Universul, noiembrie 1907 (Anul 25, nr. 300-329)

1907-11-25 / nr. 324

ANUL XXV.—IVo» 324.—Duminecă 25 Noembrie 1907­­ Q Fondator: L01Gr­ CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA împăratul Wilhelm și lordul Mormauten în castelul High­cliff din Anglia 5 bani în România.—10 bani în șira îna(afr . ,Ttrif în REDACȚIA ȘI ADMINIS­TPIATIA - ul 11. Strada Brezoianu 1 l^^ăc­urțișă' — XX­X-î Calendar pe anul 1907 Ortodox Sâmbătă, 24 Noembrie.—Sf. Cli­­ment și Petru al Ortent. Catolic Sâmbătă, 7 Decembrie. •­­ Am­­brosiu Râs, soarelui 7.40.­­ Apusul 4.35 București, 24 Noembrie. înserarea din urai " Când am desvăluit atitudi­nea • nepati­iotică a ziarului «Adevărul», foaia aceasta — căutând a-și face reclamă — a spus că fapta noastră por­nește di­n interese de tarabă, și vor fi fost poate oameni slabi de înger cari să creadă. Când «Sindicatul ziariști­lor», pentru a doua oară, a înfierat energic pe «Adevă­rul», acest ziar a recurs la fel de fel de întortoch­ieri spre a face să se creadă că patima a coalizat pe adversarii per­sonali ai săi ; și iarăși zicem, poate se vor fi găsit oameni cari să-l creadă. Acum, însuși unul din Cor­purile legiuitoare—Adunarea deputaților—a rostit cea mai aspră înfierare asupra ace­luiași ziar «Adevărul». Avem înainte­ de procesul­­verbal al ședinței d­e la 22 curent a Camerei,­ publicat în «Monitorul oficial» cu data de 23 Noembre și, o mărtu­risim, sutem îndurerați că se găsește în țara noastră un ziar despre care se poate vorbi în Parlament așa cum s’a vorbit. — Am a face—a zis d.deputat .F.manoL Culoglu—cu un or­­­­gan de publicitate care a fost i de două ori discalificat de sin­dicatul presei și, prin urmare, eu nu pot să-i răspund. Am a face acolo cu o redacțiune care nu e compusă din oa­meni ieșiți din mijlocul socie­­tăței noastre. Acolo erele o cioacă, este o speluncă în care simt adunate rămășițele so­cietăților streine (aplauze) cari au venit aci cu toate patimile, cu toate urile cari le au­ în contra societăței actuale, așa cum este stabilită. Acolo este lipsă de ori­ce scrupule. Acolo nu se respectă nici familia, nici numele, nici reputația omului, nici imb­luliunile Sta­tului, nici chiar Coroana. A­­colo, c­-lor, e un director de ziar care a luat bani de la societatea sca, pentru a trăda patria (aplause). «Acolo este un director de ziar, care publică că țara noastră se află în război des­chis contra Bulgariei, numai pentru ca să poată specula curiozitatea publicului, și el scria în scrisori cari au fost date publicității, că numai ele ar ține conflictul cu Bul­garia, la care și el contribuia să-l întrețină, să poată spe­­cula asupra unei nenorociri a țarei de a avea un război. «Acolo, d­-lor,e o redacțiune, care zilele trec­ide chiar dă­dea in­formațiuni în contra țarei în ziarele ungurești, pentru a hrăni campania ce se făcea în contra d-luî mi­nistru ele interne și a primu­lui ministru». [Aplause). Și după această înfierare fără pereche, cf. M. Pherekide, președintele Adunării deputa­ților, declară următoarele: • — D-lor, îmi este greu, de la locul ce ocup, să spui pe deplin sentimentul meu asu­pra întrebuințării, făcută de unii, a calomniei în scop de speculațiune comercială. " „Gând cine­va este calom­niat­ de organe, cari pot fi calificate cum a făcut-o­­. Culeguu organului care l-a ca­lomniat, cred­ că un om cin­stit nu are a se preocupa de ceea­ ce se scrie acolo. (A­­plauze). Cert este că colegul nostru se bucură de stima me­ritată a noastră a tuturor. «Fie clar mulțumit colegul nostru d. Culoglu, cu decla­­rațiunea care o fac, și văd că este împărtășită ele toți cole­gii noștri, că nimeni nu se în­­doește de onorabilitatea d-sale, și să treacă cu vederea acele clevetiri, cari nu merită o­­noarea ele a fi aduse înain­tea Parlament­ul­ui (A­plauze)». Iată ce aprecieri s'au făcut în ședința de la 22 curent a Camerei asupra ziarului «A­­devărul». Treime să se observe că, în toată Camera, nu s’a găsit nimeni care să încerce mă­car a disculpa pe acel ziar, care a rămas ast­fel înfierat ca o cloacă, ca o speluncă, de întreaga Adunare a depu­taților. Știm bine că nenorocitul ziar va căuta și de astă-dată să înșele opinia publică. De astă-dată însă, nici cei mai slabi de înger nu vor putea fi înșelați. Tcrisori din paris (Corespondent particulară a «Universului») Paris, 19 Noembrie Descoperirea unui nou­ con­cert de Mozart. Triumful lui Enescu la Paris Era, la orele 2 jum. d. a., a avut loc în matineu, la theatre du Chatelet, un splendid concert organizat de asociația artistică. ■ Cu această ocazie s’a executat pentru prima oară în Franța, al șaptelea concert de vioară, a lui Mozart, descoperit și publicat a­­nul acesta de către d. Albert Kopferm­an, conservator la bi­blioteca din Berlin. Sala era literalmente plină. Se socotește că ați luat parte aproape 10.000 de persoane la prima au­­dițiune a nouei opere de Mozart. Mă vom­­ ocupa mai pe larg de acest concert, de­oare­ce ne-a fost dat să vedem încoronat de cel mai strălucit succes, unul din artiștii noștri de primul rang, pe George Enescu, care a socotit aici nu numai ca o cinste pentru țara unde s’a născut, dar și pentru omenirea întreagă. A fost într’adevăr la Paris o întrecere între cei mai mari ar­tiști pentru a executa, solo, la vioară, noul concert a lui Mozart, și Enescu a știut să se impună. Tinărul nostru artist a execu­tat deliciosul concert al lui Mo­zart cu o admirabilă siguranță, într’o metodă perfectă, intr’un stil ireproșabil și cu un tempe­rament care dovedea o artă con­sumată. Enescu a cântat cu un farmec, cu o Virtuositate­­ și cu un senti­ment, care Fair făcut să merite nu numai freneticele aplause ce au­ durat cinci minute, nu nu­mai chemarea pe scenă de șoapte ori și ovațiunile zguduitoare, dar și numele de artist celebru. A trebuit să se înceapă execuția o­­perei Tannhäuser, pentru ca pu­blicul­ să întrerupă aplausele furi­tunoase și strigătele, de „Bravo Enesco“. A fost în sfârșit un concert delicios, care pentru noi românii e o mândrie, o glorie. E locul să spunem tot aici că Enescu se bucură la Paris de o reputație de o mie de ori mai bună ca cea din țară, și stă ală­turi cu cei mai mari artiști al lumei. Sunt cronicari care-1 pun îna­intea­ lui Kubelik. Și totuși e așa de tînâr !.. Acestea spuse să adăugăm­ câte­va cuvinte despre al șaptelea con­cert al lui Mozart. Istoria concertului este tot așa de curioasă ca și povestirea unei zeițe. Parecâ­m vorba de un fel de „Belle au bois dormant“, care revede lumina după un somn de 130 de ani. Concertul a fost scris la Sals­­burg la 16 iulie 1777. Aceasta se­ știe bine. Manuscrisul origi­nal n’a fost încă descoperit, dar sunt câte­va copii unele in mâna francezilor altele in mâna germa­nilor. Cei cari l’au dat mai de­vreme la iveală au­ fost germanii, și anume d. dr. Albert Kopfer­­man, conservator la biblioteca din Berlin, care a găsit aici o copie din 1878. Prima execuție a concertului a avut loc la Dresda la 4 Noembre a. c., și a fost imediat urmată de altele două, la Leipzig și Berlin. In Franța, prima audițiune a avut loc Duminecă,1 Decembre st. n. la Paris, iar execuțiunea con­certului a fost încredințată mult valorosului nostru artist George Enescu. Faptul acesta constitue o cinste pentru țara care are fii­ca Enescu, și de­ aceea mă grăbesc să-i fac cunoscut și numeroșilor cititori ai „Universului“ * I. Costescu ADUNAREA generală a Camerei de Co­merț Era, la orele 5 jum. după amiazi, Camera de comerț din Capitală a ți­nut adunare generală sub președen­­ția d-lui G. G. Assan. — Se face cunoscut adunarea că direcția generală a poștelor a revenit asupra deciziei ce o luase de a nu re­mite, depeșile­ sosite fără adresa exactă a destinatarului, de­cât în schimbul unei taxe anuale plătibilă direcțiune!.­­Pe viitor, depeșile sosite pe nu­mele comercianților cunoscuți, se vor preda ca și mai înainte, fără nici o taxă, chiar dacă nu vor purta strada și numărul magazinului. Societăți nou. Camera de avis favorabil pentru constituirea următoarelor societăți : „Technolity“, pentru fabricarea ma­terialului de construcție ; „Sylva“, pentru industria lemnului și „Bără­ganul“ de credit și economie. Lichidări de magazine Se ia în discuție cererea repetată pentru a doua oară a d-nilor frații Albahazy, pentru a li se da autoriza­ția necesară pentru lichidarea maga­zinului acelei firme. Curtea admite cererea cu condiția ca lichidarea să se facă în conformi­tate cu dispozițiile legei. Ca atare d-nn­ Albahazy vor fi ți­nuți să prezinte Camerei un inventar al magazinului ce urmează a se li­chida. — Se admite cererea de lichidare a firmei „Au monde élegant“ din Calea Victoriei. — Camera decide a interveni pe lângă prefectura poliției să ia mă­suri pentru a se opri comerțul am­bulant de încălțăminte ce se exercită în unele ganguri din str. Patria. Chestia colosului Se dă citire unei plângeri a casei Löwenbach în privința amestecului primăriei în comerțul de cărbuni și lemne. Prin acea adresă casa Löwenbach arată cauzele care au­ produs scumpi­rea combustibilului. D. președinte Assan spune că dacă ar fi fost vorba de un alt soi de comerț, camera și-ar fi făcut o dato­rie de a interveni. Dar aci e vorba de un articol de prima necesitate care, în anii din urmă, devenise un adevărat obiect de speculațiune în de­trimentul populației sărace. Gu­cofosul s’a făcut tot­dea­una o speculă nepermisă. Primăria a luat deci o măsură înțeleaptă, scăpând pe locuitori din mâinile speculatorilor, celor ce se cartelează spre a obține prețuri exorbitante. Totuși, termină d. Assan, vom înainta cererea d-lui primar ca să o aibă în vedere pentru viitor. D. Saita spune că d. primar, îna­inte de a lua măsurile cunoscute în privința colosului, a căutat să se în­țeleagă cu compania de gaz în pri­vința acestui combustibil. Or, compania de gaz nici n’a voit să stea de vorbă cu primăria. Atunci d. primar n’a eșutat de a garanta po­pulația în acest an de criză, contra celei­ mai detestabile spoiiațiuni. D. Ștef. Ionescu spune că măsurile luate de primărie au fost bine ve­nite. Anul trecut populația Capitalei a fost sclava comercianților de căr­buni. Lipsa de cărbuni era de toți simțită. Libertatea comerțului trebue res­pectată, dar nimănui nu-i este per­mis să abuzeze de acea libertate. D. Podgoreanu exprimă mulțumiri d-lui primar pentru prevederea de care a dat dovezi în ohsstia combusti­bilului. D. Hagi Tudora este cere­­ d-luî pre­ședinte să intervină pentru ostenirea zahărului, hârtiei și altor articole de mare consumație. D. Assan explică că în anul tre­cut, dacă in Capitală a fost lipsă de cărbuni, una din principalele cause, trebue să o recunoaștem, a fost in­suficiența vagoanelor și căilor de co­municație. Ast­fel, casa Loewenbach avea depositate la Constanța canti­tăți însemnate de cărbuni, dar era în imposibilitate, de a le transporta. Se aprobă propunerea d-lui preșe­dinte de a se înainta plângerea Casei Loewenbach d-lui primar. Ședința se ridică la orele. 6 jum­­lies. O CUGEZA­RE­PE­ZI Un om de spirit nu-și arată nici­odată inima întreagă; o femee de spirit arată­ adesea mai mult de­­cât are. _____________ VIAȚA ȘI PĂTIMIREA Sfintei marei mucenițe Ecaterina fecioara cea prea înțeleaptă XV Moartea Ecaterinei Un mare număr de inși veniți la Creștinism prin cuvintele Ecaterinei și de arătările dumnezeești, profită cununa mucenici și Ecaterina trăia încă. Cu toate că ea fusese pricina tuturor acestora dedați cu totul căci Domnului C­ristos, Maximin totuși mai cercă nic’odată s’o câștige pre ea ; el se ispiti din nou a’i arăta o­­norurile pământești de oparte și moar­tea de alta ; în orbirea de care eră cuprins, nădăjduia chiar că femeea sa ne mai fiind în vieață, tinăra fe­cioară va fi bucuroasă să impărțească tronul cu el, deci, a zis către dânsa : „Multă scârbă și pagubă, ’mi ai fă­cut mie . Tu ai însălat pre muierea mea, și pre viteazul meu voevod Por­­firie ’l-ai pierdut, carele eră, toată puterea oștirilor mele, și alte multe răutăți mi s’a întâmplat prin tine , deci, se cădea îndată fără milă să te fi omorât pre tine ; uite că te iert, pen­tru că­­ mi-e tale a­ te pierde pre tine, o fecioară atât de înțeleaptă și fru­moasă. Deci, fă voiea mea, prea iu­bita mea,­­jertfește dumnezeilor ca să te fac mie împărăteasă, și nici odată nu te voiu scârbi pre­ tine, nici voi a face vreun lucru fără sfatul tău ; și, vei veiui împreună cu mine, întru atâta veselie și fericire, întru care nici luna din împărătese n’au viețuit cândva. Dupre toate acestea,văzând tă­ria cea de nebiruit a Sfintei fecioare, porunci în sfirșit cele mai din urmă munci ale ei. Ea fu dusă afară din porțile Alexandriei ca să ’și ia pe­deapsa. Sosită în locul cel de tăiere, ea ceru gealatului câteva clipe ca să se roage, înfiripând rugăciunea acea­sta : „Doamne Iisuse sbristoase, Dum­nezeul meu, mulțumescu-ți, că ai „pus pre piatra răbdării picioarele „mele, "și ai îndreptat pașii­ mei. Țin­­­deți prea cinstitele palmele Tati, „pre cari le ai rănit pe Cruce, și „primește sufletul meu, pre carele ,,’i-am adus ție întru jertfă pentru dra­­­gostea Ta. Adu’ți aminte Doamne, „că trup și sânge sunt, și nu lăsă „ca să fie gre­șalele mele cele lucrate „întru neștiință, arătate de cumpli­ții ispititori, la înfricoșata judecată: „ci se spală pre ele cu sângele, care „îl vărs pentru tine, și rînduiește ca „trupul acesta, carele cu muncile „pentru tine rănindu-se se taie cu „sabia, să fie nevăzut de vrăjmașii „tăi cei ce mă gonesc pre mine, dar „să aștepte în liniște ziua învierii. „Caută dintru, înălțimea la Doamne ,,și asupra norodului acestuia ce stă „înainte, și ’i povățuește pre dânșii ,,la lumina cunoștinții tale; și a­­,,colora câți vor chiema prin mine „Numele tău cel Sfânt, dă-le lor ce­rerile cele spre folos , pentru ca de „toți să se laude măririle Tale in „veci“. Din sinul norilor vocea Mântuito­rului o chemă în Ceru și-i făgădui să dea ajutor în primejdiile și în nevoile lor, tuturor acelora cari vor prăznui patima și vor cere mijlocirea Sfintei. Ecaterina întinse atunci gâtul ei sub tăișul gealatului care dintr’o sin­gură lovitură de sabie capul ei căzii. Aceasta s-a petrecut în ziua de 25 Novemvrie a anului 307, și în al nouăsprezecelea an al vîrstei sfintei. Tradiția spune că în locul sângelui un lichid alb ca laptele a curs din rana adincă, după tăerea capului, sim­bolul feciorelnicei nevinovății a Eca­­terinei,­îngerii luară trupul Sfintei și îl transportară pe înălțimea mun­telui Sinai, adică o cale de 20 zile de la locul tăerii capului. Unii au­tori zic că Ecaterina petrecuse aici, cât­va timp în pustietate mai -nainte de goana lui Maximin împroriva creș­tinilor. Trupul ei se depuse în mănăs­tirea ce Sfânta Elena zidi aici, și pe care Justinian o mări și înfrumuseța mai târziu întru cinstea Sfintei, pe acest munte renumit. Cei mai calzi in credință, monahii, păstrară cu pio­­șitate trupul ei, și numeroase mi­nuni se săvîrșiră de către Sfintele ei moaște. Măreață lucrare a celui din­tru înălțime ! transportarea așa de departe a unui trup sfânt! aceasta arată cum bunătatea lui Iisus Hristos răspunde la dorințele credincioșilor săi sluj­it­tor­ i. XVI Cultul Sfintei Ecaterina la Orient și în Occident Ziua Praznicului Sfintei Ecaterina, a fost în­totdeauna în mare venerație pentru Biserica ortodoxă din cele pa­tru patriarhale de­ răsărit și printre creștinii din orient, dar cultul ei în­deobște a ajuns la o însemnată vază după potolirea persecuțiunei creștinilor, când religiunea creștină începu a se practica în de­plină libertate, cu începere din sura a opta după Hristos ; după această e­­pocă numele Sfintei s’a bucurat de cinstea unei popularități universale ; sunt puțini mucenici al cărora cult să fie așa de răspândit. Autorii sacri au,printre documentele colecțiunei lor nesistematizate încă, bucățile cele mai proprii a justifică această pioasă râvnă a credincioșilor, și a descoperi cin­stea cea mare, cuvenită Sfintei Ecate­­rinei, picturei i s’a dat o minunată ilustrațiune, Sfintei noastre, prin mini­­nele celor mai buni maeștri , o re­prezintă obișnuit pre Sfânta Ecate­rina cei din Apus, având aproape de ea o roată sfărâmată sau având în mâini o sabie, iar în Mineele gre­cești din Răsărit se vede cu o coroană pe frunte și cu un sceptru în mână. Și ast­fel ca fiind în cămara sa la rugăcine cu mâinile împreunate, a­­dică în clipele când Arhanghelul Mi­hail vine s’o încurajeze ca să rabde cu statornicie muncile și caznele cele suferite pentru Hristos. In zjbea ce privește cultul ei în Oc­cident apoi s’a întins adevarata valoare abia după trecerea vremii cruciadelor , căci, cavalerii creștini de prin Europa occidentală duși în orient pentru desrobirea locurilor Sfinte di­n mâinile păgânilor, au avut izbânzi foarte simțite de la ocrotirea acestei mari Sfinte. Mulți dintre cruciați cerând ajutorul Sfintei Ecaterina se duseră de­ se închinară Sfintelor ci moaște la muntele Sinai. Ludovic cel Sfânt, comandantul unei cruciade întorcându-se în Franța— cel dintâiu—zidi la Paris, pentru re­cunoștința binefacerilor ce primise de la Sfânta, celebra biserică a Sfintei Ecaterina „du Val des Écoliers“ care eră în același timp ocrotitoarea­ și a oamenilor de arme și chiar a preoți­lor învățători. Plecând din acest mo­ment toate națiunile creștine din oc­cident ridicară altare, fecioarei Sfinte din­­ Alexandria, și dădură tinerelor lor fiice numele de Kati sau Katerina. Alte Sfinte în lumea catolică mai nouă au ilustrat acest nume. Iar la nord în țară, nu puține sunt numele cele ce se dau­­ fetelor, având astfel de patroană pre «Sfânta marea mu­­ceniță Ecaterina fecioara, cea prea înțeleaptă». Am strâns această mică spicuire despre vi­ața sfintei Ecaterinei fă­când o mică culegere­­ din scrierile sfinte, cu gândul d’a folosi pre cât posibil sufletește tuturor cititorilor cu deosebire fetelor, iar nu numai celor ce poartă numele sfintei mucenițe ca să aibă purtarea ei de povățuitoare în viață ; de călăuză încetea de toate zilele , crezând ca, și cu aceasta să se proslăvească întru tot sfânt nu­mele Dumnezeului nostru cel în Troiță lăudat, al Tatălui și al Fiului și al sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. 1 Sofronie Arhiereu Craioveanul. Compromisul austro-unor și obstrucția croaților Serviciul nostru teleg­rafic încercări d­e potolire a croa­ților Budapesta, £ 3.—Azi a sosit în oraș­ Banul Croație! Rakotza!. El a venit ca sa se­ înțeleagă cu ministrul Vokerle și cu Iosipovici, ministrul Croației. Imediat la deschiderea ședinței Camerei, Banul a intrat in in­cintă și a convorbit mai mult timp cu membrii partidului unio­nist Croat. Rakotza­ a declarat că situația ■ ce s-a creat de o parte și de alta face imposibilă o conlucrare în ori­ce direcție ar fi, dacă repre­zentanții croați nu se vor decide ca într'un avânt de devotament pentru cauza comună Ungară- Croată să facă concesii. Membrii partidului unionist croat, s-au declarat că ori­cât de multă dorință ar avea să ușureze situația guvernului, ei nu pot face nici măcar cel mai mic pas spre împăcare sau spre o înțele­gere cu guvernul ungar fără a risca să piardă nu numai încre­derea alegătorilor lor, dar încă și să-și pună în joc mandatele. ..— Noi—spuneau croații—n’am mai putea să ne întoarcem între­­ alegătorii noștri fără a risca să ne expunem viețile“. Banul Croației, a cărui sosire în Capitala Ungariei , datorită unui ordin al guvernului ungar, pare a fi avut misiunea să poto­lească pe croați. încercarea lui Rakozza­ a dat greș, și, se poate spune că acesta este un nou­ insucces al lui We­­kerle. iVon­ scandal in Cameră Budapesta. 23. — Ședința de azi a Camerei a fost foarte sbu­­ciumată. In lipsa președintelui Camerei, Just, locul său a fost ți­nut de către vice-președintele Na­­vay, un bărbat cunoscut pen­tru severitatea cu care își înde­plinește atribuțiile în timpul când prezidează. Vice-președintele Navay a retras în foarte scurt timp cuvântul într- unul deputat croat și apoi altui deputat croat pentru că, vorbind contra compromisului Austro-­­Ungar, întrebuințau limba croată. Tot de­­odată el a declarat că nu poate să admită ca să se exprime in camera ungară păreri greșite asupra proectelor de legi in or­dinea zilei. Ca ridicați de un singur gând, toți Croații au sărit protestând pentru călcarea drepturilor lor. Unul după altul 15 deputați croați au cerut cuvîntul ca să vorbească în chestie de regula­ment, spre a dovedi că președin­tele nu are dreptate. Navay nici nu i-a lăsat să vor­bească, ci le-a retras pur și simplu cuvîntul, declarând că nu permite vorbirea unei alte limbi de­cât cea ungară. Croații începură să strige și pe când scandalul era în culmea lui, deputații din stânga le strigau : — Comedianți ! Pungași ordi­nari ! Porci! etc. — Ni­ se calcă drepturile ! Nu știe să prezideze ! strigau croații. Navay, după ce agită cu furie clopoțelul, declară : — Nu o să mă învățați di stră cum să prezidez ! Aci e un par­lament ungar și nu voi permite ca să se treacă peste drepturile milenare ale ungurilor. Mai decis de­cât ori­când pre­ședintele Navay a refuzat să a­­corde cuvîntul vre­unui croat. După ce au protestat făcând gălăgie, deputații croați au întoc­mit o telegramă adresată preșe­­dintelui Just (care se află în lo­calitatea unde a fost ales) spre a-i cere să-l protejeze față de ac­tualul său locțiitor. Telegrama a fost iscălită de­­ 26 deputați croați, în frunte cu deputatul Nedacoviți, președintele clubului croat. Discursul deputatului Munții Budapesta. 23. — Azi a luat cuvintul in Cameră deputatul ro­mân Iuliu Maniu. Deputatul român a vorbit în contra compromisului Austro-un­­gar arătând că proectul acesta a­­tinge și jignește adtinc drepturile parlamentului ungar. In zadar -i- spune oratorul — ne afirmă șeful guvernului că este constrîns de Împrejurări să aducă Legea aceasta în discuție în felul cum a adus-o, căci de a­­cestea nu suntem noi vinovați, ci guvernul care nu a știut cum să se pregătească pentru un ast­fel de act. Naționaliștii nu sunt de acord cu creații asupra modu­lui lor de a lucra, dar când se vede procedarea guvernului față de ei, nu mă pot cu personal îm­­pedica de a simpatiza cu ei. Guvernul a promis că îî va bi­rui și croații se opun și ei cum pot. Croații, convinși de dreptatea cauzei lor, trebue să lupte din toate puterile, după cum și noi și toți cei cari suntem jigniți în drepturile noastre vom lupta. Partidul națion­al român nu pri­mește, ci respinge cu toată ener­gia chiar și ideia de a vota com­promisul austro-ungar. Ședința continuă. CORPURILE LEGIUITOARE C­A­­M­ERA. (Ședința e­e la 23 Noembrie 1907) Ședința se deschide la orele 2.10 d. a­, sub președinția d-nului M. Phered­yde. Prezenți 124 d-nn deputați. Pe banca ministerială se află d-niî miniștri D. A. Sturdza, Ui­mil­ Costinescu, Sp. Ilaret, V. G. Morțun și Toma Stelian. Discuția Adresei D. Al. Djuvara, raportor, dă ci­tire proiectului de răspuns la Me­­sagiul Tronului. Discursul d-lui X. Iorga D. N. Iorga luând cel d’intâî cu­­vîntul, zice de la început că nu așteaptă să provoace o schimbare de idei printre d-niî deputați, și aceasta fiind­că s’a zis că vor­bește pentru studenți și că în fața areopagului reprezentat prin Par­lament n’are însușirile necesare spre a se face ascultat și stimat. «Situația mea nu reprezintă,d-lor, nici o alcătuire înjghebată poli­ticește, intru­cât nu pot fi temut de o altă alcătuire și d­e aceea nu pot fi asemănat nici cu cel mai slab reprezentant al partidelor dv. Sunt un simplu reprezentant al unei părți din opinia politică. Mi s’a spus că eu aș fa repre­zentând pe anarch­iștii din Româ­nia ; mărturisesc că nici n’am știut de acești anarh­iști. Știam numai că intr’un colț al Capitalei un tinăr tipărește o publicație cu idei anarh­iste. Eu nu reprezint, d-lor, de­cât re­volta sentimentului public contra interesului personal care planează mai presus de interesele binelui general. Dv." cari reprezintați apoi ma­joritatea acestei Camere," sunteți oameni disciplinați și nu primiți nici un fel de idee care vine din afară. Alții, cum sunt așa zișii bizan­tini, au altă doctrină, precum a­­ceea de a fugi toți odată cu unul, etc. Recunosc că d-voastră sunteți disciplinați și această disciplină de partid vă silește să nu me as­cultați. Unii din d-v. dovedesc ch­iar lipsă de bună-cuviință, căci ar fi de dorit să stați la locurile d-v.­ și să mă ascultați, dacă ați fi fost la nivelul unui Parlament modern. (Se naște tumult, d-niî deputați protestează). D. președinte roagă pe orator să aibă deferență pentru colegii d-sale. D. N. Iorga urmează: Zice că dacă continuă a vorbi, este că o țară îl ascultă și l’a trimis în Ca­meră să-i apere interesele. Nu spre a vă place dv., ci spre a’mî îndeplini datoria stau aci, cu toate insultele. D. președinte Nu v’a insultat nimeni. D. N. Iorga : — M’a insultat d. V. Antonescu. Dar eu n’am obi­­ceiu nici să învăț pe din afară, nici să plagiez. Mai departe zice : Nu înțeleg de ce în începutul Mesagiului se vorbește de buna sănătate a M. Sale, în loc să se vorbească de ceea­ ce e mai important. Zice că noi nu suntem în sta­rea economică a Serbiei care e o țară de democrație agricolă. De­și s’a vărsat odată nițel sânge, to­tuși Serbia poate să garanteze că va­ trăi o sută de ani in viitor, lucru care nu se poate spune des­pre țara noastră. Dacă Serbia a fost­­ dezonorată, se datorește nu­mai bandei de politiciani sârbi, cari însetaseră în așteptarea pu­tere!. Zice că Suveranul merită toată stima și încrederea, când în mo­mentele grele a dat Manifestul in ajutorul celor apăsați. Am zis a­­tunci: «Trăiască Regele. Trăiască reformele», cuvinte cari din par­tea acestei Camere au întâmpinat răceală. Credeam că s’a sfirșit cu războiul civil dintre cele două partide, că nenorocirea întâmplată a adus o transformare radicală în opinia generală a țărei și credeam că vom­ avea de așteptat o prefa­cere in organizația socială. Dar văd că am rămas cu mai puține iluzii ca la început. Eu credeam că încă din Iunie se va da îndreptarea cea nouă a țărei. Credeam că talentele ce se află în pătura noastră conducă­toare nu vor fi înăbușite de așa zisa disciplină de partid. Ceream in Iunie trecut să se specifice re­formele promise de guvern și mai ceream să se ia măsuri contra a­­celora cari în opera de represiune au săvîrșit fapte oribile, își amintește de furtuna deslăn­­țuită în Franța spre a reda ne­vinovăția lui Dreyfus și credea că nu ar fi lucru fără exemplu să se ia măsuri și la noi, ca sa se facă operă de dreptate. Am auzit cJ­ ați avut poruncă să nu dați nici o­ ascultare celor zise de mine. Se produc, protestări. D. președinte roagă pe orator să nu fie agresiv cu majoritatea. D. N. Iorga zice că aleșii coleg. III nu sunt aleșii țărănimei. Mă așteptam totuși ca la acești aleși să se vadă un sentiment d­e sim­patie pentru amnistia generală Aceste observațiuni sunt con­cluziile politice evidente în urma celor petrecute astă vară. Credința mea era că «Manifes­tul» se va aplica în mod riguros și eroic și că nimic din el nu va jertfi, că se vor adăugi poate lucruri noue, căci aici nu e vorba de cârpeală administrativă, ci de o prefacere totală a acestei țări. Pentru aceasta trebuia sau un om mare ca Kogălniceanu sau o colaborare a întregului popor. Ță­ranii noștri au­ simțul realităței intr’un grad foarte înalt, cum nu-i au cele­lalte pături sociale. Ei au dovedit marele lor simț politic­­ și de jertfă atunci când au primit să plătească pământul, ce-i aveau din moși și strămoși. Țăranul for­mează clasa cea mai serioasă din România. De ce dară n’a fost con­sultată la opera de reforme, țără­nimea noastră ? La 1864 când s’a săvârșit reforma lui Guza și a lui Mihail Kogâlniceanu, nu s'a con­sultat țărănimea; de aceia sunnt atâtea erori in ea. Țăranul poate avea reforme cu cultura sau cu jertfa de sânge. Și s’a făcut, d-lor, o groaznică jertfă ! El a cerut o reformă mare, com­pletă, nu o reformă parțială ! Dacă e ticăloasă țara care nu știe să cruțe vărsarea de sânge, apoi e mai ticăloasă aceea care nu știe să se folosească pentru schimba­rea stărei generale Reformele le-a făcut pătura conducătoare în cele câte­va ședințe ținute deunăzi fără să se întrebe țăranii. Țara a cerut oameni nouî pentru refor­mele necesare; de aceea am ieșit și eu din colțul meu de la Univer­sitate și am venit între d-voastră. Reformele propuse nu rezultă dintr’o anchetă­­ largă, nici din consultarea țărănimei și nici din expresia întregului parlament. De aceia nu vom­ vota Mesagiul in partea privitoare la reformele a­­grare. Am expus o parte a con­siderentelor mele. Vi se vom­ ex­pune și pe cele­l’alte. Ceia ce a salvat situația a fost numele Regelui pus în joc. To­tuși azi, în joc să ni se aducă toate reformele anunțate, ni se anunță numai două : reforma învoeiilor agricole și casa rurală. "S’a spus că vina este a belze­­buților cari au scormonit nevoile poporului. S’au făcut cercetări cât de adânci să se dovedească că ea ași fi scris 2 rânduri unui ță­ran ca să mă ducă la temniță, cum l’au dus pe Vasile Kogălni­ceanu­, dar nu s’a aflat nimic. Azi se ridică categorii de cetă­țeni contra unora dintre reforme și s’a alcătuit o falangă de opo­ziții din cârciumari, ca sa lupte contra monopolului cârciumelor la sate. Guvernul putea să-și modifice proectele, dar n’a avut acest cu­raj ; el a retras proectele și a dat înapoi. Cel puțin proectul­ pentru monopolul cârciumelor nici nu mai există. Deci, când o parte din reforme au fost retrase iar altele au fost modificate conform diferitelor clase sociale, ce putem face asta de­cit să nu votăm Mesagiul ? La orele 3 juni. ședința se sus­pendă. Din cauză că tribuna publică a dat semne de aprobare, aplaudând, d. președinte a dat ordin să se e­­vacuez­e acea tribună, ceea­ ce s’a și făcut. La orele 4 ședința se redeschide. D. Președinte spune că în urma incidentului petrecut, în timpul suspendarea ședinței, care consti­tue o atingere a respectului Par­lamentului, atrage atenția publi­cului din cele­l­alte tribune că nu are voc a da nici un semn de a­­probare sau desaprobare, iar la caz contrariu va evacua tribunele cum a evacuat tribuna publică. D. N. Iorga continuă discursul său. D-sa­ nu este de părere că reformele se pot da în mod par­țial. Legile noastre sunt rele de­oare­ce nu pornesc de la aceleași origine și interese. Avem apoi o administrație proastă. O adminis­trație protectoare nu am avut nici odată. Pot zice că administrația modernă a fost mult mai proastă de­cât administrația rusească. Nu există la noi protecțiunea celui slab. Se plânge că nu s’a numit an­chetă ca să se afle cine sunt vino­vații cari au comis crime la margi­nea drumului contra persoanelor nevinovate, cu ocazia potolirei răscoalelor, căci vrea să se știe cine a dat ordin a se face vână­toare de oameni in Oltenia, după potolirea răscoalelor. Numește pe d-niî. Sterea și Radovici eroi "în opera de pacificare a răscoalelor din Moldova. Olare sunt așa de numeroși românii ca să facem cu ei hecatombe ? D-lor, răscoalele nu se potolesc cu vărsare de sânge din răzbunare. Ele se potolesc și cu vorba bună, cum a făcut Uru­­sof in Basarabia, cu răzeșii. Pre­fecții din Oltenia ar trebui luați în cercetare de aproape, căci aci toți oamenii, cari nu­­ erau pe placul cârciumarilor și al cămătarilor, erau arătați armatei, care ie exe­cuta, sub amenințarea gurilor de tun. Citează cazul unui învățător care a scăpat cu viață grație fap­tului că executorii flămânziseră și au trebuit să­ se așeze la masă, iar după am­iazi a venit ordin să nu se mai omoare. D. Sassu.--Unde a fost aceasta ? D. N. Iorga.—Dacă mă va întreba d. ministru Brătianu, îi voi spune: Eu care nu voi­ fi nici­odată in pătura guvernantă, n’așî fi pre­ferat o stăpânire cât de lungă cu prețul acestei pacificări a răscoa­lelor. Deși, d-lor, s’au vărsat a­­tâtea lacrimi și atâta sânge, totuși nici odată nu’s’a făcut mai mare lux și nu s’a petrecut mai mult în țară ca anul acesta. Mă socot fericit că eu, de­și am sărac, am contribuit cu o buună parte din a­­vutul meu ca să vin în ajutorul celor rămași pe drumuri după răscoale, de­și atâția oameni bo­jiga I. înz. zis." **jfL gați diiv această țară iii’aiiV/cos un ban. " Aud acum, vorbindi'i­s.ujzi/ des­păgubiri cafre." •propriiu­&ÎS Dacă veți da acestora desp­ăigubiri, nu se cade să nu dați și țăranilor. Sunt sate cari trebues­c colonizate după răscoale, căci in loc de case sunt cruci unele lângă altele. Să vie cine­va cu o politică largă democratică, de reparare gene­rală, și iî dau votul pentru 10 ani de aci încolo. S’a zis că țăranul n’a jucat un rol politic in această țară. Este un neadevăr. Țăranul cel vechiü avea cunoș­tință că trăia în țara aceasta, de acreia, și vitejia străveche a țăra­nului român era ceva natural. In baza regulamentului organic o pă­tură de boeri și nu dintre cei ve­chi. A monopolizat conducerea destinelor țărei. Și până azi, o participare a țărănimei la viața publică nu exista. Trăim cu ano­malia aceasta, care e o parodie și in ce privește exprimarea votului pentru alegerea reprezentanților țărei. Așteptăm votul universal și fac. apel la tineri liberali cari par a fi însuflețiți de aceiași dorință, să lucreze pentru realizarea­ re­formei. Vorbind de,guvernarea la oraș, zice că ea nu a fost nici odată ale noastre . Bucureștii se germa­nizează iar Moldova este cu totul a evreilor. E păcat că măcar în anul acesta de reparație, nu vine un cuvânt pentru Schimbarea sis­temului electoral. Arată superio­ritatea rasei bulgare, care este a­­nimată de un singur gând. E pă­cat de țara noastră să­ o lăsăm in starea de azi și e păcat și de pă­tura noastră conducătoare, care este capabilă și valoroasă. Bă­trâni, ca d. Sturdza și Carp, sunt ca o tradi­ițe mândră a însușirilor neamului nostru. Declară că e gata a-și da aju­torul săli ori­cărui om de bine care vrea să lucreze pentru țară. N’am nimic räu cu nimun î ’care n’au legături cu streinii. Mulți tineri s’au lăsat să crează că partidele politice sunt o nece­sitate națională, și că lupta din­tre cele două partide e destinată a fi eternă. Ideea e falsă întru­cât nu le separă nimic distinct. Dacă azi noi nu suntem stăpiniî Balca­nilor, e din cauza cetelor de boeri din vremuri, cari s’au sfișiat în­tre ele. Așa s’au desfășurat vre­murile și am ajuns să fim jucă­ria streinilor in toată istoria nea­mului nostru. Azi chiar nu este același lucru ? Boeri­mea veche a pierit pe urma luptei de interese. Până la 66 a fost o poezie mare acea expansi­une care minuna nu prin puterea ei ci prin curagiu. De atunci a început proza, viața partidelor politice cari se sfâșie intre ele pentru putere. Bilanțul acestei po­litici îl vedem in Portugalia, unde Regele a trebuit să-și aducă un om de casă, care să guverneze cu puteri discreționare. Zice că Ion Brătianu care a fost cea mai simpatică personalitate politică, nu a întemeiat partide ba­zate pe pincipii ci partide înte­meiate pe interese. Nu veți rezolva chestia agrară fiind­că suntem țară săracă și a­­gricolă și nu vom putea ține piept concurenței. Politica noastră nu s’a gândit la asigurarea interesu­lui economic in viitor. Dacă lu­crați cu mercenarii, aceștia vor a­­junge să vă stăpânească în viitor și ne vom pierde. Scăparea e ia lupta pe principii. Eu vom­ fi mulțumit, așa ne­mulțumit cum sunt­, de aceia cari vor da mai mult. _ Vorbind de partidul care la Li­ric promitea schimbarea țărei în bine, zice că azi s’a cohortizat, fiind-că s’a amestecat cu unii cari trăesc numai din politică și a­­venturî și cari cer" încetățenirea evreilor, întemeerea de băn­ci ru­rale cu capitaluri anglo-iudaice, etc. Am spus și o repet că vom­ fi cu cei ce dau mai mult. D. Iorga termină la orele 5 luni. Răspunsul d-lu­. Dim. A. Sturdza D. președinte al consiliului D. A. Sturdza zice că n’a luat cuvin­tul spre a răspunde d-lui Iorga ci­­ de a ne lumina pe toți. D. Iorga mi-a făcut două impresii : aceia a lui Mefisto căruia îi mergea în cap o moară de vânt și aceia a profesorului istoric care trebue să vorbească cu cumpănire și nu o face. Ce ar zice un strein care ar fi de față, și care ar înțelege din spusele d­-sale că noi toți nu ne­am făcut datoria către țară. D-lar, înainte de 100 ani, Sta­tul nostru era stăpânit de domni trimiși din Constantinopol spre a lucra pentru ei nu p­entru­­ țară. Au urmat apoi Domnii cari lu­crau­ să pregătească țara pentru robie streină până ce ne-am­ ridi­cat prin vitejia armelor, și am a­­­­juns că acest neam până atunci înjosit, să fie chemat de Marile Puteri să-șî spună dorințele. Acele dorințe au fost incorpo­rate într'un tratat recunoscut de Puteri. Ce importanță aveam noi poli­ticește înainte de 1866 și ce inge­nuitate avem astă­zi ? Cu aceste fapte istorice trebuia să vină profesorul, ca să ne dea povețe, riu să amestece toate is­toriile de peste mări și țări, să tulbure spiritele și să întunece simțământele noastre prin vorbi­rea sa pasionată. Am luat cuvin­tul ca să spun adevărul așa cum este și să protestez contra celor ce ni s’au spus. Luptele intre popoare sunt fatale și se­ găsesc pretutindeni până ce se află calea ‘cea adevărată. D-na Iorga a scris în nemțește «Istoria Românilor» în același sens cum a vorbit. D-sa și azi nu recunoaște o ridicare a neamului nostru de la 1848 încoace, deși dintr’o țară neexistentă ne-am căpătat inde­pendența prin noi înșine și am ajutat și un alt mare popor la razboiu.’ In acea carte ș­i războ­iul este ponegrit. Nu ași fi dorit nici ca un strein să scrie pentru țară o asemenea istorie. Să fiți cu ochii la nevoile ade­­vărate n­u la orgoliul personal. Și gesticulând ca o moară de vânt. Am ținut să rectific cele os sțî spue. .......­

Next