Universul, octombrie 1907 (Anul 25, nr. 269-299)
1907-10-24 / nr. 292
ANUL XXV*—No. 202.-Miercuri 24 octombrie 1007 Vin 5 bani în^România.—sotorii in străinătate QFondator : LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚI Șf. 11, Strada Brezoianu 11, București 3?»*' Monumentul din Paris al lui Bernardin de St. Pierre (Vezi explicația) wmmmm Gymesmos parlamenter. Ședința la Erî, la orele 10 dim., s’a întrunit la ministerul de externe comisia aleasă de Cameră și Senat pentru studiarea reformei agrare. Dintre miniștri erau de față d-nil: D. Sturdza, Sp. Haret, I. Brătianu, Anton Carp, Toma Stelian și V. G. Morțun. Dintre membrii opozițiunii s’a prezintat la această ședință numai d. G. Disescu, căruia membrii comisiunei i-au făcut o primire simpatică. D. D. Sturdza, președintele consiliului de miniștri, ia cel d’intuia cuvintul și după ce mulțumește d-lui Dissescu că a venit să participe la lucrări, arată importanța momentului prin care trece țara. D-sa exprimă speranța că proectele întocmite de guvern vor restabili liniștea și armonia în țară, care trece prin momente foarte grave și de mare însemnătate pentru viitorul ei. D. prim-ministru Sturdza enumerat apoi proiectele de lege ce vor fi supuse de guvern studiului comisiunii parlamentare și anume : proiectul tocmelilor agricole, proiectul casei rurale, proiectul monopolului circiumelor la sate, acela pentru constituirea și organizarea obștiilor sătești, proiectul pentru înlesnirea obștiilor sătești de a lua în arendă și modificarea legii băncilor populare, proiectul pentru modificarea legii judecătoriilor de ocoale înființindu-se judecători ambulanți la sate, proiectul pentru modificarea legii terenurilor petrolifere și un proiect pentru reorganizarea jandarmeriei și administrațiunii. D. Disescu mulțumește pentru cuvintele măgulitoare ale d-lui Sturdza și pentru primirea simpatică din partea celorlalți membri ai comisiunei. D-sa declară că se prezintă personal, deoarece crede că trece prin momente foarte grave și de aceea rămâne la declarațiunile făcute în luna Marte în Parlament și va studia proiectele guvernului fără prejudecăți și fără pasiune, criticând ceea ce i se va părea că e în divergență cu părerile sale și aprobând ce va socoti bun. Regretă că obiecțiile d-sale vor fi mai mult teoretice decât practice, deoarece s’a ocupat puțin cu agricultura. D. I. I. Brătianu, ministru de interne, spune că în urma răscoalelor s’a dovedit că există între clasele de jos și cele conducătoare un abuz ce amenință existența și viitorul Statului. Așa fiind, guvernul a socotit ca represiunea ,nu poate decât să restabilească liniștea, dar că pacea și armonia trebuesc făcute prin reforme adânci. Dacă clasele cârmuitoare nu vor avea înțelepciunea să dea celor de jos dreptatea făgăduită prin Manifestul Piegal, atunci nevoile ce sunt în țară vor căuta să-și găsească soluțiunile ele singure, ceea ce ar fi spre pericolul neamului, așa că e in interesul marilor proprietari să facă azi concesiile necesare. Să nu se sperie proprietarii mari de interventionism, principiu admis de toate Statele. Ca exemplu, d. ministru amintește de Anglia, care în chestia irlandeză a intervenit mult mai radical decât o face guvernul nostru. Citează dinadins exemplul Angliei, căci nimeni nu poate acuza poporul englez de revoluționar și nechibzuit Roagă pe toți membrii comisiunei să citească cu de amânuntulroiectul învoielilor agricole, să-l ascute, să facă criticele ce vor găsi de cuviință, să propue modificări—dar. Încă odată, să nu piardă din vedere problemele grave ce se pun azi și nevoile cărora trebue să li se dea satisfacție. Problemul fiind complex, rezolvarea lui desăvârșită nu poate fi decât opera timpului. Dar trebue găsită pentru moment o soluție care să înfrățească, iar nu să despartă mai mult clasele de jos de clasele cârmuitoare. De această idee să se conducă membrii comisiunei în lucrările lor, pentru binele obștesc. D Mateiu Corbescu felicită pe guvern pentru proiectul invielilor agricole depus. Două rele adinei, zice d-sa, au adus țara în starea în care suntem : lipsa de islazuri și greutatea învoielilor. Proiectul dând soluții acestor două chestiuni, e sigur că va mântui țara. D-sa spune ca a scris o broșură asupra chestiunii islazurilor și o prezintă membrilor comisiunii. E fericit că guvernul a prezintat o soluțiune ce nu poate jigni pe proprietari. Se crede în drept a spune aceasta, fiind un proprietar care prin munca sa proprie a dobândit proprietățile ce posedă. Recunosc — zice oratorul — ca acei cari ar voi să semene tot pământul lor și să nu lase islazuri, nu seamănă sămânța belșugului ci sămânța periculoasă a anarhiei. D. D. Sturdza, luând din nou cuvântul, roagă pe membrii comisiunii să renunțe la toate ocupațiunile lor și să-și consacre tot timpul lucrărilor ce li se vor supune. Roagă comisiunea să fie câte două ședințe în fiecare zi : una de la 10 dimineața la 12, alta de la 3 d. g. la 6 seara, afară de ziua de azi când ședința de dimineață să fie de la 9 la 11 ore, d-sa trebuind să asiste la parastasul pentru Principele de Wied, răposatul frate al M. S. Reginei. Ședința s’a ridicat la amiază. Erî după prânz nu s’a ținut ședință, pentru ca membrii comisiunei să ia cunoștință de proiectul învoelilor agricole. O CUGETAREE PE ZI Avuția sufletului este singura avutie ; celelalte bunuri sunt bogate în dureri. IMAPINTUL AGRICOL Asupra dărei de seamă a ministerului instrucțiunei, demersul școalelor elementare de agricultură Am anunțat că ministerul instrucțiunei publice și al cultelor a imprimat intr’un volum de aproape 700 pagini, dările de seamă de mersul școalelor elementare și inferioare de agricultură. In momentele actuale, când toți cei cari au grija viitorului țârei se întrec în a-și da părerea și a formula soluțiuni pentru ridicarea nivelului cultural al sătenilor, aceste dări de seamă despre mersul școalelor elementare de agricultră sunt bine-venite, deoarece indică genul de cultură ce ar trebui să primească în prima linie săteanul nostru. E vorba de instrucția agricolă ce ar putea ridica, starea materială a săteanului. Școalele elementare de agricultură ale ministerului de instrucție , au tocmai chemarea de a avea acest rol asupra elevilor și asupra cultivatorilor cari pot vedea,, rezultatele ce obține școala printr’o cultură mai rațională a pămîntului. In aceste școli în cei douî ani de studii se face instrucția practică prin aplicarea pe teren a cunoștințelor căpătate asupra diferitelor chestiuni agricole. Cu modul acesta se face"cultura cerealelor, a legumelor, a viței, a plantelor de nutreț; unele școli și o 3) Ministerul instrucției are 14 școli de agricultură și anume la Braniștea "(Govurluiu) ; Poiana și Sobota ( Dolj) ; Belcești (Iași) ; Lehliu-Săpunari (Ialomița) ; Gemeni (Mehedinți) ; Drăghicenî-Luicenî (Stomanați) ; Strehaia (Mehedinți) ; Nucet (Dâmbovița) ; Armășești (Ialomița); Strihareț (Olt); R.-Sărat (R.-Sărat); Păncești-Dragomirești (Roman) ; și una în orașul Alexandria. Ministerul mai are o școală de viticultură la Odobești, iar una a înființat-o anul acesta la Valea Călugărească, cupă și cu creșterea vitelor. In general se dă instrucție necesară mai ales micului cultivator care are nevoe ca pe o întindere relativ mică de pământ să obție o cultură mai bogată, spre a-I fi Îndestulătoare. In unele părți școlile acestea au avut influență asupra sătenilor agricultori din localitate. Așa d. D. Filipescu, dirigintele școalei agricole din Belcești (Iași) spune în darea d-sale de seamă câ «în această privință e de observat că pe terenurile de cari dispun ei (țățăranii) au început sâ-șî mai schimbe și semănăturile, adică să nu mai semene doar popușoiul, cum semanau cei mai mulți, ci să semene și alte cereale ca grâu de toamnă, orz, ovăz etc., aceasta in urma celor observate la școală, căci au văzut că școala nu pierde nici odată; din contră în toți anii de la înființare a avut un venit bunicel, căci dacă nu s’a făcut păpușoiul sa făcut grâul și orzoaica, dacă altă dată nu s’a făcut orzoaica s’a făcut păpușoiul și așa mai departe». Din nefericire nu peste tot sătenii dau importanță școlilor acestea de agricultură. Din contra instrucția aceasta agricolă e cea mai puțin căutată. Micul număr de elevi ce frecventează școlile, după cum se vede din dările de seamă ale diriginților, dovedește această constatare păgubitoare și intereselor economice ale țarei și celor individuale ale fiecărui cultivator. Aceste constatări le fac toți diriginții și toți propun măsuri cari i-ar îndemna pe săteni să-și trimită copiii la școalele de agricultură. In primul rând sunt unanimi în a cere ca absolvenții acestor școli să beneficieze de termenul redus în armată, căci de când s’a retras acest beneficiu absolvenților, școalele au început să se despopuleze. Dr. Popescu, dirigintele școalei elementare de agricultură din Braniștea (Govurluiü) mai propune următoarele pentru popularea școalei : «Pentru atingerea acestui scop dacă ministerul nu mai poate reveni asupra termenului de serviciu militar, atunci cel mai nimerit mijloc ar fi pentru popularea școalelor de agricultură precum și pentru popularizarea cunoștințelor de agricultură în general, ca să se facă o lege prin care la eventuale împroprietăriri să nu se dea pămînt decât la absolvenți a cel puțin unei școli elementare de agricultură. «Această măsură se se aplice la toate generațiile cari n’au atins iacă virata care trece de această limită, să se împroprietărească odată pentru totdeauna această generație, în condițiunîi speciale și cu obligațiuni de a-șî cultiva pămîntul din nou căpătat după anumite condițiunî și instrucțiuni care să le fie aduse la cunoștință prin autorități, nerespectarea lor să le dea dreptul de a stăpâni pămintul pe care după cum se vede azi nu-1 cultivă bine, nu îl îngrijește, arendându-i de multe ori, sau chiar vînzându-1 înainte de a fi eșit din plată». I *t : In rezumat, dările de seamă asupra școalelor elementare de agricultură ale ministerului instrucțiunei publice ne arată că în aceste școli se lucrează pentru atingerea scopului pentru cari au fost create. Păcat insă că din partea sătenilor nu se vede destulă tragere de inimă pentru acest învățământ, care mai mult ca oricare altul i-ar fi de folos practic și imediat. Căci, după cum a spus d. Kalinderu la congresul agronomic ținut zilele trecute in Capitală, ,,ceea ce î lipsește țăranului nostru nu e atât lipsa de pământ cât mai ales lipsa unor cunoștință cari să-i înlesnească să-și cultive pământul în așa fel incât producția să le înlesnească mijloacele de traiu“. Pentru acest motiv, învățămîntul agricol în țară la noi, unde cel mai mare număr de locuitori se ocupă numai cu cultura pământului, este o necesitate de primul ordin. O nouă îndrumare a acestui învățământ, căutarea unei soluțiuni care să facă pe săteni să priceapă importanța lui pentru îmbunătățirea stărei lor materiale, sunt absolut necesare. Botzan, în drept, Constantin Rusescu, lie. în teologie, Michail Michaileanu, lie. in teologie, dr. Constantin Popescu, dr. in teologie și diaconul dr. Ion Popescu-Mârâești, dr. în limbile semitice de la facultatea de teologie din Strassburg (Germania). După o lungă discuție s’a decis a se respecta votul dat de Sf Sinod în sesiunile trecute de a se pune catedra la concurs. Prea Sfințitul arhiereu Valerian Râmniceanu, raportor al comisiei privitoare la revista ,,Biserica ortodoxă română citește raportul, în care după arătarea P. S președinte al comitetului redactor, se cere de a se Întregi salarul redactorilor de la 300 lei la 350 lei. • Prea sfântul arhiereu Sofronie Craioveanul citește mai multe rapoarte relative la călugăriri. P. S. Nifon Ploeșteanul citește raportul comisiunea de cântări bisericești, prin care se aprobă o liturghie foarte bine transpusă după muzica orientală, pe cea cu linii occidentală. P. S. episcop Pimen al Dunarei-de-Jos, prezintă Sf. Sinod cererea și actele de trimiterea in schisma monahală a d-lui Balamace, licențiat în teologie și cântăreț la biserica Crețulescu. Sf. Sinod aprobă: Ședința viitoare a Sf Sinod se va ține mâine. Miercuri, când se va închide sesiunea. _________ Step. Calendar pe anul 190" Ortodox Marți, 25 Octombrie.— Apost. lacob fratele Domnului Catolic Marți, 5 Noembre.—Emeric Răsar, soarelui 7.00; apusul 8.00. București, 23 Octombrie. Armata, preoții și Învățătorii Cunoscătorii stărilor de lucruri de la sate au fost dureros impresionați când după nenorocitele tulburări de astă primăvară, s-au ridicat acuzări în contra învățătorilor și preoților rurali, cum că nu numai nu și-au făcut datoria de a opri pe săteni, dar încă s’au pus în fruntea răsculaților. Noi am spus din capul locului că o asemenea acuzare nu poate fi întemeiată. Și dacă se va fi întâmplat d acolo ca vreun învățător sau preot să-și fi pierdut bunul cumpăt—ziceam atunci—lucrul nu poate fi generalizat și suntem convinși că preoțimea și învățătorimea și - a făcut datoria chiar cu riscul vieței. Convingerea noastră s’a dovedit dreaptă și urîciosul ponos a căzut in fața realităței. Chestiunea aceasta a fost atinsă din nou Duminecă, la Galați, cu ocazia solemnităței ce a avut loc pentru redeschiderea școalei normale. Urmând să fie decorați cu «Răsplata muncei» cl. I șase învățători din județul Covurluiului, pentru rolul însemnat ce au avut, în potolirea răscoalelor, d. ministru al instrucțiunei Sp. Haret a rostit un discurs în care a spus că învățătorimea și preoțimea Și-a făcut datoria lucrând fără preget pentru lumină și adevăr, unii săvârșind chiar acte de eroism, căci și-au pus în pericol viața. In vremuri tulburi—a spus d. ministru,—îți pierzi lesne sîngele rece și vezi negru în toate părțile.’ Acei cari nu știu ce se petrece la țară au putut ataca preoțimea și învățătorimea, căci ei nu știu ce este viața de acolo și cari sunt factorii cari lucrează la sate. Dacă ar fi știut ce se petrece acolo, nu ar fi aruncat vina asupra lor, căci dacă e mare păcat năpustea pe capul unui om, e mai trist când cade asupra unui corp întreg. Cu deplină dreptate, d. ministru al cultelor și instrucției publice a spus : „ In evenimentele de astă primăvară, toți și-au făcut datoria. Oștirea și-a făcut-o strălucit, strălucit și-au făcut-o preoțimea și învățătorimea.. Așa este. Firește, mai dureroasă a fost datoria pentru armată ; pe lângă forță a lucrat însă și cuvîntul preoțimei și învățătorimei. Și dacă Patria își va aduce cu durere aminte de întâmplările nenorocite din primăvara anului 1907, ea va înconjura totdeauna cu cea mai adîncă iubire armata, preoțimea și învățătorimea care, cu brațul și cu cuvîntul, au scăpat’o din grea cumpănă. DIN TURCIA (Corespondență particulară a "Universului’) Constantinopol, 19 Octombrie Sultanul și mantia Profetului Pemnâzî, într'a cincîsprezecea zi a lunei celei sfinte a Ramazanului, s-a făcut marea ceremonie anuală a venerației mantiei lui Mahomet, care se află păzită in faimosul tezaur al Șeraiului din Stambul, antica reședință a împăraților Bizanțiului și a primilor sultani, după cucerirea Constantinopolului. Pentru această ceremonie, sultanul e obligat să iasă din fortăreața lui de la Yldiz, lucru pentru care se iau măsuri de siguranță cu o lună mai înainte. Pentru trecerea imensului cortegiu imperial, altarul itinerar se ține secret, se pregătesc toate stradele care, de la picioarele colinei Yldizului, duc la Stambul, se așterne peste tot un gros strat de nisip și se înșiră trupe de cu noaptea. După aceasta, sultanul pleacă pe mare, drum pe care-l crede mai sigur, după o minuțioasă vizită făcută sub apă de scafandri și după ce toate vasele din port sunt trimise în altă parte. Iachtul imperial „Seugnolu“, pe care se îmbarcă sultanul, e escortat și înconjurat de o flotă de bastimente și bărci cu motoare. Drumul până la țărmul opus e de zece minute. Sultanul însoțit de cei mai mari demnitari ai statului, intră in sanctuar și expune cu chiar mâna lui relicva in ochii favoriților, ducând-o cu smerenie la buze. In timpul acesta „ulemalele“ și „hafizii“ recitează versete din Coran, indicate pentru împrejurare, și fumul mirodeniilor de preț învălue impunătoarea scenă. Sultanul împarte apoi la toți cei de față câte o batistă de mătase, sfințită de contactul cu relicva, și acest dar reprezintă pentru musulmani cea mai mare favoare de care se poate bucura un adevărat credincios. Aceiași ceremonie, e făcută mai târziu de Sultana Valide, cu femeile din haremul imperial, după ce bărbații au plecat. La Yldiz, Suveranul primește apoi omagiile respectoase ale favoriților, care ’1 felicită pentru cele îndeplinite. Sinuciderea unui fanatic Faptul următor, pe care-1 relevez dintr’un ziar turcesc, dă un oarecare mod măsura fanatismului ce domină și caracterizează poporul musulman. Un oarecare lussuf, neputind probabil să reziste la postul unei zile întregi, impus în această lună de Ramazan, a intrat într’o cafenea dosnică și a cerut ceva de mâncare. Un frate al lui, care trecea din întâmplare pe acolo, îl văzu și, înfuriat. Îi adresă cele mai aspre mustrări luisus, îndurerat și avînd remușcări pentru păcatul comis, se întoarse repede acasă, luă un cuțit și-și deschise în mod oribil pântecele. Și încă un fapt: O ordonanță polițienească interzice aspru în aceste zile întrebuințarea fonografelor sau gramofoanelor în localurile publice din mahalalele musulmane, pentru că sunetul unor asemenea instrumente tulbură reculegerea credincioșilor, cari observă, după cum se cuvine, practicele religioase comandate de sfintul profet1. Narghile. Ședința de ieri a Sf. Sinod Ședința de ieri a Stulul Sinod a fost prezidată de I. P. S. S. Mitropolitul Primat, fiind prezent toți membri înaltului corp bisericesc Prea Sfințitul arhiereu Nifon Ploeșteanul, raportor al comisuriei de petițiuni, citește raportul relativ la numirea profesorului de exegeza biblică, și limba ebraică de la facultatea de teologie. Au fost înscriși: Ștefan Dinulescu, dr. în teologie și licențiat Monumentul din Paris al luii Bernardin säe St. Pierre — Vezi ilustrația — Zilele trecute s’a inaugurat cu o deosebită solemnitate în Grădina Plantelor din Paris, monumentul ridicat în memoria marelui scriitor Bernardin de St. Pierre, autorul celebrului roman «Paul și Virginia». Monumentul acesta a fost lucrat de sculptorul Holveck. Mișcare in corpul medical In corpul medical s’a făcut următoarea nouă mișcare : D. dr. V Botez, medic al circ. 3 Reviga (Ialomița), a fost transferat la spitalul județean Saharna (Dorohoiu), provizoriu, în locul d-lui dr. D. Florescu, care nu s’a prezintat la post D. dr. V. Căzanescu, medic al circ. 2 Albești, jud Ialomița, transferat în aceeași calitate la circ. 3 Reviga. D. dr. C. Vasiliu, numit medic la circ. 2 Albești, jud. Ialomița. D. dr. C. Demetriade, medic al spitalului județean Burila Mare, al plășei Blahnița circ. II, jud. Mehedinți, în aceeași calitate la spitalul județean Gujmir și plasa Câmpul, în locul d-luî dr. Ștefan Slăvișteanu, care trece in locul d-luî dr. Demetriade. D. dr. Gh. Angelescu, medic definitiv al comunei Focșani, a fost transferat in aceeași calitate la Ploești, in locul d-n. dr . Margulius, care trece provizoriu la Focșani. d! dr. Ștefan Șipoteanu, medic al circ. 5 Todireni, județul Botoșani, a fost transferat in aceeași calitate la circ. 6 Ștefănești, în locul dr. I. Tatoș, care trece în locul d-lui dr. Șipoteanu. D. dr. N. Stavrescu a fost numit medic primar al orașului Galați, definitiv, în locul d-lui dr. C. Vizu, care e pus in disponibilitate spre a-șî regula drepturile la pensie. D. dr. Titu Ionescu a fost numit medic de cvartar al orașului Galați, în locul d-lui dr. Emanoil Golescu, lăsat in disponibilitate pentru a-șî regula drepturile la pensie. D. dr. N. Smadu a fost numit medic al portului Tulcea._______ de preoți din diocesa Ulm,au dat in judecată ziarul «Ulmer Zeitung» din cauza articolului publicat sub titlul «Ziua Fariseilor». Actele în procesul Hau au sosit zilele trecute la Carlsruhe, fiind trimise din Lipsea. Grațiarea lui Hau la Închisoare pe viață se va publica zilele aceste. Hau va fi transportat la Închisoarea de la Bruchsal. La procesul intentat de cancelarul imperiului principele Bülowo, in contra ziaristului Brand, sunt citați ca martori intre alții: Maximilian Harden, principile Filip de Eulenburg, dr Hirchsfeld, publicistul Geblsen, ziaristul Schneidt, ministrul Bethmann-Hollweg, contele Hohenau, contele Lynar și contele de Finkelstein. Ziarul «Berliner Tageblatt», vorbind despre decorarea cu ordinul «Vulturul negru» a ambasadorului german de la Constantinopol, baronul Marschal de Bieberstein, zice între altele: «Prin această distincțiune se răsplătește abilitatea diplomatică de care a desfășurat-o baronul de Marschall in Haga. Aflăm că baronul Marschall, îndată ce-șî va termina concediul se va reîntoarce la postul sau din Constantinopol, in vreme ce locțiitorul său, ambasadorul de Kiderlen-Witchter, se va reîntoarce la postul său din București. Sunt false toate știrile după care baronul Marschall va fi transferat în altă localitate și că în locul său va fi numit baronul de Kiderlen-Wächter». CURIER JUSICIAL (TRIBUNALELE CIVILE) Procesul Sache Petreaim— Miile Cu ocazia constituirea societăței anonime ,„Adevărul“, d. Sache Petreanu, fostul administrator al ziarului „Adevărul“, a cumpărat 1.400 acțiuni de ale acestei societăți, reprezentând o sumă de 140 mii lei. D. Petreanu, după plecarea sa de la „Adevărul“, a cedat d-lor P. Toncescu și Roman 1.000 de acțiuni iar restul au rămas la d. Miile. D. Miile cerând tribunalului autorizația de a vinde aceste acțiuni, d. Petreanu a făcut contestație care s’a judecat era de secția comercială a trib. ilfov. Din partea societăței „Adevărul“ a pledat d. avocat Pantazi susținând că acele acțiuni sunt proprietatea societăței D. adv. Cuioglu, reprezentantul d-lui Petreanu, din contră a susținut că acele acțiuni sunt proprietatea clientului său și că d. Miile. !e reține și se folosește de ele la adunările generale fără nici un drept. Tribunalul a obligat pe părți să depună concluziuni în scris și a amânat pronunțarea pentru Sâmbătă, 27 Octombrie curent. VMPEO V2SJSI.25 JPZ El Cu bastonul pe care-l aduci ești adesea bătut. Art. 3.—Este oprită s dijma la tarla, adică obligațiunea țăranului de a cultiva pentru o anumită întindere de pămînt in folosul sau altă întindere de pământ în folosul proprietarului sau arendașului. Singura dijmă îngăduită este dijma de avalma. Prin dijmă de avalma se înțelege proporția în care se împarte recolta, când proprietarul sau arendașul dă pământul, iar țăranul munca, fără alte obligații (rusfet, etc.) Plata prin munci a banilor datoriți pentru arendare de pământuri nu se poate face decât printr’un contract deosebit, cum se prevede la art. 1, al. c. Art. 4.—Dijmuitul — afară de cazuri de forță majoră,—trebue să înceapă cel mai târziu 10 zile după terminarea recoltei și să continue fără întrerupere. In caz de întârziere, fie din partea proprietarului sau arendașului moșiei, fie din partea țăranului, dijmuirea se va face din oficiu de către administratorul plășii, asistat de două consilieri comunali. Nu se va putea însă proceda la dijmuire decât numai în urma somațiunei prealabile din partea administratorului plășii, în care se va arăta ziua hotărilor pentru dijmuit. După această dijmuire, partea prezentă va fi liberă a-șî ridica partea ei de recoltă. Dacă proprietarul sau arendașul nu se va înfățișa .la această dijmuire, recolta ce i se cuvine va fi lăsată pe câmp, și țăranul nu va mai fi dator să o care la magazie sau la patul, chiar când ar fi avut această îndatorire prin contract. Administratorul plășei și consilierii vor constata această operațiune prin proces-verbal, după care se va comunica copie legalizată părții absente, în termen de cel mult 24 ore. Administratorul plășii care nu va fi executat dijmuirea în termenii prevăzuți și nu va putea proba cazul de forță majoră, va fi supus la o amendă de (10) lei de fiecare hectar nedijmuit. In caz de insolvabilitate, amenda se va preface în închisoare, socotindu-se o zi drept 10 (zece) lei, fără ca această închisoare să poată trece peste 30 zile. Art 5.— După dijmuit sau după achitarea arendei în bani, proprietarul sau arendașul nu va putea opri pe țăran să-șî ridice recolta. Recolta nu se va putea reține pe câmp pentru alte datorii decât cele provenind din contractul de arendare a pământurilor, pe care a fost produsă. Proprietarul sau arendașul care se va abate de la aceste disposițiuni, va fi supus la o amendă de* 500 (cinci sute) lei și va plăti prețul îndoit al pagubei cauzate țăranului. Pe de altă parte, țăranul nu va putea sub nici un cuvînt, ridica recolta înainte de a fi fost dijmuit de proprietar, arendaș sau de administratorul plășei, conform art. 4 ; în caz contrariu țăranul se va pedepsi potrivit art. 309, al. II din codul penal. Art. 6. — Dacă, un termen de 10 zile după recoltă, proprietarul sau arendașul nu ar îngădui ridicarea ei, deși s-au îndeplinit toate obligațiunile prevăzute iu contract pentru pământurile arendate în bani, administratorul plășei, asistat de douî consilieri, va autoriza ridicarea recoltei de către țăran, cu observarea formalităților prescrise la art. 4. Dacă proprietarul sau arendașul refuză să primească suma datorită, ea va fi consemnată perceptorului local. Art. 7.— Când proprietarul sau arendașul va lua în boabe dijma cerealelor treierate, prețul treieratului i se va achita în bani pe hectolitru, conform maximului fixat de comisiunea regională. Art. 8.— Dacă țăranul nu va plăti la termen arenda locului luat pentru arătură sau fânețe, primarul, în urma cererii proprietarului sau arendașului moșiei, va sechestra recolta de pe pământurile pentru cari nu s’a plătit arenda. In contra sechestrului aplicat, țăranul va putea face apel la judecătorul de ocol. Hotărârea acestuia, dată cel mai târziu în zece zile, rămâne definitivă, fără apel și fără opoziție. Art. 9.—Primarul, după strângerea recoltei sechestrale, va publica vânzarea ei prin afișe puse la ușa primăriei și la locuința datornicului, în termen de 15 zile. Creditorul va fixa prețul, de la care va începe licitațiunea. La suma datorită nu se va lua dobândă. ȘTIRI DIN STREINATATE — Prin poștă — «West Texas Bank and Frust», din Texas, America, și-a suspendat plățile, cu un pasiv de 5 milioane. Locotenentul Shackleton, șeful expediției engleze la polul Sud, a plecat Vineri din Londra la Syftliton, Noua Zelanda, punctul de plecare al expediției sale. Printre cei cari l’a fi însoțit la gară se aflau Nansen, exploratorul polar, azi ministru al Norvegiei la Londra, și căpitanul Scott, comandantul vasului «Discovery». Banca Spaniei oferă 50.000 de pesetas ca răsplată aceluia care va descoperi pe autorul escrocheriei de 265 mii de pesetas a cărei victimă a fost zilele trecute cu ajutorul unui cek fals. r Locot.-colonel.Kozloff, cunoscut explorator al Asiei, a plecat din Petersburg în capul unei expedițiuni pentru o călătorie in Asia ce va ține doai ani. *. Episcopul Keppler din regatul Würtemberg, împreună cu 24 MSOm de INVOBLILE AGRICOLE Am dat, în trăsături generale, economia proiectului pentru învoelire agricole întocmit de guvern și supus studiului comisiunei parlamentare. începem azi, publicarea textului acestui proiect, după cum îl găsim în ziarul „Voința Națională“, pentru ca cititorii noștri să poată lua cunoștință în amănunt de dispoziția lui CAP. I Invoelile agricole Art. 1.—Sunt supuse lege de față următoarele învoeli agricole, făcute între proprietarii sau arendașii de moșii și țăranii muncitori de pământ: a) Invoelile, fie în bani, fie în dijmă, prin cari se dă țăranului o întindere de pământ mai mică de 15 hectare pentru arătură, fânețe sau pășune. b) Invoelile pentru pășunare de vite până la concurența de 6 vite mari și 10 nuci, socotindu-se două vite mici drept una mare. c) invoelile prin cari țăranul se obligă a lucra cu ziua sau cu măsura la următoarele munci agricole: aratul, semănatul, grăpatul, tăvălugitul, prășitul, săpatul, seceratul, cositul, plivitul, culesul, adunatul, treeratul, căratul la fânărie, la arie și la magazie, transportul de cereale la schele și gări și lucratul viilor. CAP. II Arendarea de pământuri Art. 2. — Arendarea de pămînturi pentru arătură și finețe se poate face sau numai (exclusiv) în bani, sau numai (exclusiv) în dijma din recoltă (deavalma). Pentru acelaș loc nu sunt îngăduite în voelî și în dijmă și în bani. Plata pămîntului în bani și în dijmă de avalma se poate însă prevedea pe aceeași moșie, cu condiție de a se determina deosebit, prin contract, partea de loc dată în bani și partea de loc dată în dijmă. CAP. III Izlazul comunal si prismatul SECȚIA’ I ’ Izlazul comunal Art. 10.—In fie care comună se va constitui unul sau mai multe izlazuri comunale, astfel încât cătunele compuse din minimum 25 de familii și așezate la o depărtare mai mare de 5 km. unul de altul, să aibă izlazul lor propriu. Comunele vor cumpăra prin bună înțelegere de la proprietarii vecini, până la o depărtare de 3 km. de vatra comunei sau cătunului, o întindere care, pentru pământurile arabile, nu va trece de 150 hectare. Dacă proprietarul ar voi să vinză o întindere și mai mare pentru islaz, mai cu seamă la baltă sau la munte, atunci întinderea maximă, ce poate cumpăra o comună, se va determina de comisiunea regională și pentru 13 Răzbunare neîndurată HOMAV SOCIAL de CAROLINA INVERNIZZIO PARTEA, I Nebuna de la Govona VI — Ești mândru ca fiica ta și ea și dînsa nu vrei sa ai atace decât cu boeriî. Amândoi o sa ajung’ețî râu. Tonio se întoarse d’o dată și dintr’o săritura fu d’asupra cerșetorului. — Ce poți sa spui de fiica mea ? es clamă dinsul cu o voce înăbușită. — Nimic altceva decât că plac prea mult tinerii nobili. Alta ! vila contelui Ranieri nu e departe de casa d-tale și sunt acolo buni vinâtori. Tonio se făcu vinăt și ridica imnul ca și cum ar fi voit sa sdrobească capul Șchiopului. Insă se opri la timp. •— Sunt un’nebun că ’ți iau în seamă palavrele, esclamă dînsul depărtându-se. Șchiopul puțin de tis. — Iți mai spun odată să fii cu băgare de seamă ! Tonio nu se mai întoarse nici nu mai răspunse, însă fața i-se întunecase și din ochi îi sbucuiau scântei teribile. Un gând dureros îî trecuse prin minte, inghețându-i sângele, agitându-i buzele. — Ce vrea să înțeleagă păcătosul cu aceste cuvinte . .,Se face vînătoare in casa ta....“ Ah! parca’mi șoptește cineva că Șchiopul știe ceva. Poate Natalia mă înșeală? O văd tristă de câtva timp și lipsește adeseorî d’a-ColSol. ..Ah ! vai d'acela care va îndrăzni să atenteze la onoarea fiicei mele. Are dreptate vagabobdul: trebue să fiu cu băgare de seamă. Până să ajungă acasă isbuti să-și alunge de pe față semnele vijeliei sufletești și să pară iarăș liniștit și nepăsător. Găsi pe Natalia lucrând lângă Suzana și se simți ușurat. Totuși când fata ridică capul spre a-l saluta, Tonio observă că dânsa era mai palidă ca de obiceiu și că zîmbetul ei era silit. In acea zi, toți fură tăcuți la masă și după ce Tonio isprăvi de mâncat, în loc să se ducă în ușă ca să tragă din pipă, se adresă Nataliei zicându-i: — Vino cu mine să ne preumblăm puțin prin grădină. — Cu plăcere, răspunse Natalia care fu visă cuprinsă de o mare temere. Suzana se apucă de spălat vasele, iar bătrâna își luă furca. Tonio se duse cu Natalia la tufa sub care dânsul o găsise odinioară lepădată, și se așeză, jos. — Șezi și turci lângă mine, zise dânsul tinerei fete. — Iacă-mă. Tăcură câteva momente. Copila tremura ca o trestie. — Ești cam galbenă la față, zise deodată Tonio. — Eu ? — Desigur. Nu mai au culoarea frumoasă de mai nainte, ochii ți s’au stins și nu te mai văd râzând... — Mie mi se pare ca sunt ca oricând. — Nu, nu; eu cred că ai plâns, am dat de vre o supărare. — Nu... pot să mă jur. Zicând așa, Natalia făcea sforțări violente pentru ca să nu isbucnească în plâns. Tonio o privea lung cu așa expresiune încât Natalia roși până în albul ochilor in vreme ce’șî pleca ploapele. — Tu meci adeseorî d’acasa, zise țăranul, pot să știu și eu unde te duci ? — Mă preumblu. — Nu te-ai întâlnit nici odată cu vr’unul dintre boerii din împrejurimi ? — Nu. — Bagă de seamă să nu mă înșeli. Tu ești destul de frumoasă ca să ’ntorci capul vr’unui tânăr nobil. Insă de asta nu trebue să te mândrești. Știi că mie nu’mi plac vorbe încurcate. Iți spun pe șleau ce cuget, văd de câtva timp că’țî umblă ceva prin cap, că nu ești mulțumită de soarta ta. — De ce vorbești așa ? — Cu atât mai bine pentru mine și pentru tine, dacă mă înșel, însă tare mă tem că am dreptate. Adu-ți aminte de ceeace ți-am spus : o țărancă nu trebue să se amorezeze decât de un țăran, căci de la nobil bogat n’are ce să aștepte. „O țărancă trebue să-și păstreze cinstea mai mult ca oricare alta. Natalia stătea tăcută cu capul plecat. — Filfisoniî aceștia cari se învârtesc în jurul tau nu pot să-țî facă decât râu... Și de s’ar întâmpla una ca asta, nenorocire ție și mai cu seamă nenorocire lor ! Vocea lui Tonio era așa de tunătoare, de grozavă, că Natalia, spăimântată, isbucni in plâns. — Ce ? plângi ? Dar ce ți-am zis? Mi se pare că dacă m’am înșelat, n’ar trebui să te tulburi. „Haide, șterge-țî ocini și povește-mă in față. Natalia plângea întruna. Atunci, oribila bănuială care cuprinsese sufletul lui Tonio, se înfățișă din nou, sinistră, in mintea lui. Cu o mișcare brutală, apucă pe Natalia de mâini. — Ia răspunde, iubești pe cineva ? — Mă dor mâinile, lasă-mă... — Răspunde, pentru Dumnezeu !... — Nu... nu iubesc pe nimeni. Și biruită de spaimă și de emoțiune, Natalia scoase un strigăt și leșină. Tonio se învineți, ridică pe fiica sa, o duse în camera ei și o așeză în pat. Apoi se coborî repede în bucătărie. — Duceți-vă și frecați la tîmple pe Natalia, că i-a venit rău Eu trebue să plec. Avea nevoe de aer, de mișcare. O sudoare rece îî curgea pe frunte. La o mică distanță de casă, găsi pe nebună care-l privi cu compătimire întinzând spre el mâinele-i descărnate. Tonio nu o luă in seamă și când fu lângă dînsa, o respinse la o parte și apucă repede peste câmp. Se ducea să caute pe Șchiopul. Voia să afle adevărul. Era în stare să dea tot ce are pentru ca să-l afle. Găsi pe cerșetor întins liniștit pe marginea unui șanț. Țăranul fu îndată lângă el și-l apucă sdravăn de o mână. Șchiopul îi privi cu un rînjet batjocoritor. — Ce vrei? (Va urma) ♦ Simt rugați d-mi abonați, cari fac reclama« uimî sau cer schimbări de adresă, să bine-voiască a trimite la Adțe totdeodată șî eticheta pe care este imprimată zilnic adresa» spre a se partea da curs repede reclamațiinilor și a nu se face întârzieri cu trimeiterea ziarului la noua »«■dresă.