Universul, noiembrie 1907 (Anul 25, nr. 300-329)
1907-11-25 / nr. 324
ANUL XXV.—IVo» 324.—Duminecă 25 Noembrie 1907 Q Fondator: L01Gr CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA împăratul Wilhelm și lordul Mormauten în castelul Highcliff din Anglia 5 bani în România.—10 bani în șira îna(afr . ,Ttrif în REDACȚIA ȘI ADMINISTPIATIA - ul 11. Strada Brezoianu 1 l^^ăcurțișă' — XXX-î Calendar pe anul 1907 Ortodox Sâmbătă, 24 Noembrie.—Sf. Climent și Petru al Ortent. Catolic Sâmbătă, 7 Decembrie. • Ambrosiu Râs, soarelui 7.40. Apusul 4.35 București, 24 Noembrie. înserarea din urai " Când am desvăluit atitudinea • nepatiiotică a ziarului «Adevărul», foaia aceasta — căutând a-și face reclamă — a spus că fapta noastră pornește din interese de tarabă, și vor fi fost poate oameni slabi de înger cari să creadă. Când «Sindicatul ziariștilor», pentru a doua oară, a înfierat energic pe «Adevărul», acest ziar a recurs la fel de fel de întortochieri spre a face să se creadă că patima a coalizat pe adversarii personali ai săi ; și iarăși zicem, poate se vor fi găsit oameni cari să-l creadă. Acum, însuși unul din Corpurile legiuitoare—Adunarea deputaților—a rostit cea mai aspră înfierare asupra aceluiași ziar «Adevărul». Avem înainte de procesulverbal al ședinței de la 22 curent a Camerei, publicat în «Monitorul oficial» cu data de 23 Noembre și, o mărturisim, sutem îndurerați că se găsește în țara noastră un ziar despre care se poate vorbi în Parlament așa cum s’a vorbit. — Am a face—a zis d.deputat .F.manoL Culoglu—cu un organ de publicitate care a fost i de două ori discalificat de sindicatul presei și, prin urmare, eu nu pot să-i răspund. Am a face acolo cu o redacțiune care nu e compusă din oameni ieșiți din mijlocul societăței noastre. Acolo erele o cioacă, este o speluncă în care simt adunate rămășițele societăților streine (aplauze) cari au venit aci cu toate patimile, cu toate urile cari le au în contra societăței actuale, așa cum este stabilită. Acolo este lipsă de orice scrupule. Acolo nu se respectă nici familia, nici numele, nici reputația omului, nici imbluliunile Statului, nici chiar Coroana. Acolo, c-lor, e un director de ziar care a luat bani de la societatea sca, pentru a trăda patria (aplause). «Acolo este un director de ziar, care publică că țara noastră se află în război deschis contra Bulgariei, numai pentru ca să poată specula curiozitatea publicului, și el scria în scrisori cari au fost date publicității, că numai ele ar ține conflictul cu Bulgaria, la care și el contribuia să-l întrețină, să poată specula asupra unei nenorociri a țarei de a avea un război. «Acolo, d-lor,e o redacțiune, care zilele trecide chiar dădea informațiuni în contra țarei în ziarele ungurești, pentru a hrăni campania ce se făcea în contra d-luî ministru ele interne și a primului ministru». [Aplause). Și după această înfierare fără pereche, cf. M. Pherekide, președintele Adunării deputaților, declară următoarele: • — D-lor, îmi este greu, de la locul ce ocup, să spui pe deplin sentimentul meu asupra întrebuințării, făcută de unii, a calomniei în scop de speculațiune comercială. " „Gând cineva este calomniat de organe, cari pot fi calificate cum a făcut-o. Culeguu organului care l-a calomniat, cred că un om cinstit nu are a se preocupa de ceea ce se scrie acolo. (Aplauze). Cert este că colegul nostru se bucură de stima meritată a noastră a tuturor. «Fie clar mulțumit colegul nostru d. Culoglu, cu declarațiunea care o fac, și văd că este împărtășită ele toți colegii noștri, că nimeni nu se îndoește de onorabilitatea d-sale, și să treacă cu vederea acele clevetiri, cari nu merită onoarea ele a fi aduse înaintea Parlamentului (Aplauze)». Iată ce aprecieri s'au făcut în ședința de la 22 curent a Camerei asupra ziarului «Adevărul». Treime să se observe că, în toată Camera, nu s’a găsit nimeni care să încerce măcar a disculpa pe acel ziar, care a rămas astfel înfierat ca o cloacă, ca o speluncă, de întreaga Adunare a deputaților. Știm bine că nenorocitul ziar va căuta și de astă-dată să înșele opinia publică. De astă-dată însă, nici cei mai slabi de înger nu vor putea fi înșelați. Tcrisori din paris (Corespondent particulară a «Universului») Paris, 19 Noembrie Descoperirea unui nou concert de Mozart. Triumful lui Enescu la Paris Era, la orele 2 jum. d. a., a avut loc în matineu, la theatre du Chatelet, un splendid concert organizat de asociația artistică. ■ Cu această ocazie s’a executat pentru prima oară în Franța, al șaptelea concert de vioară, a lui Mozart, descoperit și publicat anul acesta de către d. Albert Kopferman, conservator la biblioteca din Berlin. Sala era literalmente plină. Se socotește că ați luat parte aproape 10.000 de persoane la prima audițiune a nouei opere de Mozart. Mă vom ocupa mai pe larg de acest concert, deoarece ne-a fost dat să vedem încoronat de cel mai strălucit succes, unul din artiștii noștri de primul rang, pe George Enescu, care a socotit aici nu numai ca o cinste pentru țara unde s’a născut, dar și pentru omenirea întreagă. A fost într’adevăr la Paris o întrecere între cei mai mari artiști pentru a executa, solo, la vioară, noul concert a lui Mozart, și Enescu a știut să se impună. Tinărul nostru artist a executat deliciosul concert al lui Mozart cu o admirabilă siguranță, într’o metodă perfectă, intr’un stil ireproșabil și cu un temperament care dovedea o artă consumată. Enescu a cântat cu un farmec, cu o Virtuositate și cu un sentiment, care Fair făcut să merite nu numai freneticele aplause ce au durat cinci minute, nu numai chemarea pe scenă de șoapte ori și ovațiunile zguduitoare, dar și numele de artist celebru. A trebuit să se înceapă execuția operei Tannhäuser, pentru ca publicul să întrerupă aplausele furitunoase și strigătele, de „Bravo Enesco“. A fost în sfârșit un concert delicios, care pentru noi românii e o mândrie, o glorie. E locul să spunem tot aici că Enescu se bucură la Paris de o reputație de o mie de ori mai bună ca cea din țară, și stă alături cu cei mai mari artiști al lumei. Sunt cronicari care-1 pun înaintea lui Kubelik. Și totuși e așa de tînâr !.. Acestea spuse să adăugăm câteva cuvinte despre al șaptelea concert al lui Mozart. Istoria concertului este tot așa de curioasă ca și povestirea unei zeițe. Parecâm vorba de un fel de „Belle au bois dormant“, care revede lumina după un somn de 130 de ani. Concertul a fost scris la Salsburg la 16 iulie 1777. Aceasta se știe bine. Manuscrisul original n’a fost încă descoperit, dar sunt câteva copii unele in mâna francezilor altele in mâna germanilor. Cei cari l’au dat mai devreme la iveală au fost germanii, și anume d. dr. Albert Kopferman, conservator la biblioteca din Berlin, care a găsit aici o copie din 1878. Prima execuție a concertului a avut loc la Dresda la 4 Noembre a. c., și a fost imediat urmată de altele două, la Leipzig și Berlin. In Franța, prima audițiune a avut loc Duminecă,1 Decembre st. n. la Paris, iar execuțiunea concertului a fost încredințată mult valorosului nostru artist George Enescu. Faptul acesta constitue o cinste pentru țara care are fiica Enescu, și de aceea mă grăbesc să-i fac cunoscut și numeroșilor cititori ai „Universului“ * I. Costescu ADUNAREA generală a Camerei de Comerț Era, la orele 5 jum. după amiazi, Camera de comerț din Capitală a ținut adunare generală sub președenția d-lui G. G. Assan. — Se face cunoscut adunarea că direcția generală a poștelor a revenit asupra deciziei ce o luase de a nu remite, depeșile sosite fără adresa exactă a destinatarului, decât în schimbul unei taxe anuale plătibilă direcțiune!.Pe viitor, depeșile sosite pe numele comercianților cunoscuți, se vor preda ca și mai înainte, fără nici o taxă, chiar dacă nu vor purta strada și numărul magazinului. Societăți nou. Camera de avis favorabil pentru constituirea următoarelor societăți : „Technolity“, pentru fabricarea materialului de construcție ; „Sylva“, pentru industria lemnului și „Bărăganul“ de credit și economie. Lichidări de magazine Se ia în discuție cererea repetată pentru a doua oară a d-nilor frații Albahazy, pentru a li se da autorizația necesară pentru lichidarea magazinului acelei firme. Curtea admite cererea cu condiția ca lichidarea să se facă în conformitate cu dispozițiile legei. Ca atare d-nn Albahazy vor fi ținuți să prezinte Camerei un inventar al magazinului ce urmează a se lichida. — Se admite cererea de lichidare a firmei „Au monde élegant“ din Calea Victoriei. — Camera decide a interveni pe lângă prefectura poliției să ia măsuri pentru a se opri comerțul ambulant de încălțăminte ce se exercită în unele ganguri din str. Patria. Chestia colosului Se dă citire unei plângeri a casei Löwenbach în privința amestecului primăriei în comerțul de cărbuni și lemne. Prin acea adresă casa Löwenbach arată cauzele care au produs scumpirea combustibilului. D. președinte Assan spune că dacă ar fi fost vorba de un alt soi de comerț, camera și-ar fi făcut o datorie de a interveni. Dar aci e vorba de un articol de prima necesitate care, în anii din urmă, devenise un adevărat obiect de speculațiune în detrimentul populației sărace. Gucofosul s’a făcut totdeauna o speculă nepermisă. Primăria a luat deci o măsură înțeleaptă, scăpând pe locuitori din mâinile speculatorilor, celor ce se cartelează spre a obține prețuri exorbitante. Totuși, termină d. Assan, vom înainta cererea d-lui primar ca să o aibă în vedere pentru viitor. D. Saita spune că d. primar, înainte de a lua măsurile cunoscute în privința colosului, a căutat să se înțeleagă cu compania de gaz în privința acestui combustibil. Or, compania de gaz nici n’a voit să stea de vorbă cu primăria. Atunci d. primar n’a eșutat de a garanta populația în acest an de criză, contra celei mai detestabile spoiiațiuni. D. Ștef. Ionescu spune că măsurile luate de primărie au fost bine venite. Anul trecut populația Capitalei a fost sclava comercianților de cărbuni. Lipsa de cărbuni era de toți simțită. Libertatea comerțului trebue respectată, dar nimănui nu-i este permis să abuzeze de acea libertate. D. Podgoreanu exprimă mulțumiri d-lui primar pentru prevederea de care a dat dovezi în ohsstia combustibilului. D. Hagi Tudora este cere d-luî președinte să intervină pentru ostenirea zahărului, hârtiei și altor articole de mare consumație. D. Assan explică că în anul trecut, dacă in Capitală a fost lipsă de cărbuni, una din principalele cause, trebue să o recunoaștem, a fost insuficiența vagoanelor și căilor de comunicație. Astfel, casa Loewenbach avea depositate la Constanța cantități însemnate de cărbuni, dar era în imposibilitate, de a le transporta. Se aprobă propunerea d-lui președinte de a se înainta plângerea Casei Loewenbach d-lui primar. Ședința se ridică la orele. 6 jumlies. O CUGEZAREPEZI Un om de spirit nu-și arată niciodată inima întreagă; o femee de spirit arată adesea mai mult decât are. _____________ VIAȚA ȘI PĂTIMIREA Sfintei marei mucenițe Ecaterina fecioara cea prea înțeleaptă XV Moartea Ecaterinei Un mare număr de inși veniți la Creștinism prin cuvintele Ecaterinei și de arătările dumnezeești, profită cununa mucenici și Ecaterina trăia încă. Cu toate că ea fusese pricina tuturor acestora dedați cu totul căci Domnului Cristos, Maximin totuși mai cercă nic’odată s’o câștige pre ea ; el se ispiti din nou a’i arăta onorurile pământești de oparte și moartea de alta ; în orbirea de care eră cuprins, nădăjduia chiar că femeea sa ne mai fiind în vieață, tinăra fecioară va fi bucuroasă să impărțească tronul cu el, deci, a zis către dânsa : „Multă scârbă și pagubă, ’mi ai făcut mie . Tu ai însălat pre muierea mea, și pre viteazul meu voevod Porfirie ’l-ai pierdut, carele eră, toată puterea oștirilor mele, și alte multe răutăți mi s’a întâmplat prin tine , deci, se cădea îndată fără milă să te fi omorât pre tine ; uite că te iert, pentru că mi-e tale a te pierde pre tine, o fecioară atât de înțeleaptă și frumoasă. Deci, fă voiea mea, prea iubita mea,jertfește dumnezeilor ca să te fac mie împărăteasă, și nici odată nu te voiu scârbi pre tine, nici voi a face vreun lucru fără sfatul tău ; și, vei veiui împreună cu mine, întru atâta veselie și fericire, întru care nici luna din împărătese n’au viețuit cândva. Dupre toate acestea,văzând tăria cea de nebiruit a Sfintei fecioare, porunci în sfirșit cele mai din urmă munci ale ei. Ea fu dusă afară din porțile Alexandriei ca să ’și ia pedeapsa. Sosită în locul cel de tăiere, ea ceru gealatului câteva clipe ca să se roage, înfiripând rugăciunea aceasta : „Doamne Iisuse sbristoase, Dumnezeul meu, mulțumescu-ți, că ai „pus pre piatra răbdării picioarele „mele, "și ai îndreptat pașii mei. Țindeți prea cinstitele palmele Tati, „pre cari le ai rănit pe Cruce, și „primește sufletul meu, pre carele ,,’i-am adus ție întru jertfă pentru dragostea Ta. Adu’ți aminte Doamne, „că trup și sânge sunt, și nu lăsă „ca să fie greșalele mele cele lucrate „întru neștiință, arătate de cumpliții ispititori, la înfricoșata judecată: „ci se spală pre ele cu sângele, care „îl vărs pentru tine, și rînduiește ca „trupul acesta, carele cu muncile „pentru tine rănindu-se se taie cu „sabia, să fie nevăzut de vrăjmașii „tăi cei ce mă gonesc pre mine, dar „să aștepte în liniște ziua învierii. „Caută dintru, înălțimea la Doamne ,,și asupra norodului acestuia ce stă „înainte, și ’i povățuește pre dânșii ,,la lumina cunoștinții tale; și a,,colora câți vor chiema prin mine „Numele tău cel Sfânt, dă-le lor cererile cele spre folos , pentru ca de „toți să se laude măririle Tale in „veci“. Din sinul norilor vocea Mântuitorului o chemă în Ceru și-i făgădui să dea ajutor în primejdiile și în nevoile lor, tuturor acelora cari vor prăznui patima și vor cere mijlocirea Sfintei. Ecaterina întinse atunci gâtul ei sub tăișul gealatului care dintr’o singură lovitură de sabie capul ei căzii. Aceasta s-a petrecut în ziua de 25 Novemvrie a anului 307, și în al nouăsprezecelea an al vîrstei sfintei. Tradiția spune că în locul sângelui un lichid alb ca laptele a curs din rana adincă, după tăerea capului, simbolul feciorelnicei nevinovății a Ecaterinei,îngerii luară trupul Sfintei și îl transportară pe înălțimea muntelui Sinai, adică o cale de 20 zile de la locul tăerii capului. Unii autori zic că Ecaterina petrecuse aici, câtva timp în pustietate mai -nainte de goana lui Maximin împroriva creștinilor. Trupul ei se depuse în mănăstirea ce Sfânta Elena zidi aici, și pe care Justinian o mări și înfrumuseța mai târziu întru cinstea Sfintei, pe acest munte renumit. Cei mai calzi in credință, monahii, păstrară cu pioșitate trupul ei, și numeroase minuni se săvîrșiră de către Sfintele ei moaște. Măreață lucrare a celui dintru înălțime ! transportarea așa de departe a unui trup sfânt! aceasta arată cum bunătatea lui Iisus Hristos răspunde la dorințele credincioșilor săi slujittor i. XVI Cultul Sfintei Ecaterina la Orient și în Occident Ziua Praznicului Sfintei Ecaterina, a fost întotdeauna în mare venerație pentru Biserica ortodoxă din cele patru patriarhale de răsărit și printre creștinii din orient, dar cultul ei îndeobște a ajuns la o însemnată vază după potolirea persecuțiunei creștinilor, când religiunea creștină începu a se practica în deplină libertate, cu începere din sura a opta după Hristos ; după această epocă numele Sfintei s’a bucurat de cinstea unei popularități universale ; sunt puțini mucenici al cărora cult să fie așa de răspândit. Autorii sacri au,printre documentele colecțiunei lor nesistematizate încă, bucățile cele mai proprii a justifică această pioasă râvnă a credincioșilor, și a descoperi cinstea cea mare, cuvenită Sfintei Ecaterinei, picturei i s’a dat o minunată ilustrațiune, Sfintei noastre, prin mininele celor mai buni maeștri , o reprezintă obișnuit pre Sfânta Ecaterina cei din Apus, având aproape de ea o roată sfărâmată sau având în mâini o sabie, iar în Mineele grecești din Răsărit se vede cu o coroană pe frunte și cu un sceptru în mână. Și astfel ca fiind în cămara sa la rugăcine cu mâinile împreunate, adică în clipele când Arhanghelul Mihail vine s’o încurajeze ca să rabde cu statornicie muncile și caznele cele suferite pentru Hristos. In zjbea ce privește cultul ei în Occident apoi s’a întins adevarata valoare abia după trecerea vremii cruciadelor , căci, cavalerii creștini de prin Europa occidentală duși în orient pentru desrobirea locurilor Sfinte din mâinile păgânilor, au avut izbânzi foarte simțite de la ocrotirea acestei mari Sfinte. Mulți dintre cruciați cerând ajutorul Sfintei Ecaterina se duseră de se închinară Sfintelor ci moaște la muntele Sinai. Ludovic cel Sfânt, comandantul unei cruciade întorcându-se în Franța— cel dintâiu—zidi la Paris, pentru recunoștința binefacerilor ce primise de la Sfânta, celebra biserică a Sfintei Ecaterina „du Val des Écoliers“ care eră în același timp ocrotitoarea și a oamenilor de arme și chiar a preoților învățători. Plecând din acest moment toate națiunile creștine din occident ridicară altare, fecioarei Sfinte din Alexandria, și dădură tinerelor lor fiice numele de Kati sau Katerina. Alte Sfinte în lumea catolică mai nouă au ilustrat acest nume. Iar la nord în țară, nu puține sunt numele cele ce se dau fetelor, având astfel de patroană pre «Sfânta marea muceniță Ecaterina fecioara, cea prea înțeleaptă». Am strâns această mică spicuire despre viața sfintei Ecaterinei făcând o mică culegere din scrierile sfinte, cu gândul d’a folosi pre cât posibil sufletește tuturor cititorilor cu deosebire fetelor, iar nu numai celor ce poartă numele sfintei mucenițe ca să aibă purtarea ei de povățuitoare în viață ; de călăuză încetea de toate zilele , crezând ca, și cu aceasta să se proslăvească întru tot sfânt numele Dumnezeului nostru cel în Troiță lăudat, al Tatălui și al Fiului și al sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. 1 Sofronie Arhiereu Craioveanul. Compromisul austro-unor și obstrucția croaților Serviciul nostru telegrafic încercări de potolire a croaților Budapesta, £ 3.—Azi a sosit în oraș Banul Croație! Rakotza!. El a venit ca sa se înțeleagă cu ministrul Vokerle și cu Iosipovici, ministrul Croației. Imediat la deschiderea ședinței Camerei, Banul a intrat in incintă și a convorbit mai mult timp cu membrii partidului unionist Croat. Rakotza a declarat că situația ■ ce s-a creat de o parte și de alta face imposibilă o conlucrare în orice direcție ar fi, dacă reprezentanții croați nu se vor decide ca într'un avânt de devotament pentru cauza comună Ungară- Croată să facă concesii. Membrii partidului unionist croat, s-au declarat că oricât de multă dorință ar avea să ușureze situația guvernului, ei nu pot face nici măcar cel mai mic pas spre împăcare sau spre o înțelegere cu guvernul ungar fără a risca să piardă nu numai încrederea alegătorilor lor, dar încă și să-și pună în joc mandatele. ..— Noi—spuneau croații—n’am mai putea să ne întoarcem între alegătorii noștri fără a risca să ne expunem viețile“. Banul Croației, a cărui sosire în Capitala Ungariei , datorită unui ordin al guvernului ungar, pare a fi avut misiunea să potolească pe croați. încercarea lui Rakozza a dat greș, și, se poate spune că acesta este un nou insucces al lui Wekerle. iVon scandal in Cameră Budapesta. 23. — Ședința de azi a Camerei a fost foarte sbuciumată. In lipsa președintelui Camerei, Just, locul său a fost ținut de către vice-președintele Navay, un bărbat cunoscut pentru severitatea cu care își îndeplinește atribuțiile în timpul când prezidează. Vice-președintele Navay a retras în foarte scurt timp cuvântul într- unul deputat croat și apoi altui deputat croat pentru că, vorbind contra compromisului Austro-Ungar, întrebuințau limba croată. Tot deodată el a declarat că nu poate să admită ca să se exprime in camera ungară păreri greșite asupra proectelor de legi in ordinea zilei. Ca ridicați de un singur gând, toți Croații au sărit protestând pentru călcarea drepturilor lor. Unul după altul 15 deputați croați au cerut cuvîntul ca să vorbească în chestie de regulament, spre a dovedi că președintele nu are dreptate. Navay nici nu i-a lăsat să vorbească, ci le-a retras pur și simplu cuvîntul, declarând că nu permite vorbirea unei alte limbi decât cea ungară. Croații începură să strige și pe când scandalul era în culmea lui, deputații din stânga le strigau : — Comedianți ! Pungași ordinari ! Porci! etc. — Ni se calcă drepturile ! Nu știe să prezideze ! strigau croații. Navay, după ce agită cu furie clopoțelul, declară : — Nu o să mă învățați di stră cum să prezidez ! Aci e un parlament ungar și nu voi permite ca să se treacă peste drepturile milenare ale ungurilor. Mai decis decât oricând președintele Navay a refuzat să acorde cuvîntul vreunui croat. După ce au protestat făcând gălăgie, deputații croați au întocmit o telegramă adresată președintelui Just (care se află în localitatea unde a fost ales) spre a-i cere să-l protejeze față de actualul său locțiitor. Telegrama a fost iscălită de 26 deputați croați, în frunte cu deputatul Nedacoviți, președintele clubului croat. Discursul deputatului Munții Budapesta. 23. — Azi a luat cuvintul in Cameră deputatul român Iuliu Maniu. Deputatul român a vorbit în contra compromisului Austro-ungar arătând că proectul acesta atinge și jignește adtinc drepturile parlamentului ungar. In zadar -i- spune oratorul — ne afirmă șeful guvernului că este constrîns de Împrejurări să aducă Legea aceasta în discuție în felul cum a adus-o, căci de acestea nu suntem noi vinovați, ci guvernul care nu a știut cum să se pregătească pentru un astfel de act. Naționaliștii nu sunt de acord cu creații asupra modului lor de a lucra, dar când se vede procedarea guvernului față de ei, nu mă pot cu personal împedica de a simpatiza cu ei. Guvernul a promis că îî va birui și croații se opun și ei cum pot. Croații, convinși de dreptatea cauzei lor, trebue să lupte din toate puterile, după cum și noi și toți cei cari suntem jigniți în drepturile noastre vom lupta. Partidul național român nu primește, ci respinge cu toată energia chiar și ideia de a vota compromisul austro-ungar. Ședința continuă. CORPURILE LEGIUITOARE CAMERA. (Ședința ee la 23 Noembrie 1907) Ședința se deschide la orele 2.10 d. a, sub președinția d-nului M. Pheredyde. Prezenți 124 d-nn deputați. Pe banca ministerială se află d-niî miniștri D. A. Sturdza, Uimil Costinescu, Sp. Ilaret, V. G. Morțun și Toma Stelian. Discuția Adresei D. Al. Djuvara, raportor, dă citire proiectului de răspuns la Mesagiul Tronului. Discursul d-lui X. Iorga D. N. Iorga luând cel d’intâî cuvîntul, zice de la început că nu așteaptă să provoace o schimbare de idei printre d-niî deputați, și aceasta fiindcă s’a zis că vorbește pentru studenți și că în fața areopagului reprezentat prin Parlament n’are însușirile necesare spre a se face ascultat și stimat. «Situația mea nu reprezintă,d-lor, nici o alcătuire înjghebată politicește, intrucât nu pot fi temut de o altă alcătuire și de aceea nu pot fi asemănat nici cu cel mai slab reprezentant al partidelor dv. Sunt un simplu reprezentant al unei părți din opinia politică. Mi s’a spus că eu aș fa reprezentând pe anarchiștii din România ; mărturisesc că nici n’am știut de acești anarhiști. Știam numai că intr’un colț al Capitalei un tinăr tipărește o publicație cu idei anarhiste. Eu nu reprezint, d-lor, decât revolta sentimentului public contra interesului personal care planează mai presus de interesele binelui general. Dv." cari reprezintați apoi majoritatea acestei Camere," sunteți oameni disciplinați și nu primiți nici un fel de idee care vine din afară. Alții, cum sunt așa zișii bizantini, au altă doctrină, precum aceea de a fugi toți odată cu unul, etc. Recunosc că d-voastră sunteți disciplinați și această disciplină de partid vă silește să nu me ascultați. Unii din d-v. dovedesc chiar lipsă de bună-cuviință, căci ar fi de dorit să stați la locurile d-v. și să mă ascultați, dacă ați fi fost la nivelul unui Parlament modern. (Se naște tumult, d-niî deputați protestează). D. președinte roagă pe orator să aibă deferență pentru colegii d-sale. D. N. Iorga urmează: Zice că dacă continuă a vorbi, este că o țară îl ascultă și l’a trimis în Cameră să-i apere interesele. Nu spre a vă place dv., ci spre a’mî îndeplini datoria stau aci, cu toate insultele. D. președinte Nu v’a insultat nimeni. D. N. Iorga : — M’a insultat d. V. Antonescu. Dar eu n’am obiceiu nici să învăț pe din afară, nici să plagiez. Mai departe zice : Nu înțeleg de ce în începutul Mesagiului se vorbește de buna sănătate a M. Sale, în loc să se vorbească de ceea ce e mai important. Zice că noi nu suntem în starea economică a Serbiei care e o țară de democrație agricolă. Deși s’a vărsat odată nițel sânge, totuși Serbia poate să garanteze că va trăi o sută de ani in viitor, lucru care nu se poate spune despre țara noastră. Dacă Serbia a fost dezonorată, se datorește numai bandei de politiciani sârbi, cari însetaseră în așteptarea putere!. Zice că Suveranul merită toată stima și încrederea, când în momentele grele a dat Manifestul in ajutorul celor apăsați. Am zis atunci: «Trăiască Regele. Trăiască reformele», cuvinte cari din partea acestei Camere au întâmpinat răceală. Credeam că s’a sfirșit cu războiul civil dintre cele două partide, că nenorocirea întâmplată a adus o transformare radicală în opinia generală a țărei și credeam că vom avea de așteptat o prefacere in organizația socială. Dar văd că am rămas cu mai puține iluzii ca la început. Eu credeam că încă din Iunie se va da îndreptarea cea nouă a țărei. Credeam că talentele ce se află în pătura noastră conducătoare nu vor fi înăbușite de așa zisa disciplină de partid. Ceream in Iunie trecut să se specifice reformele promise de guvern și mai ceream să se ia măsuri contra acelora cari în opera de represiune au săvîrșit fapte oribile, își amintește de furtuna deslănțuită în Franța spre a reda nevinovăția lui Dreyfus și credea că nu ar fi lucru fără exemplu să se ia măsuri și la noi, ca sa se facă operă de dreptate. Am auzit cJ ați avut poruncă să nu dați nici o ascultare celor zise de mine. Se produc, protestări. D. președinte roagă pe orator să nu fie agresiv cu majoritatea. D. N. Iorga zice că aleșii coleg. III nu sunt aleșii țărănimei. Mă așteptam totuși ca la acești aleși să se vadă un sentiment de simpatie pentru amnistia generală Aceste observațiuni sunt concluziile politice evidente în urma celor petrecute astă vară. Credința mea era că «Manifestul» se va aplica în mod riguros și eroic și că nimic din el nu va jertfi, că se vor adăugi poate lucruri noue, căci aici nu e vorba de cârpeală administrativă, ci de o prefacere totală a acestei țări. Pentru aceasta trebuia sau un om mare ca Kogălniceanu sau o colaborare a întregului popor. Țăranii noștri au simțul realităței intr’un grad foarte înalt, cum nu-i au celelalte pături sociale. Ei au dovedit marele lor simț politic și de jertfă atunci când au primit să plătească pământul, ce-i aveau din moși și strămoși. Țăranul formează clasa cea mai serioasă din România. De ce dară n’a fost consultată la opera de reforme, țărănimea noastră ? La 1864 când s’a săvârșit reforma lui Guza și a lui Mihail Kogâlniceanu, nu s'a consultat țărănimea; de aceia sunnt atâtea erori in ea. Țăranul poate avea reforme cu cultura sau cu jertfa de sânge. Și s’a făcut, d-lor, o groaznică jertfă ! El a cerut o reformă mare, completă, nu o reformă parțială ! Dacă e ticăloasă țara care nu știe să cruțe vărsarea de sânge, apoi e mai ticăloasă aceea care nu știe să se folosească pentru schimbarea stărei generale Reformele le-a făcut pătura conducătoare în cele câteva ședințe ținute deunăzi fără să se întrebe țăranii. Țara a cerut oameni nouî pentru reformele necesare; de aceea am ieșit și eu din colțul meu de la Universitate și am venit între d-voastră. Reformele propuse nu rezultă dintr’o anchetă largă, nici din consultarea țărănimei și nici din expresia întregului parlament. De aceia nu vom vota Mesagiul in partea privitoare la reformele agrare. Am expus o parte a considerentelor mele. Vi se vom expune și pe celel’alte. Ceia ce a salvat situația a fost numele Regelui pus în joc. Totuși azi, în joc să ni se aducă toate reformele anunțate, ni se anunță numai două : reforma învoeiilor agricole și casa rurală. "S’a spus că vina este a belzebuților cari au scormonit nevoile poporului. S’au făcut cercetări cât de adânci să se dovedească că ea ași fi scris 2 rânduri unui țăran ca să mă ducă la temniță, cum l’au dus pe Vasile Kogălniceanu, dar nu s’a aflat nimic. Azi se ridică categorii de cetățeni contra unora dintre reforme și s’a alcătuit o falangă de opoziții din cârciumari, ca sa lupte contra monopolului cârciumelor la sate. Guvernul putea să-și modifice proectele, dar n’a avut acest curaj ; el a retras proectele și a dat înapoi. Cel puțin proectul pentru monopolul cârciumelor nici nu mai există. Deci, când o parte din reforme au fost retrase iar altele au fost modificate conform diferitelor clase sociale, ce putem face asta decit să nu votăm Mesagiul ? La orele 3 juni. ședința se suspendă. Din cauză că tribuna publică a dat semne de aprobare, aplaudând, d. președinte a dat ordin să se evacueze acea tribună, ceea ce s’a și făcut. La orele 4 ședința se redeschide. D. Președinte spune că în urma incidentului petrecut, în timpul suspendarea ședinței, care constitue o atingere a respectului Parlamentului, atrage atenția publicului din celelalte tribune că nu are voc a da nici un semn de aprobare sau desaprobare, iar la caz contrariu va evacua tribunele cum a evacuat tribuna publică. D. N. Iorga continuă discursul său. D-sa nu este de părere că reformele se pot da în mod parțial. Legile noastre sunt rele deoarece nu pornesc de la aceleași origine și interese. Avem apoi o administrație proastă. O administrație protectoare nu am avut nici odată. Pot zice că administrația modernă a fost mult mai proastă decât administrația rusească. Nu există la noi protecțiunea celui slab. Se plânge că nu s’a numit anchetă ca să se afle cine sunt vinovații cari au comis crime la marginea drumului contra persoanelor nevinovate, cu ocazia potolirei răscoalelor, căci vrea să se știe cine a dat ordin a se face vânătoare de oameni in Oltenia, după potolirea răscoalelor. Numește pe d-niî. Sterea și Radovici eroi "în opera de pacificare a răscoalelor din Moldova. Olare sunt așa de numeroși românii ca să facem cu ei hecatombe ? D-lor, răscoalele nu se potolesc cu vărsare de sânge din răzbunare. Ele se potolesc și cu vorba bună, cum a făcut Urusof in Basarabia, cu răzeșii. Prefecții din Oltenia ar trebui luați în cercetare de aproape, căci aci toți oamenii, cari nu erau pe placul cârciumarilor și al cămătarilor, erau arătați armatei, care ie executa, sub amenințarea gurilor de tun. Citează cazul unui învățător care a scăpat cu viață grație faptului că executorii flămânziseră și au trebuit să se așeze la masă, iar după amiazi a venit ordin să nu se mai omoare. D. Sassu.--Unde a fost aceasta ? D. N. Iorga.—Dacă mă va întreba d. ministru Brătianu, îi voi spune: Eu care nu voi fi niciodată in pătura guvernantă, n’așî fi preferat o stăpânire cât de lungă cu prețul acestei pacificări a răscoalelor. Deși, d-lor, s’au vărsat atâtea lacrimi și atâta sânge, totuși nici odată nu’s’a făcut mai mare lux și nu s’a petrecut mai mult în țară ca anul acesta. Mă socot fericit că eu, deși am sărac, am contribuit cu o buună parte din avutul meu ca să vin în ajutorul celor rămași pe drumuri după răscoale, deși atâția oameni bojiga I. înz. zis." **jfL gați diiv această țară iii’aiiV/cos un ban. " Aud acum, vorbindi'is.ujzi/ despăgubiri cafre." •propriiu&ÎS Dacă veți da acestora despăigubiri, nu se cade să nu dați și țăranilor. Sunt sate cari trebuesc colonizate după răscoale, căci in loc de case sunt cruci unele lângă altele. Să vie cineva cu o politică largă democratică, de reparare generală, și iî dau votul pentru 10 ani de aci încolo. S’a zis că țăranul n’a jucat un rol politic in această țară. Este un neadevăr. Țăranul cel vechiü avea cunoștință că trăia în țara aceasta, de acreia, și vitejia străveche a țăranului român era ceva natural. In baza regulamentului organic o pătură de boeri și nu dintre cei vechi. A monopolizat conducerea destinelor țărei. Și până azi, o participare a țărănimei la viața publică nu exista. Trăim cu anomalia aceasta, care e o parodie și in ce privește exprimarea votului pentru alegerea reprezentanților țărei. Așteptăm votul universal și fac. apel la tineri liberali cari par a fi însuflețiți de aceiași dorință, să lucreze pentru realizarea reformei. Vorbind de,guvernarea la oraș, zice că ea nu a fost nici odată ale noastre . Bucureștii se germanizează iar Moldova este cu totul a evreilor. E păcat că măcar în anul acesta de reparație, nu vine un cuvânt pentru Schimbarea sistemului electoral. Arată superioritatea rasei bulgare, care este animată de un singur gând. E păcat de țara noastră să o lăsăm in starea de azi și e păcat și de pătura noastră conducătoare, care este capabilă și valoroasă. Bătrâni, ca d. Sturdza și Carp, sunt ca o tradiițe mândră a însușirilor neamului nostru. Declară că e gata a-și da ajutorul săli oricărui om de bine care vrea să lucreze pentru țară. N’am nimic räu cu nimun î ’care n’au legături cu streinii. Mulți tineri s’au lăsat să crează că partidele politice sunt o necesitate națională, și că lupta dintre cele două partide e destinată a fi eternă. Ideea e falsă întrucât nu le separă nimic distinct. Dacă azi noi nu suntem stăpiniî Balcanilor, e din cauza cetelor de boeri din vremuri, cari s’au sfișiat între ele. Așa s’au desfășurat vremurile și am ajuns să fim jucăria streinilor in toată istoria neamului nostru. Azi chiar nu este același lucru ? Boerimea veche a pierit pe urma luptei de interese. Până la 66 a fost o poezie mare acea expansiune care minuna nu prin puterea ei ci prin curagiu. De atunci a început proza, viața partidelor politice cari se sfâșie intre ele pentru putere. Bilanțul acestei politici îl vedem in Portugalia, unde Regele a trebuit să-și aducă un om de casă, care să guverneze cu puteri discreționare. Zice că Ion Brătianu care a fost cea mai simpatică personalitate politică, nu a întemeiat partide bazate pe pincipii ci partide întemeiate pe interese. Nu veți rezolva chestia agrară fiindcă suntem țară săracă și agricolă și nu vom putea ține piept concurenței. Politica noastră nu s’a gândit la asigurarea interesului economic in viitor. Dacă lucrați cu mercenarii, aceștia vor ajunge să vă stăpânească în viitor și ne vom pierde. Scăparea e ia lupta pe principii. Eu vom fi mulțumit, așa nemulțumit cum sunt, de aceia cari vor da mai mult. _ Vorbind de partidul care la Liric promitea schimbarea țărei în bine, zice că azi s’a cohortizat, fiind-că s’a amestecat cu unii cari trăesc numai din politică și aventurî și cari cer" încetățenirea evreilor, întemeerea de bănci rurale cu capitaluri anglo-iudaice, etc. Am spus și o repet că vom fi cu cei ce dau mai mult. D. Iorga termină la orele 5 luni. Răspunsul d-lu. Dim. A. Sturdza D. președinte al consiliului D. A. Sturdza zice că n’a luat cuvintul spre a răspunde d-lui Iorga ci de a ne lumina pe toți. D. Iorga mi-a făcut două impresii : aceia a lui Mefisto căruia îi mergea în cap o moară de vânt și aceia a profesorului istoric care trebue să vorbească cu cumpănire și nu o face. Ce ar zice un strein care ar fi de față, și care ar înțelege din spusele d-sale că noi toți nu neam făcut datoria către țară. D-lar, înainte de 100 ani, Statul nostru era stăpânit de domni trimiși din Constantinopol spre a lucra pentru ei nu pentru țară. Au urmat apoi Domnii cari lucrau să pregătească țara pentru robie streină până ce ne-am ridicat prin vitejia armelor, și am ajuns că acest neam până atunci înjosit, să fie chemat de Marile Puteri să-șî spună dorințele. Acele dorințe au fost incorporate într'un tratat recunoscut de Puteri. Ce importanță aveam noi politicește înainte de 1866 și ce ingenuitate avem astăzi ? Cu aceste fapte istorice trebuia să vină profesorul, ca să ne dea povețe, riu să amestece toate istoriile de peste mări și țări, să tulbure spiritele și să întunece simțământele noastre prin vorbirea sa pasionată. Am luat cuvintul ca să spun adevărul așa cum este și să protestez contra celor ce ni s’au spus. Luptele intre popoare sunt fatale și se găsesc pretutindeni până ce se află calea ‘cea adevărată. D-na Iorga a scris în nemțește «Istoria Românilor» în același sens cum a vorbit. D-sa și azi nu recunoaște o ridicare a neamului nostru de la 1848 încoace, deși dintr’o țară neexistentă ne-am căpătat independența prin noi înșine și am ajutat și un alt mare popor la razboiu.’ In acea carte și războiul este ponegrit. Nu ași fi dorit nici ca un strein să scrie pentru țară o asemenea istorie. Să fiți cu ochii la nevoile adevărate nu la orgoliul personal. Și gesticulând ca o moară de vânt. Am ținut să rectific cele os sțî spue. .......