Universul, iunie 1905 (Anul 23, nr. 147-176)
1905-06-11 / nr. 157
V Monumental de la Gravelotte.—(Vezi explicația) Willa*5«SSSTM»5SS~ Calendar pe anul 1905 Orlivux Vineri, 10 Iunie. — Sf. Sfințit mucenic Timotei. Episcopul Brusei Catolic Vineri, 23 Iunie. — S Iacov Soarele răsare 4.33, apune 8.2 București, 10 Iunie. Suprim 8X8IMEP Anul școlar se apropie de sfârșit, — un sfârșit de astă data mai puțin solemn, dar și mai puțin penibil, în ceea ce privește cel puțin școlile secundare. Examenele, la aceste școli, au fost suprimate,—și măsura a întâmpinat, peste tot, cea mai întinsă aprobare, motivarea ei fiind găsită cu prisosință temeinică și convingătoare. Răul surmenării, al supraincordării intelectuale și morale, a fost mai cu seamă fișei, a cărui înlăturare s’a urmărit prin suprimarea examenelor. Iar la obiecțiunile ce s'ar fi putut ridica împotriva desființării acestor ultime și supreme puneri la probă a sumei cunoștințelor ce elevii și-au insușit prin silința lor în decursul anului, s’a întâmpinat că profesorii au prilej îndestulător a cunoaște, și chiar mai bine și mai drept, ce poate și ce știe fiecare din elevii lor, așa că se poate lăsa cu totul în sarcina lor să hotărască întrucât un elev este sau nu este destul de pregătit spre a urca cu o treaptă înainte scara invățământului secundar. Aceasta presupune, bineînțeles, un corp profesoral bine pregătit și pe deplin conșcient de menirea lui, așa cum îl și avem astăzi, ca regulă generală. Căci e evident că o deosebit de însemnată atribuțiune și îndatorire se impune profesorului, atunci când se lasă aproape cu totul la chibzuință lui de a îngădui sau de a opri accesul elevilor spre continuarea studiilor secundare; o asemenea atribuțiune, o asemenea îndatorire, nu poate fi îndeplinită drept și bine decât de unii ca aceia cari își dau seama pe deplin de menirea școalei și de rolul învățătorului, și înlătură, în exercitarea misiunii lor, ori ce considerații, străine de stricta cercuire ’a interesului instrucțiunii publice. Nu este însă de tăgăduit că, alături de marea majoritate a profesorilor conștienți de această menire a lor’, sunt și unele excepțiuni,—sunt naturi nenorocite, cari nu pot despărți o prea vie impresionabilitate sau susceptibilitate personală, de impersonalitatea cerută. Și vai de acei elevi cari vor avea nenorocirea să cadă în disgrația vre-unor asemeni mici tirani, cine știe pentru ce considerații în afară de chestiunea aplicării sau neaplicării elevului la studiu.. Și vai de educația aceea sufletească ce s’ar face copilului nedreptățit, căruia i s’ar trînti, de pildă, «un trei la istorie»,— fiind-că... s’a purtat zburdalnic în clasă! Mai e, pe alocuri, și păcatul amestecului prea îndârjit în politica militantă sau în alte dușmănii și împerecheri, cari se resfrâng asupra școalei, firește, la «punerea notelor»... — Pentru toate aceste cazuri, desigur rare, excepționale, dar totuși posibile și nu mai puțin pernicioase, n’ar fi poate rea ca să se caute a se găsi o contrabalanțare, o neutralizare, pe care n’o mai poate oferi de-acum înainte proba examenul»!Pe lângă multe rele, această probă avea cel puțin acest lucru bun, că supunea la un control, în unele cazuri nicidecum de prisos, nu numai cunoștințele elevului, dar și metoda și imparțialitatea profesorului. Un asemenea control poate că nu e încă timpul, ba poate chiar că n’ar fi niciodată cu cale, ca să fie cu totul înlăturat. or ITALIA (Corespondență part a ziarului «Universal») Roma, 6 Iunie. Eficialîca politică a Papei După cum vi s’a telegrafiat, ziarul «L’Osservatore Romano» a publicat azi enciclica papală . Asupra acțiunei catolice, Pius recomandă prin această enciclică episcopilor, de a reuni laolaltă toate forțele vii catolice și de a se ocupa de interesele poporului și mai cu seamă de clasa lucrătoare, cu scop de a-i îmbunătăți condițiunile economice. Interesantă e partea enciclicei care privește participarea catolicilor în alegeri. Pius spune că va urma normele deja decretate în această privință de Piu IX și de Leon XIII, dar adaugă, adresându-se episcopilor : «Se poate întâmpla ca motive foarte grave, isvorîte din binele suprem al societăței, în ajutorul căruia trebue totdeauna alergat, să ceară ca în cazuri particulare să ne dispensăm de aceste norme, mai cu seamă când voi veți recunoaște strînsa necesitate pentru binele sufletelor și pentru supremele interese ale bisericilor voastre. «Acum, posibilitatea acestei blânde concesiuni a noastră, îndatorează pe toți catolicii de a se pregăti in mod prudent și serios la viața politică, atunci când vor fi chemați, e deci foarte important ca aceeași activitate, în mod lăudabil , desfășurată de catolici spre a se pregăti cu o bună organizație electorală la viața administrativă a comunelor și consiliilor provinciale, să se întindă și la buna pregătire și organizare pentru viața politică. «In același timp va trebui să se obicinuiască a urma în practică celelalte principii cari regulează conștiința oricărui ban catolic. El trebue să-și aducă aminte, mai întâi de toate, de a fi în orice împrejurare, și de a apărea adevărat catolic, urcându-se la slujbele publice și exercitându-le cu hotărâta și constanta intenție de a lucra din toate puterile sale spre binele social și economic al patriei, mai cu seamă al poporului, conform maximelor civilizației creștine și să apere în același timp interesele supreme ale bisericei cari sunt cele ale religiei și justiției». Enciclica papală consideră ca un mijloc eficace spre a se ajunge această unitate, «o instituțiune care s’a dovedit a fi aiurea (în Germania) absolut eficace și care cu numele de Uniunea populară, este destinată a aduna pe toți catolicii din toate clasele sociale, dar în special marea mulțime, în jurul unui centru comun de doctrină, de propagandă și de organizație socială». La sfârșitul enciclicei papa invocă coborârea sfîntului Spirit asupra întregului cler și binecuvintează pe episcopi, clerul și poporul italian. Enciclica, și ziarele italiene Toate ziarele noastre se ocupă de această enciclică. Așa, «Corriere della sera» din Milan scrie : «In afară de amănuntele ei, enciclica papei se reduce la aceasta : catolicii italieni trebue să se organizeze în cel mai modern și activ mod posibil spre a se pregăti la opera politică și parlamentară. Aceasta este prima oară când Papa vorbește în public despre participarea catolicilor la alegeri și la intrarea lor in Parlament... Aceasta este desigur partea cea mai importantă a enciclicei». Ziarul ministerial «Patria» scrie: «Toate acestea, echivalează în practică cu abolirea lui noni expedit. Este o sancțiune postumă ale diferitelor candidaturi catolice, cari cu mai multă sau mai puțină șansă au fost puse în aceste din urmă luni. Importanța faptului este că se va da liberalilor italieni o mai mare și mai activă conștiință a proprietor lor responsabilități și proprietor lor datorii». La rîndul lui «Giornale d’Italia», organul liberalilor conservatori zice : «Enciclica lui Pius însemnează o dată în istoria Papalului și a acțiunei catolice în Italia. O perioadă istorică, începută după 20 Septembrie 1870, se Închide azi,pentru politica Bisericei în Italia și se deschide în mod oficial o alta». Pe de altă parte «Popolo Romano» scrie că în cercurile politice și parlamentare enciclica papei produce multe comentarii. Dar și faptele și tendințele generale ce s-au desfășurat gradat sub noul pontificat lăsau să se întrevadă că Pius, mai preocupat decât Leon XIII de propaganda activă în massele populare contra religiei și actualei organizări a societății, va acorda în cele din urmă catolicilor din Italia o mai eficace participare la viața politică a națiunei, totuși noua enciclică e destinată a produce multă impresie nu numai în Italia, ci încă și în străinătate». * însion, faptul că Norvegia nu a fost niciodată republică și o schimbare in acest sens ar implica o transformare radicală in toată constituția și în tot mecanismul politic al noului Stat. Firește că neputându-se face altceva Norvegia va deveni republică, dar pare că motivele ei spre a încerca o reconstituire monarhică sunt încă foarte puternice. De altfel istoria se repetă astăzi la distanță de aproape un secol. Atunci când Norvegia a fost cedată de Danemarca Suediei, in baza tratatului de la Kiel, în ianuarie 1814, oamenii ei politici i-au oferit coroana unui principe danez, după cum azi ei o oferă unui principe suedez. Oferta lor a căzut atunci pentru că, opt luni mai târziu, Anglia i-a silit să accepte fuziunea cu Suedia și dinastia Bernadotte. * 9 Reîntorcându-ne asupra punctului de unde a pornit criza actuală norvegiană, noi, streinii, ne mirăm că s’a putut ajunge aci dintr’o cauză relativ atât de neînsemnată , aceea de a se obține un serviciu consular propriu și deosebit de cel suedez. Ce poate să pese pescarilor /tordurilor dacă la Londra, de exemplu, interesele Norvegiei au să fie încredințate unui norvegian, in loc de unul suedez ? Ce avantagia poate să derive din această schimbare pentru țăranii cari locuesc printre field-urile din interior și-și scot existența din puțina agricultură și din vite . Și chiar industriașii și comercianții din Bergen, din Stovangher și din Christiania au să fie oare mai bogați dacă ministrul de externe va locui în Karl Johansgade, in loc să rezideze la Stockholm ? Nu, latura materială și chestiunea consulară in sine au avut o importanță secundară in toată criza, deși au servit ca să o determine și să o împingă până la ultima ei consecință. Adevărul este că pescarii fiordurilor și țăranii /îeWurilor, comercianții, industriașii și lucrătorii, în Norvegia, sunt aproape toți politiciani, toți iși citesc ziarul, toți se pasionează de problemele zilei. S’a scris și s’a vorbit enorm de mult în zece ani in jurul chestiunei consulare, dar în interesarea populațiunei această chestiune s’a lărgit din zi in zi mai mult, intinzându-se asupra întregei stări juridice, istorice și politice a Norvegiei la raporturile ei cu Suedia. Rezultatul a fost o mare deșteptare a sentimentului național. Controversa care tindea a stabili oarecare drepturi parțiale norvegiene a chemat în ajutorul său tot trecutul țarei. Și acest treiíut s’a impus în imaginația și în spiritul poporului. «Norsk !» «Norsk !» este strigătul de luptă ce răsună acolo de un sfert de secol și norvegianizmul a găsit multiple manifestațiuni in politică, în literatură, în religie, în filosofie, până și în cele mai mărunte obiceiuri ale vieței norvegiene. * • * Acest norvegianizm, mai bine zis această conștiință—poate cam orgolioasă—de ceea ce Norvegia a fost, este și trebue să fie, a fost plămădită de marele succes al lui Ibsen, al lui Björnson, al lui Lie, al lui Grieg în străinătate și de faima mondială cucerită de Nansen. Suedia a făcut greșala de a trata totdeauna cu ușurință controversa cu Norvegia și de a face să i se simtă superioritatea ei în Uniune. Un căpitan suedez, un foarte distins ofițer, scria în 1897 unui călător : «Treci acum in Norvegia, dar nu te lăsa a fi impresionat de plecăriile ce vei auzi ; acei ce doresc intr’adevăr despărțirea sunt foarte puțini. Despărțirea nu se va întâmpla niciodată, căci oamenii cuminți din Norvegia cunosc și prețuesc prea mult binefacerile uniunei!». Și ziarele din Stockholm discutând chestia despărțirei, cam în acelaș timp, scriau: «Fleacuri, certuri intre frați cari se vor aplana... cari nu merită nici sa se vorbească de ele !» «A nu vorbi» ; acesta a fost programul Suediei și aceasta a ofensat mai mult susceptibilitatea norvegienilor. Și in aceeași vreme Nansen scria: «Noi nu aducem in dispută nici o animositate, nici înpotriva Regelui, nici înpotriva poporului suedez ; suntem dispuși să continuăm uniunea, dar vrem să fim tratați ca egali; nu vrem sa fim luați drept frați minori, nu avem nevoe de tutelă: «noi» suntem «noi» și vrem să fim și să rămânem noi». A. A. UIMPROVERB PE ZI Frâul guvernează calul, și prudența omul. CRONICI FEMININE Eticheta la Curți Eticheta de la curtea Franței, care nu mai era atât de aspră in veacul al 18-lea, a fost repusă in vigoare de abia sub Restaurațiune. Maria-Antoaneta a fost ultima logodnică regală care a trebuit sa lepede la graniță toate hainele și toată rufăria sa străină. Ludovic XVIII și Charles X se preocupau mult mai mult de a domni și de a-și stabili autoritatea decât să vegheze la croiala hainelor. In privința aceasta ei se arătară mai moderni decât Napoleon I care restabilise, după 4S04, un ceremonial complicat și câteodată jenată pentru mareșalii săi, nu prea deprinși cu riturile aristocratice. Dar nici un protocol nu pare să fi fost atât de migălos ca acela al Spaniei. Victor Hugo, în «Ruy- Bias», ne-a arătat plictiselile reginei spaniole, care nu poate nici scrie, nici umbla, nici cânta, nici vorbi cui î place. Ori de câte ori face un gest, prima doamnă de onoare se scoală, se înclină, și amintește suveranei că nemișcarea și tăcerea sunt între primele ei datorii. Acuma eticheia nu mai e atât de stricid la curtea Spaniei. Regenta Maria Christina, care prefera muzica și lectura ceremoniilor fără interes, a atenuat-o mult, iar tinerul rege Alfons pare a fi moștenit spiritul mamei sale în această privință. Silvia istronsr Criza norvegeză este încă deschisă. Guvernul provizoriu al d-lui Michelsen pare a fi încă in căutarea soluțiunei definitive și poporul norvegian — liberul popor norvegian—nu știe încă azi dacă destinele lui viitoare vor avea a fi conduse de un nou rege, sau dacă un președinte ii va încununa năzuințele lui spre libertate. Un tînăr deputat al Storthingului norvegian scria zilele trecute urmatoarelele unui amiral sau italian: «Așa e, noi suntem foarte democrați și foarte înaintați In calea progresului civil și politic , tradiția noastră insă a fost totd’auna monarchică. Voi, italienii, ați avut în toate timpurile tradiții republicane; literații voștri, cugetătorii, preoții voștri au fost aproape totd’auna republicani, pentru că Roma fusese republică; chiar in vremile mai nouă, cele mai strălucite glorii ale voastre au fost glorii republicane; când preoții voștri vor să cânte pe un erou politic cântă pe Bruto, ai noștri însă cântă pe regii Vichingh Hakon, pe Olaf ; voi aveți istoriile lui Titu Liviu și a lui Tacit și narațiunile cronicarilor florentini cari sunt o întreagă exaltare a idealului republican, noi insă avem poveștile Sagha cari sunt o exaltare a regilor». Afară de aceste considerații de ordin satimental însă, mai este IA (TRIBUNALELE CIVILE) Arestarea lui Iosius Bedberesem, complicele lui Antinomic Serviciul de siguranță al Capitalei, în urma cererea trib. Ilfov, a arestat eri pe Ioniță Becherescu, complicele lui Andronic la escrocheriile cu așa zisa «apă de aur». El era îngrijitor la spitalul de copii și se ascundea sub numele de Mancea Ioniță. Ioniță Becherescu ca și Dumitru Becherescu fuseseră puși în libertate pe cauțiune cu îndatorire de a se înfățișa înaintea tribunalului la judecarea procesului lor. Cum însă ei nu s-au ținut de angajament, tribunalul a revenit asupra dispozitivului în baza căruia ei au fost puși la libertate pe cauțiune și a ordonat arestarea lor. Dumitru Becherescu a fost arestat acum vre-o două săptămâni. Condamnarea unui vestit pungaș Secția I-a a trib. Ilfov a condamnat ori, pentru furt, la cinci ani închisoare pe vestitul pungaș Nathan Karty. Acesta a comis peste 40 furturi de bijuterii, stofe, haine, etc., astfel că cu lucrurile furate s’ar fi putut aranja un bazar. Crima din str. Bulgheri Am publicat despre o tentativă de crimă ce s’a comis în str. Dulgheri din Capitală. Bărbierul Gr. Popescu, din str. Buzești, a tras două focuri de revolver, fară să-l rănească, asupra fratelui său I. Popescu, comerciant din str. Dulgheri, cu care se luase la ceartă. Pentru acest fapt Gr. Popescu a fost trimis, în judecata Curței cu juri din jud. Ilfov care l-a a Cllitat er. Greiler. reáöief rciso-japon — Prin poștă — De îndată ce se vor fi întrunit plenipotențiarii ruși și japonezi la Washington, președintele Roosevelt va propune beligeranților un armistițiu. Se spune că Japonia îl va primi cu condiție ca el să fie semnat de către șefii armatelor beligerante. ,*, In cercurile Curții din Petersburg se asigură că amiralul Alexiev și-a dat demisia din postul de vice-rege al Extremului Orient, dar că, Țarul i-ar fi respins-o. Al 6-lea regiment de asediu a sosit la Vladivostok, venind din Rusia. In Vladivostok se lucrează la fortificații și se așteaptă întăriri de trupe de geniu’.. Rușii au sporit simțitor garnizoanele din insula Sakalin. „*. Tunurile de asediu comandate anul trecut de către Rusia la uzinele Krupp au sosit la Karbin și au și fost instalate pe linia principală de apărare a pozițiilor rusești. Aceste baterii cuprind 64 tunuri; % . Se așteaptă sosirea în curund a altor 34 tunuri de același fel. Guvernul rus s’a înțeles cu linia de navigație «Norddeutscher Lldhyd», din Brema, pentru repatriarea tuturor soldaților și marinarilor ruși răniți și bolnavi cari se află acum in Japonia. In acest scop se va întruni la Odesa o întreagă flotilă care va pleca de acolo in Extremul Orient. TARNETUL MEU Sfaturi... Nevestica’i supărata C’ai întârziat... Ce vrei!.. O faci bună, de îndată, Dadaii dat triste cercel... Soacrat tare mânioasă,— Asta nu e ceva nou,— O faci, însă, bună ’ndata Daca’i dat ceva cadou... Cu bopul, de n’ascultă,— Ce să faci, așa sunt ei,— Dă-le bani, și, de îndată, Se fac buză ca niște mei... Un prieten se „ofused“ Din nimica... Ce sa’i facil..— Dă’i o bere, spune’î vorbe Bune, bane ști... împaci... Vrei o slujbă,—de n’ai slujbă,— C’așa'i lumea... El, ce vrei?... Dă la mari cadouri taine Și de ’ndată slujba iei... Căci așa e’n lume astăzi Totu’i ’totul pe cadou !... Sfatu’i vechiu, cu toate astea Totdeauna este nou !.. I WarloRu»W0W8B«Bla8M>»-« Msaussentei da h Gravslotti — Vezi ilustrația — In ziua de 1i Main, s’a inaugurat cu mare ceremonie militară, monumentul ridicat pe câmpul de bătae de la Gravetotte, în Alsația, în memoria soldaților germani căzuți la 1870, 15 — 18 August. La această serbare a asistat, imperatul Wilhelm, împreună cu numeroși ofițeri. Acest monument constă dintr-o clădire mare de peatră și cărămidă roșie, în jurul căreia sunt mai multe alee cu cruci. In interiorul clădirei se află așezate efigiile in bronz ale generalilor germani, cari au luat parte la lupta de la Gravetotte. In mijloc se află un bust al împăratului Wilhelm I. In fund este un înger și un geniu, cari țin în mâni o trompeta. PRINCIPELE mmm de iimiemoilik. Am anunțat că revista economică «Zeitschrift für Staats und Volkswirtschaft» din Viena a publicat un articol despre A. S. R. Principele Leopold de Hohenzollern, defunctul frate al M. S. Regelui. Iată acest articol : «Augustul defunct era șeful liniei catolice mai bătrâne a Hohenzollernilor, și s-a vorbit mai mult despre dînsul, când a fost propus la tronul Spaniei, candidature care a dat împăratului Napoleon III prilejul de care voia să se servească pentru a ocupa țărmul stâng al Rinului. Se știe cum a izbutit această încercare. Trebue să amintim insă că atunci Europa Întreagă avea ochii ațintiți asupra tinerului principe, care întrunea cele mai bune calități , spirit de dreaptă domnie, unit cu o rară amabilitate. Soarta a hotărit însă altfel, și cine-l cunoștea știa cât de mult era înclinat către familia, copiii săi și către fratele său, M. S. Regele Carol al României, cari au găsit totdeauna in el un înțelept povățuitor. " De M. S. Regele Carol era legat nu numai prin singe, ci și prin o intimă prietenie, cum rar se vede. Această iubire a devenit și mai vie, după moartea tatălui lor, A. S. R. Principele Anton de Hohenzollern, despre care M. S. Regele Carol pomenește des și cu nesfârșit respect și venerație în memoriile sale. Durerea M. S. Regelui, pentru pierderea acestui scump frate și prea iubit amic, e acum cu atât mai fără margini. In Abbazia, Gatstein, Ragaz ca și în Sigmaringen și București, când se intalneau erau nedespărțiți. A. S. R. Principele Leopold știa ca și M. S. Regele Carol să câștige inimile tuturor prin osebita bună-voință cu care întâm „ömiíBPSul“ la provincie (De la coresp. noștri part.) Joui, 9 luni«. CALAU AȘI.-Contrabanda.Al. Popescu, din Roseți-Volnașî, a fost prins cu o contrabandă de tutun și forțe bulgărești. Numitul a fost amendat cu 130 lei, pe cari i-a și plătit. Banie singeroasă.. . Ion N. Gresoiu, argat la moșia Chirnogî, a fost grav bătut de niște necunoscuți. In agonie, el a fost internat în spital. Concediur.—D. Aurel TJrsescu, secretarul prefecturei locale, a obținut un concediu de 30 zile. PLOEȘTI.—Consiliul comunal a ținut, aseară ședință extraordinară, având de rezolvat mai multa chestii urgente. Tot cu această ocaziune s’a aprobat și licitația construirei școalei primare No. 1. Sanitare. — In Varbilän ivindu-și mai multe cazuri de pneumonie infecțioasă printre porci, d. medic veterinar Staicovici a plecat să ia măsuri pentru combaterea epidemiei. — D. inspector veterinar G. Jocu a inspectat ezi com. Câmpina, unde s’a constatat un caz de antrax. Accident.— Căzând un enorm drug de fier peste lucrătorul Vasile Ghiță, din calea Oilor, el a fost grav rănit, din care cauză s’a dispus internarea lui în spital. Arestare.—Serviciul siguranței a arestat pe țiganca Lina Alexandru Lazar, din str. Pantelimon, care a escrocat pe locuitorul Tănase Zaharia, din str. Al. Odobescu, cu o sumă de bani. Furt.Eri-noapte, spărgându-se locuința comerciantului N. Stoicescu, din Predeal, i s’a furat o însemnată cantitate de marfă, tutun și 37 lei. Hoții se crede că sunt doai țigani din acea localitate, cari au și fost arestați împușcat.—A fost internat in spital săteanul Alexe Popa, din Pleașa, care a fost grav rănit de o pușcă ce s’a spart în mâinile lui ’ m Tfill GOVÎȘTE. — Cadavru găsit.—Din Petrești se anunță că alaltă ori dimineață a fost găsit înecat in Jiul Neajlovul, la punctul «Moara din Ulmi», bătrânul Năstase Ivașcu, in etate de 70 ani, din sus numita comună. După toate probabilitățile, nefericitul bătrân s’a aruncat singur in apă, el fiind atins de alienație mintală de multă vreme, pina pe oricine. In Sigmaringen augustul defunct era venerat atât ca principe cât și ca bine-făcător al săracilor și obijduiților. O altă parte caracteristică a ficei sale era că n’avea nici cea mai mică mândrie. Numai cu greutate a consimțit ca al doilea fiu al său, Ferdinand, să primească a fi moștenitorul Tronului român. Dar A. S. R. Principele Ferdinand, inconjurat de părinteasca iubire a M.M. L.L, Regelui și Reginei, a știut să împrăștie orice grije a tatălui sau, iar de când e căsătorit cu A. S.R. Principesa Maria, una din principesele cele mai bine înzestrate de natură, în toate privințele, care i-a dăruit 4 copii frumoși și bine desvoltați. Principele Leopold a luat parte la toate bucuriile lor și a avut toată dragostea pentru nepoții săi. Copilul cel mai mare al Principelui moștenitor, Prințul Carol, era favoritul sau cum e și al M. S. Regelui; el pare că întrunește toate calitățile bunicului și unchiului său, așa eă nu i se poate aduce ureri mai bune decât să semene lor în totul. încheiem aceasta notiță, închinată memoriei A. S. R. principelui Leopold, cu cuvintele iari se exprimă M. S. Regina Elisabeta, în una din operile sale, când se gândește la Nohenzollernii din Sigmaringen : «Mă aflam in Sigmaringen, pe marginea tinerei Dunăre, și mă gândeam la copiii cari au părăsit acest cast, avântându-se în lumea largă și făcând să sângere inima iubitoare a mamei. In Sigmaringen erau născuți toți acești copii frumoși, cu trăsături fine, regulate și cu inimele nobile, grave, pentru că serioși erau toate vlăstarele Hohenzollernilor, ca și patria lor, care nu e zîmbitoare ca Rinul, ci are ceva cu totul grav, aproape posomorit, aspru, din marele lagăr de la Bruk, lângă rîul Leitha. Maxim Gorki a citit zilele trecute într’un cerc de prieteni, la Moscova, noua lui dramă «Fiii soarelui». In ultimul act este pusă în scenă o mișcare populară in timpul unei epidemii de holeră. .., Locotenentul Pearry, care va pleca la 21 Iunie a. c. din Neww York spre a Încerca să ajungă la polul Nord, va fi însoțit de nevastă și fiică sa, în vîrstă de 12 ani, și de o institutoare. Ziarul kossuthist «Független Magyarorszag» publică un vehement articol scris de deputatul conte Zichy în care acesta atacă cu vehemență pe primul-ministru baron Fejervary, despre care zice că este șeful unei bande de purcei și ia în zeflemea pe bătrânul monarh al Austro-Ungariei. Poliția italiană a fost înștiințată de către ambasada Italiei la Washington, despre apropiata sosire a două faimoși și periculoși anarhiști, cari s’au dus în Italia ca să săvirșească un atentat politic. Ei vin din Patterson (statul american New Jersey), focarul de anarhiști de unde a venit Bresei, ucigașul regelui Umberto. „*. Experiențe foarte interesante s’au făcut la Roma cu ajutorul unui nou microfon datorit prof. italian Majorana, și care a Îngăduit să se stabilească o comunicație telefonică directă între Roma și Londra. Luni a plecat din Halifax vasul-spital amenajat de către medicul Schon din Washington, spre a transporta în ținuturile arctice pe tuberculoșii pe cari vrea să-i vindece. Vaporul va încrucișa d’a lungul coastelor golfului Baffin și a Groenlandei. .*, Cunoscutul aeronaut Î3rasisilian, Santos-Dumont își construește acum la Londra un aerostat, care va fi un adevărat iaht aerian. El se va compune dintr’un balon de formă ovoidă, a cărui nacelă va fi înlocuită printr’o căscioară cu balcon și ferestre. In această cabină se vor afla 2 paturi de campanie, câteva mici mobile, condesatorul și motorul. Aparatul va fi construit în vederea unei șederi de mai multe zile in aer. O CUGETARE PE ZI Educația face pe omul instruit, natura face pe omul de talent. F Sieim-D-pului Leopold Marcu și locot. Gr. Troceanu (Prin poștă de la coresp. nostru particular) Craiova, 8 luni. ZIUA II-a Rechizitorul Ședința se deschide la orele 12. Se dă cuvîntul acuzăreî. D. procuror Parteniu, în rechizitoriu séu, începe prin a spune că dacă două oameni de condiția socială a celor acuzați au fost aduși înaintea juraților, justiția trebue să fi găsit puternice motive pentru aceasta. Face istoricul afacerei, susținând că lt. Troceanu, îngrijat de starea interesantă în care se afla amica sa Maria Cristescu, căuta un doctor care să aibă faima că înlesnește avorturile și găsește in doctorul Marcu omul care-i trebuia, și care pentru 600 lei a fost gata să-și vinnă conștiința și să înlesnească avortul, avort după urma căruia, declarându-se o peritonită infecțioasă, nenorocita Maria Cristescu sucombă in dureri Îngrozitoare. D. procuror în susținerea acuzărei aduce declarația d-lui dr. Puțureanu, care a mărturisit că l-t. Troceanu i-a cerut să-i dea concursul sau in provocarea avortului. Dovada că l-t. Troceanu a propus și d-rului Marcu să înlesnească avortul, de procuror o găsește în însăși declarația făcută de acest doctor la instrucție unde a afirmat că locotenentul i-a propus să caute pe o femeie care are un început de avort. Dacă propunerea acuzatului nu avea scopul criminal de a provoca avortul, prețul acestui serviciu nu era să fie plătit d-rului Marcu cu o așa însemnată sumă, cu 600 lei și asta in urma unei tocmeli, căci medicul ceruse 1000. Faptul că locotenentul întrerupsese vizitele la amanta sa de când d-rul Marcu o luase în căutare, dovedește și mai mult vinovăția ofițerului care căuta să se pue la adăpost de orice răspundere. Vorbind de cel inalt acuzat, de dr. Marcu, reprezentantul ministerului public arată cum din depozițiile martorilor, din declarațiile’însăși ale acuzatului în fața instrucției, din contrazicerile in fața Curții, reese clar vina lui, înțepătura criminală care a provocat moartea victimei a fost făcută, și pentru ca drul să fie mai în adăpost, să nu fie surprins de cineva, această operațiune s’a făcut acasă la medic, acolo unde era ferit de orice ochi. După aceea de procuror Partheniu arată, bazându-se pa depozițiile și rapoartele medicilor, că defuncta a fost gravidă și că avortul a avut loc. E cu atât mai adevărată această afirmațiune, cu cât, zice d. procuror, cercetarea medicală făcută de prima comisiune s’a făcut a doua zi după moarte. Semnele care indicau sarcina erau vizibile, organele nu intraseră în putrefacție așa că d-n. au putut cu certitudine să se pronunțe. Dar siguranța cu care savantul profesor, d. dr. Babeș va spunea aci ca femeia a fost însărcinată, mai lasă oare vre-o îndoială ? ! S’a mai zis că uterul Măriei Cristescu era bolnav de metrită , dar tot d. dr. Babeș n’a arătat enorma diferență între un uter morbid și între un uter gravid. In speță nu poate fi vorba decât de un uter gravid. Tot d. doctor Babeș spunea că urme de traumatism nu s’au găsit. De la această afirmație până la a deduce că provocarea criminală nu s’a făcut, e mare distanță. 4. d.r. Baneș a spus că pereții uterului nu au fost atiniji fro^na uterul a fost înțepat, ci fătul, care a fost expulzat. Și chiar dacă pereții uterini ar fi fost atinși, rana a avut tot timpul să se cicatrizeze, căci după cum spune Brouardel, celebrul profesor de medicină legală de la facultatea din Paris, rănile intrauterine se vindecă după câteva zile. Din cele zise, urmează de procuror, reese clar vinovăția celor doni acuzați, și așa fiind este o chestie de înaltă morală ca dinții să fie pedepsiți și exemplul dat să servească de lecție și altora cari ar încerca să comită asemenea crime, căci dacă s’ar tolera asemenea fapte, simțimintele și datoria paternităței ar fi o ficțiune, familia, baza societăței ar fi distrusă, societatea trebuind să piară prin asemenea aote criminale. Terermină nerând un verdict <la condamnare. Acolo?*ltorisar primultrt praeusror In acuzare urmează d-M procuror Parteniu, d. prim-procuror P. Neatzu. Probele de vinovăție șile acuzaților, începe d. prim-procuror, vo- au fost reamintite d-lor jurați de colegul meu d. Parteniu, care n’a făcut o acuzare ci a reîmprospătat în mintea dv. cele afirmate in ședința de ori de martori și doctori. Face apoi analiza probelor vinovăției celor douî acuzați, vorbind de rapoartele celor două comisii, de concluziile consiliului sanitar superior unde au fost trimise rapoartele și in fine de afirmațiunea categorică a profesorului Babeș, d. prim-procuror crede că îndouială nu mai poate fi, că nesiguranța a încetat lăsând loc certitudinea. Reprezentantul ministerului public vorbește apoi de valoarea necontestată a martorilor cari au depus în acest proces, începe cu fratele victimei, cu d. Veleanu, care, spune d. prim-procuror, a repetat in fața Curței ultimile cuvinte ale victimei. «M’am mâncat friptă, căina !» v’a spus d. Veleanu ha zis Maria Cristescu d-rulul Marcu pe pragul morței și știe creștinul cât preț se pune pe cuvintele rostite în aceste momente. Cel mai curat, cel mai sfint adevăr rostește omul în clipele când e pe punctul de a părăsi această lume ! Cum dar să n’o cred*® g ® această femee ? Dar aceste cuvinte au mai fost auzite nu numai de fratele victimei, ci și de d-na Ariclia Ioanin, de martora Ana Popescu, și de alții , aveau acești oameni vr’un interes să mință ? se întreabă d. prim-procuror. V’au mai spus martorii că tot victima le-a spus ca a fost înțepată cu o sondă și tot dîfișii v’au mai comunicat ’că d-rul ’Marcu este arătat ca acel care a făcut înțepătura ; or, față cu acest« Jnvinuiri categorice și zdrobitoare, față cu declarațiile chiar ale doctorului care spune că a primit anticipat 100 lei, nu rămâne îndoială de crima comisă de dr. Marcu. S’a mai zis că fem«»a a ascuns până in ultimul moment provocarea avortului, e un ca foarte firite, căci dacă un aliniat din paragraful special din lege pedepsește pe doctorul care provoacă un avort, un aliniat alăturat pedepsește pe femeea care s’a lăsat să i se provoace avortul, și aducându-i-se la cunoștință aceasta, natural că victima a căutat să evite pedeapsa și să nu spue la nimeni. Apărarea, prin întrebări meșteșugite puse martorilor, a căutat zice d. prim-procuror, să stabilească ca femeea și-a provocat singură avortul prin masaje , inesactitățî; prin asemenea procedeuri nu se poate ajunge la astfel de rezultate; a trebuit să intervie știința, cunoștințele d-lui dr. Marcu, sondele lui, pentru ca nefericita să-și afle un așa de tragic sfîrșit. Misterul de care dr. Marcu a căutat să se înconjure in tot timpul cât a căutat pe Maria Cristescu, ne dă cu prisosință dovadă de vinovăția d-rului, care fugea de ochi cercetători știind că face un lucru pedepsit de lege. De aceea dar, închee d. primprocuror, un verdict de culpabilitate ar fi meritat. Panica civilă. După rechizitorul d-lor procurori, se dă cuvîntul părței civile. D. D. Țuculescu, avocatul acestei părți, spune că două sunt punctele cari trebuesc luminate: 1) Că femeea Maria Cristescu a fost însărcinată ; 2) Că dr. Marcu a provocat avortul acestei femei. Că victima a fost gravidă sunt numeroase probe; așa : declarația dr. Marcu care a spus la instrucție și aci că a fost chemat să îngrijească pe o femee cu un început de avort, deci care fusese gravidă, mărturisirea victimei in ultimele momente, care lăsând rușinea la o parte a spus fratelui ei totul, declarațiile martorilor și în sfîrșit necontestata afirmație a profesorului Babeș. Că uterul victimei a fost bolnav de metrită, iar nu gravid, ar fi o utopie să susție cineva aceasta, și d. Suculescu tei sprijinește afirmația prin citații. In ce privește al douilea punct, adică că avortul a fost provocat de d. dr. Marcu, avocatul părței civile zice că el se dovedește nu prin acte medico-legale sau afirmații doctoricești, căci un avort criminal nu lasă urme, proba se face prin depozițiile martorilor și prin desfășurarea faptelor, lucru ce n’a lipsit, deci dr. Marcu e vinovat de provocare de avort. Vorbind apoi de loc. Troceanu, care a găsit pe dr. Marcu pentru comiterea acestui act criminal, Il descrie ca pe un om care a speculat pe femeea Maria Cristescu,, care abuzând de buna ei credința a făcut-o să-și cheltuiască cu el un fond comercial de 5000 lei, lăsându-i astfel copiii în lipsă. Și pentru ca să nu aibă vr’o urmare relațiile dintre el și dlasa, de aceea socot. Troceanu s’a adresat d-rului Marcu ca să-i provoace un avort. După aceea, trăgând concluzii din diversele depoziții al m ânastorilor, d. Suculescu haltă să coa ȘTIRI BI STREVATATE — prin poștă — Ziarul «Magyar Szo» anunță că întruna din serile trecute locuitorii din Ungaria sudică au văzut un rar fenomen ceresc. Pe jumătatea vestică a firmamentului s’a ivit o dungă de lumină în formă de șearpe, care a strălucit timp de zece minute, după aceea s’a rupt în două părți, cari cu încetul au luat forma celor două litere «T» și «M». Ministrul de război al Austro-Ungariei a permis ofițerilor în rezervă să facă parte din Liga in contra duelului. .’T Alaltăieri s-a deschis la Darmstadt congresul Uniunei ziariștilor și publiciștilor germani. Au fost reprezentate 26 uniuni locale cu 36 voturi. Din raportul asupra casei pensiilor se constată că starea acesteia este mulțumitoare. Pentru anul 1906 s’a votat un adaos de pensiuni de 80 mărci de fiecare persoană. Cu ocazia unor săpături făcute la Constanța în Elveția, s’au găsit 400 florini de aur provenind din 14 țări și State. Intre acestea sunt și monede ungare, florentine, genoveze, milaneze, romane, etc., dintre anii 1312 — 1400. Se știe că conciliul de la Constanza s’a ținut de la 1414—1418. .*. Din München se anunță că în urma plângerilor clerului catolic procurorul general a ordonat să îndepărteze din localul expoziției internaționale tabloul lui Leo Putz «Bachanale». Ziarele din Viena anunță că împăratul Francisc Iosif va trece astăzi și mâine în revistă trupele !