Universul, iunie 1906 (Anul 24, nr. 147-176)

1906-06-10 / nr. 156

­V­ ­ ANUL XXIV No. 1 56. s» Sâmbătăi 10 iuniee 1906.— 5 bani in România.-10 bani în­ sirenătate, Fondator : LUIGI CAZZAVILLAN' REDACȚIA Șl ADMIN IRTHATJA — 11. Strada Brezoianu­-Ți, București .» f Generalul de divizie Mih­ail Popescu«­(Vezi explicația Calendar pe anul 1906 Ortodox I Vineri, 9 Iunie.—Părintele Cy­ril și Alexandru Catolic Vineri, 22 Iunie.— Paulina Soarele răsare 4.32; apune 8.02 toți dintre foștii gradați din armată. Intru­cât privește instru­mentele : căngi, topoare și o pompă sau două (de mână) comunele să-și înscrie în bud­get în fie­care an câte o sumă așa că peste puțin timp o să avem echipe de­­ patr­pieri ex­perimentați în fie­care sat, cu Inițiativa aceasta incumbă autorităților competente și cred că va aduce roade bune». Supunem celor în drept ideia aceasta. In tot cazul, chestiunea ar trebui serios studiată de către autoritățile competente. București, 9 Iunie Pompierii email rurali In ce privește apărarea con­tra incendiilor nu stăm bine la orașe. Am arătat în diferite rânduri de ce nu stăm bine și ce ar trebui făcut. In timpul din urmă însă a început să se producă o mișcare de îndrep­tare , mai întâiu orașul Bâr­lad, apoi Turnul-Severin au cerut și obținut să-și organi­zeze servicii speciale de pom­pierii. Credem că experiența va reuși și că exemplul acestor o­­rașe va fi urmat, rînd pe rînd, pe’toate cele­ l’alte orașe. . Dar cum stăm la sate, în a­­ceastă privință? Aci nu avem nici o organi­zare. “ Când isbucnește un incendiu și dacă se întîmplă să sufle un­­ vilir puternic, ard sate întregi și sute de suflete, rămân pe drumuri. Asemeni nenorociri s’au vă­zut de multe ori. Pentru îndreptarea acestei rele stări de lucruri, un cititor al nostru, d. loan Gaftoiu, s’a gândit la înjghebarea unui corp de pompieri in fie­care comună mrala Iată ce ne scrie d-sa în a­­ceastă privință : «Cunoscută fiind construcția caselor, grajdurilor și pătule­­lor de la țară — aproape toate de lemn — să nu ne mirăm câtă pagubă aduce un incen­diu, cite familii lasă pe dru­muri, căci oameni experimen­tați și instrumente necesare nu se găsesc la țară. Chiar legiuitorul a pus prin lege obligativitatea ca în caz de incendiu, ori­ce sătean să sară, să apere avutul amenin­țat de flăcări. Sătenii sar, dar ce pot face ei «fără nici o cu­noștință și fără instrumente», când îi vezi cu donițele arun­când apă și dărâmând cu câte o prăjină ? Cred că răul acesta, lipsa oamenilor experimentați și a instrumentelor, s'ar putea în­drepta fără multă anevoință, ci numai cu o mare bună­vo­­ință. In fie­care sat sunt în­tot­­deauna 10—15 soldați cu schim­bul, în activitate. Aceștia puși sub comanda șefului de garnizoană din sat vor forma corpul pompierilor. Vor face oare­care instrucție in sensul acesta, așa ca la in­cendiu să știe să mânuiască o cange sau un furtun. Instrucția aceasta trebue să fie dată din regiment atât sol­daților cât și șefilor de garni­­zon­ă, căci aceștia sunt recru­ 13o­ giile adresate nu­lui ci operei prezidentului. La sfirșit, preziden­tul, cu lacrimi în ochi, declari închisă ultima lui ședință: «Adio, micul meu­ tribunal—ex­clamă el cu glasul înecat în la­crimi. Ești mic, dar ai devenit mare prin faima ta, prin binele ce ai încercat să-l faci lumii îm­părțind cea mai mare dreptate, mai multă umanitate și mai multă justiție. Adio scumpul și micul meu tribunal». Toți plângeau, până și jandarmii de serviciu. Unul din judecătorii cari ședeau la dreapta preziden­tului,­ dedea mereu din cap : «Nu, nu—părea că vrea să zică prezi­dentului lui—nu trebue să pleci». Ședința fu apoi ridicată. Prezi­dentul și tribunalul ieșiră prin sala de chibzuire, pe când mulți­mea nu se îndura să părăsească sala de ședință. Și ast­fel tribunalul din Chateau- Th­ierry deveni un tribunal Ca ori­și­care altul. Ieșit din magis­tratură, «bunul judecător» intră definitiv în istorie și d. Magnaud în politică. Un nou Monte-Carlo Societatea «des Casins de mer et Cercle des etrangers» e singura din Monte-Carlo: principele nu concede altora deschideri de case de joc. Societatea a hotărît acum să construiască un nou casin de joc în comuna franceză Beauso­­leil, chiar la granița principatului, la trei minute de marea casă de joc a d-lui Louis Blanc.­­Casinul va fi deschis iarna vii­toare. Clădirea va fi splendidă ; va avea un parc minunat, o gră­dină de iarnă, teatru, restaurant, săli de lectură și săli de joc. Ca­pitalul în acțiuni al nouei între­prinderi se urcă la două milioane de coroane; directorul, un oare­care Charles Landan, s-a obligat să plătească comunei Beausoleil 190.000 de franci imediat, 10.000 de franci pe an, 5 la sută din di­vidende și 300.000 de fr. peste trei­zeci de ani.­­ Locuitorii din Beausoleil si Monte-Carlo nu vor instrumente din ce in perfecționate. ... < V L, „„„ „­«« streinii se vor putea ruina la me­sele de baccarat, căci acesta va fi singurul joc permis in casin. Ru­leta, într’adevăr, nu e permisă de legile franceze, cari permit însă să ’ți pierzi toți banii și chiar și pielea la baccarat. Bratus.’ CRONICI FEMININE Secrete între bărSmt și soție La întrebarea d-nei Elena V. din Craiova, dacă une­ori e bine ca să existet secrete Între bărbat și nevastă, fi mai ales când e vorba ca soția să facă binele fără ști­rea bărbatului, au mai răspuns : D-na Didița Dricescu (Bârlad) : Iată părerea mea asupra secre­telor între soț și soție: De­și după legile stabilite de biserică, soțul și soția fac un corp, totuși Sf. Scrip­tură ne impune a face binele în secret: (zicând că ce face dreapta să nu știe stingă). D-na Lizică, din Calafat, răs­punde : Depinde de bărbat dacă trebue să-i spui tot sau, nu , dacă carac­terul­ lui e bun și resonabil e o crimă ca să aibi cel mai mic gând ascuns față de dînsul. Eu­ insa, care am avut alte idei și­ când m’am măritat am crezut că în căsnicie nu trebue să existe absolut nici un secret între bărbat și femee, azi nu mai spui nimic bărbatului meu. Chiar el m’a silit să mint și să nu-i spui nimic, căci era arțăgos; se supăra când îi a­­rătam grijea pentru copii, se su­păra când îi expuneam planurile mele de viitor, se supăra când a­­veam câte un necaz și-l impărtă­­șiam precum și de toate acțiunile mele bune și caritabile. Azi sufăr grozav di­n cauză că nu mi-am găsit adevăratul amic, cel mai devotat cum trebue să fie bărbatul. Ce fericită aș fi fost să pot să-i spui tot ce am pe suflet! Silvia. DIN. FRANȚA (Coresp. particulară a ziarului «Unitersul») Paris, 5 Iunie. Memoriile generalului André Generalul André a început în «Le Matin» publicarea memoriilor lui cu titlul : «Cinci ani de mi­nister». In prefață generalul spune că a hotărît să-șî sfirșeasca în odihnă și tăcere existența; dar pentru că noul fapte nu lasă nici o îndouială asupra reîntoarcerei spiritului de revoltă în armată, simte datoria de a eși din rezerva ce-și impusese și de a da la lu­mină «toate comediile, intrigile, mani­erile josnice, instrumentele căderei lui a căror extraordinară punere în scenă, formă grotescă și suspectă», au putut face până și pe prietenii săi să ezite. Afecționat de partidul lui, nu vrea sa semene germenii discor­diei în ajunul luptei și a așteptat să vorbească până ce alegerile generale vor fi reconstituit majo­ritatea democrată. In primul capitol al acestor me­morii, generalul André povestește cum Waldeck-Rousseau l-a che­mat la 1 Maiu 1900 de la marile manevre spre a-i oferi portofoliul războiului, pe care el îl primi. In capitolul al douilea Andre povestește cum și-a luat În stă­pânire ministerul; dificultățile ce i s’au creat de «anturagiul» lui Galii­el , ostilitatea predecesoru­lui lui și descrie cum ministerul de războiu era înainte de numirea lui o­­ filială a Companiei lui Isus, unde ipocrizia domnea alături cu delațiunea. Retragerea prezidentului Magnaud Zilele trecute «bunul judecător» Magnaud a prezidat la tribunalul din Chateau-Thierry ultima șe­dință. După ce a pronunțat ultima sentință, mulțimea nu se mișcă; public și magistrați rămaseră la locurile lor în tăcere. Părea că toți înțelegeafi că in momentul acela se petrecea ceva într’adever de neuitat. Procurorul republicei se ridică apoi, în atenția generală, când Maynaud era să părăsească sala, și expuse in cuvinte căldu­roase neplăcerea Curții pentru ple­carea lui. Prezidentul Camerei a­­vocaților ținu apoi un scurt dis­curs ; apoi vorbiră grefierul și ușierul ; toți vrură să salute un public pe «bunul judecător» îna­inte de despărțire. In cele din urmă se ridică «bu­nul judecător» Maynaud. Era pa­lid și emoționat. Ezită un mo­ment ca și când n’ar fi avut glas. Reuși­m­ sfirșit să spună câte­va cuvinte. Declară că primește ele­­ Urb­a magiară Fostul deputat maghiar și șef al clubului kossuthist, Ludovic Mocsary, publică in ziarul Pari­sian «Le Courrier Européen» sub titlul de mai sus, un articol din care extragem următoarele pa­­sagii mai însemnate : Criza ungară persistă ; ultimul arangjament din Aprilie, care s-a sfârșit cu numirea ministerului coalist și cu convocarea dietei, nu este decât un armistițiu, o nouă etapă a crizei. D. Mocsary susține mai de­parte că țara, admițând sacrifi­ciile impuse, cu abținerea de la chestiile militare și cu votarea u­­nei anume legi — s’a supus tur­cilor caudine și a renunțat la su­veranitatea adunării naționale. Partidul independist ajuns la putere se vede constrîns a urma un regim pe baza legilor din 1867 și prin urmare a se abține de la realizarea propriului său program. Cu toate acestea partidul inde­pendist ajungând la putere, prin aceasta sentimentul universal, re­primat timp de 40 ani prin toate mijloacele de guvernămint— a a­juns voință națională. Această voință clar exprimată este : uni­unea personala între Ungaria și Austria. Ungaria, în calitatea sa de ve­­chiu regat cu 20 milioane de lo­cuitori și 6000 de mile­­ pătrate, este hot­ărită a nu rămâne­­ pro­vincia și colonia Austriei. • Articolul lui Mocsary se în­cheie ast­fel : «Din nenorocire, nimica nu in­dică in acest moment că vederi mai juste ar influența dispozițiu­­nile dinastiei și ale anturajului său. Iată de ce criza persistă. Cum se vor desvolta ulterior lu­crurile, este nesigur. Deocamdată țara simte o mare ușurare, fiind scăpată de lunga dominațiune a partidului așa zis liberal, care manifesta toate viciile unei ma­jorități tiranice, poporul este fericit vezându-și destinele depuse in­­ mâinele unor personalități cum e Apponyi, Andrassy și fiul­ lui Kossuth, încât pentru adunarea națio­nală, generală și mărginită de limite strâmte prin­­ încheiarea pactului între Curte și coalițiune, nu ne putem aștepta la acte și dezbateri de un mare interes, cu atât mai puțin că vechea majo­ritate fiind nimicită, nu va fi­ da loc opozițiune, exceptând cel mult neînțelegerile cu partidul națio­nalităților, din nenorocire puțin edificatoare, căci o politică de naționalitate mai sănătoasă și mai justă întârzie de a se ivi, de o parte și de alta în rîndurile na­țiune!». U3V PROVERB PE ZX Nobilul adevărat se cunoaște după umilința lui. f Generalu­l de divide, Mihail Popescu — Vezi ilustrația— Generalul de divizie, Mih­ail Popescu, încetat din viață alaltă­­ori, la domiciliul său din strada Negustori din Capitală, s-a năs­cut la 1843. El a luat parte ca maior in campania de la 1877/78 și a fost însărcinat cu construcția bateriei din Calafat din care în ziua de 15 Maiu 1877, M. S. Re­gele a comandat tragerea primu­lui foc de tun. La 1887 a fost îna­intat la gradul de colonel. In a­­cest grad și ca secretar general la ministerul de razboi, a con­tribuit la introducerea armei Man­­licher. La 1894 a fost avansat ge­neral de brigadă. A fost inspector general al artileriei și comandant al­­ corpului I de armată din Cra­iova. Defunctul a fost inițiatorul manevrelor și tragerilor de arti­lerie, înmormântarea regret­atu­lui ge­­­n­eral se va face astă­zi după a­­miază, la cimitirul Șerban-Vodă, cu toate onorurile militare cuve­nita______ Ravagiile ploilor (Prin poștă de la corespondenții noștri particulari) Giurgiu, 8 Iunie Restabilindu-se linia telefonică, d. inspector comunal Anastasiu al plășei Singureni comunică ur­mătoarele relativ la ravagiile fă­cute în plasa d-sale in urma ploei din 4 cor.: La Epurești revărsându-se a­­pele Neajlovului au inundat 8 po­goane porumb , 16 hectare livede; grinele in unele locuri suferă fiind trântite la pământ, grindină n’a căzut. La Ghimpați s’a inundat 3 hec­tare cu tutun’; grinele și finețele de pe locurile joase sunt stricate prin inundații; șoseaua Giurgiu- Târgoviște inundată pe o întin­dere de 1 kilometru ; grinele com­promise. La Nebuna Veka s’au inundat 5 hect. grâu ; 70 hectare la care s’a perdut 10 banițe la pogon; 6 hec­tare cu porumb stricate ; 20 hec­tare tutun inundate. La Letca­ Nouă a căzut și grin­dină, cauzând grâului o pagubă de 20 la sută și viitor pe o întin­dere de 20 hectare ; s’a inundat grădinile de zarzavat 4 hectare, pagube 600 lei. Tutun 100 stân­jeni pătrați inundat ; o magazie și o șiră de pie a locuitorului Ion Cristian, pagube 300 lei; grâ­­nele cu pagubă de 25 la sută. La Bulbucata, 150 hect. grân au suferit o stricăciune de 10 bani de la pogon, 100 hectare porumb îne­cat ; 50 hectare fân cosit luat de apă. La C­le­jani, cea mai mare parte din grauri și orzuri căzute ; pa­gube 25 la sută ; tutunurile inun­date. Câte­va case au fost inun­date. La Găstești-Români, 10 hectare porumb, 6 hectare griü și 20 hec­tare finețe inundate. La Babele, 40 hectare grin, 2 jum. hectare orz, 30 hectare po­rumb, 90 hectare finețe și 15 hec­tare tutun inundate. Pagubele a­­ting 3/4. Podețul din satul Peria a fost distrus. La Letca-Veche, grinele și or­zurile in general culcate, pagube de 15—20 la sută. 1 La pălăria, căzând și grindină de mărimea unei nuci, grinele și orzurile au suferit mari stri­căciuni. La Păngălești. — Rîul Gâlniștea re­vărsându-se a inundat 20 hec­tare izlaz al locuitorilor, 50 hec­tare ale arendașului cu fânețe, iar grinele din locurile joase au fost inundate. La Strimba.—Inundate 100 hec­tare finețe și 100 de oi­inecate; proprietatea d-lui Corlătescu,aren­dașul moșiei; pagube lei 1600 ; 50 hectare finețe ale locuitorilor pagube 3000 lei ; o casă a locui­torului Voicu Dobre distrusă ; gri­nele și orzurile in general dis­truse. Circulația întreruptă pe șo­seaua Strimba-Stoenești. La Bila-Cămineaca.’— Griul fru­mos, prea puțin culcat. Viile in cea mai mare parte mânate. La Tangăru.—Parte din grâne, 1000 hectare căzute pagubă de 5 la sută, 15 hectare fânețe inun­date, pagube 2000 lei , 15 case i­­nundate. S’a mai produs stricăciuni intre 15—25 la sută și grânelor din co­munele Stoenești, Mihăilești, Dă­­răști, Rușii lui Asan, Copacii Na­­ipii și Novaci. — I­­ ■BBCM­PV»- I­I - ■ [UNK] [UNK]III.« Evenimentele din Rusia (­Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Amănunte asupra măce­lurilor de la Bialostok Berlin. 8. — Câțî­va fugari din Bialostok au trecut erî prin gara de aci, mergând spre El­veția. Ei au declarat că numă­rul victimelor este cu mult mai mare de­cât cifrele oficiale. Intr-unele case, apartamentele au fost vizitate unul câte unul, unde se gaseau evrei erau dați afară. Comisarii de poliție invitau pe portari să arate­ bandelor apartamentele ocupate de evrei. Soldații sugrumau pe băr­bați, violau femeile și le uci­­deau. Apoi furia soldaților se îndrepta și contra creștinilor, și mai cu seamă contra stu­denților. Mulți cetățeni creștini de seamă, intervenind spre a în­frâna măcelul, au fost împuș­cați pe loc. Și la Varșovia sunt temeri de dezordine antisemite. Hotârîre­a cazacilor Berlin. 8. — Telegramă din Petersburg. Din Moscova se anunță că poliția a făcut perchiziții la re­gimentul cazacilor de Don, cu garnizoana în Moscova. Cazacii, indignați, au ținut o întrunire și au hotărît în u­­nanimitate să nu mai iea parte la reprimarea dezordinelor po­pulare. Temeri de grevă gene­rală Berlin. 8. — Telegramă din Petersburg : Pe stradele orașului se în­­tâlneau erî multe grupuri de marinari arestați, escortați cu baioneta la armă. Situația la Kronstadt e foarte serioasă. Sunt temeri de o grevă ge­nerală. Hotelele și restaurantele au fost oprite de a mai vinde bău­turi alcoolice. Regiment răzvrătit Berlin. 8. — Telegramă din Petersburg . In orașul Riasan s-a răz­vrătit un regiment de infante­rie. Un ofițer a fost ucis și câți­va au fost răniți. In oraș domnește o mare pa­nică. Evreii fug. Stare de asediu Berlin. 9. — Telegramă din Petersburg:. Din Moscova se anunță că în urma no­ilor desordine izbuc­nite de-a lungul liniei de cale ferată Ryvinsk-Bologoie,o linie laterală a liniei Petersburg- Moscova, toate satele vecine au fost puse în stare de asediu. Se zvonește că în împreju­rimi au fost aruncate în aer două poduri de cale ferată. Țarul contra amânărei Du­mei și contra dictaturei militare Berlin. 8. — Telegramă din Petersburg. Se zice că țarul, în ultima conferință ținută la Peterhof, s-a rostit categoric con­tra amâ­nărei ședințelor Dumei precum și contra dictaturei militare. Se crede ca probabil că Ge­­srard, guvernatorul Finlandei, va fi numit prim-ministru al viitorului guvern. Ur­ ziar din Berlin contra guvernului rusesc Berlin. 8.— «Berliner Tage­blatt», comentând situațiunea din Rusia, zice că nu trebue să se mai tolereze o așa stare haotică intr-un Stat învecinat cu Germania. Nu numai evreii sunt în de­osebi loviți dar întreg poporul rusesc e batjocorit de brutala perversitate a bi­rocrației și el merita toată compătimirea E­­ufosiei civilizate și a întregei lui ei. ceva nenatural ca lumea elenească a asista la alt­­e grozăvii înscenate de un guvern care reprezintă o rușine pentru civilisația și pro­gresul omenesc,* întinderea grevelor. Stu­denții și soldații solidari cu lucrătorii Berlin, 8. — Telegramă din Petersburg : Se anunță din Saratov că greva se întinde la tăetorii de peatră, la zidari, zugravi etc. Aceștia silesc și alte categorii de lucrători să se unească la grevă. Lucrătorii brutari se află de asemenea in grevă. In jurul orașului Simfero­pol (Crimeea) s’au ținut nu­meroase meetinguri la cari, pe lângă lucrători, au luat parte și studenți și soldați. Se cerea amnistie, libertate și pământ de muncă. EXPOZIțiA NAȚIONALĂ De la inaugurarea expozițiunei toate drumurile care duc la expo­ziție au dobândit o deosebită a­­nimație. In deosebi strada 11 Iunie e cu totul transformată. Afară de nu­meroasele îmbunătățiri ce s’au a­­dus acestei strade în vederea ex­poziției, mare parte din terenurile virane din acea stradă, odinioară pustii și acoperite cu burueni, au fost transformate în parcuri și grădini, intr’un cuvânt în atât­­ea locuri de petreceri frumos de­corate cu steaguri și ghirlante și în cari numeroase muzici și ta­rate de lăutari cântă zi și noapte, distrând pe consumatori și pe miile de vizitatori ai expoziției, cari trec pe acolo, pe jos sau in goana trăsurilor,tramvaelor și au­tomobilelor. In vasta piață a Viitorului a­­nimația e din cele mai m­ari. A­­ceastă piață­­ iți face impresia u­­nei gări imense in care, ca niște rîuri, se revarsă mulțimea vehi­culelor încărcate cu vizitatorii a­­vizi de a admira cu un minut mai înainte frumoasa expoziție. Totul însă se petrece in cea mai deplină armonie. Nici-o îm­bulzeala, nici-o ciocnire, nici­ o neplăcere pentru nimeni. Ocolind marea peluză care în­conjoară suportul lângă electrice care se înalță uriaș în mijlocul pieței, trăsurile se opresc în fața porței monumentale a expoziției. Această poartă, artistic cons­truită, cu cele două turnuri ce se înalță mândre și cu vulturul vic­torios și înaripat maschează o feerie. Și intr’adevăr, e cu neputință ca cine­va intrând pe poartă să nu se simtă cuprins de o nețăr­murită admirație și să n’aibă in­voluntar o exclamație de plăcută surprisă în fața frumuseților ce se desfășoară înaintea ochilor. E o adevărată minune acest colț de paradis pe câmpul plin de mlaștine și părăsit de acum un an. Aspectul parterului e de o fru­musețe indescriptibilă. E un vast câmp de flori, de verdeață în care se amestecă toate culorile dar care păstrează niște forme geometrice de un gust ales. Parterul, ornat de mari baso­­nuri de apă care răspândesc o bi­nefăcătoare răcoare, se întinde pe o mare suprafață și anume până în apropiere de piața Traian de unde începe lacul cel mare. De departe se zărește marele palat al artelor cu minunata-i co­lonadă și care se înalță în fund ca un falnic altar dominând în­treaga expoziție. In apropiere de acest palat se vede cetatea lui Vlad Țepeș și Cula c­u arh­itectura-i severă și imposantă. Apoi tot pe înălțimi de jur împrejur se ved biserica Gwuitu-de-Argint, colonada arene­lor romane și alte clădiri, unele terminate altele în construcție, toate însă aducând partea lor pen­tru complectarea neîntrecutei fru­museți­ a ansamblului, înaintând pe calea Independen­ței care se întinde dealungul aleei principale, vedem pavilionul Re­giei, pavilionul primăriei Capita­lei, pavilionul Camerelor de co­merț, palatul Agriculture­, pala­tul Industriei, palatul Regal, pa­latul minelor și cam­erelor. Ajuns când la­ lac se vede super­­bul pavilion al Austro-Ungariei cu Taapia­, împodobită cu o fru­­moasă frescă. Apoi, în dreapta și în stânga, pe drumurile lăturalnice, pe mar­ginea lacului, pe înălțimi, pretu­tindeni se văd diseminate numa­­i­roaos pavilioane, palate, fie ale­­ Statului, fie ale particularilor, for­mând toate la­o­la altă un oraș din O mie și una nopți care se nu­mește expoziția națională. _____________________________Mes. O CUGETARE PE ZI Cel care face in tot­dea­una ce voește, face rar ce trebue. Răsplata Muncei M. S. Regele a conferit medalia «Răsplata Muncei» cl. I următoa­relor persoane : D-lor : G. Antonescu institutor, D. Abeleanu revizor Vlașca,D. Bă­­descu-Roșiori prefect de Teleor­man, G. Burghelea fost deputat, Bădescu Maria institutoare pen­sionară, Bărbulescu M. Const, di­rectorul prefecturei de Ilfov, I. Bănescu primar de Constanța, Balș Mihail, D. Clinceanu, pre­fect de Vâlcea, Capsali Xenofon, revizor în Macedonia, căpitan G. Cernescu, I. Ciocârlie, revizor școlar, Maria Constantinescu di­rectoarea institutului privat de fete din Ploești, Ecaterina Con­stantinescu, D. Cecropide și I. Cruțescu, revizori școlari, Se­vas­­tia Gopcescu institutoare în Foc­șani, G. Conțescu, consul la Mo­­nastir, Dima inginer, Dobrescu C. G. primar al Ploeștilor, Dutescu Duțu, T. Dicescu prof., Scarlat De­­metrescu, Eremia Suzana, Ganea I. Georgescu, col. Gărdescu, col. I. Gavrilescu, Ion Gioroveanu dr. Drag. Ilurmuzescu, general Hiotu, M.G. Hulban, Ioanide G. I. pro­priei­, general Ionescu, Victor Io­­nescu deputat, Isăcescu Zulania, institutoare, G. Ionescu și loan Gheorghe rev. școlari, C. Ioanid, V. Iliescu administrator financiar, C. Isăcescu deputat, colonel V. Ionescu, Mih. Mandrea, G. Mun­­teanu, prefectul jud. Olt, G. Marcu, V. V. Maniu inspector școlar, V. V. Miclescu prefect de Dorohoi,V. Munteanu, Mielcescu revisor șco­lar, G. Moraru medic, M. Mihăi­­leanu și Mardar I. institutori, Mihalcea revisor, Mușetescu pro­fesor la școala normală din C.­­Lung, Monastireanu D., Marin Ni­­colae, Juarez Movilă, Badea Man­­gâru deputat, general Năsturel, G. Nicolau revizor, N. Nicolaescu sub­directorul învățămîntului primar, R. Nicolau, Gavril Niculescu, ■loan Oprea, V. C. Praja, d-na Olga Presan, D. Petrescu prefect Vlanca, Al. IYimpilian revisor, I. Praja institutor, I. Plăvănescu, Maria Petrovici, M. Pascal sub­ di­­rectorul învățării in­ titlul profesio­nal, Emanoil Popescu, Procopiu Emilian institutor, Rădulescu C. T. proprietar (Vlașca), colonel Sae­­giu, Al. Șonțu profesor, P. Șer­­binescu revisor școlar,­­ N. Spi­­neanu deputat, I.­ Simaca, Sire­­teanu Emilian, Sburlan I. Ecate­rina, C. Teodorescu revisor, Gh. Theodoru șef de birou în direcția învățămintului primar, Em. Vulpe primar de Galați, Vlădescu Octav institutor, colon. I. Vârlănescu, I. Vasiliu revisor, Vasiliu Maria, Gh. Vesbianu revisor, C. Vișinescu revisor, și G. Ionescu directorul școalei române din Turtucaia. In ce privește dezarmarea, să zice că Anglia și Italia, înainte de a lua inițiativa, vor aștepta adera­rea celor­ la alte puteri. ... Ziarele din Madrid spun că de pe urma atentatului au murit până acum 45 de inși și sunt încă, 70 de răniți nevindecați. In cada­vrul unuii cal de la trăsura regală ucis de bombă s-au găsit 28 de gloanțe. In unele cercuri din Londra se relevează că puterile occiden­tale ar putea impune Rusiei o nouă stare de lucruri. Această in­fluență ar trebui să fie mai cu seamă de caracter financiar și ar fi c* mai bun mijloc pentru Eu­ropa civilizată de a interveni spre a face să înceteze barbariile ru­sești. Ziarul, care se face ecoul a­­cestor relevări, — «Daily Tele­graph»—spune că în curând Rusia va cere un nou împrumut, și a­­daugă că nu trebue să se mai in­­găduiască autocrației de a obține alți bani dacă nu va da cele mai serioase garanții că nu vor fi în­trebuințați contra Dumei. „Y Ziarul triestin «Piccolo» află din Budapesta că s’a început acolo o agitație pentru boicotarea por­tului Triest, cerându-se ca im­portatorii unguri, mai cu seamă de mărfuri coloniale, să nu se mai servească de portul Triest, ci de cel de la Fiume, spre a nu se favoriza desvoltarea portului austriac și a se coopera la inde­pendența­ economică a Ungariei. Vaporul norvegian «Otto- Wathne», care se ducea în Irlanda, cu mărfuri și călători, s’a cioc­nit de o stâncă lângă Siglee-ford, și s’a scufundat. Toți marinarii și călătorii au scăpat. Comitetul expozițiunei din Milan a invitat în mod oficial pe prezidentul republicei franceze, Fallières, să viziteze expoziția. Ziarele maghiare anunță că in Joia Verde, în Oradea-Mare s’a esecutat în decursul procesiunei imnul imperial «Gott­erhalte». O parte din publicul present a răs­puns cu fluerături și înjurături la adresa musicei și­ a ofițerilor, cari comandau compania ’ de o­­noare. , ,*. După ultima statistică, po­pulația Bosniei și Herțegovinei numără 1.568.052 locuitori, dintre care 673.246 creștini sârbi ortodoxi, 546.632 mahomedani, 334.142 ca­tolici. Se depeșează din­­ Lisabona ziarului «Express» din Londra că orașul Anefrerette, însemnat cen­tru comercial al coloniei portu­gheze Angola (Africa), a fost cu totul distrus de către băștinașii răsculați. Negustorii portughezi și englezi au suferit perderi enorme. De cât­va timp indigenii dădeau semne de nemulțumire și săptă­mâna trecută 3000 războinici au împresurat orașul. Populația eu­ropeană, puțin numeroasă, s’a a­­părat cu bărbăție, dar fu silită să se retragă. Răsculații, stăpâni pe oraș, au­ devastat prăvăliile și casele albilor. Din fericire,vaporul englez «leb­­bo» sosi tocmai când situația co­­lonilor începu să devie primej­dioasă. ȘTIRI DIN STREINATATE Prin poștă In anul trecut au emigrat în America din comitatul Maramu­­reșului (Ungaria) 1070 persoane, dintre cari 874 bărbați, 135 femei și 361 copii. .*. Conferința internațională pen­tru combaterea tuberculozei se va ține la Haga, de la 6—8 Septem­brie. .V Neue Hamburger Zeitung» află că principele regent Luitpold va fi proclamat rege al Bavariei, în urma stărei desperate a regelui Otto, care după cum se știe este alienat. Pentru acest scop se va schimba constituția bavareză.­­. Inaugurarea statuei ecvestre a generalului de cavalerie contele Andrassy, fost cancelar al Austro- Ungariei, pe piața principală din Budapesta, se va face la toamnă în prezența împăratului Francisc Iosif și a miniștrilor. La această inaugurare vor fi representate toate acele State, cari au luat parte la congresul de la Berlin. ... Zilele trecute a încetat din viață la Viena profesorul dr. Lustkende, in­ vârstă de 74 ani. Defunctul a fost multă vreme de­putat în parlament și în dieta Austriei de jos, precum și mem­bru influent al partidului german progresist. .*. Budgetul Japoniei în curs va da un deficit de cel puțin 200 de milioane. .*. Convocarea conferinței de la Haga a fost definitiv hotărâtă. Este probabil că ea se va Întruni chiar anul acesta ; totul depinde însă de evenimentele din Rusia. „Universul“in primme (De la coresp. noștri part.) . Joini, 8 Iunie. CAMPIIVA.—Incendiu­ — A­­seară s’au aprins un batal și un rezervoir cu țițeii la schela de petrol a soc. «Columbia», în Buș­­tena­rî, rănind pe câțî­va sondori aflați în apropriere. Unul dintre nenorociți fiind grav ars, a fost internat la spitalul comunal de ad­. GIURGIU.—Înecat.— Copilul Ion Grăjdan, în etate de 9 ani, din com­. Singureni, era pe când păzea oile cu alți 2 copii mici pe lângă rîul Glavacioc ce trece pe marginea acestei comuni și care a venit mare din cauza ploilor, pe la orele 10 dimineața desbrăcân­­du-se și voind să se scalde s’a înecat in apă. Cadavrul­ n’a putut fi găsit a­­seară , însă azi el a fost pescuit în dreptul com­. Tămășești in apa Glavacioc. Excursiune la Slobozia.­ Azi dimineață la orele 7 elevii clasei III și a IV ai gimnaziului local au pornit în excursiune la Slobozia sub conducerea profeso­rului I. Mazăre și A. G. Petru se­cretarul gimnaziului. Ajunși aci s’a măsurat un teren poligonal neregulat de către elevii clasei a IV cu aparatele de arpentaj. Cei din clasa III au schițat după a­­rătură o cruce mare de piatra din cimitir și un peisaj reprezintând o casă țărănească. Apoi după ce au vizitat comuna sau înapoiat spre Giurgiu. Pe tot drumul elevii au luat note de cele văzute pe drum. PLOEȘTI. — Absolvenții școalei comerciale. — Urmă­torii elevi au absolvit cu succes școala de meserii: Ștefănescu G. Petre, Florescu N. Periele, Irimia S. Ion, Gheor­­ghiu G. Mihail, Dinescu G. Ion, ROBIA PATIMILOR Mare roman de Passl Boager PARTEA A TREIA TMI și fiul­ ­ Lumini asupra trecutului «Crede-mă,... tată, te rog... El se ridicase........ încetișor depărta mîinile bătrânului a cărui față apăru de­odată scăl­dată de lacrămi. ... Lacrămi care în zadar se forța să ascundă. — Dumnezule, plângi, tată ? — Iartă-mă... iartă-mă. . co­pilul meu. —Plângi, de ce? repetă Petre. Atunci, Servieres, într’o des­tindere subită a energiei lui. — Pentru că mă gândesc că sunt mult mai jos de tine și de aceea, ce prin greșeala mea, nu am știut-o păstra la căminul meu. — Plâng, pentru că îmi zic, că căminul acela este pentru întot­dea­una distrus. «Pentru că din tot ce ar fi putut fi fericire am făcut ruine, pe care nu poate să mai înflo­rească nimic. «Plîng, pentru că în mijlo­cul fericirei, demnităței altora, am mai mult conștiința ne­­demnităței mele... a tristeței mele... a plângătoarei mele că­deri. — Taci, tată. — Nu... lasă-mă... îmi face bine de a vorbi așa... de a spune ceea ce e. — Ceea ce e exagerat... Ceea ce nu e resonabil. Căci, în fine nu poți pretinde, că pe ruinele care le-ai făcut, nici o fericire nu poa­te să reînflorească. — Petre ! — Sau atunci,­ nu ai nici o bucuria, da ertarea ce imediat ți-am acordat... — Nu spune aceasta, copi­lul meu. — Atunci ? — De... iartă-mă... încă o­­dată... am vorbit cu ușurință, fără să mă gândesc... Da’... pentru­ că te-am regăsit... bun, iubitor... viața este frumoasă suportabilă încă. «Ce puteam spera mai mult de­cât această simpatie... de­cât această afecție a fiului,meu, care vine să’mi îndulcească bă­­trinețea. «Nimic... Vorbise cu o voce tremură­toare... cu o voce care nu era sigură, întoarse privirea. Petre continuă a’i stringe mâinile. — Da... tată, este un lucru la care te­ gîndeai adineauri, când pronunța și cuvintele a­­cele fără șir. Bătrînul are un gest de e­moțiune. Petre urmă : — Nu tăgădui... Acest lucru este eroarea tuturor acelor ce ai ofensat... Nu crezi. Trebue însă să crezi. Durerea, ura, nu trăesc me­reu. Timpul urează încetul cu încetul bătătura. Intr’o zi a­­ajunge când nu mai e de­cât praful... graful ce o suflare de vînt curat duce și risipește. —­ Aceasta însă e imposibil. — Aceasta e posibil... Vom­ zice mai mult... aceasta e si­gur. — Taci... nu provoca în mine nașterea unei speranțe dum­­nezeești, unei speranțe care, mai tirziu constatându-i ne­­ființa, mă va face să sufer mai mult. — Iți vorbesc cu toată fran­­cheța... cu toată sinceritatea... Siguranța aceasta de care îți vorbesc există în mine. <țți vei vedea că va fi așa. «Vei vedea, într’o zi... mai tirziu sau mai curînd—nu voi­ putea să precizez data... ceea­­ce doresc... ceea­ ce gândesc... ceea­ ce vreau... ca și d-ta din toatâ inima !.. se va realiza. «Vei vedea că ura aceea ne­clintită ce crezi, va ceda în fața timpului, în fața căinței... în fața ispășirei și a reparației. — Nu... nu... — Da... tată... da. — Petre e­reu de a-mi spune acestea, pentru a mă consola. — Ar fi reu de a vorbi con­tra gândului ce ai... este bine de a se exprima cu o întreagă... cu o absolută sinceritate. — Pentru că ești bun... pen­tru că nu ai suferit cât a su­ferit ea. — Dar iată... inima unei fe­mei e de zece ori mai bună, mai accesibilă ertărei, ca aceea a unui bărbat... Speră, îți zic... speră. El scosese din buzunarul ja­chetei, o batistă ; el șterse bi­nișor lacrămile după obrazul bătrânului. Fu din nou o tăcere. Apoi Servieres întrebă: — Și acum... ce vei face ? Petre­care de un moment se gândea, ridică capul. O întrebare se citea in ochii lui. Hirurgul o văzu... această ezitare... și înainte ca tânărul să fi vorbit . — Când te vei duce acasă, acum vei mărturisi totul ma­mei tale ? — Sigur... tată... Nu am a­vut nici­o dată secrete față de ea... Nu-i voi­ ascunde cele ce s’au petrecut. — Dar ce se va întâmpla? Bătrânul avu, pronunțând aceste cuvinte, un lung.J un dureros suspin. Petre ghici ce se petrecea în el, teama, preocupația care erau în spiritul lui ? Poate, căci declară: — Nu se va întâmpla nimic supărător nici pentru d-ta nici pentru mine. — Cine știe ? — Ai, iată un gând ascuns, pe care nu-l ghicesc. — Este adevărat, dar since­­rităței tale, voi­ răspunde la fel. Ei bine fată . Mama ta nu va admite împărțeala afecțiu­nei tale. Ea te va pune în po­ziție de a alege între mine și ea. Petre ridică spre Servières o privire dureroasă, o privire lungă în care se citea un re­proș mut. — Hotărât, tată... nu ești drept cu ea. «O crezi dușmănoasă... în­chisă în răzbunarea ei...în ura ei ca într’o fortăreață nedestruc­tibilă. —Și refuzi sentimentele no­bile, înalte, care singure există în ea. «Crede, că sufletul ei e ac­cesibil ertăreț.. Cum ți-o spu­neam adineaori, este accesibil și ideilor mari și generoase. «Ea va înțelege perfect că pot să iubesc un tată... care, in fața mea nu are nimic a-și reproșa. Nu se va speria. Nu se va supăra. Ea nu se va su­păra nici chiar pe d-ta. «Se știe bine că dragostea mea pentru ea nu va scădea prin faptul acesta... Că inima mea este destul de mare, spre a conține două amoruri. «Deja am avut o convorbire, în privința aceasta. «Și ea te apără, găsind a­­proape naturală dragostea mea pentru acel tată necunoscut, 'Va

Next