Universul, decembrie 1904 (Anul 22, nr. 331-344)
1904-12-04 / nr. 334
1 ANUL VII, nr. 334 — Sâmbătă 4 Decembrie 1904^ 5 Ban in mini ftTstrámáta«® Fondator: LUKH CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA SEBASTIA ȘI ROMIN!STRIIÎA — d. Strada Brezoianu 1 Aprizi >cam vapoarelor de războiu cu cărbuni(Vezi explicați») Calendar pe anul 1904 Ortodox Vineri, 8 De membri».-Pr. Sofonia Cotoni« Vinari. 18 Decembrie.—Adelaida soarele răsar» 731 , apuce 4.20 București. 3 Decembrie Bănci populare urbana In ședința de Miercuri, Adunarea deputaților a votat proiectul de lege depus de d. deputat I. D. Procopiu prin care se aduc mai multe modificări unora din articolele legea băncilor populare. Modificările simt isvorîte din experiența făcută cu băncile sătești și dintr’o nevoie simțită. Astfel, s'a urcat la 300 de lei suma împrumuturilor scutite de taxe de timbru (art. 9). S’a dispus ca băncile sătești să poată admite ca membri locuitori din mai mult de două comune, deoarece în multe localități, unde sunt comune mici, nu se găsesc numai în două din ele numărul suficient de membri. Pentru desvoltarea creditului la gaze și pentru înlesnirea operațiunilor, s-a admis ca mai multe bănci populare, care întrunesc fiecare în parte condițiunile legei, să se poată federa între ele și biuroul acestor federațiuni să lucreze direct cu casa centrală. Tot pentru ușurare, s-a prevăzut ca corespondența băncilor populare cu Casa centrală să fie scutită de taxa Pentru băncile cu un capital mai mare de 10000 lei, s'a urcat de la 15 la sută partea din beneficii destinată cheltuielilor de administrație. In sfîrșit, proiectul votat de Adunarea deputaților dă satisfacere nevoilor micilor agricultori carî nu locuesc la sate, ci în marginele orașelor. Deja de câtva timp acești locuitori, de prin unele orășele de provincie, au început a constitui bănci populare. Dar aceste bănci nu puteau profita de avantagiile legea băncilor populare, pentru că parunt sătești. Spre a înlătura acest inconvenient, s’a intercalat după art. 36 din legea băncilor populare sătești și a casei lor centrale următoarele dispozițiuni: «Băncile populare formate de locuitorii muncitori agricoli din comunele urbane se vor constitui și vor funcționa conform disposițiunilor lege de față; «îndatoririle puse prin această lege și prerogativele acordate primarilor comunelor rurale și judecătoriilor comunale se vor îndeplini și executa de judecătorii de pace din orașul de reședință al băncei. «Actul constitutiv și statutele unor asemenea bănci nu se vor legaliza decât după aprobarea dată de administrata Creditului agricol și a casei centrale a băncilor populare sătești. «De asemenea, când s’ar constata câ vre una din aceste bănci s’a îndepărtat de la menirea ei, administrația Creditului agricol și a Casei centrale a băncilor populare sătești are dreptul de a le retrage toate avantagiile legel de față». Desigur că aceste dispozițiuni vor contribui foarte mult la înmulțirea și prosperarea micilor bănci populare orășe nin Turcia (Corespondență part a ziarului »Universul”) Constantinopol, 28 Noembrie. Ceea ce se petrec» astăzi în Turcia constitue una din acele anomalii cari fatalmente aduc curva autorilor lor. In istorie nu găsim preced nte de căt la Bizantini și la Polonezi. E vorba de tactica ce au adoptat-o Turcii în Macedonia. Departe de a sa gândi la urmărirea bandelor grecești, ea le tolerează, ba încă le ajută pe ascuns ca să opereze în contra bandelor bulgare. Cu alte cuvinte tactica turcilor constă în a contrabalansa acțiunea bulgarilor în Macedonia printr'o acțiune din partea grecilor, fără ca Turcia să facă vreun sacrificiu în aceasta privință. Conceperea unei asemenea idei, atât de fericită după turci, se atribui lui Hilmi Pașa, inspectorul general, pentru aplicarea reformelor în Macedonia. Cum a raționat el? Dintre naționalitățile creștine conlocuitoare în Macedonia, cel mai de temut sunt bulgarii, întăi pentru că sunt numeroși și al doilea pentru că se întind până la granița Principatului Bulgariei. Grecii, oricât de mare sun propaganda lor în Macedonia, nu constitue un pericol serios pentru această provincie, deoarece la baza propagandei grecești stă un element strein, adică o mare parte din români cari nu au revenit încă în conștiința națională. Cât despre propaganda română, ea nu prezintă, după Hihai-Pașa, altă importanță în Macedonia decât că slăbește pe cea grecească în profitul bulgarilor. Și fiind că dintre cele două propagande, română și greacă, aceasta din urmă este pentru moment mai tare, Hilmi-Pașa caută să o ajute spre a fi o stavită desvoltării bulgarilor în Macedonia. Ca urmare acestei politici, Românii suferă, cererile lor drepte nu sunt luate în vedere de către autoritățile otomane, iar grecilor li se tolerează până și bandele de ucigași. Mai este un motiv care a determinat pe Hilmi-Pașa la persecutarea Românilor și anume : ideea că aceștia ar face cauză comună cu Bulgaria, că ar trece la exarhat. După cum se vede, Românii sunt condamnați să sufere consecințele ideilor greșite ale lui Hilmi-Pașa asupra politicei din Macedonia. Acum, abstracție făcând de interesul naționalităților creștine din această provincie, și având in vedere numai interesul Turcilor, să reflectăm puțin asupra tacticei lui Illmi-Pașa. Foarte bine, se favorizează acțiunea antariilor greci, liberi sunt aceștia de a măcelări populațiunea bulgară după cum s’a văzut în multe părți ale Macedoniei și în special acum în urmă la Zerevkci, liberi sunt să urmărească și bandele bulgare și să se bată cu ele, dar toate acestea se fac pe pământ turcesc și credem că nu grecii ori bulgarii vor fi responsabili de atrocitățile lor. Altcineva «payera Ies pots cassâs» cum zice francezul. Și să Se siguri turcii că vor plăti scump politica lor de astăzi, o vor plăti cu perderea Macedoniei pentru a cărei apărare întrebuințează aceste mijloace desastrosse. Atâta inconștiență nici nu s’a mai pomenit ! In loc ca să ia măsurile cele mai energice pentru a stârpi orice urmă de tulburare într’o provincie din care n'au plecat încă agenții civili, rus și austriac, nici ofițerii de jandarmerie streini pe cari i-au adus revoluția bulgarilor din anul trecut, în loc ca să arate o nepărtinire strictă față cu deosebitele naționalități din Macedonia, turcii fac contrariul. La Zelenici consulii rus și austriac au constatat că un polițai și cei câțiva jandarmi cari păzeau satul lipseau de acolo în noaptea în care s’a comis măcelul. Garnizoana din Ne vesca fiind înștiințată la timp de prezența bandei grecești la Zemenkcî, nu s’a mișcat din loc decât a doua zi dimineața E de mirat cum turcii nu-șî cunosc propriul lor interes croic T EmiMb Îngrijirea tenului Metoda cea mai noua de a îngriji tenul este foarte complicată și neplăcută. Mai întâi fața este acoperită cu cârpe înmuiate în apă ferbinte. Cârpele acestea trebue să fie înlocuite la fiecare minută cu alte proaspete, de asemenea înmuiate în apă cât se poate de ferbinte. Procedura aceasta se continuă timp de un sfert de oră, până când fața devine roșie și înfierbântată și începe să transpire bine. După aceea se face masagiu pe obraji, pe frunte, pe bărbie și pe orbitele ochilor cu cremă de castraveți timp de cinci minute, iar apoi se face masagiul cu globulețe de fildeș și în urmă frecarea cu o bucată ușoară de gumă, îndată după aceea fața e spălată cu o apă de toaletă recolt•toare și calmantă și apoi pudrată cu velatină parfumată. Această procedură amânunțită și penibilă, după cum se spune, are un desevîrșit efect de întinerire, făcând fața strălucitoare, roză și lipsită de încrețituri. Acea persoană care nu are atâta timp disponibil pentru ca să-și îmfrumusețeze tenul, este destul să-și spele fața cu apă fierbinte, deoarece aceasta activează circulațiunea sângelui și are un efect stimulent asupra activității pielei. Se recomandă deci, ca îndată ce ne sculăm din pat să înmuiem de câteva ori un prosop in apă cât se poate de fierbinte și apoi să-l punem, pe obraji, pe frunte, pe bărbie și pe orbitele ochilor. După aceea trebue să ungem fața cu cremă, să o spălăm cu apă de toaletă și în sfirșit să o pudrăm. Olimpia. Procesul țăranilor din județul Vasluiu {Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Vasluiu, 1 Decembrie. Azi a venit înaintea Curtei cu jur procesul țăranilor cari s’au revoltat la Negrești, Suhuleț și Tansa. Curtea e compusă din d-nii Suciu, președinte , Bălășan și Ciohodariu, membri; ministerul public e reprezentant prin d-nii Leonescu, procuror general, și Călinescu, procuror , grefier Panaiteanu , apărarea , reprezintată prin d-nii avocați Ciurea, Filipescu și Vasiliu. Ședința se deschide la ora 12. Acuzații sunt următorii țărani : Const. Albescu, C. Solca, Th. Chiriaș, V. Condinache, V. Petrila, I. Mihai, Gh. Diaconu, Gh. Bălășel, D. N. Spiridon, V. I. Mafteiu, S. I. Stoica, A. Donici, V. C. Lăcătușii, V. Dooica, N. Gh. Spiridon, Th. Pamninte, C. Lăcătușii, C. I. Mafteiu, P. Mardare, A. Cornăriu, I. Sandu, I. V. Spiridon, I.Guzga, V. D. Spiridon, I. Gh. Cărăușu, D. Fotache, V. Mustrată, C. Fotache, D. Lipșa, I. Timofte, C. Mănănuță, Gh. Murgocea, G. Crețu, N. Vatră, D. Nantalea, T. Florea și T. Antochi. Se formează comisiunea juraților, alegându-se 14 jurați, din care doui suplimentari. Au cști k sorți d-nii S. Dimitriu, Gh. Barbu, St. Asin.obící, C. Gorriaș, A. Peride, I. Popp, A. Vasiliu, Șt. Balașan, E. Dupleș, A. Ghinea, V. Buzdugan, Gh. Ulea, supleanți C. Motaș și D. D. Donici. Se dă citire actului de acuzare. Faptele sunt cunoscute : In zilele de 1a 7 Septembrie țăranii din Suhureț s’au resculat cerînd demisia primarului ; sosind autoritățile ei nu se liniștesc, ba din contră la amenințărî ei sar cu parii. Intervenind armata, lucrurile s’au liniștit. Sămânța revoltei a fost semănată de Buttman prin gazeta sa «Prietenul Poporului». Nu mai insist asupra faptelor deja cunoscute și pe care cititorii le vor găsi re eruse mai ia valori depunerii« martorilor. D. președinte face rezumatul întâmplărilor. Se dă citire listei martorilor : lipsesc 7, unul al acuzare», 6 al apărăreî. Se suspendă ședința pentru 20 min. La redeschidere, d. Filipescu declară că acuzații au convenit la reducerea martorilor. D-sa cere dosarul lucrărilor pregătitoare acestei afaceri, adică acela relative la instrucția și deținerea scriitorilor cari au făcut ministerului crere de pămînt, aceasta servind atât pentru desculparea acuzaților cât și pentru a se face mai multă lumină la desbateri. Procurorul general e contra acestei cereri din cauză că e ilegală și neîntemeiată. D-se lasă la aprecierea d-lui președinte, care numa în virtutea puterei discreționara poate face aceasta. D. Filipescu.—Față cu afirmarea d-lui procuror general că acele acte nu există, d-sa nu apărne, dar zice d-sa, s’au făcut instrucții preliminare din cari rezultă ușurarea și nevinovăția acuzaților. Dacă acuzații n’a ü cerut actele acele, au făcut-o din ignoranță și aceasta nu ne împedică pe noi, oameni luminați, s’o cerem. Curtea respinge incidentul. Se procede la ascultarea martorilor. Se ascultă cel mai principal martor, primarul din Suhuleț, Vasile Hordilă. Iată depoziția sa : — In ziua de 2 Septembrie venisem din Roman , fără să am știință de ce să gătesc concetățenii mei. Așa, în pomenita zi, stăm la masă când un grup de oameni vin la mine. Gh. Diaconu și C. Albescu intră în casă și mă îmbie să merg la primărie că s’a adunat satul. La primărie, oamenii spun că vor pârnlui și ca să le fac o cerere. Eu nu vroiesc și’î trimit la un alt scriitor să le-o facă, și mă oblig să le-o legalizez. Erau peste 200 de locuitori. Imî cer din nou să le fac petiția, eu le refuz.Mi spun că au nevoie de moșii mai prin apropiere și că chitesc ei care pămînt să și’l despartă. Le dau sfaturi. Dînșii se supără mai rau și’mi cer demisia. Le-o dau, silit, de frică. C. Albescu, capul lor, o ia și apoi se duc. Se întorc din nou și cer să le dau sigiliul primăriei. Pleacă și se întorc din nou. Atunci mă încerc să’i liniștesc, ’i luminez de răul ce’l fac iar ei se împrăștie. A doua zi, vine inspectorul comunal, vin și țăranii de dau demisia mea. După plecarea inspectorului, care a căutat să î liniștească, doai țărani mă iau de mână și mă roagă să le fiu frate că doar tot din ai lor sunt, mă sfătuesc să le țin parte, să le fac cerere de pămînt. Procurorul.— Cu cine ai comunicat mai mult ? Martorul.—Cu Albescu. Pr.—Cine te-a luat de mână ? M.— M’au luat D. Spiridon și I. Spiridon. Pr.—Cine a luat sigiliul? M.—Sigiliu! M’a primit C. Stoica. Mai departe primarul istorisește faptele : — La 5 Sept. eram acasă. Văd trecând regimentul de călărași. Ca primar ies întru întâmpinare. Merg apoi la primărie. Acolo era d. procuror-general, d. secretar al ministerului de interne și mult popor . Nu știu dacă s’au adunat la glas de clopot. Șeful de garnizoană, silit, a adunat lumea cu cornu. S’au început arestările. Nefiind loc pentru arestați în primărie, au fost duși alăturea în o casă de peste drum. Afară unii din arestați au fost smulși de mulțimea care era înarmată cu ciomege, furci, pari. Intervine armata, parte sunt arestați, parte însă rup de fugă. Fusese peste 300, din Suhuleț și alte sate. Dintre toți vinovații, sunt: C. Lăcătușu, C. Albescu, Bălășel, N. Spiridon, I. Mihaiu, Diaconu, i-am văzut în învălmășeală. D. procuror general întreabă dacă acuzații de azi nu erau în curtea primăriei și luptau cu soldații. Martorul răspunde că pe I. Gurcă și I. Cărăuș nu poate ști de aü fost în curte, dar de N. Spiridon știe că a străpuns cu spariga calul locotenentului Manu. Proc.— După darea demisiei n’am fost amenințat cu bătaia de te vei mai duce pe la primărie ? Mart. — Da, chiar față de autorități. Proc.—Să povestească martorul ce s’a întîmplat când a fost judele de instrucție. Martorul spune că judecătorul cu bunătatea cea mai mare i-a sfătuit de bine; procurorul le-a spus să mă lase să fiu primar până ce m’o revoca. Ei nu vor. Martorul spune că Spiridon a înfipt spanga în calul socot Manu și nu piciorul sting. D-lui jurat suplimentar Donici i se face rău și pleacă. C. Carp, secretarul din Suhuleț, arată întocmai ca și primarul. Juratul Cupleș întreabă de ce n’a făcut oamenilor cererea ? Martorul.—Pentru că cereau să li se împartă moșiile particularilor. G. Steofârcă, jandarm, arată faptele întâmplate. Spune că de sub escortă au fost scoși 4 arestați. Voind să treacă cu un furgon cu pae pentru cai, a fost oprit și numai în urma unei stratageme l-au dus în curte. Spune că au fost atacați cu parii. Carabinele jandarmilor Ipate și Simionescu au fost făcute bucăți de loviturile de ciomag. D. Mirăilescu, jandarm din Țibănești, depune ca și primarul. Spune că din cei 7 arestați ce voiau să ducă în casa de peste drum, mulțimea s’a revoltat mai mult pentru Lăcătușu. Const. Cristian, primar din Tansa își face depoziția. Preș.Ești primar în Tansa. Să ne spui cine din comună a fost în ziua de 5 în Suhuleț. Mart.—Au fost: I. Timofti și N. Vatră. Preș.—Spune ce au făcut aceștia. Mart.—Dânșii veneau la primărie și spuneau că vor să se ducă la Suhuleț și că să le dau cornul să trângă norodul. La 5 vin mai mulți și ei să se dau cornul. Secretarul ii’l dă și N. Vatră silește pe Sbiera gornilui să sune adunarea. Preș.—In ce scop s’au adunat și ce voiau să facă la Suhuleț ? Mart.—Nu pot să știO. Proc.gen.— Cum ’l chiamă pe acel care l’am găsit cu mâna umflată ? Mart.—N. Vatră. A fost la Suhuleț la revoltă, dar el spune că a căzut de pe o scară. V. Th. Cărăușu, secretar din Tansa . Preș.—Cine a luat cornul ? Mart.—Năstase Vatră și alții. Preș.— A amenințat pe primar ? Mart.—Da. Preș.— De ce se adunau și ce vroiau să facă ? Mart.— Să meargă să brăzdeze moșiile mărginașe. — Cine sunt acei care aveau dorința asta ? — Gh. Popa, N. Vatră și a morti. — Ale cui erau moșiile ? — A d-luî Cantacuzino-Pașcanu. — Faceau întruniri aceștia ! — N. Vatră îndemna pe toți — De mult faceaO sfat Intre ei ? — îndată ce s’au întors de la Iași, da la Buttman. Apărarea.—Ce crez d-ta, ar fi împărțit moșiile ? . Mart.—Da. Erau hotărîți. Președ.—Ai auzit de împărțirea moșiei Miroslava? Mart. — Au venit țăranii să le complectez imprimatele. Apărarea.—A complectat martorul imprimate? Vindeau țăranii aceste imprimate ? Mart. — Da. Ion Savin a vîndut unul cu 25 bani. C. Sbiera, gornist.—Spune cum a dat de frică cornul primarului și acesta l-a încuiat. Cum a venit o mulțime de sume, a luat omul cu sila. S’a suit cu ei pe dealul Suhuieților și a sunat adunarea. Se suspendă ședința la 4 ’/* ; ■« redeschide la 4 */.. Ion I. Spiridon, martorul apărării, nu știe nimic. 9a asculta apoi pe Vasile Stoica, care spune că Albescu nu e vinovat. Apărarea cere ca martorii la «azi s’a renunțat să fie lăsați liberi Ședința să suspendă la orei» 5. Aprovizionarea vapoarelor fie răzbe ä cu cârlimî — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de astăzi reprezintă un vapor de răzbeift din escadra mărei Baltice, care se aprovizionează cu cărbuni de peatră în largul oceanului. Sacii încărcați cu cărbuni sunt lansați pe niște strme care leagă vaporul încărcat cu cărbuni, cu vaporul de război, care are nevoe de acest combustibil. In jurai unei crima misterioasa — NOUA PIl ENUNȚE — Credincioși promisiunea noastre de ieri, revenim cu amănunte noui asupra misterioaselor cadavre găsite pe malul mărei și asupra ultimelor cercetări pentru luminarea întunericului ce învăluește aceste cadavre. Am spus er, că au început în Capitală cercetări spre a se stabili identitatea cadavrului cu cap, care a fost recunoscut de Toma Cornea din Constanța și care spusesti ca văzuse această figură in București. Aicîtî e cadavrul cu cap In strada Virgiliu No. 10 locuește Marin Ionescu, funcționar la gară, împreună cu soția și înca trei copii. Din sinul acestei familii acum 3—4 luni dispăruse unul din Hi Iul Marin Ionescu, anume Iancu. Era dimineață soția lui Ionescu citind «Universul» dădu peste articolul în care se povestește despre găsirea a două cadavre pe malul mărei lângă Constanța. Citind descrierea feței cadavrului recunoscu cu groază că seamănă perfect cu fiul dispărut. Mama disperată, spre a se convinge de adevăr, alergă la poliția Capitalei, unde se întâlnește cu jandarmul Postelnicescu, care a condus cu atâta inteligență cercetările. Cerând amenințe, jandarmul iî prezintă fotografia de mai sus și sărmana femei nu putu decât să recunoască cadavrul fiului ei. Acasă cu toții, tată, frați și rude confirmară că cel din fotografie nu e altul decât Iancu Ionescu. Astfel s’a putut stabili indensitatea unui cadavru, din această crimă groaznică, care rămâne tot atât de misterioasă în cea ce privește al douilea cadavru, pe criminal sau criminali. Al cuie cadavrul decapitat. Dacă întâmplarea a făcut să se poată stabili identitatea unuia din cadavre, aceasta se datorește, fără îndoială, faptului că nu era decapitat. Nu tot așa sa prezintă însă cu cadavrul fără cap. Lipsind capul te afli în lipsa elementului cel mai principal pentru recunoașterea unui individ, iată de ce instrucția va trece prin multe greutăți spre a stabili identitatea acestui cadavru. Tot ce se poate ști este că aparține unui musulman și că pare a ucis cu o zi-două înainte de Iancu Ionescu. Ce s’a petrecut în c asa lui Chisuliță ? Am spus er, că cu o zi înainte da a se descoperi cele două cadavre, un tîner cu palmele tăiate s’a prezintat la casa’ lui Ion Marin, pe câmpul de la viile noi, cerând să se spele pe mâini. Nefiind primit aoi, tînărul s’a dus la o casă din spate, unde locuește Nicolae Ghisăliță, de unde nu a mai fost vâzut să iasă afară. Energicul avo auror din Coc s-, lanța, d. Boleanu, în această direcție își îndreaptă acum cercetările. De va putea desvalui acest mister va a fi de sigur urmele adevărului. Apoi, hainele pătate cu sînge, găsite în curtea lui Ghisăliță, e indiciul cel mai sigur că numitul e departe de a fi străin de una din crime. Probabil ca Ghisăliță, om șiret, a bănuit că tînărul ce venise la el, comisese o crimă și că are bani asupra lui. Atunci s-a făcut de petrecanie. O întrebare Până se se va face deplină lumină în jurul acestor cadavre, se pune întrebarea dacă nu cumva ne aflăm în fața a trei crime. In primul rînd a fost asasinat tînărul lancu Ionescu, probabil de acel tînăr care n’a mai eșit din casa lui Ghisăliță, unde poate și-a găsit moartea, iată a doua crimă. Și apoi au eexclusă posibilitatea că n’are nici o legătură cadavrul decapitat cu primul cadavru. Posibil să se fi comis, cu o zi două înainte, o altă crimă mai monstruoasă ca cea din urmă. Și distanță de 500 metri intre ambele cadavre te pun ® in acesit din urmă dubiu. O urmărire Acum 4 luni, când Iancu Ionescu a plecat de la părinții ei, a fost însoțit de un tînăr. Acel tînăr e pus în urmărire spre a da o«r»care amănunte asupra tovarășului său. Azi se va continua «adresarea actelor și cu urmărirea unor indicii ce s’au ivit în urma stabilirea identităței cadavrului cu cap. Oricum stabilirea acestei identități va aduce oarecare lumină, ca ve va pune în măsură și se afla adevărul. Borxani. Milolul ruso-japonez — Prin poștă — Ziarul «Taiyo», organul lui Ozaki Yukio, primarul din Tokio, publică următoarele asupra războiului : Victoria finală pentru japonezi e îndoelnică , rușii nu vor cere pacea și Japonia se va simți constrînsă la dureroasa necesitate a unui războiu nesfîrșit. Cum va putea să facă față această mică țară unei asemenea situații ? Ea nu va putea, fără a comite grave imprudențe, să urmărească pe ruși în inima Manciuriei și a Siberiei. Japonia are însă un mijloc spre a sfîrși războiul. El consistă în a provoca puterile externe, facînd să se rupă neutralitatea Chinei, ceea ce ar provoca o încăerare generală. Groaznica teamă de pericolul galben ar cuprinde Europa și toate națiunile ar fi gata la toate jertfele spre a împiedica un razboiu ce ar constitui o amenințare pentru toți. * * * Kuropatkin se ocupă cu activitate de organizarea celor trei armate, și speră ca ele vor fi gata să ia ofensiva pe la mijlocul lunei Ianuarie.* Se anunță din Karbin că japonezii au întărit foarte bine cătunul Lamatong, așezat pe fluviul Saho. Japonezii întrebuințează acum noaptea un sistem special de semnale constând în baloane și în lămpi roșii, galbena și verzi. El întrebuințează care automobila pentru transportul proviziunilor și se slujesc de cuiii chinezi pentru tîrîrea tunurilor * * * O depeșă din Petersburg a agenției «Central News» spune că guvernul din Tokio ar fi plănuit să pue la cale emigrarea mai multor mii de japonezi în Sudul Manciuria, spre a împinge spre nord populația locală. Se dă o mare însemnătate politică acestui proect: imperiul «Ițelor din Algeria Pe viitor transporturile de vite din Algeria, spre a putea fi importate în România, trebue să fie însoțite de următoarele acte : Un certificat de origină (în original și copie simplă) liberat și legalisat de autoritatea competint’e din Algeria. In acest certificat se va indica : Locul de proveniență (localitatea și pepiniera) ; proprietarul pepinierei; numerul vitelor și coletelor expediate (din această localitate și pepinieră) pentru România ; gara de unde pleacă și unde vor sosi (dacă este cale ferată) ; portul din Algeria pe unde vor eși pentru Marsilia și care sunt numai trei autoritate a expedia vitele din Algeria, și sdică: Beoe, Philipville și Aprenl Scrisorile (originale și copil legalisate) de trăsură a căilor ferate algeriene. c) Scrisorile (originale și copii legalisate) sau conesementul care să indice : a) portul algerian de unde s-au încărcat pentru Marsilia ; b) numele expeditorului din portul algerian și al primitorului din Marsilia ; d) mimerul și marca coleteli ; d) greutatea lor ; e) numele vaporului pe care aceste colete au fost încărcate la plecarea lor din porturile algeriene. 2) Toate aceste acte de mai sus vor fi strînse pe cel interesat (expeditor) în două dosare, unul conținând originalele și altul copiile (diferitelor acte) lor. Fiecare dosar va fi însoțit de un borderou vizat de consulul român. Dosarul cu actele originale va însoți transportul spre a fi presintat orată cu oU tais «iîifi români ! iar dosarul conținând copiii ®, se va trimite (de expeditorul din Marsilia) direct și imediat ministerului de agricultură român, pentru ca Intre timpul plecărei din Marsilia și timpul sosirelor I» vămile române să se poată verifica, spre a se vedea dacă transportul îndeplinește condițiile citate mai sus și poate fi admis la import. Pentru transporturile de vite din Algeria și deja sosite în țară în toamna a. c. din Algeria se va cere caselor expeditoare sau reprezintanților lor, ca până la 1 Martie 1905, să prezinte ministerului actele următoare : copie (legalisat) conform certificatelor de origină, c.»nu au acompaniat expedițile făcute; copii (legalisate conform) scrisorilor de trăsură a căilor ferate algeriane pentru vitele ce au expediat "din interior pentru portul . . . (algerian), copil (legalisata conform) de pe conesementele vapoarelor care au transportat moktale din portul algerian la Marsilia ; numărul coletelor si marca lor și în fine greutatea brută a vitelor importata. Afacerea Chapwig in America împrejurul nouei afaceri Humbert, isbucnită la Cleveland, în Sutele Unite, și despre care am fost înștiințați amenunțit și la vreme de corespondenții noștri, sosesc din New-York următoarele noul și iatir«mai« amănunt» : © eserecă snnestră D-na Chadwig, c«r» a avut în mână atâtea milioane, nu reușește acum să gâsească nici măcar 75000 de franci cari îi sunt necesari pentru a obține libertatea provizorie și zace in închisoare, întocmai ca faimoasa Tereza Humbert de la Pars. Se știe că lada cu bani a d-nei Chidwig conținea valori fictive cu false semnături ala miliardarului Garnagie. Se crede că dna Chadwig nădăjduia ca la înșelătoriile ei să poată păcăli lumea până la moartea miliardarului și atunci să încurce pe moștenitorii acestuia spre a-i putea face să-i plătească falsele valori. Din nenorocire pentru dânsa Carnegie nu a murit și a putut declara că nu dăduse niciodată vre o iscălitură numitei doamne. Modul cu care dânsa a reușit a face să i se împrumute sume fabuloase, întunecă aproape faima d-nei Humbert. Goana după, Buttt ®»*», înșelătoarea americană a arătat într’adevăr o îndemânare extraordinară în a înșela pe cei mai prevăzători oameni de afaceri. O bancă din Ohio i-a împrumutat mai multe milioane, pe făgăduiala scrisă că i m va da o ipotecă asupra unei mari proprietăți. Bancherul ar fi câștigat — credea el — din această afacere cel puțin cincizeci de milioane pe an. Hipoteos trebuie făcută anul trecut și bancherul, văzând că d-na Chadwig nu se mai gândește h dînsul, începu să aibă temeri. Escroca șiiu însă să-l liniștească spunându-i că esta rudă «o Carnegie. identtatea d-mei £ Chadwig Identitatea d-nei Chadwig e încă misterioasă, dar pare a se confirma, că rea este aceeași cu escroca Lidia de Vere, care a făcut mare gălăgie în America acum vre-o 15 ani și care a și stat câțiva ani în închisoare. Lidia de Vere își făptuise înșelătoriile slujindu-se de hipnotism și exercitând asupra celor din prejurul ei o fascinare extraordinară, din care știu să tragă foloase și la închisoare. Fascinarea hipnotică ar fi și explicarea purtărea bancherilor americani față de dînsa. D-na Chadwig e o femee matură, de vre-o 50 de ani, având înfățișarea simpatică și modestă. Ce s’au făcut milioanei. Nimeni nu știe ce a făcut escroca cu milioanele ce a reușit să împrumute în ultimul an. Avocații săi spun că, acum trei ani, ea a primit 13 milioane de la bărbatul său, care se află acum in Europa, la Bruxelles. Apoi, ea a luat da pe la bănci 30 milioane. In total ar fi luat «cu împrumut» o sută de milioane. La început s’a spus că dînsa întrebuințase banii în petreceri și călătorii, la cari invita sute de persoane; acum însă s’a dovedit că ea ducea o viață din cele mai liniștite, împărțindu-și timpul între casa de țară de la Cleveland și apartamentul de la New York, unde, de altfel, ea trăia retrasă, neîncercând niciodată de a pătrunde și de a se impune în societatea înaltă. La Cleveland, cei două soți treceau drept oameni cu stare, liniștiți, dar nimeni nu bănuia că aveau milioane cu grămada. Garsr Judiciar (TRIBUNALELE CIVILE) Procesul eraraieî din calea Griviței In seara de 10 Septembrie a. c. tînărul Ilie Voicescu, împreună cu alții, se duc ca sa petreacă la mustăția lui Mihail Bercea, din calea Griviței. Aci Voicescu, da* mai mult, s’a luat ia ceartă cu Bercea Cearta degenerând in hotar. Bercea, la un moment dat, a pus mâna pe un cuțit și l-a înfipt în abdomenul lui Voicescu, care după câteva zile, din această cauză, a încetat din viață. Bercea a fost imediat arestat și dat judecăței pentru crimă de lovire care a cauzat moartea. Procesul lui s’a judecat era de Curtea cu jurați din jud. Ilfov care i’a cond&ranat k 2 a»5 închisați ®. Vn ©»»Ihtf.l'-tpdkpát Aitttvui Bat* ouieacu o colecțiune de mărci poștale la valoare de 30 mileî. Autorii acestui furt s’au descoperit că sunt doi feciori din serviciul d-lui Butculescu, anume AL Ilie Stănescu și Nic. Bobos. Judecarea procesului lor a venit erî Înainta» secției a II-a a trib. Ilfov, dar nefiind bine îndeplinită procedura, procesul s’a amânat La 17 Decembrie. t1 • • Fals D. H. Lazarovici, din capitală, a chemat în judecată, acum vre-o trei luni, pe comerciantul Gr. Rădulescu din Roșiorii-de-Vede, pentru plata unei polițe în valoare de c&scva sute de lei. Tot de o dată d-na a chemat fi judecată și pe d Petre Țenovici, tot dln Roșiori--de-Vede, care a semnat acea poliță ca girant. La ziua tnfățișarei Insă, d. Țecovici declară ca falsă semnătura de pe poliță și ca autor al falsului dhelară pe Gr. Râdulescu. Afacerea fiind trimisă spre o creetare la instrucție, s’a constatat că în adevăr semnătura d-lui TenovieS a fost falsificată de Rădulescu. Afară de aceasta, s’a mai constatat că Râdulescu a mai falsificat semnătura și pe alte polițe. Erl d. judecător Sabăreanu d« la «ab. 3, însărcinat cu instrucția, a dat ordon «îi ți definitivă prin care trimit» la judecată pe Buduleeea pentru delictul de fals în acte private. Go»©*»". UN PROVERB PE ZI G# au poate dracu, feracea sac#„ (Francez). Știri din străinătate — Prin poștă — Ziarele naționaliste din Paris repun candidatura colonelului Archand, eroul de la Fashoda, la scaunul vacant de deputat în urma morței lui Syveton, la a doua circumscripție a Parisului. Se știe însă că colonelul Marchand nu a luat nici o hotărâre până acum. Un bogat american oferind ducesei spaniole de Vili» Hermosa suma da 1 milion jura. de II. pentru o eapo d’opera a lui Velasquez , un portret al lui don Diego Arellano, personagiu de la curtea lui Filip IV, ducesa a respins această strălucită ofertă din patriotism. Ea nu vrea ca e capo d’opera spaniolă să ajungă într’o țară care a făcut în 1808 resboiu Spaniei.* Poliția din 1*ari8 a arestat pe bancherul german Kippert, care fugise din Berlin cu frumoasa sumă de 11 milioane de mărci. El a fost extrădat Germaniei. * Ziarul «Egyetértés» din Budapesta «nunții că la 15 Februarie st. n. Camera deputaților maghiari Va fi dizolvată. Nouila alegere se vor face la începutul lunei Martie.« Ziarele opoziționala maghiara sunt de o rară violență la adresa primului ministru contele Tisza și a președintelui Camerei, deputaților, pe cari îi numesc nebuni, șnapani, călăi etc. Ziarul «Független Magyarország» reproduce la loc de frunte un articol din 23 Septembrie 1848, scris de Ludovic Kossuth, fostul guvernator al Ungariei, în care acesta provoca pe maghiari să pună mâna pe arme zicând între altele : «Sus deci la arme, sărman popor maghiar trădat, dar viteaz. Puneți mâna pe coase, topoare, fiecare ce are. Să se revolte cu grămada poporul maghiar». La sfirșitul acestui articol se afurisește din neam în neam fiecare maghiar care nu pune mâna pe armă. In același ziar deputatul kossuthist Nesl scrie: «Pământul Ungariei este udat cu sânge, toate drepturile ’și le-a câștigat prin vărsare de sînge. Dacă politica actuală nu va fi curmată, alt rezultat nu poate avea decât revoluțiunea». E Seife ®! li proiinciî D ® la coresp. noștri aarticularî Joi, 2 Decembrie. CÂMPULUNG.Serbare școlara. — Erl. 3 Noembrie, școala normală «Carol I» și-a serbat ziua patronului, Sf. Andrei, precum și aniversarea a 37 de ani de la înființare. Serbarea s’a început la orele 4 d. a., printr’o cuvîntare ocazională a directorului, după care as urmat , o interesantă conferință a d-luî profesor A. Mușetescu despre «Limba română și importanța ei, pentru viitorii învățători», recitări de proză și versuri, producțiuni musicale cu vocea și din instrument, jocuri și exerciții gimnastice. A asistat multă lume invitată din oraș. Bal de binefacere. — In dorința de a ajuta pe sărmanii din oraș cu iessn» și obiecte de Îmbrăcăminte, primăria a organizat, pentru Duminecă seara, 5 p., un mare bal deschis, în sala clubului militar, bal ce este pus sub patronul grm d-nelor Ana N. I. Sachelarie și 2oe colonel Petroianu. PLOEȘTÎ.—Sf» jarul m»or agitații.—Zilele trecute o gazetă din localitate a publicat un apel către țărănime. Autorităților superioae părându-li-se acel apel cam răzvrătitor, s’a înaintat parchetului un număr din acea gazetă, cerându-se în același timp de a se lua măsuri contra autorului acelui articol. Parchetul a citat, pentru »am da 3 ”, pe directorul și redactorul-șef al gazetei în chestiune. Voi se comunica »militant»de exi»a es v* lua «»astă afacere. (*