Universul, iunie 1906 (Anul 24, nr. 147-176)
1906-06-10 / nr. 156
V ANUL XXIV No. 1 56. s» Sâmbătăi 10 iuniee 1906.— 5 bani in România.-10 bani în sirenătate, Fondator : LUIGI CAZZAVILLAN' REDACȚIA Șl ADMIN IRTHATJA — 11. Strada Brezoianu-Ți, București .» f Generalul de divizie Mihail Popescu«(Vezi explicația Calendar pe anul 1906 Ortodox I Vineri, 9 Iunie.—Părintele Cyril și Alexandru Catolic Vineri, 22 Iunie.— Paulina Soarele răsare 4.32; apune 8.02 toți dintre foștii gradați din armată. Intrucât privește instrumentele : căngi, topoare și o pompă sau două (de mână) comunele să-și înscrie în budget în fiecare an câte o sumă așa că peste puțin timp o să avem echipe de patrpieri experimentați în fiecare sat, cu Inițiativa aceasta incumbă autorităților competente și cred că va aduce roade bune». Supunem celor în drept ideia aceasta. In tot cazul, chestiunea ar trebui serios studiată de către autoritățile competente. București, 9 Iunie Pompierii email rurali In ce privește apărarea contra incendiilor nu stăm bine la orașe. Am arătat în diferite rânduri de ce nu stăm bine și ce ar trebui făcut. In timpul din urmă însă a început să se producă o mișcare de îndreptare , mai întâiu orașul Bârlad, apoi Turnul-Severin au cerut și obținut să-și organizeze servicii speciale de pompierii. Credem că experiența va reuși și că exemplul acestor orașe va fi urmat, rînd pe rînd, pe’toate cele l’alte orașe. . Dar cum stăm la sate, în această privință? Aci nu avem nici o organizare. “ Când isbucnește un incendiu și dacă se întîmplă să sufle un vilir puternic, ard sate întregi și sute de suflete, rămân pe drumuri. Asemeni nenorociri s’au văzut de multe ori. Pentru îndreptarea acestei rele stări de lucruri, un cititor al nostru, d. loan Gaftoiu, s’a gândit la înjghebarea unui corp de pompieri in fiecare comună mrala Iată ce ne scrie d-sa în această privință : «Cunoscută fiind construcția caselor, grajdurilor și pătulelor de la țară — aproape toate de lemn — să nu ne mirăm câtă pagubă aduce un incendiu, cite familii lasă pe drumuri, căci oameni experimentați și instrumente necesare nu se găsesc la țară. Chiar legiuitorul a pus prin lege obligativitatea ca în caz de incendiu, orice sătean să sară, să apere avutul amenințat de flăcări. Sătenii sar, dar ce pot face ei «fără nici o cunoștință și fără instrumente», când îi vezi cu donițele aruncând apă și dărâmând cu câte o prăjină ? Cred că răul acesta, lipsa oamenilor experimentați și a instrumentelor, s'ar putea îndrepta fără multă anevoință, ci numai cu o mare bunăvoință. In fiecare sat sunt întotdeauna 10—15 soldați cu schimbul, în activitate. Aceștia puși sub comanda șefului de garnizoană din sat vor forma corpul pompierilor. Vor face oarecare instrucție in sensul acesta, așa ca la incendiu să știe să mânuiască o cange sau un furtun. Instrucția aceasta trebue să fie dată din regiment atât soldaților cât și șefilor de garnizonă, căci aceștia sunt recru 13o giile adresate nului ci operei prezidentului. La sfirșit, prezidentul, cu lacrimi în ochi, declari închisă ultima lui ședință: «Adio, micul meu tribunal—exclamă el cu glasul înecat în lacrimi. Ești mic, dar ai devenit mare prin faima ta, prin binele ce ai încercat să-l faci lumii împărțind cea mai mare dreptate, mai multă umanitate și mai multă justiție. Adio scumpul și micul meu tribunal». Toți plângeau, până și jandarmii de serviciu. Unul din judecătorii cari ședeau la dreapta prezidentului, dedea mereu din cap : «Nu, nu—părea că vrea să zică prezidentului lui—nu trebue să pleci». Ședința fu apoi ridicată. Prezidentul și tribunalul ieșiră prin sala de chibzuire, pe când mulțimea nu se îndura să părăsească sala de ședință. Și astfel tribunalul din Chateau- Thierry deveni un tribunal Ca orișicare altul. Ieșit din magistratură, «bunul judecător» intră definitiv în istorie și d. Magnaud în politică. Un nou Monte-Carlo Societatea «des Casins de mer et Cercle des etrangers» e singura din Monte-Carlo: principele nu concede altora deschideri de case de joc. Societatea a hotărît acum să construiască un nou casin de joc în comuna franceză Beausoleil, chiar la granița principatului, la trei minute de marea casă de joc a d-lui Louis Blanc.Casinul va fi deschis iarna viitoare. Clădirea va fi splendidă ; va avea un parc minunat, o grădină de iarnă, teatru, restaurant, săli de lectură și săli de joc. Capitalul în acțiuni al nouei întreprinderi se urcă la două milioane de coroane; directorul, un oarecare Charles Landan, s-a obligat să plătească comunei Beausoleil 190.000 de franci imediat, 10.000 de franci pe an, 5 la sută din dividende și 300.000 de fr. peste treizeci de ani. Locuitorii din Beausoleil si Monte-Carlo nu vor instrumente din ce in perfecționate. ... < V L, „„„ „«« streinii se vor putea ruina la mesele de baccarat, căci acesta va fi singurul joc permis in casin. Ruleta, într’adevăr, nu e permisă de legile franceze, cari permit însă să ’ți pierzi toți banii și chiar și pielea la baccarat. Bratus.’ CRONICI FEMININE Secrete între bărSmt și soție La întrebarea d-nei Elena V. din Craiova, dacă uneori e bine ca să existet secrete Între bărbat și nevastă, fi mai ales când e vorba ca soția să facă binele fără știrea bărbatului, au mai răspuns : D-na Didița Dricescu (Bârlad) : Iată părerea mea asupra secretelor între soț și soție: Deși după legile stabilite de biserică, soțul și soția fac un corp, totuși Sf. Scriptură ne impune a face binele în secret: (zicând că ce face dreapta să nu știe stingă). D-na Lizică, din Calafat, răspunde : Depinde de bărbat dacă trebue să-i spui tot sau, nu , dacă caracterul lui e bun și resonabil e o crimă ca să aibi cel mai mic gând ascuns față de dînsul. Eu insa, care am avut alte idei și când m’am măritat am crezut că în căsnicie nu trebue să existe absolut nici un secret între bărbat și femee, azi nu mai spui nimic bărbatului meu. Chiar el m’a silit să mint și să nu-i spui nimic, căci era arțăgos; se supăra când îi arătam grijea pentru copii, se supăra când îi expuneam planurile mele de viitor, se supăra când aveam câte un necaz și-l impărtășiam precum și de toate acțiunile mele bune și caritabile. Azi sufăr grozav din cauză că nu mi-am găsit adevăratul amic, cel mai devotat cum trebue să fie bărbatul. Ce fericită aș fi fost să pot să-i spui tot ce am pe suflet! Silvia. DIN. FRANȚA (Coresp. particulară a ziarului «Unitersul») Paris, 5 Iunie. Memoriile generalului André Generalul André a început în «Le Matin» publicarea memoriilor lui cu titlul : «Cinci ani de minister». In prefață generalul spune că a hotărît să-șî sfirșeasca în odihnă și tăcere existența; dar pentru că noul fapte nu lasă nici o îndouială asupra reîntoarcerei spiritului de revoltă în armată, simte datoria de a eși din rezerva ce-și impusese și de a da la lumină «toate comediile, intrigile, manierile josnice, instrumentele căderei lui a căror extraordinară punere în scenă, formă grotescă și suspectă», au putut face până și pe prietenii săi să ezite. Afecționat de partidul lui, nu vrea sa semene germenii discordiei în ajunul luptei și a așteptat să vorbească până ce alegerile generale vor fi reconstituit majoritatea democrată. In primul capitol al acestor memorii, generalul André povestește cum Waldeck-Rousseau l-a chemat la 1 Maiu 1900 de la marile manevre spre a-i oferi portofoliul războiului, pe care el îl primi. In capitolul al douilea Andre povestește cum și-a luat În stăpânire ministerul; dificultățile ce i s’au creat de «anturagiul» lui Galiiel , ostilitatea predecesorului lui și descrie cum ministerul de războiu era înainte de numirea lui o filială a Companiei lui Isus, unde ipocrizia domnea alături cu delațiunea. Retragerea prezidentului Magnaud Zilele trecute «bunul judecător» Magnaud a prezidat la tribunalul din Chateau-Thierry ultima ședință. După ce a pronunțat ultima sentință, mulțimea nu se mișcă; public și magistrați rămaseră la locurile lor în tăcere. Părea că toți înțelegeafi că in momentul acela se petrecea ceva într’adever de neuitat. Procurorul republicei se ridică apoi, în atenția generală, când Maynaud era să părăsească sala, și expuse in cuvinte călduroase neplăcerea Curții pentru plecarea lui. Prezidentul Camerei avocaților ținu apoi un scurt discurs ; apoi vorbiră grefierul și ușierul ; toți vrură să salute un public pe «bunul judecător» înainte de despărțire. In cele din urmă se ridică «bunul judecător» Maynaud. Era palid și emoționat. Ezită un moment ca și când n’ar fi avut glas. Reușim sfirșit să spună câteva cuvinte. Declară că primește ele Urba magiară Fostul deputat maghiar și șef al clubului kossuthist, Ludovic Mocsary, publică in ziarul Parisian «Le Courrier Européen» sub titlul de mai sus, un articol din care extragem următoarele pasagii mai însemnate : Criza ungară persistă ; ultimul arangjament din Aprilie, care s-a sfârșit cu numirea ministerului coalist și cu convocarea dietei, nu este decât un armistițiu, o nouă etapă a crizei. D. Mocsary susține mai departe că țara, admițând sacrificiile impuse, cu abținerea de la chestiile militare și cu votarea unei anume legi — s’a supus turcilor caudine și a renunțat la suveranitatea adunării naționale. Partidul independist ajuns la putere se vede constrîns a urma un regim pe baza legilor din 1867 și prin urmare a se abține de la realizarea propriului său program. Cu toate acestea partidul independist ajungând la putere, prin aceasta sentimentul universal, reprimat timp de 40 ani prin toate mijloacele de guvernămint— a ajuns voință națională. Această voință clar exprimată este : uniunea personala între Ungaria și Austria. Ungaria, în calitatea sa de vechiu regat cu 20 milioane de locuitori și 6000 de mile pătrate, este hotărită a nu rămâne provincia și colonia Austriei. • Articolul lui Mocsary se încheie astfel : «Din nenorocire, nimica nu indică in acest moment că vederi mai juste ar influența dispozițiunile dinastiei și ale anturajului său. Iată de ce criza persistă. Cum se vor desvolta ulterior lucrurile, este nesigur. Deocamdată țara simte o mare ușurare, fiind scăpată de lunga dominațiune a partidului așa zis liberal, care manifesta toate viciile unei majorități tiranice, poporul este fericit vezându-și destinele depuse in mâinele unor personalități cum e Apponyi, Andrassy și fiul lui Kossuth, încât pentru adunarea națională, generală și mărginită de limite strâmte prin încheiarea pactului între Curte și coalițiune, nu ne putem aștepta la acte și dezbateri de un mare interes, cu atât mai puțin că vechea majoritate fiind nimicită, nu va fi da loc opozițiune, exceptând cel mult neînțelegerile cu partidul naționalităților, din nenorocire puțin edificatoare, căci o politică de naționalitate mai sănătoasă și mai justă întârzie de a se ivi, de o parte și de alta în rîndurile națiune!». U3V PROVERB PE ZX Nobilul adevărat se cunoaște după umilința lui. f Generalul de divide, Mihail Popescu — Vezi ilustrația— Generalul de divizie, Mihail Popescu, încetat din viață alaltăori, la domiciliul său din strada Negustori din Capitală, s-a născut la 1843. El a luat parte ca maior in campania de la 1877/78 și a fost însărcinat cu construcția bateriei din Calafat din care în ziua de 15 Maiu 1877, M. S. Regele a comandat tragerea primului foc de tun. La 1887 a fost înaintat la gradul de colonel. In acest grad și ca secretar general la ministerul de razboi, a contribuit la introducerea armei Manlicher. La 1894 a fost avansat general de brigadă. A fost inspector general al artileriei și comandant al corpului I de armată din Craiova. Defunctul a fost inițiatorul manevrelor și tragerilor de artilerie, înmormântarea regretatului general se va face astăzi după amiază, la cimitirul Șerban-Vodă, cu toate onorurile militare cuvenita______ Ravagiile ploilor (Prin poștă de la corespondenții noștri particulari) Giurgiu, 8 Iunie Restabilindu-se linia telefonică, d. inspector comunal Anastasiu al plășei Singureni comunică următoarele relativ la ravagiile făcute în plasa d-sale in urma ploei din 4 cor.: La Epurești revărsându-se apele Neajlovului au inundat 8 pogoane porumb , 16 hectare livede; grinele in unele locuri suferă fiind trântite la pământ, grindină n’a căzut. La Ghimpați s’a inundat 3 hectare cu tutun’; grinele și finețele de pe locurile joase sunt stricate prin inundații; șoseaua Giurgiu- Târgoviște inundată pe o întindere de 1 kilometru ; grinele compromise. La Nebuna Veka s’au inundat 5 hect. grâu ; 70 hectare la care s’a perdut 10 banițe la pogon; 6 hectare cu porumb stricate ; 20 hectare tutun inundate. La Letca Nouă a căzut și grindină, cauzând grâului o pagubă de 20 la sută și viitor pe o întindere de 20 hectare ; s’a inundat grădinile de zarzavat 4 hectare, pagube 600 lei. Tutun 100 stânjeni pătrați inundat ; o magazie și o șiră de pie a locuitorului Ion Cristian, pagube 300 lei; grânele cu pagubă de 25 la sută. La Bulbucata, 150 hect. grân au suferit o stricăciune de 10 bani de la pogon, 100 hectare porumb înecat ; 50 hectare fân cosit luat de apă. La Clejani, cea mai mare parte din grauri și orzuri căzute ; pagube 25 la sută ; tutunurile inundate. Câteva case au fost inundate. La Găstești-Români, 10 hectare porumb, 6 hectare griü și 20 hectare finețe inundate. La Babele, 40 hectare grin, 2 jum. hectare orz, 30 hectare porumb, 90 hectare finețe și 15 hectare tutun inundate. Pagubele ating 3/4. Podețul din satul Peria a fost distrus. La Letca-Veche, grinele și orzurile in general culcate, pagube de 15—20 la sută. 1 La pălăria, căzând și grindină de mărimea unei nuci, grinele și orzurile au suferit mari stricăciuni. La Păngălești. — Rîul Gâlniștea revărsându-se a inundat 20 hectare izlaz al locuitorilor, 50 hectare ale arendașului cu fânețe, iar grinele din locurile joase au fost inundate. La Strimba.—Inundate 100 hectare finețe și 100 de oiinecate; proprietatea d-lui Corlătescu,arendașul moșiei; pagube lei 1600 ; 50 hectare finețe ale locuitorilor pagube 3000 lei ; o casă a locuitorului Voicu Dobre distrusă ; grinele și orzurile in general distruse. Circulația întreruptă pe șoseaua Strimba-Stoenești. La Bila-Cămineaca.’— Griul frumos, prea puțin culcat. Viile in cea mai mare parte mânate. La Tangăru.—Parte din grâne, 1000 hectare căzute pagubă de 5 la sută, 15 hectare fânețe inundate, pagube 2000 lei , 15 case inundate. S’a mai produs stricăciuni intre 15—25 la sută și grânelor din comunele Stoenești, Mihăilești, Dărăști, Rușii lui Asan, Copacii Naipii și Novaci. — I ■BBCMPV»- II - ■ [UNK] [UNK]III.« Evenimentele din Rusia (Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Amănunte asupra măcelurilor de la Bialostok Berlin. 8. — Câțîva fugari din Bialostok au trecut erî prin gara de aci, mergând spre Elveția. Ei au declarat că numărul victimelor este cu mult mai mare decât cifrele oficiale. Intr-unele case, apartamentele au fost vizitate unul câte unul, unde se gaseau evrei erau dați afară. Comisarii de poliție invitau pe portari să arate bandelor apartamentele ocupate de evrei. Soldații sugrumau pe bărbați, violau femeile și le ucideau. Apoi furia soldaților se îndrepta și contra creștinilor, și mai cu seamă contra studenților. Mulți cetățeni creștini de seamă, intervenind spre a înfrâna măcelul, au fost împușcați pe loc. Și la Varșovia sunt temeri de dezordine antisemite. Hotârîrea cazacilor Berlin. 8. — Telegramă din Petersburg. Din Moscova se anunță că poliția a făcut perchiziții la regimentul cazacilor de Don, cu garnizoana în Moscova. Cazacii, indignați, au ținut o întrunire și au hotărît în unanimitate să nu mai iea parte la reprimarea dezordinelor populare. Temeri de grevă generală Berlin. 8. — Telegramă din Petersburg : Pe stradele orașului se întâlneau erî multe grupuri de marinari arestați, escortați cu baioneta la armă. Situația la Kronstadt e foarte serioasă. Sunt temeri de o grevă generală. Hotelele și restaurantele au fost oprite de a mai vinde băuturi alcoolice. Regiment răzvrătit Berlin. 8. — Telegramă din Petersburg . In orașul Riasan s-a răzvrătit un regiment de infanterie. Un ofițer a fost ucis și câțiva au fost răniți. In oraș domnește o mare panică. Evreii fug. Stare de asediu Berlin. 9. — Telegramă din Petersburg:. Din Moscova se anunță că în urma noilor desordine izbucnite de-a lungul liniei de cale ferată Ryvinsk-Bologoie,o linie laterală a liniei Petersburg- Moscova, toate satele vecine au fost puse în stare de asediu. Se zvonește că în împrejurimi au fost aruncate în aer două poduri de cale ferată. Țarul contra amânărei Dumei și contra dictaturei militare Berlin. 8. — Telegramă din Petersburg. Se zice că țarul, în ultima conferință ținută la Peterhof, s-a rostit categoric contra amânărei ședințelor Dumei precum și contra dictaturei militare. Se crede ca probabil că Gesrard, guvernatorul Finlandei, va fi numit prim-ministru al viitorului guvern. Ur ziar din Berlin contra guvernului rusesc Berlin. 8.— «Berliner Tageblatt», comentând situațiunea din Rusia, zice că nu trebue să se mai tolereze o așa stare haotică intr-un Stat învecinat cu Germania. Nu numai evreii sunt în deosebi loviți dar întreg poporul rusesc e batjocorit de brutala perversitate a birocrației și el merita toată compătimirea Eufosiei civilizate și a întregei lui ei. ceva nenatural ca lumea elenească a asista la alte grozăvii înscenate de un guvern care reprezintă o rușine pentru civilisația și progresul omenesc,* întinderea grevelor. Studenții și soldații solidari cu lucrătorii Berlin, 8. — Telegramă din Petersburg : Se anunță din Saratov că greva se întinde la tăetorii de peatră, la zidari, zugravi etc. Aceștia silesc și alte categorii de lucrători să se unească la grevă. Lucrătorii brutari se află de asemenea in grevă. In jurul orașului Simferopol (Crimeea) s’au ținut numeroase meetinguri la cari, pe lângă lucrători, au luat parte și studenți și soldați. Se cerea amnistie, libertate și pământ de muncă. EXPOZIțiA NAȚIONALĂ De la inaugurarea expozițiunei toate drumurile care duc la expoziție au dobândit o deosebită animație. In deosebi strada 11 Iunie e cu totul transformată. Afară de numeroasele îmbunătățiri ce s’au adus acestei strade în vederea expoziției, mare parte din terenurile virane din acea stradă, odinioară pustii și acoperite cu burueni, au fost transformate în parcuri și grădini, intr’un cuvânt în atâtea locuri de petreceri frumos decorate cu steaguri și ghirlante și în cari numeroase muzici și tarate de lăutari cântă zi și noapte, distrând pe consumatori și pe miile de vizitatori ai expoziției, cari trec pe acolo, pe jos sau in goana trăsurilor,tramvaelor și automobilelor. In vasta piață a Viitorului animația e din cele mai mari. Această piață iți face impresia unei gări imense in care, ca niște rîuri, se revarsă mulțimea vehiculelor încărcate cu vizitatorii avizi de a admira cu un minut mai înainte frumoasa expoziție. Totul însă se petrece in cea mai deplină armonie. Nici-o îmbulzeala, nici-o ciocnire, nici o neplăcere pentru nimeni. Ocolind marea peluză care înconjoară suportul lângă electrice care se înalță uriaș în mijlocul pieței, trăsurile se opresc în fața porței monumentale a expoziției. Această poartă, artistic construită, cu cele două turnuri ce se înalță mândre și cu vulturul victorios și înaripat maschează o feerie. Și intr’adevăr, e cu neputință ca cineva intrând pe poartă să nu se simtă cuprins de o nețărmurită admirație și să n’aibă involuntar o exclamație de plăcută surprisă în fața frumuseților ce se desfășoară înaintea ochilor. E o adevărată minune acest colț de paradis pe câmpul plin de mlaștine și părăsit de acum un an. Aspectul parterului e de o frumusețe indescriptibilă. E un vast câmp de flori, de verdeață în care se amestecă toate culorile dar care păstrează niște forme geometrice de un gust ales. Parterul, ornat de mari basonuri de apă care răspândesc o binefăcătoare răcoare, se întinde pe o mare suprafață și anume până în apropiere de piața Traian de unde începe lacul cel mare. De departe se zărește marele palat al artelor cu minunata-i colonadă și care se înalță în fund ca un falnic altar dominând întreaga expoziție. In apropiere de acest palat se vede cetatea lui Vlad Țepeș și Cula cu arhitectura-i severă și imposantă. Apoi tot pe înălțimi de jur împrejur se ved biserica Gwuitu-de-Argint, colonada arenelor romane și alte clădiri, unele terminate altele în construcție, toate însă aducând partea lor pentru complectarea neîntrecutei frumuseți a ansamblului, înaintând pe calea Independenței care se întinde dealungul aleei principale, vedem pavilionul Regiei, pavilionul primăriei Capitalei, pavilionul Camerelor de comerț, palatul Agriculture, palatul Industriei, palatul Regal, palatul minelor și camerelor. Ajuns când la lac se vede superbul pavilion al Austro-Ungariei cu Taapia, împodobită cu o frumoasă frescă. Apoi, în dreapta și în stânga, pe drumurile lăturalnice, pe marginea lacului, pe înălțimi, pretutindeni se văd diseminate numairoaos pavilioane, palate, fie ale Statului, fie ale particularilor, formând toate laola altă un oraș din O mie și una nopți care se numește expoziția națională. _____________________________Mes. O CUGETARE PE ZI Cel care face in totdeauna ce voește, face rar ce trebue. Răsplata Muncei M. S. Regele a conferit medalia «Răsplata Muncei» cl. I următoarelor persoane : D-lor : G. Antonescu institutor, D. Abeleanu revizor Vlașca,D. Bădescu-Roșiori prefect de Teleorman, G. Burghelea fost deputat, Bădescu Maria institutoare pensionară, Bărbulescu M. Const, directorul prefecturei de Ilfov, I. Bănescu primar de Constanța, Balș Mihail, D. Clinceanu, prefect de Vâlcea, Capsali Xenofon, revizor în Macedonia, căpitan G. Cernescu, I. Ciocârlie, revizor școlar, Maria Constantinescu directoarea institutului privat de fete din Ploești, Ecaterina Constantinescu, D. Cecropide și I. Cruțescu, revizori școlari, Sevastia Gopcescu institutoare în Focșani, G. Conțescu, consul la Monastir, Dima inginer, Dobrescu C. G. primar al Ploeștilor, Dutescu Duțu, T. Dicescu prof., Scarlat Demetrescu, Eremia Suzana, Ganea I. Georgescu, col. Gărdescu, col. I. Gavrilescu, Ion Gioroveanu dr. Drag. Ilurmuzescu, general Hiotu, M.G. Hulban, Ioanide G. I. propriei, general Ionescu, Victor Ionescu deputat, Isăcescu Zulania, institutoare, G. Ionescu și loan Gheorghe rev. școlari, C. Ioanid, V. Iliescu administrator financiar, C. Isăcescu deputat, colonel V. Ionescu, Mih. Mandrea, G. Munteanu, prefectul jud. Olt, G. Marcu, V. V. Maniu inspector școlar, V. V. Miclescu prefect de Dorohoi,V. Munteanu, Mielcescu revisor școlar, G. Moraru medic, M. Mihăileanu și Mardar I. institutori, Mihalcea revisor, Mușetescu profesor la școala normală din C.Lung, Monastireanu D., Marin Nicolae, Juarez Movilă, Badea Mangâru deputat, general Năsturel, G. Nicolau revizor, N. Nicolaescu subdirectorul învățămîntului primar, R. Nicolau, Gavril Niculescu, ■loan Oprea, V. C. Praja, d-na Olga Presan, D. Petrescu prefect Vlanca, Al. IYimpilian revisor, I. Praja institutor, I. Plăvănescu, Maria Petrovici, M. Pascal sub directorul învățării in titlul profesional, Emanoil Popescu, Procopiu Emilian institutor, Rădulescu C. T. proprietar (Vlașca), colonel Saegiu, Al. Șonțu profesor, P. Șerbinescu revisor școlar, N. Spineanu deputat, I. Simaca, Sireteanu Emilian, Sburlan I. Ecaterina, C. Teodorescu revisor, Gh. Theodoru șef de birou în direcția învățămintului primar, Em. Vulpe primar de Galați, Vlădescu Octav institutor, colon. I. Vârlănescu, I. Vasiliu revisor, Vasiliu Maria, Gh. Vesbianu revisor, C. Vișinescu revisor, și G. Ionescu directorul școalei române din Turtucaia. In ce privește dezarmarea, să zice că Anglia și Italia, înainte de a lua inițiativa, vor aștepta aderarea celor la alte puteri. ... Ziarele din Madrid spun că de pe urma atentatului au murit până acum 45 de inși și sunt încă, 70 de răniți nevindecați. In cadavrul unuii cal de la trăsura regală ucis de bombă s-au găsit 28 de gloanțe. In unele cercuri din Londra se relevează că puterile occidentale ar putea impune Rusiei o nouă stare de lucruri. Această influență ar trebui să fie mai cu seamă de caracter financiar și ar fi c* mai bun mijloc pentru Europa civilizată de a interveni spre a face să înceteze barbariile rusești. Ziarul, care se face ecoul acestor relevări, — «Daily Telegraph»—spune că în curând Rusia va cere un nou împrumut, și adaugă că nu trebue să se mai ingăduiască autocrației de a obține alți bani dacă nu va da cele mai serioase garanții că nu vor fi întrebuințați contra Dumei. „Y Ziarul triestin «Piccolo» află din Budapesta că s’a început acolo o agitație pentru boicotarea portului Triest, cerându-se ca importatorii unguri, mai cu seamă de mărfuri coloniale, să nu se mai servească de portul Triest, ci de cel de la Fiume, spre a nu se favoriza desvoltarea portului austriac și a se coopera la independența economică a Ungariei. Vaporul norvegian «Otto- Wathne», care se ducea în Irlanda, cu mărfuri și călători, s’a ciocnit de o stâncă lângă Siglee-ford, și s’a scufundat. Toți marinarii și călătorii au scăpat. Comitetul expozițiunei din Milan a invitat în mod oficial pe prezidentul republicei franceze, Fallières, să viziteze expoziția. Ziarele maghiare anunță că in Joia Verde, în Oradea-Mare s’a esecutat în decursul procesiunei imnul imperial «Gotterhalte». O parte din publicul present a răspuns cu fluerături și înjurături la adresa musicei și a ofițerilor, cari comandau compania ’ de onoare. , ,*. După ultima statistică, populația Bosniei și Herțegovinei numără 1.568.052 locuitori, dintre care 673.246 creștini sârbi ortodoxi, 546.632 mahomedani, 334.142 catolici. Se depeșează din Lisabona ziarului «Express» din Londra că orașul Anefrerette, însemnat centru comercial al coloniei portugheze Angola (Africa), a fost cu totul distrus de către băștinașii răsculați. Negustorii portughezi și englezi au suferit perderi enorme. De câtva timp indigenii dădeau semne de nemulțumire și săptămâna trecută 3000 războinici au împresurat orașul. Populația europeană, puțin numeroasă, s’a apărat cu bărbăție, dar fu silită să se retragă. Răsculații, stăpâni pe oraș, au devastat prăvăliile și casele albilor. Din fericire,vaporul englez «lebbo» sosi tocmai când situația colonilor începu să devie primejdioasă. ȘTIRI DIN STREINATATE Prin poștă In anul trecut au emigrat în America din comitatul Maramureșului (Ungaria) 1070 persoane, dintre cari 874 bărbați, 135 femei și 361 copii. .*. Conferința internațională pentru combaterea tuberculozei se va ține la Haga, de la 6—8 Septembrie. .V Neue Hamburger Zeitung» află că principele regent Luitpold va fi proclamat rege al Bavariei, în urma stărei desperate a regelui Otto, care după cum se știe este alienat. Pentru acest scop se va schimba constituția bavareză.. Inaugurarea statuei ecvestre a generalului de cavalerie contele Andrassy, fost cancelar al Austro- Ungariei, pe piața principală din Budapesta, se va face la toamnă în prezența împăratului Francisc Iosif și a miniștrilor. La această inaugurare vor fi representate toate acele State, cari au luat parte la congresul de la Berlin. ... Zilele trecute a încetat din viață la Viena profesorul dr. Lustkende, in vârstă de 74 ani. Defunctul a fost multă vreme deputat în parlament și în dieta Austriei de jos, precum și membru influent al partidului german progresist. .*. Budgetul Japoniei în curs va da un deficit de cel puțin 200 de milioane. .*. Convocarea conferinței de la Haga a fost definitiv hotărâtă. Este probabil că ea se va Întruni chiar anul acesta ; totul depinde însă de evenimentele din Rusia. „Universul“in primme (De la coresp. noștri part.) . Joini, 8 Iunie. CAMPIIVA.—Incendiu — Aseară s’au aprins un batal și un rezervoir cu țițeii la schela de petrol a soc. «Columbia», în Buștenarî, rănind pe câțîva sondori aflați în apropriere. Unul dintre nenorociți fiind grav ars, a fost internat la spitalul comunal de ad. GIURGIU.—Înecat.— Copilul Ion Grăjdan, în etate de 9 ani, din com. Singureni, era pe când păzea oile cu alți 2 copii mici pe lângă rîul Glavacioc ce trece pe marginea acestei comuni și care a venit mare din cauza ploilor, pe la orele 10 dimineața desbrăcându-se și voind să se scalde s’a înecat in apă. Cadavrul n’a putut fi găsit aseară , însă azi el a fost pescuit în dreptul com. Tămășești in apa Glavacioc. Excursiune la Slobozia. Azi dimineață la orele 7 elevii clasei III și a IV ai gimnaziului local au pornit în excursiune la Slobozia sub conducerea profesorului I. Mazăre și A. G. Petru secretarul gimnaziului. Ajunși aci s’a măsurat un teren poligonal neregulat de către elevii clasei a IV cu aparatele de arpentaj. Cei din clasa III au schițat după arătură o cruce mare de piatra din cimitir și un peisaj reprezintând o casă țărănească. Apoi după ce au vizitat comuna sau înapoiat spre Giurgiu. Pe tot drumul elevii au luat note de cele văzute pe drum. PLOEȘTI. — Absolvenții școalei comerciale. — Următorii elevi au absolvit cu succes școala de meserii: Ștefănescu G. Petre, Florescu N. Periele, Irimia S. Ion, Gheorghiu G. Mihail, Dinescu G. Ion, ROBIA PATIMILOR Mare roman de Passl Boager PARTEA A TREIA TMI și fiul Lumini asupra trecutului «Crede-mă,... tată, te rog... El se ridicase........ încetișor depărta mîinile bătrânului a cărui față apăru deodată scăldată de lacrămi. ... Lacrămi care în zadar se forța să ascundă. — Dumnezule, plângi, tată ? — Iartă-mă... iartă-mă. . copilul meu. —Plângi, de ce? repetă Petre. Atunci, Servieres, într’o destindere subită a energiei lui. — Pentru că mă gândesc că sunt mult mai jos de tine și de aceea, ce prin greșeala mea, nu am știut-o păstra la căminul meu. — Plâng, pentru că îmi zic, că căminul acela este pentru întotdeauna distrus. «Pentru că din tot ce ar fi putut fi fericire am făcut ruine, pe care nu poate să mai înflorească nimic. «Plîng, pentru că în mijlocul fericirei, demnităței altora, am mai mult conștiința nedemnităței mele... a tristeței mele... a plângătoarei mele căderi. — Taci, tată. — Nu... lasă-mă... îmi face bine de a vorbi așa... de a spune ceea ce e. — Ceea ce e exagerat... Ceea ce nu e resonabil. Căci, în fine nu poți pretinde, că pe ruinele care le-ai făcut, nici o fericire nu poate să reînflorească. — Petre ! — Sau atunci, nu ai nici o bucuria, da ertarea ce imediat ți-am acordat... — Nu spune aceasta, copilul meu. — Atunci ? — De... iartă-mă... încă odată... am vorbit cu ușurință, fără să mă gândesc... Da’... pentru că te-am regăsit... bun, iubitor... viața este frumoasă suportabilă încă. «Ce puteam spera mai mult decât această simpatie... decât această afecție a fiului,meu, care vine să’mi îndulcească bătrinețea. «Nimic... Vorbise cu o voce tremurătoare... cu o voce care nu era sigură, întoarse privirea. Petre continuă a’i stringe mâinile. — Da... tată, este un lucru la care te gîndeai adineauri, când pronunța și cuvintele acele fără șir. Bătrînul are un gest de emoțiune. Petre urmă : — Nu tăgădui... Acest lucru este eroarea tuturor acelor ce ai ofensat... Nu crezi. Trebue însă să crezi. Durerea, ura, nu trăesc mereu. Timpul urează încetul cu încetul bătătura. Intr’o zi aajunge când nu mai e decât praful... graful ce o suflare de vînt curat duce și risipește. — Aceasta însă e imposibil. — Aceasta e posibil... Vom zice mai mult... aceasta e sigur. — Taci... nu provoca în mine nașterea unei speranțe dumnezeești, unei speranțe care, mai tirziu constatându-i neființa, mă va face să sufer mai mult. — Iți vorbesc cu toată francheța... cu toată sinceritatea... Siguranța aceasta de care îți vorbesc există în mine. <țți vei vedea că va fi așa. «Vei vedea, într’o zi... mai tirziu sau mai curînd—nu voi putea să precizez data... ceeace doresc... ceea ce gândesc... ceea ce vreau... ca și d-ta din toatâ inima !.. se va realiza. «Vei vedea că ura aceea neclintită ce crezi, va ceda în fața timpului, în fața căinței... în fața ispășirei și a reparației. — Nu... nu... — Da... tată... da. — Petre ereu de a-mi spune acestea, pentru a mă consola. — Ar fi reu de a vorbi contra gândului ce ai... este bine de a se exprima cu o întreagă... cu o absolută sinceritate. — Pentru că ești bun... pentru că nu ai suferit cât a suferit ea. — Dar iată... inima unei femei e de zece ori mai bună, mai accesibilă ertărei, ca aceea a unui bărbat... Speră, îți zic... speră. El scosese din buzunarul jachetei, o batistă ; el șterse binișor lacrămile după obrazul bătrânului. Fu din nou o tăcere. Apoi Servieres întrebă: — Și acum... ce vei face ? Petrecare de un moment se gândea, ridică capul. O întrebare se citea in ochii lui. Hirurgul o văzu... această ezitare... și înainte ca tânărul să fi vorbit . — Când te vei duce acasă, acum vei mărturisi totul mamei tale ? — Sigur... tată... Nu am avut nicio dată secrete față de ea... Nu-i voi ascunde cele ce s’au petrecut. — Dar ce se va întâmpla? Bătrânul avu, pronunțând aceste cuvinte, un lung.J un dureros suspin. Petre ghici ce se petrecea în el, teama, preocupația care erau în spiritul lui ? Poate, căci declară: — Nu se va întâmpla nimic supărător nici pentru d-ta nici pentru mine. — Cine știe ? — Ai, iată un gând ascuns, pe care nu-l ghicesc. — Este adevărat, dar sincerităței tale, voi răspunde la fel. Ei bine fată . Mama ta nu va admite împărțeala afecțiunei tale. Ea te va pune în poziție de a alege între mine și ea. Petre ridică spre Servières o privire dureroasă, o privire lungă în care se citea un reproș mut. — Hotărât, tată... nu ești drept cu ea. «O crezi dușmănoasă... închisă în răzbunarea ei...în ura ei ca într’o fortăreață nedestructibilă. —Și refuzi sentimentele nobile, înalte, care singure există în ea. «Crede, că sufletul ei e accesibil ertăreț.. Cum ți-o spuneam adineaori, este accesibil și ideilor mari și generoase. «Ea va înțelege perfect că pot să iubesc un tată... care, in fața mea nu are nimic a-și reproșa. Nu se va speria. Nu se va supăra. Ea nu se va supăra nici chiar pe d-ta. «Se știe bine că dragostea mea pentru ea nu va scădea prin faptul acesta... Că inima mea este destul de mare, spre a conține două amoruri. «Deja am avut o convorbire, în privința aceasta. «Și ea te apără, găsind aproape naturală dragostea mea pentru acel tată necunoscut, 'Va