stat neclintit sub steag până în ultimul moment al vieței sale, iertându-se cu totul cauzei fraților săi, fară un moment de slăbiciune, fără o clipă de șovăire. Sunt încă proaspete în amintirea tuturor marile lupte duse cu ocaziunea Memorandului, în care Românii de sub coroana S-tului Ștefan așternuseră suveranului lor plângerile și revendicările lor. De furtună se deslănțui un tunel în Ungaria, furtună ale cărei valuri trecură Carpații, și se întinseră până la Dunăre ! Șovinismul maghiar, îmbătat de necontenitele succese ce repurta de la 1887, își pierdu cumpătul în fața manifestațiunii paclfice a Românilor și porni o persecuțiune nemaiauzită contra acestora, începând acel faimos proces al Memorandului, judecat la Cluj. Nu-și poate da nimeni seamă de urmări, dacă în acele momente de adâncă tulburare poporul român nu ar fi fost călăuzit, ca întotdeauna, de înțelepciune și demnitate, calități dovedite în toate luptele sale și pe care Ioan Rasiu le întrupa în gradul cel mai înalt. Ca un adevărat bărbat de Stat, Ioan Rațiu a stat neclintit în mijlocul furtunei, ținând bărbătește piept și ademenirilor și amenințărilor și loviturilor. Nimic nu l’a putut îndepărta, nici cu o singură linie, de la calea dreaptă pe care l-o indica nestrămutata lui credință în dreptatea cauzei poporului român și în viitorul șefi ce trebue să se îndeplinească neapărat. Ia temnița de la Seghedin, în casa lui de la Turda asaltată de plebea furioasă, ca și în retragerea de la Sibiu, bătrânul prezident a păstrat această demnitate bărbătească: un stejar falnic peste care furtuna trece fără a putea să-l răstoarne. Atotputernicul a chemat la sine pe loan Rațiu, punând termen acestei vieți atât de bogată în fapte mari și rodnice pentru binele și înălțarea neamului românesc. Plini de pietate pentru memoria acestei vieți, toți românii se descopăr în fața mormîntului bătrânului stejar și roagă pe Dumnezeu să-î dăruiască odihna bine - meritată. Precum activitatea lui va rămâne încorporată istoriei neamului, amintirea lui va trăi vecinie în inimele Românilor de pretutindeni. Intotdeauna numele lui Ion Rațiu va fi pronunțat cu venerațiune de buzele românești, și cu respect chiar de către adversari. In totd’auna viața lui va servi de pildă luminoasă românilor, învățându-i că, precum în trecut așa în present și viitor, să nu-și piardă cumpătul nici la bine nici la râu, ci întotd’auna să urmeze calea dreaptă întru apărarea drepturilor lor imprescriptibile, împărtășind adânca durere a fraților de peste munți, românii din regatul României întovărășesc cu gândul rămășițele ilustrului fruntaș la locuința de veci și le trimet,lor și familiei Rațiu, frățești mângâeri. Dumnezeu să odihnească pe Ioan Rațiu, căruia fie î eternă memoria de câtă iubire și popularitate se bucură M. S. Din toate părțile lumei din Franța, Anglia, New- York, St.Louis, etc., au sosit în timpul din urmă scrisori în cari se aflau sfaturi amănunțite pentru tratamentul monarchism. In unele din aceste scrisori se aflau și rețete despre cari se afirma că au folosit foarte mult la această boală. Se crede că împăratul va putea cât de curînd să părăsească patul. Deocamdată stă în casă și rezolvează afacerile Statului, sau discută cu persoanele din anturagiul sau diferitele chestii. ■Contele Belcredi, fost primministru Zilele trecute a încetat din viață fostul prim-ministru al Austriei, contele Richard Belcredi. El s-a născut la 1823, în Ingrowitz (Moravia). După ce-și termină studiile juridice la universitatea din Praga, intră în serviciul Statului. Primul ministru de pe atunci contele Schmerling îl numi șef al administrației din Silesia. Mai târziu fu ales deputat atât în dieta provincială, cât și în Rreichsrath. Aici se alătură la clubul feudalilor, al căror șef deveni mai târziu. In anul 1862 a fost numit guvernator în Boemia, iar după aceea fu ales din nou deputat în Reichsrat, unde apără dreptul istoric al poporului ceh. După căderea lui Schmerling, fu numit ministru de Stat și al poliției. In ziua de 20 Septembrie 1865 Belcredi făcu pașii necesari ca să suspende Constituția din Austria. După războiul nenorocit cu Prusia, opinia publică din Austria cerea restabilirea stărilor parlamentare.In urma unor dificultățî cu Ungaria, contele Belcreci se retrase de la putere la 7 Februarie 1867, în viață privată, dar totuși rămase șef al partidului clerical feudal. In anul 1881 fu numit președinte al înaltei Curți de compturî, din care demnitate se retrasa la 1895. Defunctul poseda numeroase ordine si făcea parte din Camera seniorilor. CRONICI FE1ENINE Viața pe care trebue să o ducem I Continuu în articolul meu de azi a vă da sfaturile pe care mi le-a spus la o serată o doamnă bătrână și care avea o față la fel cu aceea a unei femei tinere. Purtați niște veștminte călduroase și ușoare, spre a păstra în tot timpul corpului vostru o căldură egală. Iarna apărați-ve bina șira spinăreî, căci e mai important de a va apăra această parte a corpului decât chiar peptul. Dacă ești delicată, chiar de a’î avea 20 de ani, acoperă-ți șira spinăreî cu o bandă de flanelă, pe care o prinzi de gât prin panglici. Astfel nu te vei teme de guturaiurî, de bronșită și chiar de ftizie. Nu purta veștminte prea strimte. Asta e contrariu sănătăței și cochetăriei bineînțeles. Se congestionează fața în acest chip, mâinile se umflă și se înroșesc. E bine să poți respira în corsagiul teu, ca mâna să-ți joace în mânușă, și ca piciorul să-și găsească în griată tot locul de care ara nevoe. Locuiți într’o casă sănătoasă. Iarna nu lăsa ca în odaia de culcare temperatura să se scoboare mai jos de 5 sau 6 grade d’asupra lui zero. Lucrează, citește, ocupă-te de toate lucrurile mari și frumoase din omenire, căci activitatea corpului și a spiritului îndepărtează bătrânețea. Nu-ți farda prea mult fața între tinerețe, dacă vrei să ai un ten frumos la bătrânețe. In momentul în care firele de argint încep să se ivească în por, nu recurge la căneii cari fac să cadă porul. Un por alb încadrează bine fața la o vîrstă oarecare. Ziua. Din Austria (Corespondență particulară a „Universului“) Vienă, 21 Noembriei Starea sănătățea împăratului Francisc Josef Starea sănătate! bătrânului monarh este foarte satisfăcătoare. Cu ocazia boalei sale s’a dovedit Amor nefericit Erî, pe la orele 5, o damă tînără, înaltă, frumoasă și elegant îmbrăcată întrebă pe portarul caselor de sub No. 20 din Hammelpfortgasse, că unde locuește avocatul N. După ce i se dădu adresa, ea se urcă în stagiul al III-lea. Portarul o văzu plecând după o oră și jumătate. In antreul casei ea se opri și peste câte-va secunde resună o detunătură de armă.* Portarul alergă repede într’acolo și găsi pe acea damă întinsă la pământ și plină de sânge. Pe încă, niște depeși din Sofia faceau cunoscut proiectul unei conferințe europene în această privință’. Azi ni se spune ca guvernul bulgar, vă face o anchetă asupra situației refugiaților macedoneni și că va transmite rezultatele acestei anchete , tuturor puterilor interesate spre a le hotărî să intervie. In aceste condițiuni, se înțelege lesne că micile state din orientul european, caii se tem de o ocupare a Macedoniei de către Bulgaria, caută la rîndul lor să provoace o regulare pacinică a chestiei macedonene, în așa fel încât să împedice pe Bulgaria de a scoate foloase practice din acțiunea ei singuratică. România, dat fiind locul pe care ea î l ocupă în această parte a Europei, fiind date mai ales tradițiile sale politice, nu putea să se adreseze decât ocrotitorului ei recunoscut, împăratul-rege Frantz-Iosif, și aliatului său, Wilhelm II, dom suverani de a căror acțiune Poarta nu s’a temut niciodată și care exercită o înrîurire de netăgăduit în cercurile politice otomane. Se știe că Sultanul socoate pe Wilhelm II ca unicul prieten sincer pe care -l are în Europa și că nu lasă să-i scape nici un prilej spre a-l face pe plac. Sfaturi de înțelepciune și de prudență, privitoare la reformele de îndeplinit în Macedonia, venind de la Berlin și Viena, ar fi desigur luate în seamă la Constantinopol și ar da Sultanului o adevarată încredere în silințele, făcute mai pretutindeni actualmente spre a obține o îmbunătățire a administrației pentru populațiile creștine din Macedonia, căci Wilhelm II nu va consimți desigur a se uni cu alte puteri dacă ar fi vorba să se aducă o atingere drepturilor de suveranitate ale Sultanului în Macedonia. Oricum ar fi, dacă se confirmă știrea că Wilhelm II, FrantzJosef și regele Carol se vor întâlni în curând la Abazia, va trebui să se urmărească de aproape condițiile și împrejurările acestei întrevederi care ar putea avea o mare însemnătate în ceea ce privește politica generală în Balcani.,, IntemBlarea Regelui Garol cu împărații Austriei și Germaniei Ziarul «Landâpendance Beige» publică asupra acestei proiectate întrevederi, — pe care am anunțat’o și noi — următorul articol: «De câteva zile se vorbește în presa internațională despre o proiectată întâlnire, la Abuzzia, a lui Wilhelm II și Frantz Josef cu Regele Carol al României. Iată care e explicația ce se dă acestei întâlniri : Se pretinde că cei trei suverani vor cerceta situația creiată în urma agitației macedonene și că se vor consfătui asupra demersurilor făcute pe lângă Poartă pentru ca să se realizeze imediat reforme practice în Macedonia. E foarte firesc ca regele României să fie serios îngrijat de starea lucrurilor ce domnește în Macedonia și care amenință în chip așa de primejdios pacea în Balcani. Uneltirile vulgare, cari năzuesc să acapareze cu totul această provincie turcească în folosul Bulgariei, au preocupat tCeauna guvernul din București. Și dacă Puterile au putut să se bucure deunăzi, când au vezut întâlnirea regelui Carol cu prințul Ferdinand, de împăcarea acestor doi șefi de Stat despre cari se credea că s’au certat pentru totdeauna, nu trebue să se piardă totuși din vedere că apropierea româno-bulgară constitue un act de curată curtenie internațională și că situația politică însăși nu s’a schimbat prin aceasta decât foarte puțin. Bulgaria, deși face ce poate spre a împiedica la ca organizarea cetelor revoluționare cari se duc apoi să opereze în Macedonia, se silește să împingă Europa să dezlege definitiv chestia macedoneană și chiar zilele trecute Combaterea tuberculozei Comitetul societăței pentru profilaxia și tratamentul gratuit al tuberculozei își dă toate silințele spre a duce la bun sfîrșit opera începută. Societatea dă astăzi ajutoare la un număr de 110 bolnavi. In fiecare Duminecă acești bolnavi vin la spitalul Colțea, unde d. dr. Luca, membru In comitetul societăței, le dă toate instrucțiunile necesare ds modul, cum trebue să se îngrijească, pentru a ajunge la combaterea acestei periculoase reale. Tot Duminecă d. dr. Luca dă la fiecare bolnav bonuri de lapte, pâine și medicamente. Fiecare bolnav are dreptul la un litru de lapte și o pâine pe zi. Laptele este împărțit la locuințele bolnavilor de către 80 laptagiî, iar pâinea este distribuită de societatea «Viața». Pe fiecare lună societatea cheltuește peste 3000 lei cu bolnavii săraci, numai cu pâinea, laptele și parte din medicamente. Untura de pește, un medicament care joacă un mare rol în tratamentul tuberculozei, este în mare parte dăruită societatei de către drogheriile și principatele farmacii din Capitală. Din cauză că societatea se află la început și nara fondurile necesare, comitetul, în frunte cu distinsul profesor a. dr. Petrini-Calați, a lansat mai multe liste de subscripție. Tot de odată comitetul a făcut apel la epitropia spitalelor Eforiei și Brâncovenesc, pentru a da un ajutor de lemne pentru sărmanii bolnavi. Eforia a răspuns comitetului că va da 15 stânjeni lemne și a și trimis 5 stânjeni; de asemenea și eforii spitalului Brâncoveinesc au dat un slânjen și fum. Toate aceste lemne au fost împărțite bolnavilor lipsiți cu totul de mijloace. Primăria Capitalei va dărui și ea mai mulți stânjeni de lemne. Facerea unei loterii de 3 milioane Am dat știrea că comitetul societății pentru profilaxia tuberculozei,’ într’o întrunire pe care a avut-o acum câtva timp, a hotărît să intervină pa lângă guvern ca să aprobe facerea unei loterii de Stat de 3 milioane lei. Scopul acestei loterii este ca să strângă fondurile necesare pentru construcțiunea a două sanatorii pentru tuberculoșiî periculoși. Raportul d-lui dr. Radovici Comitetul a însărcinat pe d. dr. Radovici ca să alcătuiască un memorii, prin care să arate nevoia ce se simte pentru ca tuberculoșii să fie internați într’un spital ad-hooc. In acest memorium. dr. Radovici va arăta care ar fi numărul de paturi din spitalul unde vor fi izolați tuberculoșii periculoși, continuă ar fi necesara pentru întreținerea a cel puțin 120 tuberculos în spital, sanatoriul treime făcut la țară, etc. D. dr. Radovici a și început studiul acestui memoriu, care imediat ce va fi terminat, va fi înaintat d-lui Sturdza, președintele consiliului de miniștri. Chestiunea facere loteriei va veni în discuțiunea consiliului de miniștri imediat ce d. dr. Radovici va înainta memoriul său. Apel către cetățeni Tuberculoza fiind o boală care trebue imediat căutată,, comitetul societate», pentru strângerea fondurilor necesare va face apel la cetățeni, pentru a-șî da obolul lor. I. Xegocscu, o» vash î: la Star, noul ministru de intimei explicația) (Vezi Chinurile nani condamnat la moarte in Rusia — Vezi ilustrația —Nu-șî poate cine va închipu un joc mai grozav decât acela în care condamnatul la moarte ’șî petrece ultimele ore înaintea esecuțiunei. Din causa ca delicventul este destul de pedepsit prin conștiința situațiiei sale, în cele mai multe seri i se dă o cameră, deși nu tocmai comodă, dar liniștită, precum și alte avantagii. In așa numita închisoare Lituania din Petersburg este desigur cea mai chinuitoare celula de condamnați, în care se află un ceasornic mare de părete și cu un clopot imposant. Acesta este ceasornicul de control pentru alt ceasornic care se află pe fațada principală a edificiului. Amendove sunt puse în mișcare prin acelaș aparat. Duhovnicii acestei temnițe declară că li se pare grozav ca să stea o noapte în rugăciuni cu delicventul. La fiecare sfert de ceas resună lugubra loviturile de clopot ale ceasornicului astfel că și cel mai tare om își pierde cu totul cumpotul .Sărmanul condamnat nu &a de loc odihnă. Abia se așează pe pat, când deodată ceasornicul bate. Delicventul tresare în sus înspăimântat, îndreptându-șî ochii febrili asupra cadranului ceasornicului. Preotul, a cărui voce nu ajunge să predomineze zgomotul ceasornicului, nu este însă în stare să facă rugăciunile prescrise, împreună cu condamnatul care este ferecat în lanțuri. Se poate spune cu siguranță că petrecerea în această celulă este pentru condamnat o pedeapsă mai mare decât chiar momentul morței. Ilustrația noastră de azi reprezintă acest supliciu. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) Alci isnoile unui primar-AL Mihăilescu, fostul primar al comunei Bercenii-Dobreni, din județul Ilfov, a comis în această calitate o mulțime de falsuri în acte publice. A delapidat bani publici și a comis o serie întreagă de escrocherii. Așa, el ținând locul de perceptor comunal, a încasat de la diferite persoane taxe descrise pe cari nu le-a trecut în registre, iar banii încasați i-a oprit în folosul său. A liberat bilete false de vite în schimbul unor sume de bani. Până și dresarea actelor stărei Civile i-a servit acestui primar ca izvor de îmbogățire. Pentru toate aceste fapte, el a fost trimis în judecata tribunalului Ilfov, secția I-a, în urma mai multor reclamațiuni primite de parchet, și tribunalul l’a condamnat ieri la 5 ani închisoare și la perderea dreptului de a mai ocupa funcțiuni publice în toată viața. Falimentul comerciantului Arh. MerieogUi, din București .Atanasie Mericogiu, comerciant de pielărie din Capitală, dăduse mai acum un an faliment. Se vede că acest faliment, după cum spune chiar d. judecător de instrucție în ordonanța sa, i-a realizat și beneficia destul de însemnat,pentru ca să-l determine ca după un an să dea un nou faliment cu un pasiv de aproape 127 mii lei, față de un activ aproape nul. Mcricogiu avusese grija ca să-șînvinsia chiar mobila din carti. Acest faliment fiind considerat ca fraudulos, Mcricogiu a fost arestat în baza unui mandat emis de d-nn .judecători,‘de instrucție. Tribunalul Ilfov secția 2-a însă a infirmat mandatul emis de d. judecător de instrucție. Contra jurnalului tribunalului, prin care s’a infirmat mandatul, d. prim-procuror a făcut erî apel la camera de punere sub acuzare și care se va judeca Luni. Mezicogiu continuă însă de a fi arestat. Grefier. D. Vasile Lascar noul ministru «Ie interne —I Vezi ilustrația —* După cum am anunțat d. Vasile Lascar a primit să intre în cabinetul prezidat de d. Sturdza, luând portofoliul ministerului de interne. Originar din Târgu-Jiu, Vasile Lascar s’a dedicat studiului dreptului. De la începutul acestei cariere Vasile Lascar s-a distins ca advocat. Domnia sa a ocupat mai multe demnități, ca președinte al societății anonime pentru constructioni de căi ferate și tramvaiuri, avocat al creditului funciar rural, membru în consiliul de administrație al societății de asigurare «Dacia-România», elc. D. Vasile Lascar a făcut parte din mai multe legislaturi sub regimul partidului liberal. La 1896, d. Lascar a fost ministru, tot la departamentul de interne, în cabinetul Aurelian. Steaua polară (Continuare și sfîrșit.Vezi No. 322) Plecarea expediției spre Pol Constrîfis de acel accident nenorocit, La 15 Ianuarie 1900, ducele anunța lui Cagni că-î încredințează comanda expediției spre Pol, vezindu-se în neputință de a continua cu un braț legat la cât. tva Narațiunea ducelui ne face să pricepem pe aceea a tovarășului sau, ne prezintă și ne ilustrează elementele, ne face să-i apreciam importanța, să ne ațâțe curiozitatea. Și—cum notează Cagni — «acee’așî minuțiosîtate și rigoare cu care se prepara hrana, a fost și în alegerea materialului de acampament» și când s’au împărțit fruccurile destinate participanților la expediție, fiecare se adaptă pentru persoana lui, dar cu proiinerea de a face vre-o modificare care să nu fi fost recunoscută folositoare și care ar fi trebuit deci să fie ordonată pentru toți, și fiecare a primit ordinul, (care a fost cu scrupulozitate executat) de a nu purta cu dînsul orice alt obiect, fie chiar cât de mic, care să nu fie pus în inventarul. O parte însemnată a expediției era rezervată câinilor , și trebuia deci să se gândească cu minuțiozitate și la dînșii, dar calculul devenea aci puțin cam complicat, căci se stabilise deja că la alimentarea câinilor tari și viguroși ar fi trebuit să servească acei cari se arfitau slăbiți și bolnavi și că câtinii voinici și viguroși ar fi trebuit să servească în ultimele zile ale expediției de hrană oamenilor, dacă durata expediției va fi mai mare decât cea prevăzută și dacă nu se va găsi vînat. Lucrarea de încărcarea săniilor a durat de la 3—10 Februarie. In ziua de 12 Cagni, cu călăuzele Petigax și Fenoillet, a explorat coasta de la capul Germania la capul Fligely, cu o sanie trasă de opt câini, spre a căuta unde ar fi fost cu putință să se coboare cu caravana de pe colinele de ghiața ce împresurau insula, pe pack. Pentru diferite dificultăți a fost constrîns să se reîntoarcă la colibă ; la 11 Martie a plecat din nou și din acea zi începe îndrăzneață și dramatica expediție. Ea era împărțită în trei grupuri, cuprinzând 10 oameni și 102 câini. Primul grup de 3 persoane trebuia să ducă cu sine hrană pentru 10 persoane, plus ceea ce ar fi fost necesar pentru călătoria sa de reîntoarcere, care trebuia să aibă loc după 12 zile ; al douilea grup, tot de trei persoane, trebuia să aibă cu sine hrană pentru 7 persoane, plus ceea ce ar fi fost necesar pentru călătoria de reîntoarcere, care trebuia să aibă loc după douăzeci de zile ; al treilea grup, 4 persoane, trebuia să ducă cu sine hrana necesară spre a continua alte 25 zile, după plecarea grupului al douilea și în timpul duratei reîntoarcere. La 11 Martie deci începea acea dramă, care trebuia să fie împărțită în trei acte, și să numere zece personagii; și din acestea, numai patru ar fi ajuns până la sfîrșitul reprezentației, trei s-au retras după al douilea act, și trei au dispărut după primul act, dispăruți pentru totdeauna, fără să lase speranța de a mai fi regăsiți. Frigul Frigul, care a început încă d inainte de plecarea expediției, fu așa încât nu se poate nici descrie, nici închipui. Mai înainte de acea plecare, sub cort, cu 7 grade sub zero, comesenii nu făceau altceva decât să bată din picioare pe pământul înghețat, și să’șî frece mâinile cu via dorință ca masa să se termine mai curând, spre a se putea încălzi din nou umblând , și celui ce G. PRAPEL 176 Cei patru mușcari PARTEA A DOUA VII «Negreșit mina n’a explodat fiindcâ tăiasem tirul. Colonelul începu să înjure și mai rea.Apoi, cu grijă, înainta să vadă pentru ce nu merge mașina lui infernală. Atunci me vezu. Eșisem din ascunzătoare și roe pusesem în aperare cu revolverul în mână. Trase în mine prin întunerec și praf, me înemeri în picior. Trăiei și eu la rîndu-mi și-l înemeriî și maî bine. De acum n’are să maî facă zest nimănui. Poți să pleci, d-ie Iacov și d-voastră asemenea d-lor. Nimeni d’aci înainte nu se va mai atinge de zăgazul meu !in.Iniți'ail nea se bizuise ce vorba, ochii i se deteră peste cap și leșină.— Nu e nimic, afirmă chirurgul. Să-l ducem în alt cort și, peste 8 zile vei garantez că vi-l pun în picioare. — Atunci și noi pe drum, zise Iacov, să plecăm chiar în noaptea asta. Avem cai cu cari să sburăm până la gara din apropiere. Iute amicilor. Gândiți-ve că Slika e în pericol de moarte. Aidem dar pe drum ! Și d’aci ,înainte nu ne vom mai despărți, căci nu suntem prea mulți inși ca să luptăm în contra îndrăcite! creaturi! — Pe, drum ! ziseră și Guy și Ector și Alexis sărind în picioare. Ector adaogă: — N’a fost lung sfîrșitul colonelului. Și fiartof ăsta, să-ți spui drept, e un om și jumătate. Acum îraî închipuesc că treaba o să meargă neted de tot d’aci în~~ Să așteptăm sfîrșitul! replică Iacov. .— Nu cred, zise d’Aubannes, că pentru o înfrîngere, orîcât de violentă ar fi femeea aceasta, se va intimida și va lăsa partida. * • * * -Trei septemâni dup aceea, cei patru mușchetari debarcau la Havre. Iacov, îndată cum puse piciorul pe pământ, se duse la biuroul telegrafic și expedia o depeșă la Paris. Chiar în cursul zilei primi, tot pe calea telegrafică, răspunsul mătușă-sii : «Toți sănătoși, Slikia și eu ne așteptăm cât mai curînd. Dragoste. Baroana de Clairières. — Vezi, îî zise Ector, ce reu făceai de te frămîntau numai în gânduri negre. Logodnica ta e bine. Și tu, slavă Domnului, ești ca un munte. Daci înainte n’a--------‘ —- — v- U-.mom Acum am ajuns acasă, în siguranță și ne-om pune pe trai bun. La optimismul lui Ector, bănuitorul d’Aumannes răspundea cu o clătinare din cap semnificativă. Temerile lui nu se risipiseră. — Vrăjmașul pe care-l avem în față, își zicea el, se hrănește numai cu ură. Iar ura e mai puternică decât iubirea. Trebue să ne așteptăm la toate relele pulicioase. Urcând cursul Senei, mai sus de Maisons-Lafitte, vezi numeroase castele, vile, pavilioane, locuințe de burgezi, ale căror siluete albe sau felurit Colorate, se reflectă în apa limpede a fluviului. Acolo, baroana de Clairières închinase o casă, înconjurată de patru rânduri de alee de carpeni pentru timpul verei. Buna loftmoșia ei din Bretania, ca să fie mai aproape de Paris, mai aproape de nepotul ei, când s-o întoarce din America. Aerul de țară îi fusese recomandat Sickeî pentru timpul căldurilor. Și Prințesa galbenă se simțea foarte bine acolo, pe malul apei. In acea liniște, sub acea verdeață, în acel aer curat, el își redobîndise puterea și sănătatea. Ce bună e tinerețea când ,e însoțită de acea dătătoare de viață zeiță care se numește Speranță ! Și acum, nu era numai speranța, ci însăși siguranța. Numeroasele depeșe trimise prin cablul american, spusese succesul complect obținut de Iacov la insula Pompadorilor, spusese de regăsirea celor patru mușchetari. Erau clar așteptați în Franța cu curiozitate, cu interese cu dragoste. Și mai cu seamă Iacov era dorit de sufletul însetat al logodnicei sale, Prințesa galbenă. D-na Clairières chiar depeșase direct în America marchizului d'Aubannes și lui Alexis d’AÎreimpe ca să’i invite să vie cu toții la Maisons-Lafitte. Erau camere destule acolo, ca săă poată cuprinde pe cei patru amici cu toată comoditatea posibilă. Moartea violentă a ilustrului colonel Starbot, risipise cu totul neliniștea și grija Stilul, precum și a mamei sale adoptive. In lumea afacerilor, vestea construcțiuneî unui nou zăgaz, intrarea în asociație a bogatului american William Pastor, produsese o creștere extraordinar de mare a acțiunilor Pompadurilor, pân’aci discreditate, disprețuite, aruncate. Iacov redevenea iarăși bogat, și cu el și cei trei amici ai lui. Lucrul acela ciudat, nestatornic și fantastic care se numește noroc, se’ntorsese iarăși către dînșii. Toți interesații n’aveau acum decât să trăiască în voe, uitând până și amintirea zilelor rele trecute. Vila de la Maisons-Lafitte era în mișcare. Se făceau pregătiri pentru primirea oaspeților așteptați. In fine, resări ziua dorită. Un mare break lua pe călători de la gară și îi ducea la vila de pe malul Seni. Baroana și Prințesa galbenă îi așteptau în capul scării. Bucuriile cele mari nu se descriu- Sunt tăcute ca și durerile cele mari, cari sfîșie sufletul. Renunțăm dar să spunem, cu vorbe meșteșugite, bucuria logodnicilor când se văzură. Lăsăm pe lectori să o priceapă singuri. Guy d’Aubannes mulțumi cu simplitate baroanei de Clairières pentru ospitalitatea ce bine voia să-i ofere, o prime» cu multă plăcere, anunțându-i că avea să uzeze și chiar să abuzeze de ea pentru mai multă vreme. Alexis, auzind pe amicul său ca se exprima astfel, ridicase asupră-î priviri pline de puncte de întrebare. Guy însuși, îndată ce rămaseră singuri, îî dete explicațiunea pe care o dorea. — Da, înainte d’a ne gândi la noi, trebue să nu’ncetăm d’a avea mintea priponită către Iacov și către aceea care are să-i devie soție. Să ne aducem aminte de conversațiunea surprinsă de d-ra Heidler. — Insă, fiindca colonelul s’ dus pe lumea cea i'alH,v»Vj p*.șaportul dat ds Sergio Hartof, socoteam... Dar, mirag, kT avem ceva noutăți de la acest minunat Sergiu. (Va