Universul, noiembrie 1906 (Anul 24, nr. 300-329)

1906-11-25 / nr. 324

O nouă mașină de sburat.— (Vezi explicația) București, 24 Noem­brie. SITUAȚIA EUROPEAHA • • • . ..V­r î ’ Expunerea, pe­* câți­ o »face in fot­ d’a­nna minie*rul tfroRiitar din afară al An^146+Ü*»a*reí fei fața delegațiunilrir Califir d­ar din Viena ei Budapesta, asupra politicei ex­terne, este așteptată ca un eveni­ment deosebit, și tot ast­fel co­mentată în toată presa­ europeană. Așa și cu recenta expunere a ba­ronului de Aerenthal, despre care cititorii noștri au lu­at cunoștință din telegramele ce am publicat în numerile noastre de erî și a- i alta-eri. Nu puțin ne­ interesează și pe noi cele cuprinse in acea expu­nere, unele indirect, altele și di­rect,­ întru­cât e e vorba chiar de tara noastră sau de chestiuni ce ating interese de viață ale nea­mului nostru. In ordinea generală, trebuie să ne bucure și p­e noi, ca pe toți­­ micii păcii, asigurările despre raporturile prietenești sau cel pu­țin absolut pașnice, dintre toate citatele europene. Firește că unele din aceste ra­porturi sunt mai strânse,, altele simplu numai politicoase,­ dar principalul este că nu dau­ loc la nici o îngrijorare pentru viitorul apropiat. In ce privește țara noastră, trebue să notăm cu mulțămire ca 'de astă dată'lipsește, din expu­nerea noului ministru de externe al Austro-Ungariei, acel ton nu puțin jicnitor, care, în alte ex­puneri trecute, suna ca un fel de censurare a atitudinei noas­tre,—sau fie chiar și ca un „cer­tificat de bună purtare“. Suntem scutiți de astă dată de asemeni micșorări, și­ nici nu se mai vorbește de România ca de ori­ce „Stat balcanic“, ci se acces­­iază „in mod expres, relațiunile cele mai amicale“, dintre noi și vecina noastră Austro-Ungaria. Dar in ce privește’ chestia ma­cedoneană, expunerea baronului de Aerenthal e departe de a fi tot, atât de îmbucurătoare. . Comparând situația de acum pa­tru ani cu cea de astă­z­i, minis­trul de externe al Austro-Ungariei nu poate să constate decât o prea ușoară îmbunătățire : plângerile contra abuzurilor administrațiuni­­lor locale au devenit mai rare, și atâta tot. , De vină ? Mersul tărăgănat al afacerilor la Poartă, m­ecanismul complicat al negocierilor dintre Pu­teri,—și nu puțin apoi, rivalita­tea pasionată care a izbucnit în­tre diferitele națiuni creștine, în Macedonia și care­­ se resimte a­­fară din Macedonia. Constată și ministrul de ex­Calendar pe anul 1906 Ortodox V»n«nr. 24 Noem­brie.—Sf. Climent Catolic Vineri, 7 Decembrie.— Ambrosie Soarele răsare 7.38;­ apune 4.33­1 I­a*». —Mm PALATUL INVALIZILOR Se știe că opera începută de neuitatul Luigi Gazzavillan pentru ridicarea unui palat al invalizilor militari în capitală a fost conti­nuată de ministerul de războiu, căruia i s’a predat și fondul de «peste o, sută de mii de lei, strânși prin subscripție publică de către „Universul“. Prin ianuarie trecut se anun­țase că inaugurarea palatului se va face cu prilejul serbărilor ju­biliare. Au­ trecut însă grandioasele serbări și anul jubiliar e aproape de a se scurge, dar încă n’a ră­sărit azilul celor cari odinioară au­ luptat cu lei pentru țară aco­perind­u-o, cu lauri, și cu glorie și cari acum, la bătrânețe, au­ dreptul la stima și recunoștința tuturor. Firește­, fie­care, se întreabă ce e cu palatul invalizilor? Spre a ne lămuri în această privință și a lămuri în acelaș timp pe toți acei cari se intere­sează de soarta invalizilor militari din războiul independenței, ne-am adresat d-lui Gicu Economu, mem­bru la înalta Curte de casație și director al casei dotației pastel. Și am re­mai plăcut surprinși aflând de la d-sa ca reparațiile și amenajarea imobilului din str Fântânei, unde se va instala a­­ziluri sunt aproape terminate, și că inaugurarea se va putea face irevocabil în luna viitoare. Așa­dar ideea azilului nu nu­mai că n’a rămas în părăsire, după cum începuse să se creadă de sceptici, dar încă e în ajunul de a găsi realizare. teme austro-ungar că „formațiu­nea de bande n’a încetat“, speră, ce e drept, că o potolire va avea loc,—darr poate că nu e suficient a compta pentru aceasta numai „pe bunul simț al populațiuni­­lor“ cari să sfirșască între ele, prin „a înțelege că acest războiu­ al tuturora contra tuturora nu poate fi de­cât in dauna proprii­lor lor­ interese“.­­ .­O soarte­ a acelor țteputațiuni e pătrunsă, cu adovâ»ai, de­­ un a­­samenea bun ~*»to însă o altă parte iubito făcută sa ințeleagc­ interesul tuturor și al ei propriu­. Numai pe o asemen­ea cale s’ar putea­­ lumina și­ acest punct ne­gru,—singurul de alt­fel, din în­treaga expunere a ministrului de externe austro-ungar, asupra si­tuației. DiviinitivȚ (Gorisp. particulară a ziarului «Universul») Paris, 20 Noem­brie. Moartea tragică a unu­i senator Senatorul departamentului Ar­dennes,d. Goutant, și-a găsit moar­tea in împrejurări foarte tragice. El luase di­ .dimineață, trenul expres din Paris ce sosește la Se­dan la 12 și 20 minute la am­iază, spre a asista la înmormântarea d-lui Lassalle, tatăl unui­ deputat socialist. Se presupune că a a­­dormit în vagonul de cl. I-a în care se urcase­ și că s’a deșteptat deodată, pe când trenul, după ce se oprise conform regulamentului in gara Sedan, pornise mai de­parte. Mașina nu-șî reluase încă iu­țeala ei normală, fiind­că nu se afla mai mult ca la vre-o 30 de metri de stație, când d. Goutant, trezindu-se pe neașteptate și ob­servând că a trecut de stație, voi să se coboare. El îșî asvârli par­desiul și bastonul pe linie, apoi deschise ușa vagonului, și de pe scară sări jos. Dar antrenat de iuțeala trenului,­ care speria me­reu­, și tîrit de propria-i greu­tate—senatorul fiind foarte­ înalt și gras — fu aruncat sub roți și sdrobit cu desăvîrșire. După câte­va minute, niște im­piegați veniră în grabă la fața locului—și se aflară în fața unei mase informe. Pe când subprefectul din Sedan era înștiințat de accident și co­misarul gazet proceda la consta­tările legale, un prieten al fami­liei mortului, se duse să previe pe d-na Goutant de nenorocirea ce o lovia. La ora 1, corpul fu transpor­tat într'o sală de așteptare a gărei. D. Goutant era in virstă de 59 ani, și era arhitect. Spânzurat de Iioîi Deunăzi a fost ucis cultivatorul Auclair, de Perreux. El a fost găsit spânzurat în curtea casei sale. 4 Poziția cadavrului și d­esordinea în care se afla casa, nu lăsară nici o îndoială asupra originei a­cestei morți. Nenorocitul fusese victima unor tâlhari îndrăzneți. Jandarmeria din Rouane, în urma însărcinărei parchetului, a arestat acum pe dori din autori, presupuși ai acestei crime. Aceștia se numesc Antoine Chappert, in vrâstă de 27 ani, și Gladius River, de 32 ani. Acești­ rău­-făcâtori au­ fost a­­restați pe, când dom­iau, în­tr'o casă părăsită de pe teritoriul co­munei Yougo. Ei au fost depuși. Trecerea canaluluii Mâneceî in balon Cunoscutul aeronaut englez Bucknell a trecut canalul Mâne­cei .în­­ balon. Experiența a isbutit pe deplin și balonul s'a cobori­t fără nici Un accident la Nevy­, departamentul rura­­­­l­rutus SOLEMNITATEA INCH1DESGI SXPGZIȚIEI După cum s’a anunțat, ori după am­iază, expoziția națională s’a închis prin­tra solemnitate care a avut loc in arenele ro­năn­e.­­Cu tot timpul ploios, un public destul de numeros asista la solemni­tate: tiran­de față d-ni­ miniștri gen. Mami, I. Lahovary, D. Greceanu, I. Grădișteanu, Take Ionescu, președinții Corpurilor legiuitoare, un mare număr de senatori și deputați, corpul diplo­matic, dr dr. Istrati, comisarul ge­neral al expoziției, mai mulți profe­sori universitari, ofițeri superiori și, în fine, alte persoane marcante din Capitală. Scena era­­ ocupată de orchestra militară și corurile puse sub condu­cerea d-lu­i maior Mărgăritescu, ins­pectorul muzicelor. Sosir­ea Familiei Regale La­­ orele 2 luni, au sosit la arene însoțite de suitele lor M.­S. Regina, A. S. R. Princesa Maria cu Micii Principi luând loc în loja regală fru­mos decorată. Sosirea familiei regale a fost salu­tată cu imnul regal intonat de muzica militară. ■ * Solemnitatea s’a început cu imnul jubilar,­ acelaș cu care s’a deschis acum câte­va luni frumoasa exposiție ce îșî închide az­i porțile. . Imnul a fost ascultat cu plăcere și aplaudat. In acel moment ploaia, care era destul de abundentă, încetă, ast­fel în­cât restul serbarea se desfășură pe un timp nou ros­ și trist. D. lon Lahovari,­­ministrul de do­menii, urcându-se pe estradă, pro­nunță discursul de­­ închidere al expo­ziției. Dăm discursul ministerial în întregime. Discursul d-lui ministru 1. L­ahovari Măje State, Alteță Regală, Domnilor. In ziua, când in bubuitul tunuri­lor de­ la Calafat, subt razele strălu­citoare ale soarelui de vară, în ve­selie și cu mândrie am deschis Ex­­posiția Națională, am avut marea fe­ricire de a vedea in fruntea noastră pedubitul nostru Suveran, inaugurând opera, menită,a arăta lumei roadele bine-făcătoare ale colabora­tuliei de 40­ de ani, al Regelui și a poporului. Astă­zi sub lumina tristă a toam­nei, încheem seria acestor sărbători, cari au dispărut ca un vis plăcut și trecător. La melancolia firească a lu­crurilor ce sunt pe sfârșit, se adaugă și întristarea de a nu vedea printre noi, pe acela care cu atâta bună­voința ne-a sprijinit, care în repetite rânduri ne-a exprimat înalta sa sa­­tisfacțiune, care cu atâta dragoste s’a interesat de opera noastră, s’a bucu­rat de isbânda ce am avut, și­­ care, nu e a noastră ci a întregem națiuni românești. Dar de­și ochii noștri nu-l ved astă­zi aoi, știm toți, simțim cu toți că dânsul nu lipsește de la această solemnitate; gândul seu este cu noi precum și inimile noastre sunt cu dânsul și rugăciunile noastre se înalță către a Tot Puternicul, cerând să -i dea grabnică însănătoșire Și zile multe înainte, pentru binele țării și fericirea poporului. "In momentul de a închide întâia expoziție națională a României, mi­ simt dator să exprim din suflet și din inimă mulțumirile mele tuturor acelora cari au­ fost colaboratorii noș­tri la această măreață manifestațiunie a puterei de muncă și a vi­tali­taței poporului român, acelora care in timpul cel mai scurt ce a fost vre-o dată acordat organizatorilor unei ex­­posițiuni, au­ scos ca prin farmec la lumină parcul, instalațiunile, palatele și clădirile de tot felul ale exposițiun­ei. Mai întăiu mulțumesc Corpurilor legiuitoare, cari pururea n­e-au acor­dat încederea cea mai deplină și au votat cu o patriotică libertate, mij­loacele necesare ca să putem face o operă vrednică de România, vrednică de întâiul rege al Regatului Român. Asemenea 'aduc' mulțumirile m­eje acelora care au­ fost­ colaboratorii noș­tri, direcți pentru organizarea și cre­area expozițiuni­i și mai înainte de toți d-luî dr. Istrate care cu o energie, cu o perseveran­ță, cu o pasiune mai presus de or­i-ce laude, a muncit, a luptat, pot zice a suferit, pentru în­deplinirea grelei misiuni cu care-1 în­sărcinasem. Mulțumesc acelora cari au­ stat îm­prejurul lui, cari au­ pus­­ cu toată inima cunoștințele, știința, activita­­tea lor in serviciul acestei opere ane­voioase și au arătat ast­fel străinilor și românilor ce comoun ascunse. ..de capacități­­ și de’talente se pot crape pământul fecund al țarei românești. Gândul meu necunoscător nu uită »feric­iunile se trivU&pui­­e»; «a brațele ș­i cu ’sin­eafișa­te»r‘ auj execu­­­tat toate lucrările : ««tabortzen* ob­scuri și anonimi a unei opere mă­rețe și e­i au­ drept la partea lor t­ o cinste și de recunoștință. Nu treime să mn­em o m­iile de ev­acizianț­i cari din tot­te colțurile țării au­ răspuns la apelul nostru, c­­i ne-au­ permis să oferim vizitatori­i o Icoană fidelă a muncii și a’avuțÎ F’ românești, nici membrii­­ juriilor cari cu devotament, pricepere și imparția­litate au­ lucrat și au­ răsplătit pe fie­care după meritele sale. Tot de o­dată mă simt , dator a exprima recunoștința noastră puterilor streine, cari au­ ținut a se­ asocia la sărbătoarea și la bucuria noastră, și au contribuit cn frumoasele­ pavilioan­e ce au ridicat, la splendoarea expo­­sit­imuri jubilare. Mulțumesc în special, guvernelor streine, cari cu atâta bună-voință au înlesnit românilor din afară, vizitarea exposițiun­ei. In cursul acestor luni am trăit zile neuitate, am­ cunoscut momente de bucurie și de mândrie națională. Am putut constata, cu o legitimă satisfacțiune, ce loc a știut să câștige, printre națiunile Europei, România de astă­zi. Am văzut cu câtă aten­țiune ne observă dincolo de hotarele noastre progresele ce ne-am realizat, dezvoltarea vieț­ei noastre economice, înflorirea repede a culturei și civili­­za lúméi în această parte a lumei, o­­dinioară sărăcită, pustie și nenoro­cită. Vi­ena, vechia și splendidă capi­tală a monarh­iei Habsburgice, a tri­mis pe aleșii săi, ca să­ viziteze tânăra noastră capitală și să-­i aducă salutul său cordial de simpatie și de frater­nitate. Roma, cetalica mumă,,, intr’o zi ce vă rămânea memorabilă , în analele noastre, ne-a recunoscut în mod so­lemn, de fii adevărați ai săi trime­­fându-ne cu părinteasca ei salutare „lupoaica,legendară“, simbolul ori­ginei comune a popoarelor latine. Aducându-ne aminte de acele zile frumoase în momentul de a închide expoziția jubiliară, putem afirmă fără sfială că "munca depusă și chel­tueli­le făcute n’afi fost un zadar... și că ideia ce am urmărit cu toții când am ho­tărât organizarea celei d’intîi expo­­zițiuni naționale a României a fost pe deplin realizată. Am voit să arătăm și străinilor și românilor, ceea ce­ a fost odinioară România, și ceea o este azi după 40 de ani de domnie glorioasă a Rege­lui Carol I. Am crezut că pentru slă­virea virtuților sale faptele trebuiau să vorbească mai tare de­cât cuvintele și că nu-1 puteam­ lăuda mai bine de­cât arătând tuturor rezultatele do­­bindite în cursul domniei­ Sale. Am voit ca streinii să recunoască și ca românii chiar să se cunoască mai bine și să se știe că între Dunăre și Carpați trăește, crește și­ se întă­rește un popor harnic, viteaz și cu­minte, condus de un rege patriot și înțelept. Și pentru străini și pentru mulți Români expoziția a fost o adevărată revelaț­iune și efectele ei bine­făcă­­toare vor dura încă multă vreme după ce vor fi dispărut clădirile pe care le-am ridicat și se va fi stins răsunetul sărbătorilor ce Ie am celebrat. Mai ales pentru țăranii cari au ve­nit din colțurile cele mai­­ depărtate ale țarei și dintre cari mulți­­,pentru întâia oară vedeau Capitala și intrau în contact cu minunile civilizației moderne, impresia va fi salutară și trainică. Ei au dus în satele lor o concepție mai largă a vieței unui po­por, o noțiune mai precisă a Statu­lui din care fac parte, a neamului de care se trag și trecând peste orizon­tul mărginit al satului natal, în conș­tiința lor se va întări ideia patriei celei mari cu un trecut glorios, cu un viitor străluciit. Fie ca viitoarea expoziție să arate celor ce vor fi după noi, o Românie mai tare, mai bogată, mai glorioasă de­cât cea de azi și ca opera viitoru­lui să fie mai frumoasă de­cât opera noastră. In această speranță, declar închi în expoziția națională jubiliară și ea In ziua deschidere! repet, împreună cu toți românii acelaș strigăt. Trăiască M.M. N­. Regele și Regina, trăiască AA. I­. Principele Ferdinand și Prin­cipesa Maria, împreună cu copii Lor, care sunt speranța și mândria noastră. ¥ . Solemnitatea se termină prin imnul jubilar al d-lui Enescu. Abia se stingeau ultimele accente ale imnului, când tunurile trase din bateria Calafat își amestecară bubui­tul cu strigătele do urâte isbucnite din piepturile tuturor. Expoziția era închisă­ de abinele. Asistența părăsi arenele aruncând o ultimă privire asupra acelui încân­tător oraș care­ a desfătat o vară în­treagă inimeie românilor de pretu­­tideni și le-a umplut de o legitimă mândrie. Și înainte de a încheia, nu ne pu­tem opri de a aduce încă o dată o­­magiile noastre tuturor acelora cari prin munca lor încordată și inteli­gentă au desăvârșit această operă care a înălțat atât de mult România in fața streinătăți­i și a­ propriilor săi fii. Mestugean. O nouă mașină de schiirat — Vezi ilustrația — Abia trece o ei fia mână fără­ el să­ nu se inventeze o urmă mașină de sim­țit. Și fie­care inventator crede că el a rezolvat în mod definitiv problema aeronauticei. Firește că am ajuns a­­proape de rezolvarea acestei probleme, dar­ până acum n’a­ putut fi construită o mașină pentru a fi întrebuințată în mod practic. ilustrația noastră de azi reprezintă cea mai nouă mașină de sbitraț, in­ventată de căpitanul Ferber din Paris, încercările sale cu un motor de 9 cai putere au dat rezultatul că el s’a pu­tut ridica de la pământ și să sboare o distanță de câți­va metri. Căpitanul speră că cu un motor mai puternic și cu un șurub mărit în chip corespunselor, va putea să se ridice mai sus și să sboare mai mult. O CUG­ETIíXIE -FIE? ZI Mulți uniți devin lari chiar dacă și singurateci sunt slabi; cu o fu­nie răsucită din iarbă e legat și elefantul.____ _____ Ideia, de alt­fel, nu se putea uita, corespunzând unei „necesi­tăți simțitoare. Iată ce ne-a mai spus ”. Eco­nomii în chestia palatului inva­lizilor . Ministerul de războiu a lansat circulari tuturor prefecților de ju­dețe ca să-i înainteze tabloul in­valizilor cari ar putea fi admiși la azil. Azilul va fi instalat deocamdată în etajul de jos al imobilului din str. Fântânei, catul de sus fiind destinat bi­rourilor casei dotației vaste­.. Numărul pensionarilor va fi deocamdată mărginit la 20—30. In instituție va domni un regim militar, fără însă a avea un ca­racter sever. — Vom face tot ce­ e cu putință, îmi spune distinsul meu interlo­cutor, spre a îndulci traiul inva­lizilor. In azil vor fi și ateliere, ast­fel în­cât invalidul care cunoaște vre-o meserie și care e în stare să lucreze,, va putea să se înde­letnicească cu meșteșugul sau, producând ast­fel și un mic be­neficiu pentru azil. Inaugurarea azilului se va face cu mare solemnitate cu care prilej se va slăvi memoria ostașilor noștri morți pentru libertate și se va releva valoarea netăgăduita a soldatului român. . M. S. Regele a exprimat dorința de a asista la această mare so­lemnitate și sunt mari speranțe că starea sănătății Suveranului îi va permite de a-ș­i împlini această­ dorință și a aduce ast­fel o su­premă mângâere și îmbărbătare supraviețuitorilor luptătorilor de la Plevna. Mes.­un—G-q»­» m — ■ [UNK] [UNK] [UNK] Inaugurarea firml telefonic București­­Iași Erî la orele 11 s’a făcut în mod ceremonios, inaugurarea firului telefonic București-Iași. La aparatul din București se af*­­l. Gr. Cfi*d*ex. directorul­ general, însoțit de d-niii N. Con­­­starntinescu, sub-directorul gen­e­­ral, inspectorii telegrafo-poștali, diriguiții oficiilor telefonic și te­legrafic și mai multă lume ofi­cială. Reprezintanții presei au fost­­ de asemenea invitați. La aparatul din Iași se aflau­ prefectul și primarul, inspectorul Radu, Savel Manu, ajutorul de primar, Alexandrescu, directorul poștei locale, primul președinte al Curții de Apel, diriginții, mai mulți comercianți, corespondenții ziarelor din Capitală, etc. 1 ■ ¥ V D. Gr. Cerchez,­ directorul ge­neral, a adresat prin telefon d-lui prefect al jud. Iași, următorul dis­curs : „Netăgăduit că mijlocul cel mai puternic de propășire al ori­cărui așezămint omenesc este înmulțirea mijloacelor de comunicație, și că printre aceste mijloace, cel mai de căpetenie este telefonul, această minune a născocirei oamenilor, care permite, cu toată depărtarea, să ne putem împărtăși prin viul grafii gândurile, să ne regulăm in câte­va clipe dar averile cele mai­ complicate, interesele cele mai vitale. Negreșit că era un non sens, o nedreptate, ca tocmai Iașii, a doua capitală a României, să nu beneficieze de avantagiile tele­fonului și sunt­ fericit că sub în­țeleaptă conducere a guvernului actual m­l-a fost dat să îndrept a­­cest neajuns. Dacă acum câți­va ani ar fi venit să vă spue că se va face ca glasul dv. să fie auzit până la București, negreșit că s'ar fi părut un basm. Acest basm s’a îndeplinit azi. Spune, se rog, înalților demnitari cari te încon­joară, spune tuturor ieșenilor, că de azi înainte pot să-și­ transmită prin viu graiu gândurile, păsurile, să-și regulile afacerile, nu numai până’la Brăila, Galați sau Bucu­rești, dar mai departe,­­la Cons­tanța, Craiova, T.­Severin, Sinaia, de la un cap la altul al țarei și mai departe încă, glasul poate să treacă granițele, să ajungă la Sofia, Orșova, Budapesta și spar în cu­rând chiar până la Viena. Spune-ie iarăși că pentru această operă ur­mează să mulțumească guvernu­lui, a cărui grije necurmată este de a aduce îmbunătățiri în toate ramurile activităței naționale. Sa vă mulțumească dv., d-luî prefect și tuturor reprezentanților Iașului în administrația orașului­ și in parlamentul țarei și în special d-luî D. Greceanu, ministrul jus­tiției, care cu toții au stăruit­­ cu putere și succes pentru obținerea creditelor necesare acestei atât de importantă și costisitoare lucrare. „Azi, 23 Noem­brie, anul 1906, declar deschisă linia telefonică directă între Iași—București, în legătură cu toate cele­lalte linii telefonice mai de seamă ale țării. D-sa termină zicând : „Trăiască Majestatea Sa Regele ! Trăiască Majestatea Sa Regina și Altețele Lor Regale !“ La acestea a răspuns de pre­fect, mulțumind pentru opera realizată, care va aduce impor­tante servicii lașului. Prefectul județului, d. Ivașcu, vorbește apoi cu primul ministru, spunând că actuala linie e com­pletarea unei mari lipse de care Iașii suferea foarte mult. D. prim-ministru răspunde a­­rătându-se foarte mulțumit de rea­­lizarea acestei mari nevoi, iar prefectul mulțumește din nou­ pentru dragostea pe care guver­nul o arată celei de a doua ca­pitală a țarei. D. ministru Greceanu vorbește apoi cu d. Ivașcu, arătându-se foarte mulțumit pentru aducerea la îndeplinire a acestei mari ce­­rinți. D. Ivașcu a mulțumit d-lui Greceanu,­pentru marele interes pe care-l poartă Iașului, arătân­­du-și speranța că și celelalte ne­voi vor fi satisfăcute. D. Savel Manu, ajutor de pri­mar, vorbește apoi cu d. Canta­­cuzino, mulțumind în numele Iașilor și spunând că linia acea­sta va aduce mari foloase orașu­lui și că are convingerea că tot prin solicitudinea d-lui prim-mi­nistru se va rezolva și chestia a­­ducerea apei. D. prim-ministru răspunde că va da tot sprijinul atunci cân­d interesele Iașului vor cere și în special pentru rezolvarea chestiei apei. Au mai convorbit ziariștii din București cu cei din Iași. La orele 12 ceremonia s’a sfârșit. Firul a fost dat ja ochit circu­lației. E vorba ca astă-serii să se dea o audiție muzicală București-Iași. Ieșenii consideră inaugurarea liniei ca un adevăr­at eveniment. Linia a fost construită în 160 zile de la Turnu Severin la Iași , distanța București-Iași e de 550 km., iar Turnu-Severin-Bu­­cure­­ști de 400 km. Construirea întregei linii a fost executată de inginerii Niculescu, Vidie și Marin. Circuitul e dublu și de bronz. Aparatele­ telefonice sunt con­struite în atelierele direcțiune! poștelor române. De azi înainte se va putea co­munica prin telefon de la Iași cu Bucureștii, Constanța, Craiova și toate centrele importante din țară. * Aseară, la orele 10, în mod foarte curtenitor, am fost invitați de oficiul telefonic central să as­cultăm, la aparatul telefonic din redacția noastră, o bucată de con­cert cîntată la Iași la oficiul te­lefonic local și transmisă la Bu­curești prin noul fir telefonic inaugurat ieri. Timp de câte­va minute am as­cultat , foarte distinct două glasuri bărbătești cântând faimoasa ro­manță „Steluța“, împreună cu redacția noastră au m­ai ascultat concertul și alte redacții și persoane de distincție Ilin Capitală: Marin: Ionescu A. C.Z»fanu I. I., Lucule­­scu N. Const., Lazaride Haral., Lupu M. Gh., Marinescu I. L, Mih­ăescu G. Gr., Mihăescu Gr. Aur., Marine­­scu V., Marinescu V. Gh., Marine­­scu B. I., Mănescu N., Negrisanu M., Nicolescu Die, Nichită T. N., Ne­­greanu N., Nicolescu T.Negoescu S, Olănescu Gh. Orleanu N. O., Popovici Eug., Pătrășcanu I­., Popescu D. Drăcșanei, Popescu N. Petre, Panait Ion, Pane Frederico, Păltineanu Be­­lizar, Păltineanu N. Ion, Penescu A. V., Popescu Ștef., Pretorian Gh., Penaeot I., Popescu A. Popescu P. Davidești, Popescu T. N., Pauker Albert, Purdilă V. Ilie, Roșu P. N., Rădulescu­ Heliade Mircea, Rado, ian D. Sava, Rădulescu R. Anghel,­­Repezeanu Virgil, Roguski Filomena,­­Ștefănescu I. Gh., Fronda I. Sotir, Ștefănescu S. Galați, Savel Vasile, Stoenescu Gh. Traian, Stanciu Petre, Teianu N. G., Teodorescu T. Gh.,­­Urlățianu Vasile, Vasilescu Gh. N., Vasilescu Al. și Zisu S. N. Cu dife­rența de la Iași d. Stoica Const. VII PRBOVERB PE ZI Cea mai bună știință este aceea care face bani pe oameni. ¥ ¥ Hezu­liatul exam. II la facultatea de dresil Au reușit la examenul al 11-lea următorii studenți ai facultate­ juri­dice din Capitală : Afimiăilescu N„ Apostolescu Em., Baiulescu Em., Bă­lan S. Petre, Brăiloiu C. N., Ba­nesct­ P. V.,­ Buga Leonida, Cămă­­rășescu Jean, Chicu­? H. Gh., Cristea G., Ciorin Sp. Tașcu, Ciuntu N. T., Giulagea Gr. George, Comșa Gh. Constantin, Constantin­escu B. Ale­xandru, Cărbunarii V. Teodor, Con­­stantinescu Al. Nicolae, Câmpeanu Filip, Corodeanu Nicolae, Gostică I. Oclavian, Coloescu Constantin, Cioară Moise, Giudiu A. Emilian, Cristodo­­rescu Const., Cernea A. Michail, Con­­deescu Gr. Ion, Coviltir Dem. Alex., Deleanu Const., Doljan Octav, Dris­­toreanu Cezar, Drăghici M. Garabet, Dumitrescu Ștefan, Dumitrescu I­.­­Burtiü, Dumitrescu St. Pavel, Do­­geanu M. N., Fiorescu Al., Gavri­­lescu N., Gârbea M., Georgescu G. V., Grigorescu G., Grințescu P. Ernest, Gustav Leonida, Georgala­­ M. Gr., Gheorghiu N. Petre, Gherman La­zar, Georgescu I. G., Gabrielescu Mir­­cea, Hasnaș T. Ion, N­oroc Dimitrie, Iosif M. Ștefan, Ionescu G. Sterian. ȘTIRI DIN STALINATATE — Prin poștă — Printre atâtea drame se se des­fășoară în Rusia, odiseia fiice­i gene­ralului­ Benefsky , cu adevărat miș­cătoare. După atentatul împotriva amiralu­lui Dubassoff, poliția făcu numeroase perchiziții cari duseră la descoperirea între altele, a unui atelier pentru fabricarea de bombe instalat într-o mansardă. Atelierul era pustiit de o explozie recentă și într’un ungher po­lițiștii au găsit un deget de femee, de la mâna stângă. S’au făcut cerce­tări in toate spitalele spre a se da de rănită. Astfel fu arestată d-ra Benefsky, care fusese adusă la spital de niște persoane necunoscute spre a i se amputa mâna stângă. Tânăra revoluționară, care e foarte frumoasă și n’are de­cât 21 ani, a fost osândită deunăzi­­ la zece ani de muncă silnică în Siberia. In tim­pul prevenției și după ce s’a vinde­cat ea s’a căsătorit in temniță cu un alt deținut politic, Șestakoff. Și pe când nefericita ferpee. se va duce să «* stingă in­­ SkjApi*, bărbații slărib­­ină ne­­ închis în celula sa, W ■ Mos­­cova. »*. O companie engleză a obținut concesiunea explorărei unicelor zăcă­minte carbonifere ce există în Abisi­nia. Zăcămintele însă par a fi de o abundență extra­ordinară. .*» La muzeul Luvrului din Paris s’a comis un nou furt. Dintr’o co­lecție africană a dispărut o piatră de marmură. Furtul a fost comis pe cânt se aflau­ în sală câțî­va inși și chiar sub ochii gardienilor. Partea comică a afacerei este că direcția muzeului a fost înștiințată de furt de însuși autorul lui. Acesta este un­ redactor al ziarului ,,L In­­transigeant“, care, la cinci zile după furt, a înapoiat piatra, și a înștiin­țat direcția de furtul pe care până atunci nimeni nu 'l observase. Într’un articol intitulat „Re­publică sau dinastie streină“, apărut in ultimul immer al revistei Courrier européen, publicistul sârb Drago­tir Papsic spune că svonurile răspândite acum de curând in presa germană, cum că la Belgrad s’ar fi urzit un complot pentru detronarea regelui Pe­tru și oferirea tronului unui principe strein, conțin ceva adevărat. N’a fost însă vorba de un adevărat complot ci numai de conferințe spre a se găsi mijlocul de a face pe regele Petru să abdice de bună voe. Din Gamporeale, orășel din I­­talia, se anunță că primarul de a­­colo, un oare­care Saladino,—bărbat stimat, care se bucura de încrederea tuturora și ocupa scaunul de primar de mai bine de zece ani­,—a fost a­­restat de­ună­zi, fiind implicat într-o­ crimă făptuită în acel orășel. Arestarea lui a produs o adevărată revoltă în populațiune. Medicii, și farmaciștii din Atem, au hotărât să se pue în grevă­ dacă guvernul nu împiedică înființarea ori­cărei clinici nouă, și nu-1 autoriză sa ceară 3 drahme:(2 fr, 75) de vizită, în loc de 2. Intr’adever­, înmulțirea clinicelor, face ca medicii din Atena să moară de foame. Șahul Persiei are de gând să încredințeze îndată conducerea aface­rilor prințului moștenitor, Mohamed Ali Mirza, în vârstă de 35 ani­, om cu­ idei liberale, și cel mai mare din­tre cei 16 fii și fiice ale sale. Se mai anunță că un nou conflict a izbucnit între Parlament și partidul curței cu privire la cumpărarea cerealelor­ Sta­tului. Directorul temnițelor rusești a alcătuit o statistică a persoanelor exilate din Rusia europeană in Sibe­ria de la începutul anului 1906. Exilații, de amândouă sexele, sunt în număr nu mai puțin de 40 mii. „*, împăratul Frantz-Iosef, care se află acum la Budapesta, va sta acolo până la 20 Decembrie st. n. când va pleca, la Viena, unde va petrece ser­­bătorile Crăciunului. Alaltă­ era a încetat din­ viață cunoscutul publicist și redactor al ziarelor slovace „Narodni Nov­ine“,­ ­LASEL ism­ni — Mare roman de moravuri — al dreptei celui mai puternic — Stăpâne, facă-se voia ta.... Și plecându-și capul, rămase multă vreme tăcută, stăpânită de puterea prea vie a amintirilor reculului... ....Și cu toate acestea, câte­va zile dupe înmormântarea­ muzi­cantului, Julieta primi vizita lui Fernand Maurel. El vedea îmbrăcat un doliu și cu ochii plini de lacrimi. Cu du­rere cuprinse mâinele tinerei fete și-î vorbi ast­fel : — Oh ! Julieta, scumpa mea Julieta!.. Ce dezolare, cu neno­rocire teribilă s’a abătut asupra familiei voastre!.. Martin, rănit de mizerabilul acela... bunul nos­tru tată, mori !.. Cât de mult te piibig!.. Vai!.. nu am fost aici, pentru a-ți împărtăși și eu dure­rea... Lipsiam din Paris.­ ... Abia era, am aflat, din întâm­plare, această dublă catastrofă, și am alergat îndată să te văd, am venit să plâng împreună cu d-ta. Am venit să­ ți spun că nu te-am­ părăsit, că te iubesc mereu cu aceiași sinceritate, cu aceiași pu­tere, scumpa mea soție... Vorbea cu atâta durere, cu a­­tâta dragoste, în­cât. Julieta,­care la început nu era de­loc încreză­toare, simți cum i se risipeau toate bănuelile, una câte una... In durerile cele mari,­ sufletele noastre au­ nevoi să li se vor­bească cu dulceață.. inimele noas­tre sunt repede câștigate de către aceia cari știu sa ne consoleze cu cuvinte dulci. Julieta se simția singură, în fața unui viitor îndoios, și omul acesta in care cu­ o zi mai­ înainte nu avea nici o­ încredere: îi­ ap­rea, acuma ca un susținător, ca un prieten, ca singurul care putea să-î fie,un sprijin împotriva rău­tatei oamenilor. Ea se asculta, întărită, ferme­cată de dulceața vorbelor lui, plină de încredere. Fernand Ma­urel lua in ochii ei niște­ propor­ții uriașe, și nici odată bărbat nu fu iubit mai mult de­cât dîn­­sul, în clipele acelea. — Oh ! amicul meu, cât de bun ești... oh! cât îmi ești de drag !... — Scumpa mea Jun­eta, te iu­besc așa de mult!.. — Daca ai. ști cât de mult bine îmi fac cuvintele d-tate... Eram dezolată fără nici o putere... fără nn*? •O voință... Acuma însă mb'Simt fericită!.. Mulțumesc, amicul meu, mul­țumesc ! ’ — Draga, mea, ceia ce fac eu, e lucrul cel mai natural... Oare­câm­ aceea, care va fi soția mea, suferă și plânge, locul meu nu este’ lângă cihsa ? — Ah !, amicul meu­, voi avea nevoe să fii adese­ori lângă mine... să mă aperi, căci d’abia acum se încep chinurile pentru mine... —• Nu te voi părăsi niciodată, afirmă Fernand Maurel. Apoi adaugă, după un moment de tăcere, ca și când ar fi căutat cuvintele, ca ei cum­­ i-ar fi venit greu să spue ce voia. — Nu înțeleg despre care chi­nuri m­ii vorbești, scumpa m­ea Julieta... Mulțimea e lașă și rea și privirile ei nu trebue să-ț­i facă sânge­räu !... Și,apoi, când le-ai înfruntat deja odată... — Val!... ar fi trebuit să mă aștept... — Lumea a căutat dea o explicare sângerosului atentat a căruia victimă a fost Martin, câți­va ș­i-au adus aminte ca ser­gentul de zuav? avea o sora care era o mintie de fanaon, se gra,v­u ție, de frum­useță... Așa s'a făcut că ați aruncat asupra d-tale, vic­timă inocentă, toată vina acestei tragedii.­­­~’Da, zise Jub­îta, nimeni n’a îndrăznit încă să mi-o spue în față, dar am ghicit din privirile tuturora că rușinea îmi era cu­noscută... Fernand Maurel exclamă cu vioiciune: — Nu mai este nici o rușine!.. Vei fi soția mea și nimeni nu va mai îndrăzni alo bășuiască pe soția lui Fernand Maurel, pe a­­ceia care a fost casta și frumoasa Julieta Roubon.. Fernand Maurel se sculase de pe fotoliul in care luase loc la începutul convorbire!, și venise să se așeze pe canapea, alt om de tin­era fată. Puțin câte puțin, și pe nesim­țite se apropie tot mai mult de dinsa. Așa în­cât, f­ri ca iubita, să fi prins cea mai mică bănu­ială, el îi inlănțuise acuma mij­locul cu mâna, și o strîngea în­cetișor, într’o îmbrățișare plină de dragoste, o îmbrățișare priete­nească, plină de respect, fră­țească. Găsia fraze dulci, o legăna cu încurajări, cu făgădueli, asigu­rând-o în privința prezentului, făcând-o să vadă un viitor de aur. — Dar, scumpa mea Julieta, spunea dinsul, cine va rmai putea să mai observe măcar, aceia ce d-ta numești rușine? Peste puțin, vei fi soția mea... și maternitatea aceasta va deveni bine­cuvîntată... Te vei duce să naști în pro­vincie, într’un loc sigur, la niște prieteni ai mei... Copilul va fi al nostru... Când te vei veiístoarce cu dinsul la Paris, va fi ,așa­ de mare, in­cât nimeni nu va mai putea să spue lămurit ce vârsta are... Si in­ ch­ipul acesta vei pu­tea să fie liniștită pentru tot­­dea­una... — Da... da... așa trebue să fa­cem... Numai asta mă va salva. — Vei vedea, scumpă Julieta, că vom fi mulțumiți, că locuința­­ noastră va fi un cuib de fericire; vei vedea ca amorul meu­ îți va răpi până și amintirea zilelor de groază prin care ai trecut... Ah! fericirea este a noastră... toată fe­ricirea anadrului!... Julieta asculta, fermecată, hip­notizată... Ea avea toată încrede­rea in cuvintele acelui bărbat, pe care-l iubea... Sărmana fată cre­dea în viitorul acela de dragoste, de liniște... și de fericire. Dacă din ochii ei curgeau la­crimi, era pentru că inima e­ e­­moționată, se ușura în sfârșit de atâtea dureri. Dacă se lăsa cu­prinsă de mijloc, și strînsa cu pu­tere la pieptul lui Fernand, eră pentru că se simția a lui... pen­tru că­­ viața ei, filația ei întreagă, aparținea bărbatului acela gene­ros, bun ,și mare,'.'. care o smul­gea din­',brațele duce?AL pentru a o purta' către­­ fermier. Și dacă prin­’spărțiri eif bo.at.drei^a sufla­rea »lui­ A eáldás.' ea . 11. r^m­oștea dreptul, a­ eista­.do.,ao îmbrățișa ast­fel... (spre 'riuS^ra diîisul lo­godnicul­­ei.. .și mi'era< să-I de­vie în scurt tide soț?...­■• /’ Puțin câtq puțbiu. desmerdares 'aceasta : dulce deveni măi, arză­toare, și suflarea caldă care-i în­fiora părul, deveni sărut pe o­­braji... Dar Julieta nu făcu nicî-o mișcare pentru a se opune... Ea se lăsa în voia logodnicului ei, gustând înfiorarea tainică a să­rutărilor lui fierbinți... Era, ca o rază de fericire, in­­ mijlocul un­nui deșert nemărginit de durere... Julieta avea drept la acest popas de odihnă și de ușurare, după um­ dram așa de lung și de crud.... (Va­mm)

Next