Universul, ianuarie 1904 (Anul 22, nr. 1-29)
1904-01-14 / nr. 12
S TA T ANUL XXII No. 12 MIERCURI 14 IANUARIE 1904.1 ABONAMENTE BOEStulA I STRtSAT&n Lpi <4.. 50.—Trei Iun» 10 K G.SCfc Sas ® luia 20 • 1*3 Cana €.0 A.£*oaain prunesc grau> \ «Universul literar» Scolora». 1 Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrația.: Strada Brazoianu. 11 București Generalul Kegeorgis, comandantul jandarmeriei din Macedonia.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1904 Ortodox Marți. 13 Ianuarie.—Mart. Emil și Stratonic Catolic Marți. 26 Ianuarie.—Polycarp Soarele răsare 7.28 , apune 4.57 București, 3 Ianuarie 1904. Relații economice Dintre toate chestiunile ce s’a anunțat ca vor face obiectul celor mai apropiate desbateri parlamentare, desigur ca acea a noului tarif vamal va fi care va prima—ea este cu adevărat și cea mai de actualitate, cea mai urgentă, față de preocupările generale de îndrumare a viitoarelor raporturi economice dintre toate Statele. Tariful vamal nu va fi însă, firește, decât un prim punct de temelie și de plecare, în rezolvarea întreagă a chestiunii acelor raporturi dintre țara noastră și țeriie străine. Va rămânea de văzut cum și ce fel vor avea să stabilească nouile în aveli și legături economice. O problemă importantă va fi pentru noi, în această ordine, stabilirea viitoarelor raporturi cu Austro-Ungaria ; de aceea nu vom putea îndestul să ne îndreptăm și să ne ațintim atențiunea asupra manifestărilor ce se produc și acolo, în legătură cu chestiunea aceasta. Din mișcarea de până acum, interesant pentru noi e punctul de vedere al industrialilor austriacî. Și e destul de caracteristic că industrialii austriacî nu lipsesc de a se manifesta fără întrerupere în sensul intereselor lor, facând să reiasă cât mai clar și mai puternic, în ce mare măsură aceste interese sunt acelea ale Austriei însăși. De curând, în clubul industrial austriac s’a accentuat din nou și cu întins răsunet in presă și în public, marea importanță a debușeului țărilor din Orient și în special al României, pentru industria austriacă. Cifrele, ca și argumentele, sunt deja bine cunoscute și la noi. Concluzia industriașilor austriaci este : Dacă în urma unor măsuri vamale aceste debușeuri ar fi pierdute, aceasta ar fi o lovitură de moarte pentru industria austriacă. Firește, industrialii austriaci caută să pună în evidență, și interesul nostru de a căuta relațiuni economice și vamale mai strinse cu Austria. Deși nu a vizați așa de mult la debușeul monarhiei vecine pentru produsele noastre, cum e de pildă Serbia, redusă prin situația ei geografică aproape exclusiv la acel debușeu, ni se amintește totuși ca exemplu exportul eventual al vitelor, ce nici noi n’am putea să facem decât tot numai în și prin Austro-Ungaria. Exemplul, e drept, este de natură a ne atinge în diferite chipuri. Nu putem uita că exportul nostru de vite a fost nimicit, prin războiul vamal de odinioară și, ceea ce va fi mai greu de înlăturat din discuția nouă, prin măsuri piezișe de pretinse precauții veterinare... Așa cum stăm noi față de Austro-Ungaria nu mai avem cine știe ce mare lucru de pierdut, dar am avea, e drept, ceva de câștigat, — și dacă acest ceva ar fi un debitsed sigur și... sincer al produselor noastre agricole (grâne, etc.) și înrudite agricole (vite mari și mici), desigur că încheerea unor raporturi mai strânse economice și vamale cu monarhia vecină, ar fi o mare și însemnată chestie de desbătut. Din Macedonia (Corespondență parte a ziarului «Universul») Monastir, 4 ianuarie 1904. Anul care a expirat va ocupa negreșit o pagină importantă în istoria evenimentelor care s’au desfășurat vre-o dată în Macedonia. Cu încheerea acestui an memorabil, nu pare a se sfârși toată seria operațiunilor cari au emoționat lumea politică și ale căror țintă nu e un secret pentru nimeni. Anul 1903 nu fost decât preludiul evenimentelor ce rămâne a se mai desfășura până se va ajunge la soluțiunea problemei balcanice, problemă plină de pericole și de dezastre. Eventualitatea unui războiu cu Bulgaria nu pare de loc exclusă date fiind pe de o parte pregătirile ei, iar pe de alta atitudinea Turciei care ține pe picior de războiu o întreaga armată cu toate sarcinile care apasă peste budgetul ei așa de dezechilibrat. Nu rămâne decât prezența bandelor lui Sarafoff la fața locului pentru ca să arunce tăciunele aprins în ierbărie. Publicul creștin, însă, din Macedonia nu se arată așa de pesimist în aprecierile lui cu privire la liniștea acestor părți așa de greu încercate. In ajunul sosirei comisiunea de control, în prezența reprezentanților europeni cu misiunea de a pacifica și organiza aceste ținuturi, ar fi o nemaipomenită îndrăzneală și o mare răspundere pentru bulgari ca să mai reînceapă opera de răsturnare și compromiterea combinațiunilor austro-ruse. In vederea dec! a aplicării reformelor în spirit larg și de natură a împăca pretențiunile tuturora, propagandele naționale și politice din Macedonia s-au pus să desfășure toată activitatea lor ca prin tot felul de mijloace să reușească a obține cât mai multe voturi în așteptare ca preponderența lor să cuprindă anumite zone, după numărul partizanilor la ideile lor. Cum însă aici în Turcia creștinii se deosebesc după confesiuni, ar urma ca românii și parte din bulgari să treacă drept grec prin faptul că bisericește ei depind de patriarhia greacă. Pentru acest rezultat clerul grecesc și agenții pan-eleniști fac mari sforțări și așează de mijloace nepermise pentru ca să violeze vocea conștiinței pe lângă credincioși, ca nu cumva să renunțe la pretinsa lor naționalitate grecească. In satele bulgărești, încercate greu de evenimentele din vara trecută, agenții greci au reușit să obțină trecerea lor la biserica patriarhistă. Pe acești bulgari grecii îi consideră ca zestrea lor și îi numesc greci «bulgarofonî», cuvint prin care cred a dovedi că origina acestora e grecească. Unele din aceste sate au refuzat chiar ajutoarele distribuite de arhiereu bulgar de frica mai mult a autorităților turcești. Această timiditate a bulgarilor o exploatează, agenții pan-eieniști pentru ca să înmulgă de sub juridicțiunea exarhului bulgar și să mărească numărul patriarhiștilor pe care se bizue pentru o eventuală distribuire după zone a influenței naționalităților din Macedonia. Dar aceste agitațiuni pan-eleniste au fost deja în mare parte paralizate prin intervenirea agenților bulgari. In Macedonia, deși deocamdată domnește liniștea, sunt însă multe rămășițe de ale bandelor revoluționare care scapă vigilenței poliției turcești. Acești revoluționari deghizați și-au făcut apariția în satele amenințate de agenții grecizmului și au amenințat pe țărani cu moartea de vor da semnăturile lor ardiereilor greci. Șansele decide reușită prin bulgari prezintă foarte puține speranțe pentru arhiereii greci, a căror influență slăbește pe zi ce me jrge. Toată atențiunea lor acum e încordată asupra românilor. Dacă și aceștia vor izbuti să scuture jugul patriarhal, așa de periculos existenței lor naționale, atunci prezența arhiereilor greci în multe din eparhiile lor va fi un nonsens. De un timp încoace deci propaganda pan-elenistă desfășură o activitate febrilă pentru a menține disciplina în rîndurile lor tulburate și a zădărnici evoluțiunea firească ce se anunță în masa populațiunea române. Mijloacele însă, de care omurea s’au servit grecii, pentru a ține în adormire conștiința națională a elementelor de sub domnia lor spirituală, sunt prea uzate, prea ruginite ca să mai aibe efectul de altă dată. Ex-comunicarea în biserică, cea mai amenințătoare armă de altădată, azi e privită ca inofensivă, producând impresia unor moravuri decăzute, cari necinstesc prestigiul bisericei orientale. Cei mai deștepți dintre agenții pan-eleniști susțin că România n’are interese directe in Macedonia și că consideră pe românii macedoneni ca un obiect de schimb. De aceea propaganda națională română, zic eî, a fost condusă fără stabilitate și o mai de aproape îngrijire. Aceste argumente însă le spulberă unanimitatea reprezentanților națiunei române în vederea de a se acorda fondurile necesarii pentru zidirea de veci a școlilor și bisericilor pentru românii macedoneni. România deci nu se poate dezinteresa când e vorba ca elementul românesc din dreapta Dunărei sâ ocupe locul ce se cuvine în concertul naționalităților din Peninsula Balcanică. Ar fi, credem, un act de înaltă prevedere politică din partea grecilor, dacă n’ar privi cu dușmănie desvoltarea națională a românilor macedoneni, în vederea că inamicul lor comun câștigă teren pe zi ce merge. Năzuințele elenilor de a greciza elementele de altă rasă nu pot fi considerate decât ca o utopie, prejudițioasă intereselor lor, căci în campania lor de desnaționalizare, e firesc ca elementele, a căror existență etnică e periclitată din partea grecilor, să se alieze cu inamicii lor pentru a scăpa de pericolul grecesc. Dacă orizontul politic al Macedoniei nu se va mai tulbura, dacă reformele propuse de Austria și Rusia vor prinde și vor avea ca urmare pacificarea Peninsulei Balcanice, e de sperat ca o perioadă de desvoltare pacinică să grăbească reculegerea românilor pentru a se organiza, a se afirma și a se constitui în element de sine stătător pentru a corespunde marei meniri ce o poate avea. Comisiunea de control asupra aplicărei reformelor, reprezintată prin cei două asesori civili pe lângă Hilmi-Pașa, e așteptată din zi în zi. Plecarea însă neașteptată pentru Salonic a lui Hilmi- Pașa, care a avut loc azi, a dat naștere la diferite svonuri, cari spun că s-ar fi ivit dificultăți din partea turcilor pentru primirea comisiunei de control. Membrii comisiunei mixte de reforme au fost trimiși în concediu până ce se va simți necesitatea rechemarea lor la Salonic. Parmi GRQNICI FEIEMINE Femeile medici în America. La noi nu sunnt decât puține femei cari studiază medicina. In America, doctoresele și studentele în medicină sunt legiune. Se știe, într’adever, că nicăeri femeile nu se bucură de mai multă libertate, de mai multă inițiativă și autoritate ca în Statele Unite. Acolo e convenit că femeea are drepturi la toate privilegiile bărbatului. De unde provine această situație privilegiată a femeilor de peste ocean? Mai intern, din faptul că în timpul primelor două secole ale colonizarei, femeile erau de 100 de ori mai puțin numeroase decât bărbații. Puterea lor se afirma în proporția slăbiciunelor numerice. Chiar și azi, deși în proporții mai mici, populația masculină e mai numeroasă decât cea femenină. Femeei americane nu a fost deci greu să-și menție influența ei socială, în timpul acelor răstimpuri. Formând ligi, cluburi și societăți nenumărate, ele fac să se voteze, când vor, legile cari le plac, de către consiliele statelor și chiar de către congresul din Washington, atâta timp cât ele nu se ocupă de afaceri propriu zise." Lista drepturilor și a privilegiilor cucerite astfel de către întregul sex ar fi prea lungă de arătat aci. Dar mai curând decât pretutindeni aiurea, ele se bucurară de dreptul de a-și agonisi traiul și de a scutura tutela ori cel puțin robia economică a bărbatului. De la 1869, femeile din Pensilvania obținură de la guvernul Statului dreptul de a frecventa școalele de medicină și de a obține diploma de medic. Dir asta nu fu de ajuns ! Femeile, cari învinseseră în mod oficial prejudecățile curente contra inaptitudinelor pentru studiile serioase, aveau sa întâmpine opoziția interesului bărbaților. Studenții din Filadelfis, aflând că femeile vor fi admise la facultatea de medicină, au delegat la 6 Noembrie 1869 pe câțiva dintre înșiș, aleși dintre cei mai puternici boxeri și printre campionii matciurilor de football. Țelul lor era de a-șî manifesta în mod cât mai sgomotos posibil nemulțumirea față de administratorii spitalului și da a se opune, în realitate, la admiterea femeilor în clinice și la cursuri. Aranjându-se în monom, ei au insultat pe studente la eșirea lor da la cursuri, le-au urmărit pe strade, unde studenții tuturor celor i’alte facultăți și colegii s’au unit cu ei și au sporit insultele. A doua zi, când femeile s’au prezentat în amfiteatru, spre a asculta lecția profesorului, fură primite cu urlete, fluerăturî și miorlăituri. Iar studentele se întrebau: «Pentru ce au fost oare alungate Pieile Roșii din Pensilvania?» A ținut mult timp această ședință de înjurături, de reflecțiuni jignitoare pentru studente și de aplauze ironice. Ele nu răspunseră insă nimic. Atunci sexul tare își schmmbă tactica. Ei acuneară asupra studentelor motoroare de hârtie, mucuri de țigări, și aceia caii se aflau aproape de ele le murdăriră rochiile cu scrum de țigări. * * Progresele făcute de atunci sunt vădite, dar sau făcut anevoie. In America medicina se termină în 4 ani. S’a imputat doctoreselor din Statele Unite că nu fac studii decât de formă, că se mărită imediat după sfirșirea studiilor și că încetează de a profesa medicina. Dar dinsele protestează contra aceste afirmări. S’a făcut deunăzi o anchetă spre a se afla adevărata situație și s'a găsit că din 244 diplomate, 108 urmează a profesa. 76 au arâtat cifra veniturilor lor: 34 câștigau 100 dolari (5000 franci) pe an și mai mult, fără a atinge totuși 2000 dolari ; 20 câștigau între 2000— 3000 dolari; 10 între 3—4 mii ; 5 între 4—5 mii dolari ; 3 între 5—15 mii de dolari ; 4 indicau sume variând între: 15—20 mii dolari pe an (75—100 mii de franci). Media se ridica la aproape 3000 dolari (15000 franci)". Silvia. ÎNTRUNIREA comercianților gălățeni (Prin poștă da la corespondentul nostru particular) Galați, 11 Ianuarie. Decăderea comercialui și starea de stagnație a portului nostru a provocat printre comercianții, industriașii și proprietarii din localitate o vie agitațiune. Camera de comerț, cu drept cuvînt, a început să ia măsuri pentru a se pune stavilă acestei triste stări și pentru a se aduce îndreptarea ei. In acest scop a avut loc audiența la M. S. Regele, căruia președintele Camerei i-a expus starea de decădere a comerțului nostru ; în acest scop desele consfătuiri între comercianți la Camera de comerț și Uniunea comercială ; în acest scop prezenta întrunire, la care au fost invitați și reprezintanții orașului în Parlament, ca în de comun acord să se avisese la mijloacele de îndreptare și îmbunătățire a comerciului din portul nostru. La apelul făcut de Camera de comerț au răspuns majoritatea comercianților, industriașilor și proprietarilor cum și diferite persoane cari se interesează de soarta comerțului nostru. Dintre reprezintanții în Parlament au participat la întrunire : A. Papadoppol, D. Cerkez, W. Stoikowitz, C. Renișache, deputați și P. Macri, G. N. Gamulea, senatori. Președinte al întrunire a fost ales d.N. Madgeru, președintele Camerei de comerț, iar secretari d-nii Ursu și T. G. Ionescu-Tegion. Cwutotsîrea d-lui Sadgearu D. Madgearu mulțumește reprezintanților în Parlament cari au răspuns la apelul Camerei cum și numeroșilor comercianți cari au venit ca Împreună să discute și să aviseze măsurile necesare unei bune îndrumări a comerțului și portului gălățean care sunt atât de decăzute. " Atinge chestiunea neajunsurilor ce comercianții le întîmpină din partea docurilor, vorbește de curba de la Bărboși (linia Tecuciu-Barboșî) și tunelul de la Berești. Dradgearu se oprește și discută pe larg această din urmă chestiune a ANUN CíuKi PsS- 11 0 Uf jîuia corp 7 Bani Pacîv „ 2 înserțiî și reclam VW* left ív,la REDACȚIA : Strada Brazoianu, lt.1 Telefon.—Adresa telegrafică «Universul! l|Plș| arătând că înființarea tunelului de la Bărboși va fi salvarea comerțului nostru. D. Madgearu mai vorbește și despre avantagiile ce le-ar aduce egalizarea tarifelor care pentru portul nostru sunt cât se poate de ridicate. D-sa e convins că nu guvernul e nepăsător față de plângerile gălățcenilor ci șefii de la ministere îl duce în eroare. Cere, dacă nu e posibil să se dea tot pentru gălățeni, să se înființeze o piață a pescăriei , cherestele în care să se concentreze comerciul lemnăriei care azi e numai un transit, desființarea taxei de jumătate la sută și înființarea teritoriului liber. Se unește cu propunerea d-lui senator Gamulea, exprimată d-lui ministru Porumbaru cu ocazia vizitei în localitate, de a se institui o anchetă din ingineri care să studieze punctele din memoriul uniunei comerciale, memoriu care întrunește fructul inteligenței comerciului gălățean. O. Fernie D. Fernie, unul din cei mai mari industriași, declară că nu e de acord cu preopinentul. D-sa arată că linia dublă Tecuciu- Barboși nu poate aduce nici un pericol pentru Galați, căci ea nu face decât să accelereze traficul transporturilor din Moldova și să facă ca materialul rmani să nu stea prea mult prin stații în neactivitate, deoarece stația Bărboși, fiind finală între Brăila și Galați, avantajele vor fi proporțional egale pentru ambele porturi. Susține facerea tunelului de la Bereștii și a îmbunătățirilor cerute în memoriul Uniunei comercianților și industriașilor apărând cu energie direcția c. f. r. în contra învinuirilor ce i se aduceau de aici ca provocând neajunsuri comerțului. Aduce laude acestei instituțiuni cu care, zice d-sa, țara noastră ar trebui să se fălească. Arată că aceasta e a patra oară de când reprezintanții orașului sunt convocați pentru a se consfătui asupra intereselor orașului care, cu pași repezi, merge spre ruină. Spune că guvernele ar trebui să aibă programe economice, iar nu politice. Se ridică contra favorizărea unor porturi în defavoarea celorlalte, demonstrând că este în paguba Statului și cere dreptate și egalitate în distribuirea avantagiilor atât pentru portul Galați cât și pentru celelalte porturi ale țarei, după pozițiunea geografică a fiecăruia. Opinează ca porturilor nefavorizate de pozițiune geografică să li se dea alte avantajil pentru a le asigura bunul mers al afacerilor fără însă a ruina pe un altul prin favoruri artificiale, dăunătoare țarei. Se adresează reprezintanților în Parlament rugându-i să muncească pentru salvarea Galațului, căutând a aduce la îndeplinire punctele din memoriu. Făcând astfel, dînșii se vor bucura de recunoștința cetățenilor. Cuvîntarea și propunerile d-lui Fernie au fost primite de toată asistența. D. Bănea -sa arată că punctele din memoriu au fost aprobate de toată lumea care dorește binele Galațului. Se ridică contra șicanelor la care sunt expuși comercianții din partea direcției docurilor. Arată că din cauza acestor șicane șlepurile cu marfă evită a se opri la Galați sau Brăila și trec direct la Sulina spre a descărca. Pe lângă șicanele de la docuri, comercianții se mai împiedică și de formalitățile îngreuitoare ale comunei, vamei și tarifeie absurde ale căilor ferate române. Toate acestea nu aduc decât daune și pagube Galațului. Cere a se egala tarifele pentru Galați ca și pentru Brăila. D. senator Gannilca D-sa se unește la opinia d-lui Fernic în ceea ce privește dubla linie ferată Galaț-Tecuciu, deoarece dînsa nu va putea aduce nici o piedică mersului lucrărei. Arată că c-iorvesc ridicarea Galațului dar nu se poate aduce la îndeplinire atât de curând. D-sa cât și coiegiil d-sale ar vroi ca înflorirea orașului să se poată face în 24 ore, e însă peste putință. Vorbește despre facerea liniilor ferate printre hambare și recunoaște că vina pentru că nu s’a făcut tunelu! Bereste a câtorva funcționari superiori de la direcția G. F. R. Promite ca va munci și nu va capitula până ce nu va reuși să poată satisface cerințele comercianților Gălățeni. Contrar, spune d-sa, imi voiu depune mandatul. II. deputat Cerchez spune că d-sa simte nevoile orașului ca și comercianții și industriașii gălățeni. Că a luptat mult pentru realizarea cerințelor lor, dar că în trei ani e imposibil să se poată îndrepta. Decăderea Galațului se datorește, spune d-sa, mai multor chestiuni. Intre acestea sunt: drumurile de fier, porto-franco, greutățile de la vamă și docuri, etc. Arată că direcția căilor ferate a contribuit mult la starea de decădere a Galațului. Nu guvernele trebuesc acuzate, zice d-sa, ci acea mână ascunsă care le împiedică să lucreze și care o formează inginerii de la direcția C. F. R. Expune rezultatul convorbirilor avute cu d. ministru Porumbaru și opunerea inginerilor de a se face tunelul de la Berești. Spune că construirea liniei Tecuciu-Barboșa nu e prevăzută în buget, ci se studiază, deci galățenii să nu se teamă. Arată că linia dublă ar fi o adevărată nenorocire, pe când tunelul ar satisface cerințele comerciului din 7 județe din Moldova. Promite că dacă nu se va lua vre-o măsură pentru îndreptarea Galațului, va depune, ca și d. Gamulea, mandatul. Moțiunea D. Madgearu mulțumește din nou d-lor reprezentanți asigurându-i de credința și respectul ce comercianții au pentru d-lor. D. D. Draganescu dă citire apoi următoarei moțiuni : «Comercianții, industriașii și proprietarii din Galați, întruniți azi 11 Ianuarie 1904, la’ Camera de comercia din acest oraș, spre a ne consfătui împreună cu reprezentanții noștri din Parlament în privința mijloacelor necesare pentru ridicarea portului Galați ; «in urma celor expuse de vorbitori și având în vedere dreptatea cererilor noastre cuprinse în Memoriul uniunei comerciale și industriale, am decis în unanimitate : «Guvernele Să se preocupa serios de situația nenorocită a portului Galați, căutând să aducă la îndeplinire de urgență propunerile de îndreptare cuprinse în memoriul Uniunei comerciale. Cerem deschiderea tunelului de la Berești, căci suntem dureros surprinși de a vedea că direcția G. F. R. voeste a construi o nouă linie dublând linia Tecuciu-Barboș,fără a se gândi câtuși de puțin la deschiderea liniei Galați-Bârlad prin terminarea tunelului de la Berești,linie cu care s’a cheltuit 25 luni, milioane de lei și stă de 12 ani neexploatată, tocmai la punctul cel mai important, perzându-se astfel aproape 2 milioane anual, dobânda acestui capital și care bnie în orice caz trebue să aibă prioritate întrucât este cu mult mai importantă pentru comerciul de la Dunărea de Jos și pentru desvoltarea economică a Moldovei. «Invităm pe reprezentanții noștri, reprezentanți înputernicițî aî intereselor noastre în Parlamentul țăren, să susțină energic aceste drepte cereri ale gălățenilor pe lângă guvern și în Corpurile Legiuitoare și a întrebuința toate mijloacele de care dispun și autoritatea cu cari i-am învestit pentru aducerea lor la îndeplinire». Moțiunea e primită cu aplauze. Coresp. Congresul Băncilor populare (Prin poștă de la trimisul nostru special) Focșani, 11 ianuarie 1904. Grație pozițiunei sale centrale, Focșanii, acest punct unde își dau mâna cele două părți principale ale țărei, era indicat ca orașul cel mai nemerit pentru ținerea primului congres al Băncilor populare. Trenurile care au sosit azi în gară au adus sute de congresiști din toate părțile țărei. Țăranul din Dorohoiu se întâlnea cu cel din Severin. Toți își dedeau mâna cuprinși de același sentiment de frăție și uniți în gândul înălțător de a luptă pentru propășirea economică a țărei. Aspectul orașului Orașul e îmbrăcat în haine de sărbătoare. Drapele tricolore fâlfâe pe toate străzile. Mare parte din congresiști sunt îmbrăcați în costumele lor naționale. Dânșii vizitează orașul în grupuri. Străzile orașului, de obicei monotone, prezintă astfel cea mai mare animație. Localurile publice sunt literalmente pline. Restaurantele, în deosebi, sunt luate cu asalt. Patronii și chelnerii sunt zăpăciți de acest potop de consumatori,și fac afaceri splendide. Din fericire, autoritățile locale au avut laudabila prevedere de a fixa mai dinainte tarifele mâncărilor și ale locuințelor, așa încât congresiștii n’au putut fi spoliați, după cum se face de obicei în asemenea împrejurări. La Bristol Marea sală a restaurantului Bristol era de asemenea tixită de congresiști. Imensa masă a frăției în jurul căreia se strânseseră atâțea săteni, forma o priveliște din cele mai frumoase. Convorbirile erau din cele mai animate. > 1 Se. diSci.it« . chestia zilei, aceea a băncilor populare. Fiecare din congresiști se întrecea spre a releva foloasele aduse de aceste instituțiuni și-și promitea să-și pună umărul spre a duce la cel mai desăvârșit succes ideia salvatoare a Băncilor populare. în cursul mesei, d. Săveanu, prefectul județului, însoțit de d. Mamigonian, polițaiul orașului, și de d-uii Duca, sub-directorul Băncilor populare, Dumitrescu-Bumbești și Zanne, inspectori, au vizitat în două rîndurî sala, spre a se convinge că congresiștii nu sufereau nici un neajuns. Convorbire cu un congresist Vecinul meu de masă era un sătean voinic, cu portul național. Vorbea cu atâta animație și părea așa de convins în privința celor ce spunea, încât am crezut nemerit a intra în vorbă cu deosul și a-I ruga să-mi arate vederile sale în chestia Băncilor populare. Interlocutorul meu, d. S. Grădinăriți, era din comuna Mărginenii- Munteni, din județul Bacău, și inițiatorul Bancei populare din localitate. Vom reproduce pe scurt convorbirea ce am avut-o cu dânsul. —Cum ți-a venit d-tale ideia de a lua inițiativa înființărei unei bănci? —In anul 1900,cu toate că eram în armată, dar aveam prilejul de a veni des acasă. Ruina pe care o făceau cămătarii fără de scrupule printre rîndurile consătenilor mei mă revolta din ce în ce. Căutam un mijloc de a putea scăpa satul meu natal de această pacoste, când aflai, de prin ziare, înființarea primelor Bănci populare. Era salvarea, îmi procurai un statut și mă pusei pe lucru. La început treaba a mers din greu. Cu încetul însă isbutiî a convinge pe mai mulți săteni de utilitatea proiectului meu, așa încât puturăm pune primele baze ale băncei noastre. Persecuțiile unui primar Din aceeași zi sur obiectul celor mai nemiloase persecuții din partea autorităților noastre comunale. Banca noastră, care amenința să jignească în viitor atâtea interese meschine, era privită cu ochi foarte reî. Consfătuirile ce le țineam pentru propășirea băncei, precum și în scop de a ne instrui unii pe alții în chestiunile economice, erau privite ca niște mișcări revoluționare. Persecuțiile creșteau pe zi ce trecea și pe cât membrii societatei sporeau. Așa încât fui dat în judecată ca tulburător al ordinei publice, și chiar pentru tentativă de omor. Cu toate acestea dreptatea a învins, cu toate că m’a costat mulți bani și mult timp. Am convingerea că banca noastră va trăi și va înflori din ce în ce. — Ce capital aveți ? — Deocamdată o mie de lei, plasați în împrumuturi pe gaj și pe garanții. Nu împrumutăm decât țăranilor care au nevoe să-și cumpere pluguri și alte unelte agricole. Dacă n’ar fi existat persecuțiile de care v’am vorbit, apoi am fi avut un capital de zece ori mai mare și mulți țărani am fi scăpat de mizerie și de carnala ruinătoare. — Dar de alte bănci ce părere ai? — Acolo unde băncile se bucură de concursul primarului, ele au o stare înfloritoare. In alte părți, unde inițiatorii sunt expuși la persecuții din partea cămătarilor, apoi merg șchiopătând și trebue multă tărie de voință ca banca să nu se desființeze. — Dar cine ve silește să alegeți astfel de primari care nu vă dau mână de ajutor? — Apoi nu știți cum merg alegerile la noi ? Candidatul îmbată satul și alegerea se face cum e mai rea pentru comună. — De altfel, cum sunt țăranii noștri ?T- Sunt foarte buni și ascultători. Cel mai mulți dintre dînșii au calități cu adevărat prețioase. Așa încât, daca țăranii noștri ar avea conducători luminați și desinteresațî, ar putea în scurt timp egala în progres pe țăranii din Belgia și Scandinavia. Un naționalist fervent Interlocutorul meu se anima din ce în ce. Dînsul se declara ca un vrăjmaș neîmpăcat a tot ce putea sâ înstrăineze pe țăran de la iubirea moșiei părintești. Nu putea să sufere nici decum pe spinarea țăranului hainele orășenești. Săteanul trebuia, să poarte cămașa tradițională țesută de mumă-sa. Combatea cu pasiune educația care îndepărtează pe țăran de la plug și-l împinge spre micile funcțiuni. Considera cuvîntul de țăran ca un titlu de cinste și-șî făcuse niște Generalii Degeorgis, comandantul jandarmeriei din Macedonia — Vezi ilustrația — Dăm astăzi portretul generalului italian Degeorgis, numit comandant al gendarmeriei din Macedonia. Generalul de divizie Degeorgis, în vîrsta de 55 ani, care a fost comandant al diviziei din Cagliari (Sardinia), face parte din arma geniului și a fost mult timp în statul major al armatei italiane. El este un distins ofițer și om foarte cult. 16 Finea Blestemați ROMAN DE P. MANETTY PARTEA INTEZA V Când ajunse la palatul prefecturei de poliție, prefectul se afa deja în biuroul său, înaltul funcționar, după ce citi cartea de vizită pe care i-o aduse un ușier, ordonă ca ilustrul vizitator să fie imediat introdus. — [mi închipuesc ceea ce ’mi procură onoarea vizitei d-tale. d-le contp, zise prefectul dupe ce se înclinase adânc înaintea generalului. — Se poate, răspunse contele zîmbind ușor. Am venit să aflu riscai lămuriri în privința asasinatului despra ,jare pe zice că a fost comis în pavilionul palatului meu din strada Rivoli. — Sunt la dispozițiunea d-tae, d-le conte. Și-l pofti cu un gest să ia loc pe o canapea. Generalul șezu și urmă imediat : — Drama s’a petrecut cu adeverat în locul și în împrejurările povestite de ziare? — Da, eu însumi am comunicat ziarelor acele informațiuni. — Așadar pavilionul palatului meu a servit la săvârșirea unui omor și a unui furt? — Tocmai — Facut-am vr’o arestare? — Nici una și nu avem indicii îndestulătoare ca să descoperim pe făptaș. Un singur lucru am putut să stabilim cu siguranță, anume că ucigașul Giarisei Garcin este și autorul furtului considerabil comis la banca Lefebvre. S’a constatat de asemenea că criminalul a lucrat singur, n’a avut nici un complice. — Dar știți în ce mod a putut mizerabilul să pătrundă în pavilionul meu și să locuiască acolo mai mult timp, pe cât se pare ? — Cum a pătruns? — Desigur, pentru că eu n’am permis nici o dată, nimănui, să locuiască în pavilion. Prefectul de poliție făcu un gest de uimire. — Dar noi am crezut până acum că tînerul elegant pe care'l căutam cu activitate, luase pavilionul cu chirie de la d-ta, și contam mult pe informațiile ce ai fi putut să ne dai despre dînsul. Dar atunci cum se face că el a putut să locuească mai mult de două luni în pavilion, fără să'l alunge nimeni. N’aî d-ta în Paris vr’un om care să’țî supravegheze casa ? — Da, am pe intendentul meu, un anume Lermond și mărturisesc că sunt foarte uimit de neglijența lui, căci îi știam omul datoriei. El trebuia sâ se ducă în fiecare săptămână la palat și la pavilion cu persoanele însărcinate să aerisească odăile și să facă curățenie. Prin urmare e imposibil să nu fi observat prezența unui străin în casa mea. Dar spune-mi, pentru ca să fi putut intra în grădină și în pavilion trebue să fi spart portița și ușele? — Deloc. Portița și ușele sunt întregi și broaștele foarte bune. Tînărul acela s’a servit de chef. Aceasta o confirmă și vecinii cari l’au văzut de mai multe ori deschizând cu cheea portița din zidul gradinei. Eî au crezut că ’ți este chiriaș. Dar n’am vorbit încă cu intendentul d-tale ? — încă nu î-am trimis vorbă să treacă pe la otel la n ore. — O să-ți fiu recunoscător dacă, după ce vei vorbi cu dînsul, îl vei trimite la mine. El singur trebue să fi cunoscând pe misteriosul locuitor al pavilionului. — Din ce presupui asta? — Din chiar cuvintele d-tale. Cum n’ar fi observat prezența unui strein într'o casă încredințată îngrijirea lui? Dar mi se pare că eu ghicesc cum s'a făcut... D. Sarmond, neștiind că are a face cu un mizerabil, i-o fi închiriat pavilionul. — Fără știrea și învoirea mea? — Intrigo, intendentul a fi crezut că de vreme ce n'ai venit d'atâția ani prin Paris, se poate lipsi de permisiunea d-tale spre a’șî spori veniul. Fața contelui de Grandmaison se posomori. — Dacă d. Lermond ar fi făcut aceasta, ar trebui să mărturisesc că s’a schimbat foarte mult. zise dînsul. Apoi urmă îndată. — Ai ordonat să se sigilezi pavilionul ? — Desigur. — Așadar eu nu voi putea să intru acolo ? — D-ta ești stăpânul casei și cu al decât să fixezi ora în care veî voi să vizitezi pavilionul pentru ca doui agenți să se afle atunci acolo spre a’țî deschide ușile. — Nî convine să trimiți agenți azi pe la ora unu ? — Cum nu d-le conte, zise in feciul de poliție însoțind până în ante-camera pe ilustrul vizitator. Bătrânul Ludovic aștepta pe stăpânul său in vestibulul oțelului și, de îndată ce-i zări, alergă înaintea lui. — De ce au așa mutră proastă? Ce s’a întâmplat ? îl întrebă contele. — Mie nu mi s’a întâmplat nimic, slavă Domnului ; dar nu e tot așa cu bietul domn Lermond care e mai mult dincolo decât dincoace. — Ce stai de vorbeștiesc iamă generalul. — Adevărul, d-le ; d’acum trei luni, d. Lermond s’a pus în pat cu niște friguri carî păreau un lucru de nimic; apoi cu încetul, boala a sporit, așa că azi bietul om e pe moarte. — Și eu incepusem să-l învinovățise de neglijenții esclama contele cu un ton de adevărată mâhnire. N'a nu de pierdut nici un minut. Trebue să mă duc la el inciata. Du-te și-mî adu o birjă. După jumătate de oră, bătrânul general Se afla la căpătâiul intendentului său, care nu ar fi sperat nici o dată să vadă lângă sine, în ultimele’ momente, pe omul pe care ’l servise anî îndelungați, întotdeauna cu credință. Se păru chiar că prezența contelui avea un efect bine-făcător asupra stărei muribundului, căci dînsul redobândi oarecare forțe și mintea i-se lumină. — Nu știu cum să-țî mulțumesc, d-le conte, că Dumnezeu te-a inspirat să vizitezi pe sărmanul d-tale Lermond. Acum mor liniștit, zise intendentul. — Nu vorbi de moarte, amicul meu. Sunt sigur că d-ta o sâ te vindeci și o să urmezi a’mî da concursul d-tale prețios în administrarea intereselor mele, răspunse contele strîngând cu căldură mâna muribundului Care dădu din cap cu tristeță. — Vai, murmură Lermond, simtest bine că o să trebuească să-ți faci treburile fără mine. (Va urma)