Universul, noiembrie 1906 (Anul 24, nr. 300-329)
1906-11-25 / nr. 324
O nouă mașină de sburat.— (Vezi explicația) București, 24 Noembrie. SITUAȚIA EUROPEAHA • • • . ..Vr î ’ Expunerea, pe* câți o »face in fot d’anna minie*rul tfroRiitar din afară al An^146+Ü*»a*reí fei fața delegațiunilrir Califir dar din Viena ei Budapesta, asupra politicei externe, este așteptată ca un eveniment deosebit, și tot astfel comentată în toată presa europeană. Așa și cu recenta expunere a baronului de Aerenthal, despre care cititorii noștri au luat cunoștință din telegramele ce am publicat în numerile noastre de erî și a- i alta-eri. Nu puțin ne interesează și pe noi cele cuprinse in acea expunere, unele indirect, altele și direct, întrucât e e vorba chiar de tara noastră sau de chestiuni ce ating interese de viață ale neamului nostru. In ordinea generală, trebuie să ne bucure și pe noi, ca pe toți micii păcii, asigurările despre raporturile prietenești sau cel puțin absolut pașnice, dintre toate citatele europene. Firește că unele din aceste raporturi sunt mai strânse,, altele simplu numai politicoase, dar principalul este că nu dau loc la nici o îngrijorare pentru viitorul apropiat. In ce privește țara noastră, trebue să notăm cu mulțămire ca 'de astă dată'lipsește, din expunerea noului ministru de externe al Austro-Ungariei, acel ton nu puțin jicnitor, care, în alte expuneri trecute, suna ca un fel de censurare a atitudinei noastre,—sau fie chiar și ca un „certificat de bună purtare“. Suntem scutiți de astă dată de asemeni micșorări, și nici nu se mai vorbește de România ca de orice „Stat balcanic“, ci se accesiază „in mod expres, relațiunile cele mai amicale“, dintre noi și vecina noastră Austro-Ungaria. Dar in ce privește’ chestia macedoneană, expunerea baronului de Aerenthal e departe de a fi tot, atât de îmbucurătoare. . Comparând situația de acum patru ani cu cea de astăzi, ministrul de externe al Austro-Ungariei nu poate să constate decât o prea ușoară îmbunătățire : plângerile contra abuzurilor administrațiunilor locale au devenit mai rare, și atâta tot. , De vină ? Mersul tărăgănat al afacerilor la Poartă, mecanismul complicat al negocierilor dintre Puteri,—și nu puțin apoi, rivalitatea pasionată care a izbucnit între diferitele națiuni creștine, în Macedonia și care se resimte afară din Macedonia. Constată și ministrul de exCalendar pe anul 1906 Ortodox V»n«nr. 24 Noembrie.—Sf. Climent Catolic Vineri, 7 Decembrie.— Ambrosie Soarele răsare 7.38; apune 4.331 Ia*». —Mm PALATUL INVALIZILOR Se știe că opera începută de neuitatul Luigi Gazzavillan pentru ridicarea unui palat al invalizilor militari în capitală a fost continuată de ministerul de războiu, căruia i s’a predat și fondul de «peste o, sută de mii de lei, strânși prin subscripție publică de către „Universul“. Prin ianuarie trecut se anunțase că inaugurarea palatului se va face cu prilejul serbărilor jubiliare. Au trecut însă grandioasele serbări și anul jubiliar e aproape de a se scurge, dar încă n’a răsărit azilul celor cari odinioară au luptat cu lei pentru țară acoperindu-o, cu lauri, și cu glorie și cari acum, la bătrânețe, au dreptul la stima și recunoștința tuturor. Firește, fiecare, se întreabă ce e cu palatul invalizilor? Spre a ne lămuri în această privință și a lămuri în acelaș timp pe toți acei cari se interesează de soarta invalizilor militari din războiul independenței, ne-am adresat d-lui Gicu Economu, membru la înalta Curte de casație și director al casei dotației pastel. Și am remai plăcut surprinși aflând de la d-sa ca reparațiile și amenajarea imobilului din str Fântânei, unde se va instala aziluri sunt aproape terminate, și că inaugurarea se va putea face irevocabil în luna viitoare. Așadar ideea azilului nu numai că n’a rămas în părăsire, după cum începuse să se creadă de sceptici, dar încă e în ajunul de a găsi realizare. teme austro-ungar că „formațiunea de bande n’a încetat“, speră, ce e drept, că o potolire va avea loc,—darr poate că nu e suficient a compta pentru aceasta numai „pe bunul simț al populațiunilor“ cari să sfirșască între ele, prin „a înțelege că acest războiu al tuturora contra tuturora nu poate fi decât in dauna propriilor lor interese“. .O soarte a acelor țteputațiuni e pătrunsă, cu adovâ»ai, de un asamenea bun ~*»to însă o altă parte iubito făcută sa ințeleagc interesul tuturor și al ei propriu. Numai pe o asemenea cale s’ar putea lumina și acest punct negru,—singurul de altfel, din întreaga expunere a ministrului de externe austro-ungar, asupra situației. DiviinitivȚ (Gorisp. particulară a ziarului «Universul») Paris, 20 Noembrie. Moartea tragică a unui senator Senatorul departamentului Ardennes,d. Goutant, și-a găsit moartea in împrejurări foarte tragice. El luase di .dimineață, trenul expres din Paris ce sosește la Sedan la 12 și 20 minute la amiază, spre a asista la înmormântarea d-lui Lassalle, tatăl unui deputat socialist. Se presupune că a adormit în vagonul de cl. I-a în care se urcase și că s’a deșteptat deodată, pe când trenul, după ce se oprise conform regulamentului in gara Sedan, pornise mai departe. Mașina nu-șî reluase încă iuțeala ei normală, fiindcă nu se afla mai mult ca la vre-o 30 de metri de stație, când d. Goutant, trezindu-se pe neașteptate și observând că a trecut de stație, voi să se coboare. El îșî asvârli pardesiul și bastonul pe linie, apoi deschise ușa vagonului, și de pe scară sări jos. Dar antrenat de iuțeala trenului, care speria mereu, și tîrit de propria-i greutate—senatorul fiind foarte înalt și gras — fu aruncat sub roți și sdrobit cu desăvîrșire. După câteva minute, niște impiegați veniră în grabă la fața locului—și se aflară în fața unei mase informe. Pe când subprefectul din Sedan era înștiințat de accident și comisarul gazet proceda la constatările legale, un prieten al familiei mortului, se duse să previe pe d-na Goutant de nenorocirea ce o lovia. La ora 1, corpul fu transportat într'o sală de așteptare a gărei. D. Goutant era in virstă de 59 ani, și era arhitect. Spânzurat de Iioîi Deunăzi a fost ucis cultivatorul Auclair, de Perreux. El a fost găsit spânzurat în curtea casei sale. 4 Poziția cadavrului și desordinea în care se afla casa, nu lăsară nici o îndoială asupra originei acestei morți. Nenorocitul fusese victima unor tâlhari îndrăzneți. Jandarmeria din Rouane, în urma însărcinărei parchetului, a arestat acum pe dori din autori, presupuși ai acestei crime. Aceștia se numesc Antoine Chappert, in vrâstă de 27 ani, și Gladius River, de 32 ani. Acești rău-făcâtori au fost arestați pe, când domiau, într'o casă părăsită de pe teritoriul comunei Yougo. Ei au fost depuși. Trecerea canaluluii Mâneceî in balon Cunoscutul aeronaut englez Bucknell a trecut canalul Mânecei .în balon. Experiența a isbutit pe deplin și balonul s'a coborit fără nici Un accident la Nevy, departamentul ruralrutus SOLEMNITATEA INCH1DESGI SXPGZIȚIEI După cum s’a anunțat, ori după amiază, expoziția națională s’a închis printra solemnitate care a avut loc in arenele ronăne.Cu tot timpul ploios, un public destul de numeros asista la solemnitate: tirande față d-ni miniștri gen. Mami, I. Lahovary, D. Greceanu, I. Grădișteanu, Take Ionescu, președinții Corpurilor legiuitoare, un mare număr de senatori și deputați, corpul diplomatic, dr dr. Istrati, comisarul general al expoziției, mai mulți profesori universitari, ofițeri superiori și, în fine, alte persoane marcante din Capitală. Scena era ocupată de orchestra militară și corurile puse sub conducerea d-lui maior Mărgăritescu, inspectorul muzicelor. Sosirea Familiei Regale La orele 2 luni, au sosit la arene însoțite de suitele lor M.S. Regina, A. S. R. Princesa Maria cu Micii Principi luând loc în loja regală frumos decorată. Sosirea familiei regale a fost salutată cu imnul regal intonat de muzica militară. ■ * Solemnitatea s’a început cu imnul jubilar, acelaș cu care s’a deschis acum câteva luni frumoasa exposiție ce îșî închide azi porțile. . Imnul a fost ascultat cu plăcere și aplaudat. In acel moment ploaia, care era destul de abundentă, încetă, astfel încât restul serbarea se desfășură pe un timp nou ros și trist. D. lon Lahovari,ministrul de domenii, urcându-se pe estradă, pronunță discursul de închidere al expoziției. Dăm discursul ministerial în întregime. Discursul d-lui ministru 1. Lahovari Măje State, Alteță Regală, Domnilor. In ziua, când in bubuitul tunurilor de la Calafat, subt razele strălucitoare ale soarelui de vară, în veselie și cu mândrie am deschis Exposiția Națională, am avut marea fericire de a vedea in fruntea noastră pedubitul nostru Suveran, inaugurând opera, menită,a arăta lumei roadele bine-făcătoare ale colaboratuliei de 40 de ani, al Regelui și a poporului. Astăzi sub lumina tristă a toamnei, încheem seria acestor sărbători, cari au dispărut ca un vis plăcut și trecător. La melancolia firească a lucrurilor ce sunt pe sfârșit, se adaugă și întristarea de a nu vedea printre noi, pe acela care cu atâta bunăvoința ne-a sprijinit, care în repetite rânduri ne-a exprimat înalta sa satisfacțiune, care cu atâta dragoste s’a interesat de opera noastră, s’a bucurat de isbânda ce am avut, și care, nu e a noastră ci a întregem națiuni românești. Dar deși ochii noștri nu-l ved astăzi aoi, știm toți, simțim cu toți că dânsul nu lipsește de la această solemnitate; gândul seu este cu noi precum și inimile noastre sunt cu dânsul și rugăciunile noastre se înalță către a Tot Puternicul, cerând să -i dea grabnică însănătoșire Și zile multe înainte, pentru binele țării și fericirea poporului. "In momentul de a închide întâia expoziție națională a României, mi simt dator să exprim din suflet și din inimă mulțumirile mele tuturor acelora cari au fost colaboratorii noștri la această măreață manifestațiunie a puterei de muncă și a vitalitaței poporului român, acelora care in timpul cel mai scurt ce a fost vre-o dată acordat organizatorilor unei exposițiuni, au scos ca prin farmec la lumină parcul, instalațiunile, palatele și clădirile de tot felul ale exposițiunei. Mai întăiu mulțumesc Corpurilor legiuitoare, cari pururea ne-au acordat încederea cea mai deplină și au votat cu o patriotică libertate, mijloacele necesare ca să putem face o operă vrednică de România, vrednică de întâiul rege al Regatului Român. Asemenea 'aduc' mulțumirile meje acelora care au fost colaboratorii noștri, direcți pentru organizarea și crearea expozițiunii și mai înainte de toți d-luî dr. Istrate care cu o energie, cu o perseveranță, cu o pasiune mai presus de ori-ce laude, a muncit, a luptat, pot zice a suferit, pentru îndeplinirea grelei misiuni cu care-1 însărcinasem. Mulțumesc acelora cari au stat împrejurul lui, cari au pus cu toată inima cunoștințele, știința, activitatea lor in serviciul acestei opere anevoioase și au arătat astfel străinilor și românilor ce comoun ascunse. ..de capacități și de’talente se pot crape pământul fecund al țarei românești. Gândul meu necunoscător nu uită »fericiunile se trivU&puie»; «a brațele și cu ’sineafișate»r‘ auj executat toate lucrările : ««tabortzen* obscuri și anonimi a unei opere mărețe și ei au drept la partea lor t o cinste și de recunoștință. Nu treime să mnem o miile de evacizianți cari din totte colțurile țării au răspuns la apelul nostru, ci ne-au permis să oferim vizitatorii o Icoană fidelă a muncii și a’avuțÎ F’ românești, nici membrii juriilor cari cu devotament, pricepere și imparțialitate au lucrat și au răsplătit pe fiecare după meritele sale. Tot de odată mă simt , dator a exprima recunoștința noastră puterilor streine, cari au ținut a se asocia la sărbătoarea și la bucuria noastră, și au contribuit cn frumoasele pavilioane ce au ridicat, la splendoarea expositimuri jubilare. Mulțumesc în special, guvernelor streine, cari cu atâta bună-voință au înlesnit românilor din afară, vizitarea exposițiunei. In cursul acestor luni am trăit zile neuitate, am cunoscut momente de bucurie și de mândrie națională. Am putut constata, cu o legitimă satisfacțiune, ce loc a știut să câștige, printre națiunile Europei, România de astăzi. Am văzut cu câtă atențiune ne observă dincolo de hotarele noastre progresele ce ne-am realizat, dezvoltarea vieței noastre economice, înflorirea repede a culturei și civiliza lúméi în această parte a lumei, odinioară sărăcită, pustie și nenorocită. Viena, vechia și splendidă capitală a monarhiei Habsburgice, a trimis pe aleșii săi, ca să viziteze tânăra noastră capitală și să-i aducă salutul său cordial de simpatie și de fraternitate. Roma, cetalica mumă,,, intr’o zi ce vă rămânea memorabilă , în analele noastre, ne-a recunoscut în mod solemn, de fii adevărați ai săi trimefându-ne cu părinteasca ei salutare „lupoaica,legendară“, simbolul originei comune a popoarelor latine. Aducându-ne aminte de acele zile frumoase în momentul de a închide expoziția jubiliară, putem afirmă fără sfială că "munca depusă și cheltuelile făcute n’afi fost un zadar... și că ideia ce am urmărit cu toții când am hotărât organizarea celei d’intîi expozițiuni naționale a României a fost pe deplin realizată. Am voit să arătăm și străinilor și românilor, ceea ce a fost odinioară România, și ceea o este azi după 40 de ani de domnie glorioasă a Regelui Carol I. Am crezut că pentru slăvirea virtuților sale faptele trebuiau să vorbească mai tare decât cuvintele și că nu-1 puteam lăuda mai bine decât arătând tuturor rezultatele dobindite în cursul domniei Sale. Am voit ca streinii să recunoască și ca românii chiar să se cunoască mai bine și să se știe că între Dunăre și Carpați trăește, crește și se întărește un popor harnic, viteaz și cuminte, condus de un rege patriot și înțelept. Și pentru străini și pentru mulți Români expoziția a fost o adevărată revelațiune și efectele ei binefăcătoare vor dura încă multă vreme după ce vor fi dispărut clădirile pe care le-am ridicat și se va fi stins răsunetul sărbătorilor ce Ie am celebrat. Mai ales pentru țăranii cari au venit din colțurile cele mai depărtate ale țarei și dintre cari mulți,pentru întâia oară vedeau Capitala și intrau în contact cu minunile civilizației moderne, impresia va fi salutară și trainică. Ei au dus în satele lor o concepție mai largă a vieței unui popor, o noțiune mai precisă a Statului din care fac parte, a neamului de care se trag și trecând peste orizontul mărginit al satului natal, în conștiința lor se va întări ideia patriei celei mari cu un trecut glorios, cu un viitor străluciit. Fie ca viitoarea expoziție să arate celor ce vor fi după noi, o Românie mai tare, mai bogată, mai glorioasă decât cea de azi și ca opera viitorului să fie mai frumoasă decât opera noastră. In această speranță, declar închi în expoziția națională jubiliară și ea In ziua deschidere! repet, împreună cu toți românii acelaș strigăt. Trăiască M.M. N. Regele și Regina, trăiască AA. I. Principele Ferdinand și Principesa Maria, împreună cu copii Lor, care sunt speranța și mândria noastră. ¥ . Solemnitatea se termină prin imnul jubilar al d-lui Enescu. Abia se stingeau ultimele accente ale imnului, când tunurile trase din bateria Calafat își amestecară bubuitul cu strigătele do urâte isbucnite din piepturile tuturor. Expoziția era închisă de abinele. Asistența părăsi arenele aruncând o ultimă privire asupra acelui încântător oraș care a desfătat o vară întreagă inimeie românilor de pretutideni și le-a umplut de o legitimă mândrie. Și înainte de a încheia, nu ne putem opri de a aduce încă o dată omagiile noastre tuturor acelora cari prin munca lor încordată și inteligentă au desăvârșit această operă care a înălțat atât de mult România in fața streinătății și a propriilor săi fii. Mestugean. O nouă mașină de schiirat — Vezi ilustrația — Abia trece o ei fia mână fără el să nu se inventeze o urmă mașină de simțit. Și fiecare inventator crede că el a rezolvat în mod definitiv problema aeronauticei. Firește că am ajuns aproape de rezolvarea acestei probleme, dar până acum n’a putut fi construită o mașină pentru a fi întrebuințată în mod practic. ilustrația noastră de azi reprezintă cea mai nouă mașină de sbitraț, inventată de căpitanul Ferber din Paris, încercările sale cu un motor de 9 cai putere au dat rezultatul că el s’a putut ridica de la pământ și să sboare o distanță de câțiva metri. Căpitanul speră că cu un motor mai puternic și cu un șurub mărit în chip corespunselor, va putea să se ridice mai sus și să sboare mai mult. O CUGETIíXIE -FIE? ZI Mulți uniți devin lari chiar dacă și singurateci sunt slabi; cu o funie răsucită din iarbă e legat și elefantul.____ _____ Ideia, de altfel, nu se putea uita, corespunzând unei „necesități simțitoare. Iată ce ne-a mai spus ”. Economii în chestia palatului invalizilor . Ministerul de războiu a lansat circulari tuturor prefecților de județe ca să-i înainteze tabloul invalizilor cari ar putea fi admiși la azil. Azilul va fi instalat deocamdată în etajul de jos al imobilului din str. Fântânei, catul de sus fiind destinat birourilor casei dotației vaste.. Numărul pensionarilor va fi deocamdată mărginit la 20—30. In instituție va domni un regim militar, fără însă a avea un caracter sever. — Vom face tot ce e cu putință, îmi spune distinsul meu interlocutor, spre a îndulci traiul invalizilor. In azil vor fi și ateliere, astfel încât invalidul care cunoaște vre-o meserie și care e în stare să lucreze,, va putea să se îndeletnicească cu meșteșugul sau, producând astfel și un mic beneficiu pentru azil. Inaugurarea azilului se va face cu mare solemnitate cu care prilej se va slăvi memoria ostașilor noștri morți pentru libertate și se va releva valoarea netăgăduita a soldatului român. . M. S. Regele a exprimat dorința de a asista la această mare solemnitate și sunt mari speranțe că starea sănătății Suveranului îi va permite de a-și împlini această dorință și a aduce astfel o supremă mângâere și îmbărbătare supraviețuitorilor luptătorilor de la Plevna. Mes.un—G-q»» m — ■ [UNK] [UNK] [UNK] Inaugurarea firml telefonic BucureștiIași Erî la orele 11 s’a făcut în mod ceremonios, inaugurarea firului telefonic București-Iași. La aparatul din București se af*l. Gr. Cfi*d*ex. directorul general, însoțit de d-niii N. Constarntinescu, sub-directorul general, inspectorii telegrafo-poștali, diriguiții oficiilor telefonic și telegrafic și mai multă lume oficială. Reprezintanții presei au fost de asemenea invitați. La aparatul din Iași se aflau prefectul și primarul, inspectorul Radu, Savel Manu, ajutorul de primar, Alexandrescu, directorul poștei locale, primul președinte al Curții de Apel, diriginții, mai mulți comercianți, corespondenții ziarelor din Capitală, etc. 1 ■ ¥ V D. Gr. Cerchez, directorul general, a adresat prin telefon d-lui prefect al jud. Iași, următorul discurs : „Netăgăduit că mijlocul cel mai puternic de propășire al oricărui așezămint omenesc este înmulțirea mijloacelor de comunicație, și că printre aceste mijloace, cel mai de căpetenie este telefonul, această minune a născocirei oamenilor, care permite, cu toată depărtarea, să ne putem împărtăși prin viul grafii gândurile, să ne regulăm in câteva clipe dar averile cele mai complicate, interesele cele mai vitale. Negreșit că era un non sens, o nedreptate, ca tocmai Iașii, a doua capitală a României, să nu beneficieze de avantagiile telefonului și sunt fericit că sub înțeleaptă conducere a guvernului actual ml-a fost dat să îndrept acest neajuns. Dacă acum câțiva ani ar fi venit să vă spue că se va face ca glasul dv. să fie auzit până la București, negreșit că s'ar fi părut un basm. Acest basm s’a îndeplinit azi. Spune, se rog, înalților demnitari cari te înconjoară, spune tuturor ieșenilor, că de azi înainte pot să-și transmită prin viu graiu gândurile, păsurile, să-și regulile afacerile, nu numai până’la Brăila, Galați sau București, dar mai departe,la Constanța, Craiova, T.Severin, Sinaia, de la un cap la altul al țarei și mai departe încă, glasul poate să treacă granițele, să ajungă la Sofia, Orșova, Budapesta și spar în curând chiar până la Viena. Spune-ie iarăși că pentru această operă urmează să mulțumească guvernului, a cărui grije necurmată este de a aduce îmbunătățiri în toate ramurile activităței naționale. Sa vă mulțumească dv., d-luî prefect și tuturor reprezentanților Iașului în administrația orașului și in parlamentul țarei și în special d-luî D. Greceanu, ministrul justiției, care cu toții au stăruit cu putere și succes pentru obținerea creditelor necesare acestei atât de importantă și costisitoare lucrare. „Azi, 23 Noembrie, anul 1906, declar deschisă linia telefonică directă între Iași—București, în legătură cu toate celelalte linii telefonice mai de seamă ale țării. D-sa termină zicând : „Trăiască Majestatea Sa Regele ! Trăiască Majestatea Sa Regina și Altețele Lor Regale !“ La acestea a răspuns de prefect, mulțumind pentru opera realizată, care va aduce importante servicii lașului. Prefectul județului, d. Ivașcu, vorbește apoi cu primul ministru, spunând că actuala linie e completarea unei mari lipse de care Iașii suferea foarte mult. D. prim-ministru răspunde arătându-se foarte mulțumit de realizarea acestei mari nevoi, iar prefectul mulțumește din nou pentru dragostea pe care guvernul o arată celei de a doua capitală a țarei. D. ministru Greceanu vorbește apoi cu d. Ivașcu, arătându-se foarte mulțumit pentru aducerea la îndeplinire a acestei mari cerinți. D. Ivașcu a mulțumit d-lui Greceanu,pentru marele interes pe care-l poartă Iașului, arătându-și speranța că și celelalte nevoi vor fi satisfăcute. D. Savel Manu, ajutor de primar, vorbește apoi cu d. Cantacuzino, mulțumind în numele Iașilor și spunând că linia aceasta va aduce mari foloase orașului și că are convingerea că tot prin solicitudinea d-lui prim-ministru se va rezolva și chestia aducerea apei. D. prim-ministru răspunde că va da tot sprijinul atunci când interesele Iașului vor cere și în special pentru rezolvarea chestiei apei. Au mai convorbit ziariștii din București cu cei din Iași. La orele 12 ceremonia s’a sfârșit. Firul a fost dat ja ochit circulației. E vorba ca astă-serii să se dea o audiție muzicală București-Iași. Ieșenii consideră inaugurarea liniei ca un adevărat eveniment. Linia a fost construită în 160 zile de la Turnu Severin la Iași , distanța București-Iași e de 550 km., iar Turnu-Severin-București de 400 km. Construirea întregei linii a fost executată de inginerii Niculescu, Vidie și Marin. Circuitul e dublu și de bronz. Aparatele telefonice sunt construite în atelierele direcțiune! poștelor române. De azi înainte se va putea comunica prin telefon de la Iași cu Bucureștii, Constanța, Craiova și toate centrele importante din țară. * Aseară, la orele 10, în mod foarte curtenitor, am fost invitați de oficiul telefonic central să ascultăm, la aparatul telefonic din redacția noastră, o bucată de concert cîntată la Iași la oficiul telefonic local și transmisă la București prin noul fir telefonic inaugurat ieri. Timp de câteva minute am ascultat , foarte distinct două glasuri bărbătești cântând faimoasa romanță „Steluța“, împreună cu redacția noastră au mai ascultat concertul și alte redacții și persoane de distincție Ilin Capitală: Marin: Ionescu A. C.Z»fanu I. I., Luculescu N. Const., Lazaride Haral., Lupu M. Gh., Marinescu I. L, Mihăescu G. Gr., Mihăescu Gr. Aur., Marinescu V., Marinescu V. Gh., Marinescu B. I., Mănescu N., Negrisanu M., Nicolescu Die, Nichită T. N., Negreanu N., Nicolescu T.Negoescu S, Olănescu Gh. Orleanu N. O., Popovici Eug., Pătrășcanu I., Popescu D. Drăcșanei, Popescu N. Petre, Panait Ion, Pane Frederico, Păltineanu Belizar, Păltineanu N. Ion, Penescu A. V., Popescu Ștef., Pretorian Gh., Penaeot I., Popescu A. Popescu P. Davidești, Popescu T. N., Pauker Albert, Purdilă V. Ilie, Roșu P. N., Rădulescu Heliade Mircea, Rado, ian D. Sava, Rădulescu R. Anghel,Repezeanu Virgil, Roguski Filomena,Ștefănescu I. Gh., Fronda I. Sotir, Ștefănescu S. Galați, Savel Vasile, Stoenescu Gh. Traian, Stanciu Petre, Teianu N. G., Teodorescu T. Gh.,Urlățianu Vasile, Vasilescu Gh. N., Vasilescu Al. și Zisu S. N. Cu diferența de la Iași d. Stoica Const. VII PRBOVERB PE ZI Cea mai bună știință este aceea care face bani pe oameni. ¥ ¥ Hezuliatul exam. II la facultatea de dresil Au reușit la examenul al 11-lea următorii studenți ai facultate juridice din Capitală : Afimiăilescu N„ Apostolescu Em., Baiulescu Em., Bălan S. Petre, Brăiloiu C. N., Banesct P. V., Buga Leonida, Cămărășescu Jean, Chicu? H. Gh., Cristea G., Ciorin Sp. Tașcu, Ciuntu N. T., Giulagea Gr. George, Comșa Gh. Constantin, Constantinescu B. Alexandru, Cărbunarii V. Teodor, Constantinescu Al. Nicolae, Câmpeanu Filip, Corodeanu Nicolae, Gostică I. Oclavian, Coloescu Constantin, Cioară Moise, Giudiu A. Emilian, Cristodorescu Const., Cernea A. Michail, Condeescu Gr. Ion, Coviltir Dem. Alex., Deleanu Const., Doljan Octav, Dristoreanu Cezar, Drăghici M. Garabet, Dumitrescu Ștefan, Dumitrescu I.Burtiü, Dumitrescu St. Pavel, Dogeanu M. N., Fiorescu Al., Gavrilescu N., Gârbea M., Georgescu G. V., Grigorescu G., Grințescu P. Ernest, Gustav Leonida, Georgala M. Gr., Gheorghiu N. Petre, Gherman Lazar, Georgescu I. G., Gabrielescu Mircea, Hasnaș T. Ion, Noroc Dimitrie, Iosif M. Ștefan, Ionescu G. Sterian. ȘTIRI DIN STALINATATE — Prin poștă — Printre atâtea drame se se desfășoară în Rusia, odiseia fiicei generalului Benefsky , cu adevărat mișcătoare. După atentatul împotriva amiralului Dubassoff, poliția făcu numeroase perchiziții cari duseră la descoperirea între altele, a unui atelier pentru fabricarea de bombe instalat într-o mansardă. Atelierul era pustiit de o explozie recentă și într’un ungher polițiștii au găsit un deget de femee, de la mâna stângă. S’au făcut cercetări in toate spitalele spre a se da de rănită. Astfel fu arestată d-ra Benefsky, care fusese adusă la spital de niște persoane necunoscute spre a i se amputa mâna stângă. Tânăra revoluționară, care e foarte frumoasă și n’are decât 21 ani, a fost osândită deunăzi la zece ani de muncă silnică în Siberia. In timpul prevenției și după ce s’a vindecat ea s’a căsătorit in temniță cu un alt deținut politic, Șestakoff. Și pe când nefericita ferpee. se va duce să «* stingă in SkjApi*, bărbații slăribină ne închis în celula sa, W ■ Moscova. »*. O companie engleză a obținut concesiunea explorărei unicelor zăcăminte carbonifere ce există în Abisinia. Zăcămintele însă par a fi de o abundență extraordinară. .*» La muzeul Luvrului din Paris s’a comis un nou furt. Dintr’o colecție africană a dispărut o piatră de marmură. Furtul a fost comis pe cânt se aflau în sală câțîva inși și chiar sub ochii gardienilor. Partea comică a afacerei este că direcția muzeului a fost înștiințată de furt de însuși autorul lui. Acesta este un redactor al ziarului ,,L Intransigeant“, care, la cinci zile după furt, a înapoiat piatra, și a înștiințat direcția de furtul pe care până atunci nimeni nu 'l observase. Într’un articol intitulat „Republică sau dinastie streină“, apărut in ultimul immer al revistei Courrier européen, publicistul sârb Dragotir Papsic spune că svonurile răspândite acum de curând in presa germană, cum că la Belgrad s’ar fi urzit un complot pentru detronarea regelui Petru și oferirea tronului unui principe strein, conțin ceva adevărat. N’a fost însă vorba de un adevărat complot ci numai de conferințe spre a se găsi mijlocul de a face pe regele Petru să abdice de bună voe. Din Gamporeale, orășel din Italia, se anunță că primarul de acolo, un oarecare Saladino,—bărbat stimat, care se bucura de încrederea tuturora și ocupa scaunul de primar de mai bine de zece ani,—a fost arestat deunăzi, fiind implicat într-o crimă făptuită în acel orășel. Arestarea lui a produs o adevărată revoltă în populațiune. Medicii, și farmaciștii din Atem, au hotărât să se pue în grevă dacă guvernul nu împiedică înființarea oricărei clinici nouă, și nu-1 autoriză sa ceară 3 drahme:(2 fr, 75) de vizită, în loc de 2. Intr’adever, înmulțirea clinicelor, face ca medicii din Atena să moară de foame. Șahul Persiei are de gând să încredințeze îndată conducerea afacerilor prințului moștenitor, Mohamed Ali Mirza, în vârstă de 35 ani, om cu idei liberale, și cel mai mare dintre cei 16 fii și fiice ale sale. Se mai anunță că un nou conflict a izbucnit între Parlament și partidul curței cu privire la cumpărarea cerealelor Statului. Directorul temnițelor rusești a alcătuit o statistică a persoanelor exilate din Rusia europeană in Siberia de la începutul anului 1906. Exilații, de amândouă sexele, sunt în număr nu mai puțin de 40 mii. „*, împăratul Frantz-Iosef, care se află acum la Budapesta, va sta acolo până la 20 Decembrie st. n. când va pleca, la Viena, unde va petrece serbătorile Crăciunului. Alaltă era a încetat din viață cunoscutul publicist și redactor al ziarelor slovace „Narodni Novine“, LASEL ismni — Mare roman de moravuri — al dreptei celui mai puternic — Stăpâne, facă-se voia ta.... Și plecându-și capul, rămase multă vreme tăcută, stăpânită de puterea prea vie a amintirilor reculului... ....Și cu toate acestea, câteva zile dupe înmormântarea muzicantului, Julieta primi vizita lui Fernand Maurel. El vedea îmbrăcat un doliu și cu ochii plini de lacrimi. Cu durere cuprinse mâinele tinerei fete și-î vorbi astfel : — Oh ! Julieta, scumpa mea Julieta!.. Ce dezolare, cu nenorocire teribilă s’a abătut asupra familiei voastre!.. Martin, rănit de mizerabilul acela... bunul nostru tată, mori !.. Cât de mult te piibig!.. Vai!.. nu am fost aici, pentru a-ți împărtăși și eu durerea... Lipsiam din Paris. ... Abia era, am aflat, din întâmplare, această dublă catastrofă, și am alergat îndată să te văd, am venit să plâng împreună cu d-ta. Am venit să ți spun că nu te-am părăsit, că te iubesc mereu cu aceiași sinceritate, cu aceiași putere, scumpa mea soție... Vorbea cu atâta durere, cu atâta dragoste, încât. Julieta,care la început nu era deloc încrezătoare, simți cum i se risipeau toate bănuelile, una câte una... In durerile cele mari, sufletele noastre au nevoi să li se vorbească cu dulceață.. inimele noastre sunt repede câștigate de către aceia cari știu sa ne consoleze cu cuvinte dulci. Julieta se simția singură, în fața unui viitor îndoios, și omul acesta in care cu o zi mai înainte nu avea nici o încredere: îi aprea, acuma ca un susținător, ca un prieten, ca singurul care putea să-î fie,un sprijin împotriva răutatei oamenilor. Ea se asculta, întărită, fermecată de dulceața vorbelor lui, plină de încredere. Fernand Maurel lua in ochii ei niște proporții uriașe, și nici odată bărbat nu fu iubit mai mult decât dînsul, în clipele acelea. — Oh ! amicul meu, cât de bun ești... oh! cât îmi ești de drag !... — Scumpa mea Juneta, te iubesc așa de mult!.. — Daca ai. ști cât de mult bine îmi fac cuvintele d-tate... Eram dezolată fără nici o putere... fără nn*? •O voință... Acuma însă mb'Simt fericită!.. Mulțumesc, amicul meu, mulțumesc ! ’ — Draga, mea, ceia ce fac eu, e lucrul cel mai natural... Oarecâm aceea, care va fi soția mea, suferă și plânge, locul meu nu este’ lângă cihsa ? — Ah !, amicul meu, voi avea nevoe să fii adeseori lângă mine... să mă aperi, căci d’abia acum se încep chinurile pentru mine... —• Nu te voi părăsi niciodată, afirmă Fernand Maurel. Apoi adaugă, după un moment de tăcere, ca și când ar fi căutat cuvintele, ca ei cum i-ar fi venit greu să spue ce voia. — Nu înțeleg despre care chinuri mii vorbești, scumpa mea Julieta... Mulțimea e lașă și rea și privirile ei nu trebue să-ți facă sângeräu !... Și,apoi, când le-ai înfruntat deja odată... — Val!... ar fi trebuit să mă aștept... — Lumea a căutat dea o explicare sângerosului atentat a căruia victimă a fost Martin, câțiva și-au adus aminte ca sergentul de zuav? avea o sora care era o mintie de fanaon, se gra,vu ție, de frumuseță... Așa s'a făcut că ați aruncat asupra d-tale, victimă inocentă, toată vina acestei tragedii.~’Da, zise Jubîta, nimeni n’a îndrăznit încă să mi-o spue în față, dar am ghicit din privirile tuturora că rușinea îmi era cunoscută... Fernand Maurel exclamă cu vioiciune: — Nu mai este nici o rușine!.. Vei fi soția mea și nimeni nu va mai îndrăzni alo bășuiască pe soția lui Fernand Maurel, pe aceia care a fost casta și frumoasa Julieta Roubon.. Fernand Maurel se sculase de pe fotoliul in care luase loc la începutul convorbire!, și venise să se așeze pe canapea, alt om de tinera fată. Puțin câte puțin, și pe nesimțite se apropie tot mai mult de dinsa. Așa încât, fri ca iubita, să fi prins cea mai mică bănuială, el îi inlănțuise acuma mijlocul cu mâna, și o strîngea încetișor, într’o îmbrățișare plină de dragoste, o îmbrățișare prietenească, plină de respect, frățească. Găsia fraze dulci, o legăna cu încurajări, cu făgădueli, asigurând-o în privința prezentului, făcând-o să vadă un viitor de aur. — Dar, scumpa mea Julieta, spunea dinsul, cine va rmai putea să mai observe măcar, aceia ce d-ta numești rușine? Peste puțin, vei fi soția mea... și maternitatea aceasta va deveni binecuvîntată... Te vei duce să naști în provincie, într’un loc sigur, la niște prieteni ai mei... Copilul va fi al nostru... Când te vei veiístoarce cu dinsul la Paris, va fi ,așa de mare, incât nimeni nu va mai putea să spue lămurit ce vârsta are... Si in chipul acesta vei putea să fie liniștită pentru totdeauna... — Da... da... așa trebue să facem... Numai asta mă va salva. — Vei vedea, scumpă Julieta, că vom fi mulțumiți, că locuința noastră va fi un cuib de fericire; vei vedea ca amorul meu îți va răpi până și amintirea zilelor de groază prin care ai trecut... Ah! fericirea este a noastră... toată fericirea anadrului!... Julieta asculta, fermecată, hipnotizată... Ea avea toată încrederea in cuvintele acelui bărbat, pe care-l iubea... Sărmana fată credea în viitorul acela de dragoste, de liniște... și de fericire. Dacă din ochii ei curgeau lacrimi, era pentru că inima e emoționată, se ușura în sfârșit de atâtea dureri. Dacă se lăsa cuprinsă de mijloc, și strînsa cu putere la pieptul lui Fernand, eră pentru că se simția a lui... pentru că viața ei, filația ei întreagă, aparținea bărbatului acela generos, bun ,și mare,'.'. care o smulgea din',brațele duce?AL pentru a o purta' către fermier. Și dacă prin’spărțiri eif bo.at.drei^a suflarea »lui A eáldás.' ea . 11. r^moștea dreptul, a eista.do.,ao îmbrățișa astfel... (spre 'riuS^ra diîisul logodniculei.. .și mi'era< să-I devie în scurt tide soț?...■• /’ Puțin câtq puțbiu. desmerdares 'aceasta : dulce deveni măi, arzătoare, și suflarea caldă care-i înfiora părul, deveni sărut pe obraji... Dar Julieta nu făcu nicî-o mișcare pentru a se opune... Ea se lăsa în voia logodnicului ei, gustând înfiorarea tainică a sărutărilor lui fierbinți... Era, ca o rază de fericire, in mijlocul unnui deșert nemărginit de durere... Julieta avea drept la acest popas de odihnă și de ușurare, după um dram așa de lung și de crud.... (Vamm)