Universul, septembrie 1903 (Anul 21, nr. 239-268)

1903-09-19 / nr. 257

Josef Chamberlain, fostul ministru al coloniilor engleze.— (Vezi explicația) Calendar pe anul 1908 Ortodox rouî, 18 Septembrie.—Cuv. Eli­ntenie Catolic Jolii, 1 Octombrie.— Rémy, ev. Sobrele răsare 6.14 ; apune 5.58 București, 18 Septembrie. Câștig pentru copiii săteni Ministerul instrucțiunii pu­blice a dat acum cât­va timp o circulară prin care punea în vederea învățătorilor să în­­­demne și să învețe pe elevele lor de a aduna ierburi, flori, frunze, flori, rădăcini și se­mințe din acele ce se între­buințează în medicină, cum sunt: mușețelul (romanița), floarea de teiu, de nalbă, de lumînărică, de păpădie, de mo­­lotru, de sulfină, de levănțică, de meliță, de coada șoricelu­lui, de sunătoare, foile de nalbă, izmă creață, izmă pi­perată,rădăcini de mătrăgună, de cicoare, de nalbă, de bozii, fructele de bozii, de soc, de mîjiciș, de mure, cojile de nuci. In circulară se arată cum trebue uscate toate astea și se dau­ îndrumări învățătorilor să le vîndă la farmacii, îm­părțind produsul cu elevii. Revista economică și fi­nanciară «Creditul», relevând această circulară, arată cu date extrase din statistica o­­ficială a ministerului de fi­nanțe, că aceste articole se aduc acum în mare parte din străinătate, mai ales din Ger­mania și din Austro-Ungaria.­­atâ­t cifrele după ultima publicație a ministerului de finanțe : 5.119 kgf. flori nedenumite întrebuințate în medicină ; 9.640­­ semințe și fructe medicinale; 16.693 » foi și ierburi medicinale; 48.841 » coji, scoarțe, ră­dăcini întrebuin­țate în medicină; â0.293 kilograme în total. Scoțând din această canti­tate 8500 kilgr. coji de por­tocale, lămâi și naramze, tot rămân vre-o 72.000 de kilo­grame, reprezintând o valoare de aproape 122.000 de lei. Banii aceștia, ce se duc as­­tă­zi pe fie­care an în străină­tate, ar rămâne în­­ țară, în punga învățătorilor și elevilor, dacă învățătorii vor asculta de recomandațiunea ministe­rului și-și vor da puțină os­teneală. Sunt pline câmpiile, pădu­rile și munții noștri de plante medicinale, având chiar mai multă putere de­cât cele de prin alte țări. S’ar face dar mult bine dacă s’ar asculta îndemnul minis­terului. Articolele acestea nu s’ar mai aduce din străinătate, ba am putea chiar să și mai ex­portăm, învățătorii ar avea un mic venit, care nu e de loc de prisos. Copiii ar câștiga și ei cel puțin atât cât costă cărțile și rechizitele școlare, poate și ceva mai mult. Și rezultatele acestea s’ar obține cu puțină muncă foarte sănătoasă și distractivă. Nu trebue de­cât bună-voin­­ță din partea învățătorilor. Nu ne îndoim că învățătorii își dau seamă de bunătatea și foloasele îndemnului ce-au primit din partea ministerului și că-1 vor urma cu sîrguința, pentru binele și al lor și al elevilor săteni. 105 Din Anglia (Corespondență particulară a <■ Universului») Londra, 15 Septemvrie Criza ministerială Reconstituirea cabinetului Bal­four se face cu anevoință. Nu se știe dacă aceasta provine din șo­­văila lordului Milner de a intra în minister sau din dorința re­gelui Eduard VII de a face să iasă din cabinet d. Brodrick și lordul Lansdowne, compromiși prin boroboațele lor din războ­iul cu Burii. Dar prima ipo­teză e mai aproape de adevăr, fiind-că Suveranul nu poate în­cerca să exercite o înrîurire di­rectă asupra alcătuirei ministe­rului, știut fiind că el se ține pu­rurea în afara și pe d’asupra cer­turilor partidelor. Se observă că «premierul» nu pare de loc de acord cu majo­ritatea națiunei ; el nu-i nici cu protecționiștii, nici cu liber­schimbiștiî, și e bănuit cam cu temeri cum că vrea să pregă­tească terenul pentru o întoar­cere ofensivă a lui Chamberlain și de a voi să înlocuiască pe mi­niștrii demisionați prin oamenii de pac­ cari, la cei dintâin pri­lej bine venit, să cedeze locul lui Chamberlain. In orî­ce chip s’ar reconstitui însă cabinetul Balfour, el va fi lipsit de autoritatea trebuincioasă spre a ralia întreaga majoritate parlamentară la cauza lui și a-șî realiza programul. De aceea liberalii au mare în­credere în întorsătura evenimen­telor. Nou­ tun englez Comitetul de artilerie a adop­tat un nou tip de tunuri de câmp, adică niște tunuri cu tragere re­pede pentru proectile de 15 livre. In cercurile militare se spune că acest tun ar fi superior tutu­ror acelora de același fel între­buințate în Europa. Cavaleriei­­ i se va da o sabie nouă, dreaptă și ușoară. Curiosul caz al colonelului Robertson se vorbește mult ani de cazul locotenentului-colonel Robertson, din regimentul scoțian Gordon Highlanders, căruia autoritățile militare­­ i-au luat comandamen­tul, în urma unui curios incident. După ce a fost detașat 5 ani la statul-major, locotenentul-co­­lonel a fost permutat acum cât­va timp și a luat comandamentul regimentului său. Îndată după sosirea lui, loco­­tenentul-secretar al clubului re­gimentar «Mail-Coach» ’i trimise o scrisoare în care ’i amintea că ofițerii sunt ținuți să-șî plătească subscripțiile pentru întreținerea echipagiului regimentului, fie că sunt ori nu prezențî la corp. Prin urmare, locotenentul cerea colonelului său o sumă de 1000 de franci.. Acesta din urmă avu «curajul moral»,— asta e propria-i expre­sie—de a răspunde că nu-i bo­gat, că are familie grea, și că refuză să plătească, oferind însă o subscripție anuală. Clubul refuză această ofertă și când raportul anual asupra re­gimentului fu trimis ministeru­lui de războiu, el declară că «co­lonelul Robertson nu are stima și încrederea subordonaților săi». După cât­va timp, colonelul Ro­bertson primi ordinul imperativ de a-șî părăsi postul și de a lua un concediu. Osândirea unui ofițer Tribunalul din Bow-Street a osândit era pe ofițerul Elliott Armstrong la 3 luni de temniță, pentru următorul fapt: el a cum­părat de la un negustor o lor­­nielă și un sextant valorând 400 franci pe cari le-a plătit cu un cek fals. Cum fu în stăpânirea acestor lucruri el se amanetă la un că­mătar și-și revîndu dhitanța unui student în medicină pentru suma de 12 franci și 50 bani. Elliot Armstrong a slujit în­tr-un regiment de artilerie în garnizoană la Gibraltar, unde a zăcut de insolație. De atunci el a căpătat uli­a patimă a jocului de cărți. In timpul războiului anglo­­b­ez, el comanda un regiment în yeomanry și lordul Methuen ți­nea foarte mult la dinsul. ___________ West­­nie se găsesc așa zisele mustării ?! Mustul ! Cine nu știe că e o băuturică dulce, adevărată la­crimă a strugurelui, de un gust plăcut, acrișor, răcoritor, minu­nat și pișcător la limbă, desin­­fectează gura, drege glasul, mlă­diază gesturile și curăță stoma­cul. Și când astea îi sunt cali­tățile, pentru ce dar nu l-am bea ? ! Mustăriile ! Cine n’a văzut și n’a voit să intre, măcar de în­cercare, într’o mustărie,—în acel șopron proptit în 4, 6, 8 sau 16 stâlpi,— după spațiu, —acoperit mai prin centru cu trestie sau rogoz, prin mahala cu paie sau coceni de porumb, cu totul des­chis, pentru ca lumea să poată intra pe toate părțile la must... Sub raportul igienei însă, mus­tul nu prea corespunde unei bune rețete, fie din cauza necoacerei strugurilor, fie din aceea a relei preparațiuni și conservări. Iar cât despre mustării, cu toate dis­pozițiile speciale din partea pri­măriei și poliției sanitare, lasă mult de dorit în ceea ce privește curățenia. Se impune clar con­trolarea mustului, care să fie nu­mai dulce, natural, iar nu îndulcit cu saharină sau acid salicilic, și supravegherea funcționarei igie­nice a mustăriilor, de buna con­servare a mustului și absoluta curățenie în servirea lui... Ș’acum, până ’î mustul dulce, beți la must, dar cu moderațiune , nu-1 beți pe întrecute, căci vă răs­toarnă pe tăcute... Și să vă fe­rească tataNoe de beția de must... spune biblia... Aurel Scurta. HIGIENA Mustăriile E sezonul mustului—mustăriile au început să funcționeze. Mai la fie­care colț de stradă largă se găsește instalată câte o mus­tărie. Unele mai frumos aranjate, mai mari, altele mici, abia ză­rite, îșî dispută calitatea mustu­lui... Românului îi place mustul și face chiar cură de must... Pri­măria își are partea ei de bene­ficiu, polițiștii un adăpost dulce, retras, acoperit cu trestie sau rogoz, unde la o oca de must își așteaptă fie­care prada întâmplă­rilor de noapte ; artiștii își dreg glasul și gesturile—ne găsim în ajunul deschiderea teatrului și operei,—ziariștii îșî dau întâlnire la câte o mustărie, mai de pe la mahala, pentru a protej­a la un pahar de must dulce contra oro­rilor din Macedonia... Și așa mai departe lumea petrece bine în sezonul mustului... Dar naște acum întrebarea, ce e mustul, și sub ce raport igie­ni proverb pe zi De la mână până la gură se perde adesea supa. (Slavon)a fost zadarnică, cel puțin de la a­­liații ei. De­și s’au luptat cu Rușii și au scăpat campania rusească con­tra Turcilor, Basarabia, care tre­buia să fie răsplata României, fu reclamată de Rusia. Reaua credință produse o amărăciune care n’a contenit nici odată. Nu e, poate, prea mult să spunem că duplicitatea arătată atunci a pricinuit mai mult réa prestigiului rusesc în Statele bal­canice de­cât tot ce s’a întîmplat de două generațiuni până acum. A arătat că nici o făgăduială, ori­cât de solemnă ar fi ea n’ar sili Puterea de la Nord ca să o îm­plinească. România, neîncrezătoare pen­tru tot­deauna în buna-credința Rusiei, a cheltuit 500 de mi­lioane de franci pentru fortifica­țiile Bucureștiului. Forturi chiurasate cu fer, con­struite după sistemul Gruson și Schumann, fac cetatea imposibil de luat, pe când armamente moderne au făcut apărarea a­­proape invincibilă. România a făcut tot posibilul să se folo­sească in gradul cel mai suprem de tot ce știința poate oferi. În­dărătul fortificațiilor Capitalei se află o cale ferată, care contri­­bue imens la putința ei de a se apăra. Armata ei, de 168 000 de oameni,și cu o reservă de 200.000, e aproape perfect disciplinată. Una di­n priveliștile cele mai frumoase ale vieței mele a fost o revistă de 40 000 de oameni, trecută de Regele Carol in per­soană, afară din Capitală, pe când eram ministru la curtea Sa. Am avut o amintire puternică a trădărei în chestia Basarabiei—o sugestiune că ghețarul rusesc s’ar topi în acest punct al progresu­lui său spre miază-zi. Un american d­espre România D. A. L. Gwowden, care a fost sub președinția lui Harison trimis al Statelor­ Unite în Româ­nia, publică, în marea revistă a­­mer­icană North American Review un studiu remarcabil privitor la Peninsula Balcanică. Extragem din această lucrare partea privitoare la țara noastră : România, prima în ordinea re­gatelor danubiane, este unul din Statele balcanice cele mai inte­­reresante. Guvernat de un Prin­cipe înțelept și energic din carea Hohenzolernilor, învățat, soldat, nu e de loc surprinzător ca rega­tul să aibă o armată splendidă și ca Bucureștii, capitala lui,să fi de­venit din satul­ mocirlos, cum era la urcarea lui pe tron, în 1866, Parisul Balcanilor cum e azi. Hotelurile cele mai frumoase străzile cele mai perfect împe­­trite, cel mai superb serviciu de trăsuri în Europa, sunt unele din avantagiile atribuite de mulți călători Capitalei României. Pro­pria mea observație mă înclină să cred cu putere că laudele nu sunt complimente pure ; chiar în atitudinea și purtarea claselor in­ferioare din România, eu am fost surprins să văd urmele unei mîndrii care nu uită nici­odată că ei descind din soldații lui Traian, și că ei sunt «Romani» până în acest ceas. E tradiția cea mai interesantă, pe care am intilnit-o în întreaga mea experiență. Acest lucru nu trebue­ să remâe neștiut, de aceia cari se ocupă de acest popor pi­toresc , căci el dă culoare isto­riei lui în toate epocele. Suferința și eroismul au în­semnat ultima sforțare supremă a României, în partea ce a luat în războiul­­­urcesc din 1877 —1878. Chiar acum un fior de oroare și mîndrie străbate popo­rul la amintirea îngrozitorului măcel al soldaților lui, când au înfruntat violența focului cohor­telor turcești, și, după o credință de toți primită, au scăpat campa­nia Danubiului pentru cotropi­torii ruși. Țărănimea din România a a­­răt­a­t, în acele zile teribile, că au păstrat ceva mai mult de­cât numele și mîndria Romană; a fost o demonstrație de curagiu și devotament, care a ridicat Ro­mânia sus în stima lumii; a fost o probă de tenacitate și de caracter care nu poate fi trecută cu vederea, dacă chestia supre­mației în Statele Balcanice ar deveni vre-o­dată vitală și ac­tivă. Dar dacă mărinimia românea­scă a câștigat aplauzele întregei lumi la Plevna, recompensa a­ ­ In frumos Cadou cititorii „Universului“ Toate persoanele cari vor cum­păra «Universul», ce va apare Sâmbătă 20 Septembrie și Du­minecă 21 Septembrie, și vor trimite cupoanele No. 13 și 14, din aceste două numere, vor concura în mod gratuit, prin tragere la sorți, la următoarele obiecte : Un elegant ceas de aur pentru damă. Un mare vas de metal bronzat pentru salon. Un frumos port-vizal de metal bronzat. O elegantă culie cu di­­ferite paiTuimiri. O zaharniță de cristal cu picior de­ nichel. Două coșulețe de cris­tal port-bijuterii. Toate persoanele din Capitală pot depune cupoanele la portarul stabilimentului «Universul», iar cititorii din provincie le vor tri­mite prin plic deschis cu marca de 3 bani, sau le vor depune la depozitarii noștri până Joar 25 c. Sâmbătă 27 curent va avea loc tragerea, încântat și mândru că-î găzduește (Vii aplauze). Generalul Garibaldi mulțumește primarului pentru cuvintele pe cari i le adresează și orașului U­­dine pentru primirea ce i-a fă­cut. Aci ori­ce discuție politică trebue înlăturată și cu toții să ne amintim că suntem și rămâ­nem italieni. El apoi spune că se va reîn­toarce la Udine spre a asista la inaugurarea unei pietre monu­mentale care să amintească cum că în acea sală se începe o eră nouă. După aceea se tratează ches­tiunea națională în raport cu sco­purile congresului. Au luat cuvîntul mai mulți membri și, criticându-se cu as­prime atitudinea Italiei oficiale, se nasc mai multe incidente. De od.ră Ricciotti Garibaldi exclamă: «Doui Garibaldi s’au coborît în mormînt. «Eu am uitat totul și uit totul. Trecutul nu mai există, nu tre­bue să ni-1 mai amintim, nu mi-l voi mai aminti ; am trecut cu buretele pe d'asupra și totul s’a șters!.. Ce să mai vorbim în acest moment de o Italie oficială ? Noi ne adresăm poporului ita­lian , și poporul italian e compus din toți, începând de la rege până la cel din urmă dintre ce­tățeni !» Acesta a fost momentul de cel mai mare entusiasm. Apoi s’a aprobat o ordine de zi, care face urări ca toate par­tidele italiane să se unească pen­tru menținerea integră a dreptu­rilor naționale din Trieste și Trento. In ședința de după ami­azî s’a votat o felicitare tinerime! stu­dioase din Trieste și Trento și din Dalmația pentru lupta ce o duc spre a apăra limba și cul­tura italiană. S’a aprobat o propunere ca să se retragă din școlile balcane hăr­țile geografice și textele ce nu au granițele naturale și să se în­locuiască cu nume italienești nu­mele slave și germane impuse de Austria teritoriilor italienești. S-a votat egalizarea complectă a italienilor născuți în țările geo­­grafice șle italiane și deslipite de regat, s’a aprobat formarea de comitete iredentiste și a unei federațiuni balcanice ca pavăză contra ambițiunilor austriace. Don Giuseppe, pentru ilias italia (Corespondență parte a ziarului « Universul") Udine, 14 Septembrie. Congresul iredentist «l’ro Patria» Azi s’a ținut în orașul nostru congresul iredentist «Pro Patria». La acest congres au luat parte toate clasele sociale : tineri stu­denți și lucrători, doamne și dom­nișoare, bătrâni și tineri, depu­tați și senatori. La banca pre­șe­­dințială stau generalul Ricciotti Garibaldi și d-na sa, comanda­­torul Perissi, secretarii comite­tului dr. Fabris, Vuici și Piazza, senatorul Di Prampero, deputa­ții Girardini, Caratti, Cavagnieri, Taroni și abatele Silvestru. Sunt de față peste 200 de con­­gresiști; adeziunile sunt foarte multe. Dr. Fabris declarând congre­sul deschis, salută și mulțumește generalului Ricciotti Garibaldi și primarului din Udine. Com. Perissi aduce mai în­­tâiu o salutare respectuoasă fiu­lui veneratului duce ai celor o mie și apoi congresiștilor, în numele orașului Udine, care e Congresul Asociației Române pentru înaintarea și răspândirea științelor Iată ordinea de zi a congresului și expoziției acestei societăți . Congresul se va deschide Dumi­necă, 21 Septembrie, orele 10 d. a., în aula Universitate­ (sala Senatului), din București. Membrii Vor trebui să aibă asu­pra lor cărțile de membru. Pentru acei cari vor sosi în dimineața acenei zile, se vor afla bilete chiar la in­trarea silei. Persoanele, cari doresc a avea bi­letele cu reducere pe căile ferate, vor trebui să se conforme anunțu­rilor făcute , să fie înscrise ca mem­bri, plătindu-șî taxa de 5 lei, sau să fi plătit cotizațiunea pe 1902, cel puțin, la societatea medicilor și na­­turaliștilor din Iași, sau la societa­tea română de științe din București, sau la societatea de științe din Iași. Tot la ușa sălii congresului și la secretariat se găsesc insignele de membru pe prețul de 2 lei. La această ședință vor vorbi d-ni C. Robescu, primar al Capitalei, care va saluta­­ pe membrii congresului; C. C. Dimitrescu, rector al Univer­­sităței din București ; Sp. Ilaret, ministrul instrucțiunei publice ; C. I. Istrati, președintele congresului. Se va procede în urmă la alegerea președintelui congresului din 1904 și a vice-președintelui, ce va pre­­sida în urmă­ la 1915 ; se vor alege un secretar general și un casier. La orele 2 d. a. se va deschide expozițiunea, pe splaiul general Ma­­gheru No. 2. Nu vor lua parte la această serbare de­cât persoanele invitate și membrii congresului, cari vor avea­ cartea de legitimațiune. Publicul nu va fi admis de­cât cu începerea zilei de 22 cor. Expoziția va sta deschisă până la 19 Octom­brie, când se vor împărți recom­pensele. Ea va fi deschisă 7’ 1 nie de de la 9 dimineața până la 5 d. a. • Pentru public, în timpul septe­­mânei se va plăti la intrare 1 leu. Duminecile 50 bani. Duminecile, când elevii școalelor vor veni în grupe regulate, nu vor plăti de­cât 10 bani de persoană. La deschiderea expozițiunei vor vorbi d-niî: dr. Istrati, Stoicescu, ministru al domeniilor, sau Haret, ministru al instrucțiunei publice. In seara zilei de 25 Septembrie se va da o reprezintațiune de gală la Teatrul Național, în onoarea con­­gresiștilor, cari vor avea intrarea liberă. Luni, 22 Septembrie, se vor începe lucrările congresului pe secțiuni. Ședințele se vor ține de la 9—12 a. m. și 2—4 d. a. In prima ședință se va alege : un președinte, un vice-președinte și unul ori 2 secretari, după impor­tanța secțiunii și a lucrărilor. Se va putea alege și un președinte de onoare. Luni, 22 Septembrie, la orele 8 și jumătate seara, se va ține în aula Universității conferința d-lui profe­sor dr. I.­ Felix, asupra ultimelor progrese ale igienei. Marți seara, 23 Septembrie, orele 8 și jumătate, tot în aula Universi­tate­, va vorbi d. profesor Gr. Crețu despre : «Orbire asupra literaturei științifice române până la 4880». în timpul congresului se vor face și următoarele vizite, rămânând ca membrii să se împartă după voință : Luni, 22, de la 3—5, se va vizita : Institutul botanic sau instalaliunca pentru distribuirea apei. Marți, 23, de la 3—5, morga sau Wbăcăria d lui Gr. Alexandrescu. Miercuri, 24 col., de la 2—5, fabrica de tutun, Jouî, la orele 2 d. a., se va ține o ședință generală a secțiunilor u­­nite, în­ aula Universitatei. Se vor discuta : proiectul de statute al Asociațiunei și cestiunile de interes general. Se va alege orașul în care să se întrunească congresul la anul viitor și în 1903. Se va declara în­chis congresul. In seara zilei de 24 Septembrie se va da banchetul. Excursiunea proiectată pe valea Prahovei, nu va­ avea loc, de­oare­ce direcțiunea căilor ferate n’a admis reducerea de 50 °­ C. în acest scop, membrilor cari pleacă din București. O CUGETARE PE Zi Două lucruri sunt nedespărțite de minciună : multe făgădueli și puține scuze putut să fugă după ce au furat 20 mii de franci.* * * Din Lisabona se anunță că re­gele Portugaliei a amnistiat un mare număr de criminali politici. * La Budapesta a­ fost un duet cu sabia între deputatul Nagy și avocatul dr. Kurucz. Acesta din urmă a fost grav rănit la cap și la brațul drept. Un alt duel cu sabia a fost în Poszony, între locotenentul Mah­ier și comerciantul Dank. La a treia repriză locotenentul a fost foarte grav rănit la cap și la pept. Starea sa este îngrijitoare. Ziarele grecești vorbesc des­pre o apropiere între greci și al­banezi, spre a se apăra contra popoarelor slave din Balcani. * Soția cantonierului Ver din Prejmer, lângă Brașov, in urma unei certe în familie, s’a înecat într’un fiu cu un copil în vîrstă de 5 luni. Soțul ei auzind despre acea­ta, s-a sinucis, trăgându-și un glonte de revolver in cap. ¥­v «World» din New-York și alte ziare pretind că niște aventurieri americani, ajutați bănește de că­tre capitaliști din New-York, pregătesc o lovitură contra Co­lumbiei, spre a pune mâna pe istm și a proclama acolo o repu­blică independenta sub protecto­ratul Statelor­ Unite, cari, încli­nând­u-se înaintea faptului împli­nit, n’ar mai putea de­cât să sprijine pe naționalii săi. « Ancheta, ce se urmează cu ac­­tivita­te la Paris și la Aix-les- Bains, a convins pe magistrați că întreita crimă din vila Solms a fost săvirșitâ de rău-făcători cosmopoliți, organizați în bandă, dintre cari unii studiază crimele de făcut, dreășază planurile și dau instrucțiuni complicilor lor, cari trec numai pe locul crimei. Jandarmeria a luat urmele a 3 indivizi cari, în noaptea crimei, au luat cu chirie o trăsură și s’au dus spre granița italiană. Se spune că acum câți­va ani Jules L..., cunoscut sub numele de «frumosul Arthur»­și marchi­zul de T....ar fi tras 2 focu­ri de revolver, fără a o atinge, asu­pra Eugeniei Fougare, care îi refuza bani. Tînăra n’a reclamat, dar trăia mereu cu frica de a­­cest șef de rău­făcători. * * lose­ Chamberlain, fostul ministru al coloniilor engleze — Vez'i ilustrația — O telegramă din Londra ne-a comunicat zilele trecute știrea despre demisia lui Chamberlain, ministrul coloniilor în cabinetul prezidat de lordul Balfour, din cauza neaprobărei proiectului seu­ de impozite. Ilustrația noastră de astă­zi, reprodusă după ultima fotografie, reprezintă pe demisionatul mi­nistru Josef Chamberlain, care a jucat un mare rol în războiul dintre engleză și boerî din Africa de Sud. Se crede că succesiunea lui Chamberlain va trece la lordul Milner, guvernatorul Africei de Sud. ——. I ■ —— m » ■ ■ [UNK] [UNK] Știri din străinitate — Prin vastă — Guvernul turcesc a comandat la Essen 96 baterii de tunuri cu tragerea repede. w * Primul ministru Zanardelli, fiind bolnav, nu va putea însoți pe regele Rusiei la Paris. * * Comisiunea Camerei deputați­­lor maghiari a decis ca deputații kossuthiști Lengyel și Rigo să ceară scuze în plină ședință din cauza purtărea lor, incompatibilă cu demnitatea parlamentară. * ♦ * Consiliul de război­ din So­pron a condamnat pe soldatul Viosz Bela la 8 luni închisoare și să mai servească încă un an în armată, din cauză că a făcut demonstrație luând parte la o în­trunire kossuthistă.­­ O bandă de 12 indivizi au­ spart stația Villefranche (Franța) și au jefuit-o. Au dispărut o mulțime de co­lete ; altele au fost sparte. * † † La New­ Jersey (Statele­ Unite) a fost prinsă o­ broască țestoasă care trage 490 kilograme. Ea a fost trimeasă muzeului din New­ York, unde 12 funcțio­nari ai lui s’au așezat pe carapa­­cele animalului și ei au fost ast­fel fotografiați.* ¥ ¥ Pe când șe­ful­ comptabil al unei mari case din Washington, însoțit de un amploiat, se întor­cea cu o trăsură de la Bancă, unde încasase sumele necesare la plățile săptămânale, niște ban­diți au aruncat sub trăsură o bombă de dinamită. Șeful­ comptabil a fost omorît, amploiatul său este foarte greu ră­nit, ca și vizitiul. Bandiții au * .* Coligrnal­io provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 16 Septembrie — Bac.TM Crima din Grozești.—O ve­che și înrădăcinata ură exista între locuitorii N. Iftincu și N. Gh. Pro­­cope, din Grozești. De câte ori se intilneau, se luau la ceartă și dese­ori s’au și bătut. Erî, pe când If­tincu se ducea la pădure, se întîlni cu Procope și cu surdo-mutul As­­ianache N. Dogaru. Cearta începu din nou și de data asta Asian­acus Dogaru, părându-i-se că e vorba și de ea, aplică câte­va lovituri pu­ternice lui Iftincu. Victima căzu și muri. Rovii­ o. Constanța Ars de vin­. —. Copilului Manu­ Milache, în vârstă de 7 ani, din Seimeni, voind să frigă porumb în lipsa părinților săi, apropiindu-se de foc, din neglijență ’i s’au aprins hainele.—Până să vină vecinii, ne­fericitul copil a fost ars foarte grav. După câte­va ore de suferință, co­pilul Mania Mitache a încetat din viață. Hoț­ împușcat.­In noaptea de 13—14 Udris Caim­ea Seici, în vârstă de 46 ani, din cătunul Șabm­an, in­trând în via locuitorului. Hagi Tu­­dorache D­tru ca să fure struguri, a fost împușcat de către păzitor. Intr’o stare gravă Ydris Cairne? Seid a fost dus la spital de către tatăl său. Sunt foarte puține speranțe de scăpare. Panica din circul Braun.— Asupra panicei din circul Braun din localitate, despre care v’am telegra­­fiat, vă comunic următoarele amă­nunte : Erî seară, în timpul reprezentației, un copil apropiindu-se de cușca ur­șilor, a fost apucat de picior de către un urs, care scoțând urlete înfioră­toare, încercă să-l tragă în cușcă. Publicul asistent la această scenă, împietrit de groază pentru un mo­ment, s’a năpădit spre ușa de eșire, țipând și înghesuindu-se. In această învălmășeală mai multe persoane au fost ușor rănite. Copilul a fost salvat, grație inter­venției unui servitor al circului. Tragedia Obreno Vicitor ROMAN ISTORIC ORIGINAL &« <ă.­n.a Sofia ItTâ&ejA © Proprietate literară a ziarului «Uni­versul». — Reproducere oprită PARTEA A TREIA CAP. 11 Scrisoarea Nataliei de la Dă­­muțeni.—Întâlnirea lui Milan cu Artemizia la insula l*rin­­chipos. IVeșterea lui Obreni. —Scrisoarea­ lui Prunca că­tre Ca­rșnir.—împăcarea lui Milan cu Natalia.— Primirea a trăi u ei­­ fi a Nataliei de Sul­tan și de Țar.—Alexandru se declară major prin lovitură de stat, sprijinit de radicali și progresist! «Nu voia îl nici­odată ca el !» /ar pe de altă parte cumpăna minței de copii a lui Alexandru IsA4la_iaad­A manuală. a.­a­tât prin vederea bogățiilor, pala­telor, formalităților nesfârșite, cât și prin faptul că un împărat, fără păreche prin putere și bo­găție, dă atenția persoanei lui. Alexandru, într’un moment de mândrie, trebui să-și zică cu un ton de îngâmfare : «Și eu sunt eu», de vreme ce am fost pri­mit și sărbătorit. In lume faptele mici se înlăn­­țue cu cele mari. Un eveniment e în­tot­dea­una fiul altuia, zic Chinezii, și­ e foarte adevărat. O scîntee poate da foc unui oraș întreg ; un lucru de nimic e dese­ori pricina unei ne­norociri mari. Primirea strălu­cită a lui Alexandru pe la toate curțile europene a lucrat, de­si­gur, foarte mult asupra caracte­rului lui și a evenimentelor ce se vor desfășura. La Ischl a fost primit de ase­menea cu mare pompă. La L’acîs a vizitat înmreintăi cu Milan pe președintele Car­not. Regenții, setoși de mărire și vizite, au crezut de-a lor datorie a purta pe regele Alexandru pe la toate icoanele din Europa. La întoarcerea în Belgrad, a fost primit de popor cu ovații. 1903 Martie. «Iubite domnule Cazimir, «In Serbia iar e tulbure cerul politic. Admirabilă lecție de is­torie am învățat aici ! Dar neno­rocirea e că n’am talentul de is­toric , căci eșî putea face o operă nemuritoare și de folos pentru alte popoare; ori­cum,îțî voiu is­torisi , pe scurt, domnia radicală. «Se înșelase amar Milan, cre­­zînd că dacă pune liberali și nu progresiștî în regență și pe ra­dicali la guvern, lucrurile se vor împăca ! «La cel mai mic lucru zbuc­­nesäe bourliers în l’â jaestaftU. siL. guvern ! Cât despre certele din­tre partide, acestea merg adesea pân’ la crime și asasinate. Un redactor de la un ziar radical a ucis pe un deputat liberal. Gala­­sația, unde sunt radicali, casează condamnarea la moarte, găsind că sunt circumstanțe atenuante ! «Mai în fie­care zi isbucnesc neînțelegeri chiar între miniștrii radicali. Vuinî, ministru de fi­nanțe, demisionează din pricină că deficitul nu se putea acoperi cu dările câte erau, și, mai cu seamă, nu-i lăsau mână liberă de­ a executa pe partizanii guver­nului. Discordiile se țin lepi, se ceartă de la tot soiul de între­prinderi și de construcții, fie­care voind să tragă spuza pe turta lui. Se fac împrumuturi și se fură de cei mai șmecheri. Cearta fiind din ce în ce tot mai mare, a trebuit să demisioneze întreg cabinetul. ,_jGu wesiÄ CikJu _ aiufifis. și Pasion idealul, e însărcinat cu formarea ministerului. Se for­mează ministerul cel mare. «Discordia în partidul radical crește mereu. Clubul desa­probă politica lui Pasioi, zicând că­: contrară programului, Pasici, fi­­ind la guvern, vede că nu tot ce se propune și fagăduește în opoziție se poate și împlini fi­ind Ioi putere. Ratid, președin­tele Camerei, demisionează și a­­menință că împreună cu disi­denții se vor retrage și din club. «Pe de altă parte liberalii duc o luptă înverșunată împotriva guvernului. Avadiumovici învi­­nge pe Pasid că face budgete fictive, și că va trebui din nou să se împrumute pentru plata a­­n­ui­taților. Se învinge de felu­rite fraude. Pradicalii și liberalii se tratează reciproc de hoți și pungași, pare că și-ar spune tit­luri de nobleță. Intr’o țară civi­lizată iaviauia putea fi spălate da­cii cu due­luri ; aci, lucru curios, se ceartă, se bat, se asasinează, dar nu se aude de dueluri. «Timp de două ani, cu­ au fost radicalii la putere s’au mâncat mereu între ei, chiar în guvern ; nu mai vorbesc de disidența radicală din afară. «Se vorbesc lucruri nu toc­mai frumoase despre moartea lui Proliei, unul dintre regenți, sunt invinuiți că ar fi fost otrăvit. Radicalii ar fi voit să vîre pe Pasici în regență, ceea­ ce ar în­semna că regența și guvernul să fi fost pe mâna partidului ra­dical. Regenții sli fi bine aceasta și de aceea nu vor să convoace Skupcina în sesiune extraordi­nară, fiind siguri că s’ar alege Pasiei. Pasici atunci își dă demi­sia, crezând că nu va fi pri­mită. A fost însă o cursă bine întinsă. Când Pasici a venit, și-a demisia lui Bașiid i 4 £ Sâil cu mult sânge rece, o luă zi­când : «A­i demisia, bine,» și o puse frumușel în buzunar, în­sărcinând pe dată pe Avakumo­­vici cu formarea unui cabinet liberal, voind să-șî întărească partidul, pe când va fi Alexan­dru maior. Se hotărî luptă în­verșunată în­potriva radicalilor. «Poziția guvernului radical era critică, nu numai din pri­cina certei lor între dînșii, care ajunsese scandaloasă, prin tot soiul de învinuiri reciproce, dar, mai ales, prin faptul că nu mai puteau găsi bani în străinătate. Și în Serbiea e curat vorba neamțului: «Ai parale, aî curaj, n’aî parale n’aî curaj.» Oidată ce străinătatea închide punga, gu­vernul trebue să-și facă bagajele. Radicalii pierduseră creditul în streinătate prin purtarea lor față de finanța franceză, austriacă și engleză, din cauza modului cum $­feri SSISilM SkMito­ffla BArtit­lului săreî, turesuri­i și a căilor ferate. E drept că finanța streină vrea să ia prea mult, dar în Orient nu-l minune ! Austro-Ungaria nu dădea bani din cauza rusofilis­­mului radicalilor. Dările se in­­casau numai de la adversarii politici. «Ai noștri» nu plateau birurile, că doar de ce sunt la putere ? Așa că guvernul era redus la moartea prin inaniție. N’aveau nici cu ce plăti cupoa­nele, nici le­gile funcționarilor și ala armatei. Chestia era critică de tot. Statul sârb era întocmai ca un negustor, care lucrează cu bani străini, iar mărfurile le dă pe credit. Bancherii îi fac de­o­­dată creditul, iar clienții nu vor să plătească datoriile ; atunci ju­­pânul într’o bună dimineață n'are cu ce plăti nici leafa băeților din prăvălie, dar încă plățile.

Next