Universul, decembrie 1904 (Anul 22, nr. 331-344)

1904-12-04 / nr. 334

1 ANUL VII, nr. 334 — Sâmbătă 4 Decembrie 1904^ 5 Ban­ in mini ftTstrám­áta«® Fondator: LUKH CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA SEBASTIA ȘI ROMIN!STRIIÎA­­ — d­. Strada Brezoianu 1­­ Aprizi >cam vapoarelor de războiu cu cărbuni­(Vezi explicați») Calendar pe anul 1904 Ortodox Vineri, 8 De membri».-Pr. Sofonia Cotoni« Vinari. 18 Decembrie.—Adelaida soarele răsar» 7­31 , apuce 4.20 București. 3 Decembrie Bănci populare urbana In ședința de Miercuri, A­­dunarea deputaților a votat proiectul de lege depus de d. deputat I. D. Procopiu prin care se aduc mai multe mo­dificări unora din articolele legea băncilor populare. Modificările simt isvorîte din experiența făcută cu băn­cile sătești și dintr’o nevoie simțită. Ast­fel, s'a urcat la 300 de lei suma împrumuturilor scu­tite de taxe de timbru (art. 9). S’a dispus ca băncile să­tești să poată admite ca mem­bri locuitori din mai mult de două comune, de­oare­ce în multe localități, unde sunt comune mici, nu se găsesc numai în două din ele nu­mărul suficient de membri. Pentru desvoltarea creditu­lui la gaze și pentru înlesni­rea operațiunilor, s-a admis ca mai multe bănci populare, care întrunesc fie­care în parte condițiunile legei, să se poată federa între ele și biuroul a­­cestor federațiuni să lucreze direct cu casa centrală. Tot pentru ușurare, s-a pre­văzut ca corespondența băn­cilor populare cu Casa cen­trală să fie scutită de taxa Pentru băncile cu un capi­tal mai mare de 10000 lei, s'a urcat de la 15 la sută partea din beneficii destinată chel­tuielilor de administrație. In sfîrșit, proiectul votat de Adunarea deputaților dă sa­tisfacere nevoilor micilor a­­gricultori carî nu locuesc la sate, ci în marginele orașelor. Deja de cât­va timp acești locuitori, de prin unele oră­șele de provincie, au început a constitui bănci populare. Dar aceste bănci nu puteau­ profita de avantagiile legea băncilor populare, pentru că pa­runt sătești. Spre a înlătura acest incon­venient, s’a intercalat după art. 36 din legea băncilor po­pulare sătești și a casei lor centrale următoarele dispozi­­țiuni: «Băncile populare formate de locuitorii muncitori agri­coli din comunele urbane se vor constitui și vor funcționa conform disposițiunilor lege­ de față; «îndatoririle puse prin a­­ceastă lege și prerogativele acordate primarilor comune­lor rurale și judecătoriilor co­munale se vor îndeplini și executa de judecătorii de pace din orașul de reședință al băncei. «Actul constitutiv și statu­tele unor asemenea bănci nu se vor legaliza de­cât după aprobarea dată de adminis­trata Creditului agricol și a casei centrale a băncilor po­pulare sătești. «De asemenea, când s’ar con­stata câ vre­ una din aceste bănci s’a îndepărtat de la me­nirea ei, administrația Credi­tului agricol și a Casei cen­trale a băncilor populare să­tești are dreptul de a le re­trage toate avantagiile legel de față». De­sigur că aceste dispozi­țiuni vor contribui foarte mult la înmulțirea și prosperarea micilor bănci populare orășe­­ nin Turcia (Corespondență part­ a ziarului »Universul”) Constantinopol, 28 Noembrie. Ceea­ ce se petrec» astă­zi în Turcia constitue una din acele anomalii cari fatalmente aduc curva autorilor lor. In istorie nu găsim preced­ nte de căt la Bi­zantini și la Polonezi. E vorba de tactica ce au a­­doptat-o Turcii în Macedonia. Departe de a sa gândi la urmă­rirea bandelor grecești, ea le to­lerează, ba încă le ajută pe as­cuns ca să opereze în contra ban­delor bulgare. Cu alte cuvinte tactica turcilor constă în a con­trabalansa acțiunea bulgarilor în Macedonia printr'o acțiune din partea grecilor, fără ca Turcia să facă vre­un sacrificiu în a­­ceasta privință. Conceperea unei asemenea idei, atât de fericită după turci, se atribui lui Hilmi Pașa, inspectorul general, pentru aplicarea reformelor în Mace­donia. Cum a raționat el? Dintre naționalitățile creștine conlocuitoare în Macedonia, cel mai de temut sunt bulgarii, în­­tăi pentru că sunt numeroși și al doilea pentru că se întind până la granița Principatului Bulgariei. Grecii, ori­cât de mare su­n­ pro­paganda lor în Macedonia, nu constitue un pericol serios pen­tru această provincie, de­oare­ce la baza propagandei grecești stă un element strein, adică o mare parte din români cari nu au revenit încă în conștiința națională. Cât despre propaganda română, ea nu prezintă, după Hihai-Pașa, altă importanță în Macedonia decât că slăbește pe cea grecească în pro­fitul bulgarilor. Și fiind că din­tre cele două propagande, ro­mână și greacă, aceasta din ur­mă este pentru moment mai tare, Hilmi-Pașa caută să o a­­jute spre a fi o stavită desvol­­tării bulgarilor în Macedonia. Ca urmare acestei politici, Românii suferă, cererile lor drepte nu sunt luate în vedere de către autoritățile otomane, iar grecilor li se tolerează până și bandele de ucigași. Mai este un motiv care a de­terminat pe Hilmi-Pașa la per­secutarea Românilor și anume : ideea că aceștia ar face cauză comună cu Bulgaria, că ar trece la exarhat. După cum se vede, Românii sunt condamnați să sufere con­secințele ideilor greșite ale lui Hilmi-Pașa asupra politicei din Macedonia. Acum, abstracție făcând de interesul naționalităților creș­tine din această provincie, și având in vedere numai interesul Turcilor, să reflectăm puțin a­­supra tacticei lui Il­lmi-Pașa. Foarte bine, se favorizează ac­țiunea antariilor greci, liberi sunt aceștia de a măcelări po­­pulațiunea bulgară după cum s’a văzut în multe părți ale Mace­doniei și în special acum în urmă la Zerevkci, liberi sunt să urmă­rească și bandele bulgare și să se bată cu ele, dar toate acestea se fac pe pământ turcesc și cre­dem că nu grecii ori bulgarii vor fi responsabili de atrocitățile lor. Alt­cine­va «payera Ies pots cas­­sâs» cum zice francezul. Și să Se siguri turcii că vor plăti scump politica lor de astă­zi, o vor plăti cu perderea Macedoniei pentru a cărei apărare întrebuințează a­­ceste mijloace desastrosse. Atâta inconștiență nici nu s’a mai pomenit ! In loc ca să ia măsurile cele mai energice pentru a stârpi ori­ce urmă de tulburare într’o provincie din care n'au plecat încă agenții civili, rus și austriac, nici ofițerii de jandarmerie streini pe cari i-au adus revoluția bulga­rilor din anul trecut, în loc ca să arate o nepărtinire strictă față cu deosebitele naționalități din Macedonia, turcii fac contrariul. La Zelenici consulii rus și aus­triac au constatat că un polițai­­ și cei câți­va jandarmi cari pă­zeau satul lipseau de acolo în noaptea în care s’a comis mă­celul. Garnizoana din Ne vesca fi­ind înștiințată la timp de pre­zența bandei grecești la Zemenkcî, nu s’a mișcat din loc de­cât a doua zi dimineața E de mirat cum turcii nu-șî cunosc propriul lor interes­ cro­ic T EmiMb Îngrijirea tenului Metoda cea mai noua de a în­griji tenul este foarte complicată și neplăcută. Mai întâi fața este acoperită cu cârpe înmuiate în apă ferbinte. Cârpele acestea tre­­bue să fie înlocuite la fie­care minută cu alte proaspete, de a­­semenea înmuiate în apă cât se poate de ferbinte. Procedura aceasta se continuă timp de un sfert de oră, până când fața devine roșie și înfier­bântată și începe să transpire bine. După aceea se face m­asagiu pe obraji, pe frunte, pe bărbie și pe orbitele ochilor cu cremă de castraveți timp de cinci minute, iar apoi se face masagiul cu glo­­bulețe de fildeș și în urmă fre­carea cu o bucată ușoară de gumă, îndată după aceea fața e spă­lată cu o apă de toaletă recolt­­•toare și calmantă și apoi pudrată cu velatină parfumată. Această procedură amânunțită și penibilă, după cum se spune, are un desevîrșit efect de înti­nerire, făcând fața strălucitoare, roză și lipsită de încrețituri. Acea persoană care nu are a­­tâta timp disponibil pentru ca să-și îmfrumusețeze tenul, este destul să-și spele fața cu apă fierbinte, de­oare­ce aceasta acti­vează circulațiunea sângelui și are un efect stimulent asupra ac­tivității pielei. Se recomandă deci, ca îndată ce ne sculăm din pat să înmuiem de câte­va ori un prosop in apă cât se poate de fierbinte și apoi să-l punem, pe obraji, pe frunte, pe bărbie și pe orbitele ochilor. După aceea trebue să ungem fața cu cremă, să o spălăm cu apă de toaletă și în sfirșit să o pudrăm. Olimpia. Procesul țăranilor din județul Vasluiu {Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Vasluiu, 1 Decembrie. Azi a venit înaintea Curtei cu jur­ procesul țăranilor cari s’au re­voltat la Negrești, Suhuleț și Tansa. Curtea e compusă din d-nii Suciu, președinte , Bălășan și Ciohodariu, membri; ministerul public e repre­zentant prin d-nii Leonescu, procu­ror general, și Călinescu, procuror , grefier Panaiteanu , apărarea , re­­prezintată prin d-nii avocați Ciurea, Filipescu și Vasiliu. Ședința se deschide la ora 12. Acuzații sunt următorii țărani : Const. Albescu, C. Solca, Th. Chi­riaș, V. Condinache, V. Petrila, I. Mihai, Gh. Diaconu, Gh. Bălășel, D. N. Spiridon, V. I. Mafteiu,­­ S. I. Stoica, A. Donici, V. C. Lăcătu­șii, V. Dooica, N. Gh. Spiridon, Th. Pamnin­te, C. Lăcătușii, C. I. Mafteiu, P. Mardare, A. Cornăriu, I. Sandu, I. V. Spiridon, I.­Guzga, V. D. Spiridon, I. Gh. Cărăușu, D. Fotache, V. Mustrată, C. Fotache, D. Lipșa, I. Timofte, C. Mănănuță, Gh. Murgocea, G. Crețu, N. Vatră, D. Nantalea, T. Florea și T. An­­tochi. Se formează comisiunea juraților, alegându-se 14 jurați, din care doui suplimentari. Au cști k sorți d-nii S. Dimitriu, Gh. Barbu, St. Asin.o­­bící, C. Gorriaș, A. Peride, I. Popp, A. Vasiliu, Șt. Balașan, E. Dupleș, A. Ghinea, V. Buzdugan, Gh. Ulea, supleanți C. Motaș și D. D. Donici. Se dă citire actului de acuzare. Faptele sunt cunoscute : In zilele de 1a 7 Septembrie țăranii din Su­­hureț s’au resculat cerînd demisia primarului ; sosind autoritățile ei nu se liniștesc, ba din contră la a­­menințărî ei sar cu parii. Interve­nind armata, lucrurile s’au liniștit. Sămânța revoltei a fost semănată de Buttman prin gazeta sa «Priete­nul Poporului». Nu mai insist asu­pra faptelor deja cunoscute și pe care cititorii le vor găsi re er­­use mai ia valori depunerii« martori­lor. D. președinte face rezumatul în­tâmplărilor. Se dă citire listei mar­torilor : lipsesc 7, unul al acuzare», 6 al apărăreî. Se suspendă ședința pentru 20 min. La redeschidere, d. Filipescu de­clară că acuzații au convenit la re­ducerea martorilor. D-sa cere dosarul lucrărilor pregă­titoare acestei afaceri, adică acela re­lative la instrucția și deținerea scri­itorilor cari au făcut ministerului c­rere de pămînt, aceasta servind atât pentru desculparea acuzaților cât și pentru a se face mai multă lumină la desbateri. Procurorul general e contra aces­­tei cereri din cauză că e ilegală și neîntemeiată. D-se lasă la aprecie­rea d-lui președinte, care numa în virtutea puterei discreționara poate face aceasta. D. Filipescu.—Față cu afirmarea d-lui procuror general că acele acte nu există, d-sa nu apărne, dar zice d-sa, s’au făcut instrucții prelimi­nare din cari rezultă ușurarea și nevinovăția acuzaților. Dacă acu­zații n’a ü cerut actele acele, au fă­cut-o din ignoranță și aceasta nu ne împedică pe noi, oameni lumi­nați, s’o cerem. Curtea respinge incidentul. Se procede la ascultarea martorilor. Se ascultă cel mai principal mar­tor, primarul din Suhuleț, Vasile Hordilă. Iată depoziția sa : — In ziua de 2 Septembrie ve­nisem din Roman , fără să am știință de ce să gătesc concetățenii mei. Așa, în pomenita zi, stăm la masă când un grup de oameni vin la mine. Gh. Diaconu și C. Albescu intră în casă și mă îmbie să merg la primărie că s’a adunat satul. La primărie, oamenii spun că vor pârnlui și ca să le fac o ce­rere. Eu nu vroiesc și’î trimit la un alt scriitor să le-o facă, și mă oblig să le-o legalizez. Erau peste 200 de locuitori. Imî cer din nou să le fac petiția, eu le refuz.­­Mi spun că au nevoie de moșii mai prin apropiere și că chitesc ei care pămînt să și’l despartă. Le dau sfa­turi. Dînșii se supără mai rau și’mi cer demisia. Le-o dau, silit, de frică. C. Albescu, capul lor, o ia și apoi se duc. Se întorc din nou și cer să le dau­ sigiliul primăriei. Pleacă și se în­torc din nou. Atunci mă încerc să’i liniștesc, ’i luminez de răul ce’l fac iar ei se împrăștie. A doua zi, vine inspectorul co­munal, vin și țăranii de dau demi­sia mea. După plecarea inspectoru­lui, care a căutat să­ î liniștească, doai țărani mă iau de­ mână și mă roagă să le fiu frate că doar tot din ai lor sunt, mă sfătuesc să le țin parte, să le fac cerere de pămînt. Procurorul.— Cu cine ai comuni­cat mai mult ? Martorul.—Cu Albescu. Pr.—Cine te-a luat de mână ? M.— M’au luat D. Spiridon și I. Spiridon. Pr.—Cine a luat sigiliul? M.—Sigiliu! M’a primit C. Stoica. Mai departe primarul istorisește faptele : — La 5 Sept. eram acasă. Văd trecând regimentul de călărași. Ca primar ies întru întâmpinare. Merg apoi la primărie. Acolo era d. pro­­curor-general, d. secretar al minis­terului de interne și mult popor . Nu știu dacă s’au adunat la glas de clopot. Șeful de garnizoană, silit, a a­­dunat lumea cu cornu. S’au început arestările. Nefiind loc pentru arestați în primărie, au fost duși alăturea în o casă de peste drum. Afară unii din arestați au fost smulși de mulțimea care era înarmată cu ciomege, furci, pari. Intervine armata, parte sunt ares­tați, parte însă rup de fugă. Fusese peste 300, din Suhuleț și alte sate. Dintre toți vinovații, sunt: C. Lăcă­­tușu, C. Albescu, Bălășel, N. Spi­ridon, I. Mihaiu, Diaconu, i-am­ vă­zut în învălmășeală. D. procuror­ general întreabă dacă acuzații de azi nu erau în curtea primăriei și luptau cu soldații. Martorul răspunde că pe I. Gurcă și I. Cărăuș nu poate ști de aü fost în curte, dar de N. Spiridon știe că a străpuns cu spariga calul locote­nentului Manu. Proc.— După darea demisiei n’am fost amenințat cu bătaia de te vei mai duce pe la primărie ? Mart. — Da, chiar față de autori­tăți. Proc.—Să povestească martorul ce s’a întîmplat când a fost judele de instrucție. Martorul spune că judecătorul cu bunătatea cea mai mare i-a sfătuit de bine; procurorul le-a spus să mă lase să fiu primar până ce m’o re­voca. Ei nu vor. Martorul­ spune că Spiridon a înfipt spanga în calul socot Manu și nu piciorul sting. D-lui jurat suplimentar Donici i se face rău și pleacă. C. Carp, secretarul din Suhuleț, arată întocmai ca și primarul. Juratul Cupleș întreabă de ce n’a făcut oamenilor cererea ? Martorul.—Pentru că cereau să li se împartă moșiile particularilor. G. Steofârcă, jandarm, arată fap­tele întâmplate. Spune că de sub escortă au fost scoși 4 arestați. Vo­ind să treacă cu un furgon cu pae pentru cai, a fost oprit și numai în urma unei stratageme l-au dus în curte. Spune că au fost atacați cu parii. Carabinele jandarmilor Ipate și Simi­onescu au fost făcute bucăți de loviturile de­ ciomag. D. M­irăilescu, jandarm din Țibă­­nești, depune ca și primarul. Spune că din cei 7 arestați ce voiau să ducă în casa de peste drum, mul­țimea s’a revoltat mai mult pentru Lăcătușu. Const. Cristian, primar din Tansa își face depoziția. Preș.­­Ești primar în Tansa. Să ne spui cine din comună a fost în ziua de 5 în Suhuleț. Mart.—Au fost: I. Timofti și N. Vatră. Preș.—Spune ce au făcut aceștia. Mart.—Dânșii veneau la primărie și spuneau că vor să se ducă la Su­­huleț și că să le dau cornul să trângă norodul. La 5 vin mai mulți și­­ ei să se dau cornul. Secretarul ii’l dă și N. Vatră silește pe Sbiera gorni­lui să sune adunarea. Preș.—In ce scop s’au adunat și ce voiau să facă la Suhuleț ? Mart.—Nu pot să știO. Proc.­gen.— Cum ’l chiamă pe acel care l’am găsit cu mâna um­flată ? Mart.—N. Vatră. A fost la Suhu­leț la revoltă, dar el spune că a că­zut de pe o scară. V. Th. Cărăușu, secretar din Tansa . Preș.—Cine a luat cornul ? Mart.—Năstase Vatră și alții. Preș.— A amenințat pe primar ? Mart.—Da. Preș.— De ce se adunau și ce vroiau să facă ? Mart.— Să meargă să brăzdeze moșiile mărginașe. — Cine sunt acei care aveau­ do­­rința asta ? — Gh. Popa, N. Vatră și a morti. — Ale cui erau moșiile ? — A d-luî Cantacuzino-Pașcanu. — Faceau întruniri aceștia ! — N. Vatră îndemna pe toți — De mult faceaO sfat Intre ei ? — îndată ce s’au întors de la Iași, da la Buttman. Apărarea.—Ce crez­ d-ta, ar fi îm­părțit moșiile ? . Mart.—Da. Erau hotărîți. Președ.—Ai auzit de împărțirea moșiei Miroslava? Mart. — Au venit țăranii să le complectez imprimatele. Apărarea.—A complectat martorul imprimate? Vindeau țăranii aceste imprimate ? Mart. — Da. Ion Savin a vîndut unul cu 25 bani. C. Sbiera, gornist.—Spune cum a dat de frică cornul primarului și a­­cesta l-a încuiat. Cum a venit o mulțime de sume, a luat om­ul cu sila. S’a suit cu ei pe dealul Suhu­­ieților și a sunat adunarea. Se suspendă ședința la 4 ’/* ; ■« redeschide la 4 */.. Ion I. Spiridon, martorul apără­rii, nu știe nimic. 9a asculta apoi pe Vasile Stoica, care spune că Albescu nu e vi­novat. Apărarea cere ca martorii la «azi s’a renunțat să fie lăsați liberi Ședința să suspendă la orei» 5. Aprovizionarea vapoarelor fie răzbe ä cu cârlimî — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de astă­zi re­prezintă un vapor de răzbeift din escadra mărei Baltice, care se aprovizionează cu cărbuni de peatră în largul oceanului. Sacii încărcați cu cărbuni sunt lansați pe niște strme care leagă vaporul încărcat cu căr­buni, cu vaporul de război, care are ne­­voe de acest combustibil. In jurai unei crima misterioasa — NOU­­A PIl ENUNȚE — Credincioși promisiunea noas­tre de ieri, revenim cu amănunte noui asupra misterioaselor cada­vre găsite pe malul mărei și a­­supra ultimelor cercetări pentru luminarea întunericului ce învă­­luește aceste cadavre. Am spus er, că au început în Capitală cercetări spre a se sta­bili identitatea cadavrului cu cap, care a fost recunoscut de Toma Cornea din Constanța și care spu­­sesti­ ca văzuse această figură in București. Ai­cîtî e cadavrul cu cap In strada Virgiliu No. 10 lo­­cuește Marin Ionescu, funcționar la gară, împreună cu soția și înca trei copii. Din sinul acestei­ familii acum 3—4­ luni dispăruse unul din Hi Iul Marin Ionescu, anume Iancu. Era dimineață soția lui Ionescu citind «Universul» dădu peste ar­ticolul în care se povestește despre găsirea a două cadavre pe malul mărei lângă Constanța. Citind descrierea feței cadavru­lui recunoscu cu groază că sea­mănă perfect cu fiul dispărut. Mama disperată, spre a se con­vinge de adevăr, alergă la poliția Capitalei, unde se întâlnește cu jandarmul Postelnicescu, care a condus cu atâta inteligență cer­cetările. Cerând amenințe, jandarmul iî prezintă fotografia de mai sus și sărmana femei nu putu de­cât să recunoască cadavrul fiu­lui ei. Acasă cu toții, tată, frați și rude confirmară că cel din fo­tografie nu e altul de­cât Iancu Ionescu. Ast­fel s’a putut stabili in­­densitatea unui cadavru, din a­­ceastă crimă groaznică, care ră­mâne tot atât de misterioasă în cea ce privește al douilea ca­davru, pe criminal sau criminali. Al cui­e cadavrul decapitat. Dacă întâmplarea a făcut să se poată stabili identitatea unuia din cadavre, aceasta se dato­­rește, fără îndoială, faptului că nu era decapitat. Nu tot așa sa prezintă însă cu cadavrul fără cap. Lipsind capul te afli în lipsa elementului cel mai principal pentru recu­noașterea unui individ, iată de ce instrucția va trece prin multe greutăți spre a stabili identita­tea acestui cadavru. Tot ce se poate ști este că a­­parține unui musulman și că pare a­­ ucis cu o zi-două îna­inte de Ian­cu Ionescu. Ce s’a petrecut în c asa lui Chisuliță ? Am spus er, că cu o zi îna­inte da a se descoperi cele două cadavre, un tîner cu palmele tă­iate s’a prezintat la casa’ lui Ion Marin, pe câmpul de la viile noi, cerând să se spele pe mâini. Nefiind primit aoi, tînărul s’a dus la o casă din spate, unde locuește Nicolae Ghisăliță, de unde nu a mai fost vâzut să iasă afară. Energicul avo auror din Coc s-, lanța, d. Boleanu, în această di­recție își îndreaptă acum cerce­tările. De va putea desvalui a­­cest mister va a fi de sigur ur­mele adevărului. Apoi, hainele pătate cu sînge, găsite în curtea lui Ghisăliță, e indiciul cel mai sigur că numi­tul e departe de a fi străin de una din crime. Probabil ca Ghisăliță, om și­ret, a bănuit că tînărul ce ve­nise la el, comisese o crimă și că are bani asupra lui. Atunci s-a făcut de petrecanie. O întrebare Până se se va face deplină lu­mină în jurul acestor cadavre, se pune întrebarea dacă nu cum­va ne aflăm în fața a trei crime. In primul rînd a fost asasinat tînă­­rul lancu Ionescu, probabil de acel tînăr care n’a mai eșit din casa lui Ghisăliță, unde poate și-a găsit moartea, iată a doua crimă. Și apoi au e­exclusă posibilitatea că n’are nici o legătură cadavrul decapitat cu primul cadavru. Po­sibil să se fi comis, cu o zi două înainte, o altă crimă mai mon­struoasă ca cea din urmă. Și distanță de 500 metri intre am­bele cadavre te pun ® in acesit din urmă dubiu. O urmărire Acum 4 luni, când Iancu Io­nescu a plecat de la părinții­­ ei, a fost însoțit de un tînăr. Acel tînăr e pus în urmărire spre a da o«r»­care amănunte asupra tovarășului său. Azi se va continua «a­dresa­rea actelor și cu urmărirea unor indicii ce s’au ivit în urma sta­bi­lirea identităței cadavrului cu cap. Ori­cum stabilirea acestei iden­tități va aduce oare­care lumină, ca ve va pune în măsură și se afla adevărul. Borxani. Milolul ruso-japonez — Prin poștă — Ziarul «Taiyo», organul lui Ozaki­ Yukio, primarul din To­kio, publică următoarele asupra războiului : Victoria finală pentru japonezi e îndoelnică , rușii nu vor cere pacea și Japonia se va simți constrînsă la dureroasa necesi­tate a unui războiu nesfîrșit. Cum va putea să facă față a­­ceastă mică țară unei asemenea situații ? Ea nu va putea, fără a comite grave imprudențe, să ur­mărească pe ruși în inima Man­­ciuriei și a Siberiei. Japonia are însă un mijloc spre a sfîrși răz­boiul. El consistă în a provoca puterile externe, facînd să se rupă neutralitatea Chinei, ceea ce ar provoca o încăerare gene­rală. Groaznica teamă de peri­colul galben ar cuprinde Europa și toate națiunile ar fi gata la toate jertfele spre a împiedica un razboiu ce ar constitui o ame­nințare pentru toți. * * * Kuropatk­in se ocupă cu activi­tate de organizarea celor trei ar­mate, și speră ca ele vor fi gata să ia ofensiva pe la mijlocul lu­­nei Ianuarie.* Se anunță din Karbin că japo­nezii au întărit foarte bine cătu­nul Lamatong, așezat pe fluviul Saho. Japonezii întrebuințează acum noaptea un sistem special de semnale constând în baloane și în lămpi roșii, galbena și verzi. El întrebuințează care­ auto­mobila pentru transportul provi­ziunilor și se slujesc de cuiii chinezi pentru tîrîrea tunurilor * * * O depeșă din Petersburg a a­­genției «Central News» spune că guvernul din Tokio ar fi plănuit să pue la cale emigrarea mai multor mii de japonezi în Sudul Manciuria­, spre a împinge spre nord populația locală. Se dă o mare însemnătate po­litică acestui proect: imperiul «Ițelor din Algeria Pe viitor transporturile de vite din Algeria, spre a putea fi impor­tate în România, trebue să fie în­soțite de următoarele acte : Un certificat de origină (în ori­ginal și copie simplă) liberat și le­galisat de autoritatea competint’e din Algeria. In acest certificat se va indica : Locul de proveniență (localitatea și pepiniera) ; proprietarul pepinierei; numerul vitelor și coletelor expe­diate (din această localitate și pe­pinieră) pentru România ; gara de unde pleacă și unde vor sosi (dacă este cale ferată) ; portul din Algeria pe unde vor eși pentru Marsilia și care sunt numai trei autoritate a expedia vitele din Algeria, și sdică: Beoe, Philipville și Aprenl Scrisorile (originale și copil lega­lisate) de trăsură a căilor ferate al­geriene. c) Scrisorile (originale și copii le­galisate) sau conesementul care să indice : a) portul algerian de­­ unde s-au încărcat pentru Marsilia ; b) numele expeditorului din portul algerian și al primitorului din Marsilia ; d) mi­­merul și marca coleteli ; d) greu­tatea lor ; e) numele vaporului pe care aceste colete au fost încărcate la plecarea lor din porturile alge­riene. 2) Toate aceste acte de mai sus vor fi strînse pe cel interesat (ex­peditor) în două dosare, unul con­ținând originalele și altul copiile (diferitelor acte) lor. Fie­care dosar va fi însoțit de un borderou vizat de consulul român. Dosarul cu actele originale va în­soți transportul spre a fi presintat orată cu­­ oU­ tais «iîifi români ! iar dosarul conținând copiii ®, se va trimite (de expeditorul din Marsilia) direct și imediat ministerului de a­­gricultură român, pentru ca Intre timpul plecărei din Marsilia și tim­pul sosire­­lor I» vămile române să se poată verifica, spre a se vedea dacă transportul îndeplinește con­dițiile ci­tate mai sus și poate fi ad­mis la import. Pentru transporturile de vite din Algeria și deja sosite în țară în toamna a. c. din Algeria se va cere caselor expeditoare sau reprezin­­tanților lor, ca până la 1 Martie 1905, să prezinte ministerului ac­tele următoare : copie (legalisat) conform certificatelor de origină, c.»nu au acompaniat expedițile făcute; copii (legalisate conform) scrisorilor de trăsură a căilor ferate algeriane pentru vitele ce au expediat "din in­terior pentru portul . . . (algerian), copil (legalisata conform) de pe co­­nesementele vapoarelor care au tran­sportat moktale din portul algerian la Marsilia ; numărul coletelor si marca lor și în fine greutatea brută a vitelor importata. Afacerea Chapwig in America împrejurul nouei afaceri Hum­bert, isbucnită la Cleveland, în Sutele­ Unite, și despre care am fost înștiințați am­enunțit și la vreme de corespondenții noștri, sosesc din New-York următoa­rele noul și iatir«mai« amă­nunt» : © eserecă snnestră D-na Chadwig, c«r» a avut în mână atâtea milioane, nu reu­șește acum să gâsească nici mă­car 75000 de franci cari îi sunt necesari pentru a obține liberta­tea provizorie și zace in închi­soare, întocmai ca faimoasa Te­reza Humbert de la Pars. Se știe că lada cu bani a d-nei Chidwig conținea valori fictive cu false semnături ala miliarda­rului Garnagie. Se cred­e că d­na Chadwig nădăjduia ca la înșe­lătoriile ei să poată păcăli lumea până la moartea miliardarului și atunci să încurce pe moștenitorii acestuia spre a-i putea face să-i plătească falsele valori. Din nenorocire pentru dânsa Carnegie nu a murit și a putut declara că nu dăduse nici­odată vre­ o iscălitură numitei doamne. Modul cu care dânsa a reușit a face să i se împrumute sume fa­buloase, întunecă aproape faima d-nei Humbert. Goana după, Buttt ®»*», înșelătoarea americană a­ arătat într’adevăr o îndemânare extra­ordinară în a înșela pe cei mai prevăzători oameni de afaceri. O bancă din Ohio i-a împrumutat mai multe milioane, pe făgă­­duiala scrisă că i m va da o ipotecă asupra unei mari pro­prietăți. Bancherul ar fi câștigat — credea el — din această afa­cere cel puțin cinci­zeci de mi­lioane pe an. Hipoteos trebuie făcută anul trecut și bancherul, văzând că d-na Chadwig nu se mai gândește h dînsul, începu să aibă temeri. Escroca și­iu însă să-l liniștească spunându-i că esta rudă «o Carnegie. identtatea d-mei £ Chadwig Identitatea d-nei Chadwig e încă misterioasă, dar pare a se confirma, că rea este aceeași cu escroca Lidia de Vere, care a făcut mare gălăgie în America acum vre-o 15 ani și care a și stat câți­va ani în închisoare. Lidia de Vere își făptuise în­șelătoriile slujindu-se de hipno­tism și exercitând asupra celor din prejurul ei o fascinare extra­ordinară, din care știu să tragă foloase și la închisoare. Fascina­rea hipnotică ar fi și explicarea purtărea bancherilor americani față de dînsa. D-na Chadwig e o femee ma­tură, de vre-o 50 de ani, având înfățișarea simpatică și modestă. Ce s’au făcut milioanei. Nimeni nu știe ce a făcut es­croca cu milioanele ce a reușit să împrumute în ultimul an. A­­vocații săi spun că, acum trei ani, ea a primit 13 milioane de la bărbatul său, care se află acum in Europa, la Bruxelles. Apoi, ea a luat da pe la bănci 30 mi­lioane. In total ar fi luat «cu îm­prumut» o sută de milioane. La început s’a spus că dînsa întrebuințase banii în petreceri și călătorii, la cari invita sute de persoane; acum însă s’a do­vedit că ea ducea o viață din cele mai liniștite, împărțindu-și timpul între casa de țară de la Cleveland și apartamentul de la New­ York, unde, de alt­fel, ea trăia retrasă, neîncercând nici­odată de a pătrunde și de a se impune în societatea înaltă. La Cleveland, cei două soți treceau drept oameni cu stare, liniștiți, dar nimeni nu bănuia că aveau milioane cu grămada. Gar­sr Judiciar (TRIBUNALELE CIVILE) Procesul eraraieî din calea Gri­viței In seara de 10 Septembrie a. c. tînărul Ilie Voicescu, împreună cu alții, se duc ca sa petreacă la mus­tăția lui Mihail Bercea, din calea Griviței. Aci Voicescu, da*­ mai mult, s’a luat ia ceartă cu Bercea Cearta degenerând in hotar. Ber­cea, la un moment dat, a pus mâna pe un cuțit și l-a înfipt în abdome­nul lui Voicescu, care după câte­va zile, din această cauză, a încetat din viață. Bercea a fost im­ediat arestat și dat judecăței pentru crimă de lovire care a cauzat moartea. Procesul lui s’a judecat era de Curtea cu jurați din jud. Ilfov care i’a cond&ranat k 2 a»5 închisați ®. Vn ©»»Ihtf.l'-tpdkpát Aitttvui Bat* ouieacu o colecțiune de mărci poș­tale la valoare de 30 mi­­leî. Autorii acestui furt s’au desco­perit că sunt doi feciori din servi­ciul d-lui Butculescu, anume AL Ilie Stănescu și Nic. Bobos. Judecarea procesului lor a venit erî Înainta» secției a II-a a trib. Il­fov, dar ne­fiind bine îndeplinită procedura, procesul s’a amânat La 17 Decembrie. t1 • • Fals D. H. Lazarovici, din capitală, a chemat în judecată, acum vre-o trei luni, pe comerciantul Gr. Rădulescu din Roșiorii-de-Vede, pentru plata unei polițe în valoare de c&sc­va sute de lei. Tot de o dată d-na a chemat fi­ judecată și pe d Petre Țenovici, tot dln Roșiori--de-Vede, care a semnat acea poliță ca girant. La ziua tnfățișarei Insă, d. Țeco­­vici declară ca falsă semnătura de pe poliță și ca autor al falsului dh­­elară pe Gr. Râdulescu. Afacerea fiind trimisă spre o cree­­tare la instrucție, s’a constatat că în adevăr semnătura d-lui TenovieS a fost falsificată de Rădulescu. Afară de aceasta, s’a mai consta­tat că Râdulescu a mai falsificat semnătura și pe alte polițe. Erl d. judecător Sabăreanu d« la «ab. 3, însărcinat cu instrucția, a dat ordon «îi ți definitivă prin care trimit» la judecată pe Buduleeea pentru delictul de fals în acte pri­vate. Go»©*»". UN PROVERB PE ZI G# au poate dracu, feracea sac#„ (Francez). Știri din străinătate — Prin poștă — Ziarele naționaliste din Paris repun candidatura colonelului Archand, eroul de la Fashoda, la scaunul vacant de deputat în urma morței lui Syveton, la a doua circumscripție a Parisului. Se știe însă că colonelul Mar­­chand nu a luat nici o hotărâre până acum. Un bogat american oferind du­cesei spaniole de Vili» Hermosa suma da 1 milion jura. de II. pentru o eapo d’opera a lui Ve­lasquez , un portret al lui don Diego Arellano, personagiu de la curtea lui Filip IV, ducesa a respins această strălucită ofertă din patriotism. Ea nu vrea ca e capo d’opera spaniolă să ajungă într’o țară care a făcut în 1808 resboiu Spaniei.* Poliția din 1*ari8 a arestat pe bancherul german Kippert, care fugise din Berlin cu frumoasa sumă de 11 milioane de mărci. El a fost extrădat Germaniei. * Ziarul «Egyetértés» din Buda­pesta «nunții că la 15 Februarie st. n. Camera deputaților ma­ghiari Va fi dizolvată. Nouila a­­legere se vor face la începutul lunei Martie.« Ziarele opoziționala maghiara sunt de o rară violență la adresa primului ministru contele Tisza și a președintelui Camerei, de­putaților, pe cari îi numesc ne­buni, șnapani, călăi etc. Ziarul «Független Magyarország» re­produce­ la loc de frunte un ar­ticol din 23 Septembrie 1848, scris de­ Ludovic­ Kossuth, fostul guvernator al Ungariei, în care acesta provoca pe maghiari să pună mâna pe arme zicând între altele : «Sus deci la arme, sărman popor maghiar trădat, dar viteaz. Puneți mâna pe coase, topoare, fie­care ce are. Să se revolte cu grămada poporul maghiar». La sfirșitul acestui articol se afuri­sește din neam în neam fie­care maghiar care nu pune mâna pe armă. In același ziar deputatul kos­­suthist Nesl scrie: «Pământul Ungariei este udat cu sânge, toate drepturile ’și le-a câștigat prin vărsare de sînge. Dacă po­litica actuală nu va fi curmată, alt rezultat nu poate avea de­cât revoluțiunea». E Seife ®! li proiinciî D ® la coresp. noștri aarticularî Joi, 2 Decembrie. CÂMPULUNG.­Serbare șco­lara. — Erl. 3 Noembrie, școala normală «Carol I» și-a serbat ziua patronului, Sf. Andrei, precum și aniversarea a 37 de ani de la înfi­ințare. Serbarea s’a început la o­­rele 4 d. a., printr’o cuvîntare oca­zională a directorului, după care as­ urmat , o interesantă conferință a d-luî profesor A. Mușetescu despre «Limba română și importanța ei, pentru viitorii învățători», recitări de proză și versuri, producțiuni musicale cu vocea și din instru­ment, jocuri și exerciții gimnastice. A asistat multă lume invitată din oraș. Bal de bine­facere. — In do­rința de a ajuta pe sărmanii din oraș cu iessn» și obiecte­­ de Îmbră­căminte, primăria a organizat, pen­tru Duminecă seara, 5 p., un mare bal deschis, în sala clubului mili­tar, bal ce este pus sub patronu­l grm­ d-nelor Ana N. I. Sachelarie și 2oe colonel Petroianu. PLOEȘTÎ.—Sf» jarul m»or a­­gitații.—Zilele trecute o gazetă din localitate a publicat un ape­l către țărănime. Autorităților superioae părându-li-se acel apel cam răzvră­titor, s’a înaintat parchetului un număr din acea gazetă, cerându-se în același timp de a se lua măsuri contra autorului acelui articol. Parchetul a citat, pentru »am da 3 ”, pe directorul și redactorul-șef al gazetei în chestiune. Voi se comunica »militant»­­de exi»a es v* lua «»astă afacere. (*

Next