Universul, ianuarie 1903 (Anul 21, nr. 1-29)
1903-01-14 / nr. 12
*»**r»>firme de incoronare din Delhi (India). — Vezi explicația Calendar pe anul 1»03 Ui*twd in Lutu, 13 Ianuarie.—Mart. Ermilifi C»ub lic Luni, 20 Ianuarie. — Polycape. Soarele rosar 7.42 , spune 5.13 F. București, 13 Ianuarie. Fericit acord Un fapt rar s'a petrecut cu prilejul discuției și votării de către Corpuri..O legiuitoare a proiectului de conversiune a împrumutului de 175 de milioane , represintanții tuturor grupurilor noastre politice au dtat cuvîntul spre a exprima satisfacțiunea ce țara întreagă resimte, că s'a ridicat, în sfirșit de pe pieptul ei povara unui împrumut enorm cu scadența fixă (Decembrie 1904), transformându-se în împrumut amortisabil pe care budgetul țdriî îl va putea suporta fără nici o dificultate, și prin urmare fără amenințarea pe viitor a nici unor complicațiuni politico-financiare. Ziarele oficioase au putut astfel să reproducă în întregime și fără comentarii, declarațiile făcute de represintanții tuturor grupărilor din oposițiune,—cu totul rar lucru și acesta. Ce reese din toate aceste declaration! ?—Șeful partidului conservator caspist a spus că partidul seit consideră conversiunea nu numai ca o Gestiune pur economică, ci ca ridicarea unei sarcine care îngreuna tot mersul Statului «O datorie votanta de 175 milioane,— a zis d-sa. — este o spada a lui Damocles care trebue înlăturată cât de curînd. Și chiar dacă conversiunea ar fi mai împovărătoare, ele cred că ar fi un act de bun patriotism de a o face cu o oră mai minte. Țara deci se poate felicita de această conversiune» . Represintantul în Cameră al partidului conservator ce recunoaște de șef pe d. O. Gr. Cantacuzino, d. deputat M. Vlădescu, a zis și d-sa, textual, următoarele: «Noi conservatorii am cerut totdeauna guvernului ca să urmărească necontenit situațiunea monetară și financiară străină și să prindă momentul cel mai propice pentru conversiunea împrumutului de 175 de milioane. Așa încât astăzi, când guvernul ne prezintă un proiect de lege prin care ni se aduce la cunoștință că conversiunea este realizată, oposițiunea conservatoare pe care o represint nu are decât să ia act cu mulțămire, pentru că s’a scăpat situațiunea economică a țării de o mare greutate, de un prejudiciu care, mai cu seamă în momentul de față, mărea greutatea tratării convențiunilor comerciale, de aceea eu voiü vota pentru această conversiune». Tot din punctul de vedere al îsemnătății ei economice și a legăturii ce are cu alte mari chestiuni, convențiunile, etc., a fost apreciată conversiunea de d. G. Panu, distinsul om politic care «nu face parte din nici un fel de opoziție». Toate aceste declarații, alăturate la cele expuse de membrii guvernului, d. președinte al consiliului și d. ministru de finanțe, asupra conversiunii, învestmântează o importanța ce nu va scăpa nimenit. Noi insă, și cu noi desigur mulți, foarte mulți, cei mai mulți, — am dori ca fericitul acord ce s’a manifestat cu această ocasie, și care desigur nu va rămânea fără un puternic efect în afară, să fie un început cât mai temeinic al îmblânzirii luptelor noastre politice, spre cel mai mare bine al țarei, care nu odată are nevoe de unirea tuturor fiilor ei, spre apărarea intereselor ei de viață și propășire. Din Franța (Corespondență particulară a „Uniîersului Paris, 9 ianuarie, 8iu»ți* politlist Discursul d-lui d’ Buelon în Parlamentul german, exprimând o dorință vie de reconciliation» cu Franța, a «tins într’un mod vădit lumea politică de aci. Sentimentul general este că guvernul german caută să dea o nouă orientațiune politica a sale exterioare. Urile mari se par așa de adânc pe germani și pe englezi, au făcut pe împăratul Wilhelm II și pe d. de Buelow să se gândească la o apropiere cu Franța. Se pare că aceasta, curtenită de vreun an incam și de Anglia, tot cu aceeași pasiune, are tot interesul să primească mat iniei propunerile ce-i vin din Berlin. Franța va avea să câștige mult din punctul de vedere economic acum când noul tarif vamal german constituie în mâinile d-lui de Buelow unul dintre cele mai puternice mijloace de ostilitate contra țărilor nestice. Oricum ar f. dezbaterile care se vor deschide în Camera franceză cu ocazia budgetului afacerilor streine, vor indica modul cum înțelege Franța să accepte mâna întinsă de Germania. D Kcassé va trebui să răspundă în mod direct sau indirect discursului amical a d-lui de Buelow și poate se va găsi un mijloc prin care se va face posibilă o apropiere franco-germană. Manifestația de la școala dentarii Ert,pa la orele 3, cei trei sute de elevi ai acestei școale, au întrerupt cursurile și au început să huiduiască pe supraveghetorul general, d. Laforge, de care, spun ei, au să se plângă amur. Scandalul începuse încă de Luni, dar manifestația nu avusese nici un ecou din scena se schimbă. Un apel fusese adresat pamnazilor din celellalte școli, și orele 3, noua manifestație începu. O imensă pancartă, cu inscripția următoare, fusese pusă la iosrta școalei: «Huiduiți pe Laorge ! Să sa facă un monom ! Un monom !» Manifestația dură mai mult de 2 ore și zgomotul nu încetă decât când d. Laforge, cedând în față furtunul care se ridicase, hotârt să convis cu elevii. Intrând în școală, elevii continuară zgomotul, ei cer»au înlocuirea supraveghietorului. Așa stând lucrurile, consiliul de administrație al scololei s’a întrunit ori seară. La 9 ore luna, și a examinat situația d-lui Lafarge. Resultatul acestei conferințe a fost dintre cele mai secrete și nu va fi comunicat elevilor decât azi, în timpul cursurilor. Incendiul din plați» Daumesnil Astă-noapte, la orele 1l și jumătate, s’a declarat un incendiu la usina lui Oz>*nne. Păzitorul de noapte al fabricei, anume Lecatelli, care dormea, n’a putut să observe nimic. Când s’a deșteptat, a văzut ofi scara care ducea la camera lui era în flăcări. A trebuit să se refugieze pe acoperișul unui șopron vecin. Focul nu a putut fi stins nici a doua zi. Presiunea era foarte slabă pentru a da o cantitate de apă îndestulătoare. D. Lepine, prefectul poliției, a sosit la fața locului în timpul nopții. Usina este situată într’o tofundătură unde sunt construite o mulțime de ateliere și unde se află și un garagiu de automobile Se speră că pompierii vor mărgini focul și urmă. Brutus. CRONICI FESEN,NE Arta bucătăriei acum 200 de ani Astăzi când arta bucătăriei se află pe o treaptă atât de înaltă de desvoltare, cred că este interesant pentru cititoarele mele de a ști cum se gateau bucatele acum două sute de ani. Multe din cele ce erau atunci la modă, sunt și astâzi în uz. O bucătărie complectă in veacul al 17-lea nu era aranjată »tăt de simplu, după cum își închipuește o gospodăree si moderna. Și atunci existau cărți de bucate, aproape tot atât de bogate ca și cele de azi. Cerința cea mai importantă pentru o bucătărie bună era o vatră bună și un coș bun. Pe atunci în Germania și în Franța vetrele erau descoperite, mai târziu însă fură acoperite și apoi perfecționate. In bucătărie se afla apoi o masă mare pentru vasele de aramă și de pământ, care era acoperită cu un grilaj de fer. Pentru găsirea bucatelor se întrebuințau vase de pamânt sau de fer. Firește că pe atunci, nici nu puteam vorba despre vase cu email și astfel, înainte de întrebuințare, aceste vase va fi curățite foarte bine pentru ca nu cumva să dea bucatelor un gust de fer. Pe lângă vase de fer se întrebuințau de multe ori și vase preținase de alamă sau de tinichea de aramă. 'tig Cămara juca acum două sute de ani un rol cu mult mai mare ca astăzi, deoarece gospodărește de pe atunci trebuiau să aibă în casă un mai mare depozit de alimente. Materialul întrebuințat pentru ars era lemnul sau turba. Arta bucătăriei dispunea încă de alunei de o abundență mare în zecele de bucate. Firește că cei de pe vremea aceea nu aveau încă ideea de chimia și bacteorologia bucătăriei, cu toate aceste și atunci exista deja o bucătărie dietetică și în vechile manuale de medicină se află un mare număr de rețete pentru pregătirea bucatelor la diferite boale. Se poate zice deci cu drept cuvînt al arta bucătăriei, cu toate progresele mari, pe cari le-a făcut în are*i răstimp, și acum două sute de ani se afla pe o treaptă destul de înalta de desvoltare. Olimpia. Trei ani de Min — dp — generalul Ch. Dime? (Urmare.—Vezi de la Nr. 330 până la No. 1) CAP. XV Fact cunoștința cu lordul Kitchener Sosirea mea fu oportună căci, la Nord-Vest, burghezii din Roodepoort înce prau să cedeze. Ei erau de altfel repede urmați de camarazii lor stabiliți în centru, caii, văzând apropiindu-se de dinșii o mare forța de artilerie engleză, detașară caii lor adunați sub un rondje și fugiră cât putură mai repede. Asta era retragerea pe cele mai importante pozițiuni ale mnei». De atunci, cei’au, nu mai erau în stare de a rezista chiar daca făcuseră sforțări, și era urgent de ai preveni. Am obținut atunci de la burghezii din Roodepoort că ei nu vor fugi în lungul rîului și vor risca să o traverseze mai departe la Sud. Grație acestei manopere, ei ar putea fi zăriți de cetățenii puși pe Iloningkoppes, cari, văzându-i îngind, ar pricepe nevoia de a face acelaș lucru. «Gândiți-vă la frații voștri de arme—strigai acelora c«rî erați lângă mine—și Bind-vă trebue să fugim, riscațî-vă viața pentru ca sa nu cădeți în mâinile englezilor . Burgheziî se supuseră și o porniră pe o ploie de bombe și de gloanțe. Dar ei sburau ca vântul și nici unul dintre ai nu fu atins. Unei din Soningkoppen făcură de altfel mișcarea și-i urmară înainte ca inamicul să le fi putut tăia retragerea. Din nenorocire șeapte burghezi din Heilbron luaseră pozițiuna la o oarecare distanță de ceil’alțî într’un Klipbok *) și se bâteau cu atâta înfocare, sub zgomotul asurzitor al focului inamicului, că ei nu băgaseră în seamă retragerea camarazilor lor ; rând ei văzură aceasta, era prea târziu sft’i urmeze ; Nu numai retragerea le era tăiată, dar caii lor, pe care Îi puseseră cu toți ceîl’alțî, urmaseră trupa noastră, fără călăreții lor. Intre «cești șoapte bravi se «fi« Willie Stijn, Attic van Nickerk, cei dom Laț! St»ytler și un tiner Botha. Ei fură duși prizonieri la Ceylo, dar englezii contaseră fără devormntul lor către patrie. Imr’o frumoasă noapte Steinn. Both« și cei douî frați Siegder se aruncară în noi și ajunseră !» un vapor rusesc ce se afla la câteva mile distanță. Acest vas ’i transportă în Rusia, unde sunt fericit de a spune că eî fură bine primiți. Din Rusia se duseră în Olanda și din această țară, un vas’î adusp «pre pozițiunile german» din Africa occidentală. Ei putură să ajungă la Coloma Capului prin Boesmanland și în fine, după mii de peripeții,au ajuns la comandosul generalului Herman Moritz, unde continuarâ să se lupte Unul din acești bravi, tinerul Buba, fu ucis în fața inamicului Trebue să aduc «ci omagiu acestor eroi Pământul nostru n’a produs alți oameni mai bravi și regret de a uita cele două nume care ar merita ca acelea ale lui :Hreytler, Botha, Steijn, Nicker, gloria renumelui. Ducându-me în statul liber Orange — care a devenit colonia Orange—la Capetown unde trebuia să me întâlnesc, pentru turneul nostru în Europa, cu Luis Bolha și I H de la Ray, avut fericirea de a me întâlni și cu Steinn. El îmi făgăduise o povestire mai complectă asupra acestui act eroic și asupra acestei reveniri sub drapelele noastre, îmi pare räu că nu mi-a făcut-o. Dar de sunteți cunoscuți sau necunoscuți, voi eroii cari nu aiî fost înlănțuiți și cari ați revenit în grabă pe mări și contimente spre a apăra libertatea noastră, sufletul patriei noastre, care trăește *) Ruina unui Kraal cafru din timpul lui Moselikats, în sufletul nostru și va trăi in acel al copiilor noștri, sufletul patriei vă salută. _ _____(Va urma Sclava-regină « De ce nu v'ați mai ocupat de chestiunea feministă, precum de-ați promis într’un articol precedent?» îmi scrie o doamnă Cititoarea sã mă iert». Vinovată este actualitate» care m’a făcui să mă ocup de alte chestiuni— de mai vie importanță—înscrise la ordinea zilei. In realitate, eu nici nu am numit chestiunea feminină. E un cuvît storit și un lucru și mai urit, și mă feresc d’a vorbi cât pel mai mult Promises»« să mă ocup de chestiunea studentelor în drept. Dar, constrâns astfel, văd că argumentul ar pierde din interesul lui. Va fi clar întins până la «cest alt subiect : femeia profesionistă Chestiunea rămâne astfel strîns limitată în câmpul intelectual și ne vom putea înțeleg» lesne. Prima întrebare: femeia poate se exercite o profesiune liberă ? Și »o pastă ’ntrebare aduce alta : inteligența femeei este ega’a cu inteligența bărbatului ? Psihologia nu e încă destul de înaintată ca să putem raționa Mecanismul cugetareî e înrâi «tât de rea cunoscut, că e cu neputință să se determine funcționalități» fundamentale. Necunoscând mecanismul inteligenței, nu putem să-l negăm cu nici un act cerebral. A voi, prin urmare, să stabilim un raport intre calitățile psihice ale unui individ si greutatea creerului: numerul «iroonvoluțiunilor, etc . e o teorie de diletanți, pe care nimeni nu o poate lua astâzi în considerațiune. Dacă psihologia nu știe să ne de a un răspuns, istoria nuă dă, bunul simț, prietie». Experienț« ne învață că femeia » r»uști in tot e» s's încercat să f»ca și să studieze, și că »Ü fost femei care au dat probe de o inteligență fără comparațiune superioara mediei întelignței bârbâești. Că sexul feminin nu a dat gnii superior, aceasta nu infirina teoria noastră. Aci vorbim de inteligența și nu de geniu, cie și s’a r putea în parte, obiecta că alta e puterea virtuală și altul este actul, și că, pe când: Mobaiului circumstanțele sociale îi au fost favorabile, femeei i-au fost contrarii. Și o altă rațiune este a eternitatei care face ca, în starea actuală a specior umane și cinești» încă pentru câte sute de veacuri, feme»« «re, în comparațiune cu bărbatul, mai desvolate unele calități și altele mai puțin Prin urmare, inteligența femeei nu este inferioară inteligenței bărbatului. Este evident că femeia, teoretic vorbind, a« pute» reuși să exercitez» orice profesiune liberală tot așa de bine ca și bărbatul. In practică,— d«tărind ereditatea activ intelectuală a bărbatului și m»i puțin » femee», condițiunile ambientului, m*î favorabile pentru bărbat, mai puțin favorabile, dacă nu chiar contrarii, pentru femee, dată fiind diversitatea de atribuțiunî sociale și [»miliare, precum și diversitatea de calități și potențialități psihice pentru bărbat și pentru feme»,—lucrurile stau cam astfel Nu vrea să zică, prin aceasta că baza de egalitate s’a dislocat, s’«a dislocat numai și s’au intervertit termenii de raport. Nu putem să desvoltăm aici o pagină de psihologie , și trebue, să ne mărginim a afirma ceea ce este un adever de altmintrelea nu numai psihic și chiar fisic, nu numai moral, ci chiar biologic, și anume că femeia prin unele calități este egală, prin altele infrioara bărbatului. E de ajuns să privim conformațiunea fisica și activitatea filologică a femeei, să ne gândim la funcțiunile ce natura i-a încredințat — maternitatea, «lăptarea: creștere« fiilor mai intâiü de toate — să luăm amintea« desvoltar»a următoare a unor organ» mai mult decât altele și a unor funcționalități cu deosebire de altele, pentru a înțelege evidența principiului mai sus stabilit, din care derivă acest alt, că în unele profesiuni în care predomină usul facultăților morale și fantastice, facultăților mai proprii feminilității, femeia va reuși mai bine decât bărbatul ; în altele nu*i, în care predomină întrebuințarea facultăților pure ale gândirei, ale calculului,le speculațiunei filosofice sa fi științifice, ale raționamentului, femeia va isbuti mai puțin decât bărbatul. Astfel nimeni mai bine decit femeia nu va putea să îngrijească mai cu succes fnalele sexului ei și ale «optilor ; nimeni mai bine decât bărbatul nu va isbuti în interpretare» și aplicarea dreptului. Precum Insă femeia-medio nu exclude pe obstetricul și pe pediatrul, bărbatul «vocal nu va pute» să înlăture pe femeia-avocat. Chestiunea femeei judecător sau a femeei legiuitoare intră în altă ordine de idei care nu este ca» intelectuală, într’un alt câmp al funcțiunilor sociale, de care nu avem să ne ocupăm astăzi Uneori, este o aspră necesitate, pentru feme», a se consacra unei ocupațiuni, unei profesiuni oarecare: nevoia pâinii de toate zilele care o târăște in lupta pentru viață , din profesiune »a își face o armă ca se învingă. Alte dați, » din c«usa lăcomiei bărbatului care cere averi si n cel puțin venituri. Alte dăți e dorința de a trăi bine, »«t» furia luxului Trebu» si v»dem mai inléind»ca, pe lângă muzică, pe lângă profesiunea liberă s»o slujbă, fmeea nu găsește altm’joc de câștig :n»i potrivit Hirei s«le. Al douile», trebue să ie dam barbetului conștiința datoriilor sale d» soț, adică d» suținetor al femeei și al greutăților familiei. A! trei!»,«, trebue ca atftt barbutul cât și femea să recunoască nevoia de a impune o margine pretențiunilor excesive și«finKte ale vieței, a cărei îndeplinire »fte o silință superioară a propriilor puteri și, prin urmare, o durere. Femeeî să i se acorde toate drepturile, dar dânsa, câștigânduși-l», să nu devină victima lac, i»rusâidu-lft. să nu piardă marea putere cu care până acum a dominat ce«Taltă jumătate a genului um«n In ziu» in care »ridicarea va deveni, adio frumusețe, adio încântare, adio poesie a vieței ! Domnișoara Popovici și toate celel alte cari cer suprema Satisfacțiune de a intra să discute cu bărbatul în aulele tribunalelor, mai înainte de a usi de acest drept—pentru ei, chiar și în țările în cari acest drept nu le este recunoscut, femeile îl vor avea mâine, prin forța lucrurilor—să se încredințeze daca e frumos, ci«ci e util, dacă este sănătos de a sâvîrși a ceasta. Dacă ar ști câte înjosiri și cât» mis»nul le așteaptă acolo I Sar«dâ ele d»că, după ce »a ajuns până la diplome, »ducându și și ruttivându-șî atât inteligența, nu s» convine mai bine de a f» «»rind» dânsa pentru alte garofițe, pentru sine și pentru societate ; să gândească dacă, prin înțeleaptă leg» » decișiunei muncei. de la care sp țese solidaritatea umana, pe când b[rbatul are un câmp d» activitate externă, femei a nu are unul intern și destul de întins, destul de nobil, destul de frumos spre a exercita acțiunea sa, și dacă din această deosebită atribuțiune de «ctivitate, de misiune de îndeplinit, de ideale de realizat nu derivă tocmai secretul armoniilor sociale, întocmirei familiei și a marei ordine uman». Ei nu mĕ voiu obosi de a nota de câtă dulceață de încurajare și de sprijinire împodobește viața noastru fmeea, cu instinctiva sa justeță de sentiment, cu conștienta sa răbdare, cu devotamentul său, cu spiritul său de sacrificiu, și de a revendica multe drepturi morale pe cari societatea modernă încă le nesocotește , toate nedreptățile cărora feminismul nu pregătește compensări potrivite, pentru că noi, cu legile noastre, nu putem nici odată să restituim dragei ființe tot ceea ce ea ne dă cu iubirea, d» la care singură depinde fericirea. Dar când ea se va găsi deopotrivă în drepturile și nu datoriile civile cu bărbatul, va sufiri tocmai iubirea. Până când va dura servitutea sa, să se mulțumească cu ideea ca ea, deși victimă în aparența, este totuși stăpâna noastră. Orice lucru bun sau reü pe care ’l facem în lume, e inspirat de dînși. Când noi facem poeme mari sau strofe mici, războiul și până la revoluție, este pentru dânsa. Când ne ridicăm din mulțime la orice mod, s’și zice că este spre a ne face văzuți , pe când este numai spre « ne înălța până la dînsa, spre a ne simți demni de dînsa Fernee» să știe să reziste la tentațiunea de a renunța la acest soi de servitute, dacă nu vrei să renunțe torn») la aceea ce a fost până acum» domeniul »ofi, regatul séfi, neas»ména» în lume. ken prietin de Lucs». Noul Auut dinen cu premii la „UNIVERSUL' Co«sînt abonamentulul Pentru 3 luni lei ... 6 » 6 » » . . . 11.50 » un aa le? . . . 22.50 Premiile Cu începere d» I* 115 lanurnie «903, Universul deschide un nou abonament, cu următoarele premii ce se acordă gratuit abonaților prin tragere la sorți . 1) O vi IA la Sînaia. (intrării n* construită anul aresta). 2) O mii de lei în bani. 3. O pianină. 4) Un tandem pentru damă și bărbat. 5) O pereche de cercei cu turee«se înconjurate cu diamante, în valoare de 500 lei. 6)500 [»■ în bani. 7) O brățară, lanț de aur, cu un«fir înconjurat de diamante în valoare de lei 400. 8) Un briloc mare de aur cu oglindă, împodobit cu diamante, rubine smaragde și perle, în Valoare de lei 350. 9) Un ceasornic remuritori dee aur cu 2 capace, pentru bărbat. 10) Un ceasornic de aur cu 2 cap ce, pentru damă. 11) O mașină de cusut. 12) Un bilet, dus și întors la Veneția. 13) Un bilet, dus și întors, în Ruma. 14) Un mare vas artistic lucrat, de porțelan, pus pe o coloană tot de porțelan, proist. 15) Un ceas de bronz aurit, pentru masă, în valoare de 180 de lei. 16) O mare lampă de atârnat 17) 2 candelabre de bronz aurit. 18) O oglindă de masă, de lemn sculptat. Abonații pentru 3 luni primesc gratuit 2 bilete spre a concursistr«g»rea obiectelor de mai sus. abonații pentru 6 luni primesc 5 bilete, iar abonații pentru un sn 12 bilete. T..1 abonații la Universul primesc gratuit și semnarhul Universului pentru anul 1903 precum și Unversul literar colorat pe tot timpul cât sunt abonați. To>ți abonații 1« «Universul«, mai concurează, gratuit, poti trage»» la sorți. Ve»)» 3 vremii Serbările de acoronare din Delhi (India) — Iezi ihnirului —In ultimele două săptămâni s’au arangiat cu mare pompă în Delhi, vechia și istorica rapîtat* a Indiei engleze. m«un festivital cu ocazia proclamarea regeli Eduard VII al Angliei o« împărat al Indiei (Kais«ri Hind.). Tesaurele Indiei «fi fost adus» la Delhi din vislienile tuturor principilor indieni (Nabab). La marea ceremonie de recepțiune, principele de Barod» purta diamante și mărgăritare în valoare de peste 6 milioane de franci, și Nisamol de Iaiderabab și alții nu se lăsară mai pe jos Vice-regele Indiei,Lord Curser, trebui firește, să etaleze prin splendoare pe acești principi orientalî. Astfel elefantul care i'adus pe el și pe soția sa la focu' festiv, era împodobit foarte bogat Ilustrația noastră de «zî reprezintă pe elefantul de gală cu prețioasa sa povară, după schița iuafs de corespondentul unei reviste engleze. Memoriile lui Krueger (Urmare.—Vezi de la No. 335 până la No. 10). CAP. VI Președintele Burgers In anul 1870 s’a descoperit întreaga bogăție a câmpurilor de diamant din Westgrignaland, Kimberley și in vestul republi CATANELLA MÂNA MOARTEI Mare luuion istoric-sorial de CAROLINA INVERNIZIO Pisoi OG Mina meariel v Se părea un soare roșiatec care ilumina tot orizonul. Focul aprins de ucigaș în sala de mâncare a vilei, arsese mult timp înăbușit, apoi isbucnise de o dată cu o fuîiene m»i pomenită. N ște căruțași cari veniați de la Campi îl observaseră înainte de oricare alții și dădură alarma. Curând țăranii alergară ca să stingă incendiul, însă când ajunseră acolo văzură că nu sa mai putea face nimic. Focul consuma cu furie toate părțile vilei. — Sunt persoane în casă, zice a fi unit. — O ! nenorociții ! Nu e cu putință să-i scăpăm, a fi fost surprinși ia somn Nimeni nu pricepea cum se iscase focul, insă toți tremurau de goază. Eu ne alegă și densul la fața locului și, sub direcțiunea lui, se organizară primele mijloace de ajutor. Din nenorocire focul se intenția tot mai mult; apa lipsia, era prea depărtată. Mulțimea, adunată pe alei,mulțma, făcea gălăgie. Enric se repezi de două-trei orî în mijlocul flăcărilor pentru ca să ajungă la scară. Fură câteva minute de grijă chinuitoare; femeile se rugau, oamenii admirau curagiul acelui strein. Și când densul reapăru cu fața înegrijă, cu hainele arse, cu peplul înăbușit de fum, mulțimea sbucni într’o exclamație de entusiasm. Insă Enric, cu vocea înecată de emoțiune, zise: — E cu neputință să se scape nenorociții; scara e distrusă ; camerele sunt pline de flăcări și de fum ; dacă cineva ar intra în vr’una din ele, ar peri la sigur. In vremea asta, sosiră de la Florența pompieri, mașine hidraulice funcționari soldați. Insă alergarea lor fu zadarnică. Focul își săvârșise opera distrugătoare. Fuseseră de ajuns câteva ore, pentru ca vila să devie o movilă de ruine fumegânde. După ce totul fu consumat, se rescoairă dărâmăturile și se găsiră șease calcinate unele de femee altele de copilă. Trebuiau să fi fost oasele streiqoi și ale fiicei ei. Nici o urmă a servitorilor nu se găsi și atunci se svoni că dânșii jefuiseră pe stăpâna, poate o șinucisiseră, și, înainte de fugi, dăduseră foc casei pentru a face să dispară urmele crimei. Enric nu plecă de acolo decât a doua zi, după ce membrii autorităților și mulți țărani îi strânseră mâna, felicitându-l pentru curagiul său. Sărmanul Enric II trebuise toată forța sufletească pentru a rămâne liniștit până la urmă. Plecă de la locul dezastrului spre a se întoarce la fermă: mergea împleticindu-se ca un om beat, în timp ce gândurile i se succedau vijelioase prin minte. Dânsul isbutise să scape pe Irina și cu complicitatea sa stimbioului pusese în locul ei cadavrul Satanellei. Astfel, ucigașul Evelinei, incendiarul care scăpase din mâinile lui Enric, fără ca acesta să-î poată vedea fața, auzind că între dărâmăturile casei se găsiseră oasele calcinate ale unei femei și ale unei fete, avea să trăiască în liniște, sigur că faptul lui criminal nu avuseseră martori și era pentru totdeauna îngropat sub ruinele vilei solitare. Astfel Enrie putea să lucreze și Irina, acea fiică ciudată n’avea să se dea îndărăt de la nimic pentru a regăsi pe ucigașul mamei sale. Când Enric ajunse la fermă, găsi în curte harabaua saltimbancilor pregătită pentru plecare. Șeful saltimbancilor era mai trist ca oricând, însă văzénd pe Enric tresări și schimbă cu el o privire repede. Enric se duse drept la dînsul și întrebă tare pentru ca să audă țeranii reuniți în curte . — Cum îi e copil ei ? — Saltimbancul tresări a doua oară. — Ceva mai bine, d-le, răspunse dînsul cu greutate, și pentru asta vreau să plec, cu atât mai mult că n’am vrea să fim bănuiți pentru incendiul de astănoapte. — Să n’aveți grija asta, zise Enric ; toți acești buni oameni vor putea să mărturisească că n’ați plecat de la fermă. — Da, da, ziseră țăranii în cor. Saltimbancul își trecu o mână pe fruntea’i arzătoare. — Vrei, d-le, să vezi încă o dată pe mititică ? întrebă dînsul cu umilință Am lăsat-o singură pentru că dormea. — Vreau s’o văd, exclamă Enric a cărui inimă svâcnea groaznic. Și se urcă în căruța saltimbancului. Pe salteaua proastă unde am văzut pe merindă era întinsă tot o fetiță blondă, cu perul creț, a cărei față era pe jumătate acoperită de cuvertură. Acea fetiță nu mai era Satapella, ci Irina. Emoțiunile violente prin cari trecuse o sdrobiseră într'atâta că zăcea acuma ca ațipită. Enric o contemplă cu ochii plini de lacrimi în timp ce pe fruntea saltimbancului se lăsa un nour și din piept îi sbuauia un sughiț de plâns. Enric tresări și se întoarse. — Poate-ți pare rea de ceea ce ai făcut? întrebă dînsul încet și emoționat. — Nu, răspunse saltimbancul pe același ton. Mai bine e că micul cadavru al fiicei mele a ars decât să fi servit de hrană vermilor. Și apoi d-ti mi-am promis că oasele ei vor fi îngropate în mod cuviincios. — Și’ț promit din nou asta, zise Enric. — Insă când me gândesc, ci n'o să mai văd pe KataneHa. — O s’o revezi în cer dacă vei fi întotdeauna un om cinstit, murmură Enric cu gravitate. E lucru știut cât de superstițioși și credincioși sunt acești desmoșteniți ai societăței, acest soir de evrei rătăcitori cari umblă din oraș la oraș, din țară în țară. Saltimbancul rămase iubit de cuvintele lui Enric , uriașul acesta neciopîit, care cu o lovitură de pumn ar fi spart o stîncă, păstra încă nevinovăția copilărească. — Crezi cu adevărat că sufletul copilei mele a sfisitet în cer? întrebă dînsul cu vetea înăbușită (Va urma). Silfi