Universul, decembrie 1907 (Anul 25, nr. 330-357)

1907-12-04 / nr. 333

Regina văduvă Sofia a Suediei și nora ei regina Victoria Calendar pe anul 190“ Ortodox Luni, 3 Decembrie.—Păr. Sofonia Catolic Luni, 16 Decembrie.— Adelaida Râs. soarelui 7.48.— Apusul 4.33 București, 3 Decembrie. Un eranisit istoric Intr’un articol publicat în numărul nostru cu data de 10 Noembrie, vorbind de a­­propiata deschidere a Parla­mentului și de însemnătatea sesiunii, spuneam : «Este vorba, în adevăr, de o nouă întocmire a vieții sa­telor, care în repedea desvol­­tare a Statului român, a ră­mas îndărăt; este vorba să se croiască un drum nou pen­tru întărirea și înălțarea Ro­mâniei.­­­La buna rezolvire a aces­tei probleme sunt interesate nu numai cele cinci milioane de țărani, sunt interesați nu numai arendașii și proprie­tarii; este interesată toată suflarea din țară : comerțul, industria, meseriile, inteli­gența. Interesul trece chiar granițele țării; în momentul acesta și în tot timpul cât se vor desbate marile chestiuni la ordinea zilei, atențiunea Românilor de pretutindeni e îndreptată, asupra noastră». In același articol, arătând marea activitate desfășurată în vederea chestiunii agrare atât de partidul liberal care se află la guvern cât și de par­tidul conservator din opozi­ție, ziceam : ,,Activitatea aceasta dove­dește că partidele noastre de guvernământ au deplină con­știință de răspunderea lor și se străduesc din toate pute­rile să-și îndeplinească da­toria. „Țara poate deci aștepta cu încredere desfășurarea In­trărilor. «Parlamentul va avea mult de lucru în apropiata lui se­siune. Vor fi de­sigur discu­ții mană. Munca va fi însă rod­nică și suntem încredințați prin ea satele noastre vor ajunge la o nouă vieață, să­nătoasă și folositoare tuturor». Avem’astă­zi marea mul­­țumire de a vedea că aștep­tările noastre, isvorîte din in­teresul binelui obștesc, s’au­ împlinit.. Amândouă partidele noas­tre de guvernământ, după o luptă dusă bărbătește și din­­tr’o parte și din alta, au ajuns la înțelegere și și-au dat mâna asupra părții celei mai grele a chestiunii agrare. Proiectul învielilor agri­cole, care statornicește și rîn­­duește relațiunile dintre să­teni­ și proprietari, s’a alcă­tuit prin buna înțelegere a amânduror partidelor și va fi votat de reprezentanții lor din Parlament. Cine înțelege însemnătatea problemei cu nenumăratele interese în joc; cine își dă socoteală de urmările grave ce ar fi avut, în aplicare, o lege făcută numai de un par­tid fără consimțământul și în contra celuilalt, vede numai­decât marea însemnătate a a­­cordului stabilit între parti­dele de guvernământ. Ne aflăm în fața unui eve­niment istoric ce va avea o înrîurire hotărâtoare asupra mersului țării. Negreșit, au­ trebuit să se se facă și dintr’o parte și din alta jerte spre a se ajunge la această înțelegere, dar cu atât mai prețios este rezultatul și cu atât mai mare trebue să fie recunoștința țării către șe­fii și fruntașii partidelor noa­stre de guvernământ. Ele au dat dovada celui mai înalt patriotism lăsând la o parte orice considera­­țiuni și urmând înțeleptul În­demn­­ al Regelui, care nu de mult a spus : «Jertfele care se cer nu vor fi nici­odată prea scumpe, dacă vom izbuti a atinge acest țel dorit, adică dezvol­tarea prosperității noastre a­­gricole și restabilirea încre­­derei reciproce între toți fiii țărei. «Reînoesc, dar, din adân­cul inimei Mele, apelul Meu­ către toți, pentru o patriotică conlucrare la deslegarea greu­tăților ce stau înaintea noas­­­tră. «înălțați-vă inimele și dați țărei o pildă mai mult, că în împrejurări grele, nimic în gândul d-voastre nu stă mai presus decât mântuirea și mă­rirea scumpei noastre Ro­mânii» . Hotorl­M Paris (Corespondență specială) Paris, 28 Noembrie. Guvernul francez și alcoo­lismul Unul dintre flagetele care fac ravagii în Franța și contribue, ca și la noi, la degenerarea rasei, este fără îndoială alcoolismul. Această stare de lucruri îngri­jește de­sigur foarte mult pe cei care-și dau­ bine seama cât de fu­nește­ sunt resultatele acestui fla­gel. De aceia nu sunt de­cât vre-o câte­va zile de când parlamentul francez a luat nouă măsuri pen­tru combaterea alcoolismului. Printre aceste măsuri sunt, și limitarea și reglementarea debi­telor de băuturi. Conform nouei legi, numărul cafenelelor, cârciumilor și ai tu­­turor debitelor care vând alcool, licheuluri alcoolice și aperitive, altele de­cât cele fabricate din vin, a fost fixat de comune și de­partamente, iar la Paris pe aron­­dismente, la unu pentru ’200 lo­cuitori și mai mult, la trei pen­tru 600 locuitori, etc. Este de notat că prin noua lege se iau măsuri care lovesc în bău­turile cu drept cuvânt alcoolice, în băuturile care otrăvesc orga­nismul, in timp ce vinul e pro­tejat. De altminteri de la mișcarea u­­ria­șă a podgorenilor francezi și până acum s au luat numeroase măsuri în favoarea vinului, iar acum guvernul caută să-l intro­ducă cât mai mult în alimentația poporului, fiind o băutură igienică și convenabilă pungea ori­cui. Francezii s’au­ convins că vinul se impune,și din punct de vedere economic și din punct de vedere igienic. Din punct de vedere economic, pentru că Franța e ocupată pe o mare întindere de renumite vii, cari sunt o sursă de bogăție pen­tru țară, iar din punct de ve­dere igienic, pentru că vinul na­tural, are efecte bune asupra or­ganismului. E constatat că el mărește pu­­terea de d­igestiune a stomaebu­­lui, redeșteapta memoria, redă for­țele fizice pierdute, etc., fapt pen­tru care medicii ii și prescriu bol­­navilor în convalescență și în tratamentul multor boali. E adevărat că există și în vin alcool, și că acest alcool’ vatămă de asemenea organismul când e în cantități mari, dar nu e com­parat cu absintul, spirtul, țuica, balamacul, și mai stiu eu cum se zice, care conțin alcool in doză mare și liber, pe când nu vin doza a mica și micșorată de aciditatea acidului. Un general francez asupra armatei germane „Noua revistă“ din Londra, care a publicat acum câte­va săp­tămâni un studiu al unui general german asupra armatei franceze, a cerut acum generalului francez Bonnat să’șî dea părerea asupra armatei germane. Generalul Bonnat scrie că Franța spre a’șî menține armata în ace­­laș grad de forțe ca cel al Germa­niei­, ar fi trebuit să sporească un loc să micșoreze serviciul activ, pentru că, scrie Bonnul, nașterile in Franța ,răm­ân staționare. Ar­mata germană prezintă deci azi un efectiv total de 635.000 oa­meni, adică cu un spor de 200.000 oameni asupra efectivului ce a­­vea a doua zi după războiul de la 1870. Concluzia articolului merită în special de a fi remarcat: «Dacă germanii, scrie generalul Bonnal, au dreptul de a fi mândri de armata lor,­­ar greși dacă ar crede că ea nu poate fi bătută. «Orgolioasa armată, de la 1588 și Marea armată de la 1812, se credeau neînvinse, și totuși au trebuit să cadă și una și alta cu toată puterea lor, sub povara ero­rilor consecutive ale unui plan grandios, dar de neîndeplinit în sensul că el întrecuse posibilită­­ței propriei lui epoce.» Acest articol, scris cu mult spi­rit de nepărtinire, va stirni de­si­gur în Germania polemici aprinse, întru­cât generalul Bonnal recu­noaște meritele armatei germane, dar nu vrea să se compromită de­­clarându-se de neînvins. 1. Costescu mare din țară există un si­ngur fel de abecedar, acesta oficial. A­­nul acesta s-a publicat un nou concurs pentru abecedar și căr­țile de citire. Comisiunea care va cerceta lucrările prezintate s’a for­mat. Din această comisiune d-nul profesor Bogdan Duică face parte și totdeodată este președinte. In această calitate d-sa a găsit ne­­merit sa dea câteva povețe de mo­dul cum ar trebui alcătuit un bun abecedar. Ideile emise în lucrarea d-sale „Păreri despre abecedare și pu­blicată de ministerul instrucțiu­nei, au fost susținute și verbal de d. Bogdan Duica, la societa­tea institutorilor, unde d-sa voia să audă și părerile celor care ur­mează a prezintă lucrări pentru concurs. D. Bogdan Duică afirmă că-i pare rău­ că nu este institutor spre a pune în practică ceea ce afirmă în teorie. Se declară dela început partizan convins al cu­vintelor normale, intru­cât acesta e metodul cel mai realist. E mai natural a porni dela un cuvânt complect—cuvânt normal—decât de la parte, eăe, după cum copi­lul, în vorbire învață cuvinte în­treg!, tot așa trebue urmat și in scriere. Pe copii! să-î învățăm scrierea limbei prin sentiment care nu ni-i oferă decât cuvintele normale. Metodul cuvintelor nor­male e și practic (Rechner). O scriere frumoasă atârnă de deprindere mare, de aceia nni! scriu urât, iar alți! frumos. Spre a nu fi prea mult ocupat copilul și spre a nu răpi din jocurile sale, să i se dea de scris cât se poate de puțin. Elevi! să scrie numai cuvinte complecte și literile să nu fie scoase din cuvinte de­cât cu de­prindere. Sâ se dea copiilor cât se poate de puține forme, un singur fel de literă să fie, iar nu ca acum când avem patru feluri de litere (literă mică de mână, literă mică de tipar, literă mare de mână și literă mare de tipar),. După ce întregul alfabet va­ fi predat cu un singur fel de literă, să se predea atunci și celelalte feluri in comparație. Susține cu căldură că în școală­ să fie și câteva ore în care sa se­ predea învățământul practic, a­­dică convorbire cu elevi­ asupra a tot ce ei au văzut, dându-li-se explicațiunile necesare. Acestea ar fi așa numitele lecțiuni libere. Să tindem ca să ajungem ina­­inte cu copiii, spre a citi bu­căți întregi, deci formare de is­torioare spre citire, chiar când s'a învățat numai o grupă de câteva litere (7—8). Tot ce va fi în abecedar să aibă apropiere de viața de toate zilele a copilului, să fie material din viața lui, o pătrundere mai vie, sentimentală, fie pentru tratare, fie pentru ilus­trații dramatice. Materia Abecedarului trebue sa fie împărțită în 2 părți : una pe care elevul o cunoaște și alta pe care trebue să-l învățăm. Formatul abecedarului să fie mai mare, mai prezentabil, hârtie albă, groasă spre a fi accesibilă ilustrațiilor care ar trebui să fie opere de artă cunoscute sau lu­crate ad-hoc. Acestea să închipu­­ească scene și situatiuni bogate, fără însă sa fie prea încărcate. D. Ciocârlie, mulțumind d-lui Bogdan Dincă, că a dat ocazia de a discuta chestiunea compunerea unui abecedar pentru începător­, se declară contra cuvintelor nor­male întru cât acest metod cere desemnarea obiectelor și o prea multă intenție a lor. D-sa spune că institutorul în clasa I e preo­cupat numai de citirea mecanică. Mai bine e să dăm copilului pu­țin și sigur de cât mult și care să-l împovăreze. Ar trebui căutat mijlocul prin care să ajungem la o citire bună, astăzi fiind­­ cons­tatat că mulți elevi nu pot citi cum trebue ch­iar în clasele su­perioare. D. Bogdan Duică zice că me­todul cuvintelor normale chiar cu desemnarea e introdus în Ger­mania și cum acolo dă rezultate bune, copil­ul fiind acelaș vom obține și noi succese cu acest metod. Spre a face pe copil să cr­ească cât mai repede mecanic nu e de­cât deprinderea. D. Borgovan arată cum într-o școală germană din Capitală, me­todul întrebuințat de dascăl era acela al silabismului, totuși elevii știau să citească bine și aceasta datorită interesului, entusiasmu­­lui și răbdării propunătorului. De­oare­ce orele erau înaintate uit, pe cre­dintele Șu­n­n p_ CHESTIUNEA ABBCEDARUL UZ OFICIăl După cum a fost anunțat, Join 29 Noembrie a. c. s'a ținut la so­cietatea institutorilor ședința adu­narei generale extraordinare, cu care ocaziune de profesor G. Bog­dan Duică și-a desvoltat confe­rința : „Păreri asupra abeceda­rului“. Se știe că în toate școalele pri­me a hotărât ca continuarea discu­­țiunilor asupra acestui important subiect —­ alcătuirea unui noi a­­becedar~­să se continue Jouă 13 Decembrie, la școala de băeți No. 1 General Adrian. Secretar tragere« premiilor filsraM Gftl&torlUbr Ek­, Duminecă, la orele 10 di­mineața, s’a făcut la administrația «anului nostru tragerea premiilor ,V»rdate abonaților la „Ziarul Că­lătoriilor“. Iată rezultatul: ȘoJua mașină de cusut a fost câștigată­ de d-na Elena Po­­povici, strada Gramont, loco, cu No. 307. O pușcă­ de vânatoare și» două țevi a fost câștigată de d. Gh. Dumitrescu, Brăila, cu N­o. 238. ■ Un gramofon american cu 6 cântece a fost câștigat de d. N. Theodorescu, loco, cu No. 941. I Un girafofon Duplex a fost câștigat de d. Sava Drăghi­­ceanu, schela Gura-Ocniței, prin sfergoviște, cu No. 165. k © pușcă Flobert a fost câștigată­­ de d-na Ecaterina Po­­escu, str. 13 Septembrie 76 loco, No. 24S. il REFORMA ustimei macedonene Serviciul nostru telegrafic . Puterile și reforma Budapesta. 2.—Ziarul „Pes­­ter Lloyd“ află din cercurile po­­ltice bine informate ale Vienei­rmătoarele cu privire la refor­­nele din Macedonia: Cercurile oficiale de aci sunt învinse că Poarta s’a simțit sig­­ită prin introducerea și crearea unor nou­ organe administrative în Turcia, precum crearea inspec­toratului jandarmeriei, impunerea unui număr de ofițeri europeni :ât și introducerea controlului fi­­anciar, prin faptul că aceste re­­orme erau cu totul streine de­piritul turcesc. Nu va fi însă tot ast­fel cu re­form­a justiției ce se va realiza în curind. Până atunci turcii nu­­ erau­ pregătiți pentru admiterea uunor instituții europene, dar re­forma justiției va găsi terenul pregătit și spiritul public turc Numa­i apt întru apreciarea foloase­le se pot procura, cu­ceririle civilizației. După ce se va fi elaborat pro­­ectul de reforme complet, el va fi supus tuturor reprezentanților puterilor și numai după aceea va fi înaintat și Forței spre aprobare. Turcia nu va mai opune nici o resistență ci va primi cu bu­curie această reformă, menită să-i asigure și mai mult prietenia pu­terilor. Acordul Germaniei, Austriei și Angliei Budapesta.2.—Er­, ambasado­rul german din Constantinopol,ba­ronul Marschall von Biberstein, a avut o lungă întrevedere cu mi­nistrul de externe al Austriei și azi dimineață ambii au luat de­junul in casa baronului d’Aehren­­thal la Viena. Ziarul „Pester Lloyd, vorbind de aceste întâlniri și de cordiali­tatea ce domnește intre reprezen­tanții celor două imperii, spune : Este sigur­ după cât aflăm, că subiectul principal al convorbire­­lor nu a putut fi altul decât re­forma în Macedonia. E fapt cert că baronul Aehrenthal a fost în­credințat de sprijinul pe care îl va da Germania Austriei in această privință, și de hotărirea de a face de astădată ceva trainic pentru Turcia. Sultanul nu se poate simți câ­tuși de puțin atins de realișarea mai grabnică a unei reforme care nu poate să­­ fie decât folosi­toare . E sigur că Sultanul va încerca în principiu să se opună, insă această opoziție va fi mai mult de formă. Cu toate acestea, în măsurile ce se vor lua, se va prevedea și această resistență și cazul unei opuneri a guvernului turcesc: întoarcerea baronului Marschal von Biberstein la postul sau din Constantinopol, de­ unde lipsește de aproape 6 luni, va contribui în mare parte la primirea și a­­plicarea cât mai neîntârziată a reformelor, mai ales când se știe ascendentul pe care ambasadorul Germanie­ il are asupra celorlalți w a*,o [UNK]>r» «­»ITA'***if*» A­A '”»­AiV ¥ In al,ii>3'æ n<&t ;*■*>#,«?* ambasador­, in calitatea sa de de­can al corpului diplom­rafic din Constantinopol. Baronul Marschal va reuși, cu ajutorul tuturor diplomaților, să convingă pe Sultan ca necesita­tea reformelor și în această sar­cină va avea autorizația și apro­barea complectă a puterilor inte­resate. Se va arăta totodată for­­ței, cât de greu­ s’ar putea de­cide puterile să recurg­ă la măsuri coercitive. Ar fi dat în interesul demni­tății imperiului otoman să înțe­leagă acest lucru la timp și să ușureze sarcina puterilor. In aceeași ordine de idei se poate s pune cu siguranță că și Anglia este în perfectă înțelegere cu acest mod de a vedea, mai a­­les, acum în urma petrecerei îm­păratul german Sn­eighcliffe Castle și a întrevederilor ce au urmat în palatele de la Windsor și Bu­ckingham. I se adeveresc, impun aplicarea pe­depsei cu moarte față de genera­­lul Fock, întrebat de președinte de unde posedă atâtea detalii, generalul Breley a declarat că, văzând lipsa de supunere a diferiților ofițeri superiori și prevăzând o catas­trofă, a făcut o anchetă pentru a putea ajuta in urmă la stabilirea responsabilităților. De la șmM da feăsil Mo. 4 Erî la orele 2 după amiază s’a făcut deschiderea primului teatru școlar urban, la școala de băețî No. 4 din Gapitala, de­ sub direc­ția d-lu­i N. Opireanu. In sala de sus a localului s’a construit o scenă anume pentru aceasta. Reprezentațiile vor continua o­­dată pe fiecare lună, iar din fon­dul ce se va strânge se va înzes­tra școala și vor fi ajutații elevii sărăci. Sala și galeria erau tipite de elevi și de părinți ai elevilor. D. Spireanu, directorul școalei și organizatorul acestor reprezen­tații, arată într’o scurtă cuvântare greutățile prin care a trecut la organizarea acestor serbări și fo­loasele ce vor aduce mai târziu în desvoltarea gustului artistic la elevi și părinți. După aceasta a urmat specta­colul care se compunea din co­ruri, bucăți mini de piese și di­ferite monoloage comice, recitate de elevi. Serbarea a avut un succes neaș­teptat. Printre spectatori se aflau d-nii Sinișteanu, sub-directorul învățământului primar și Th. Spe­ranță, profesor. La orele 4 serbarea s’a terminat Ru­senescu. VJV SFA.T -PÎEZ ZI JP exitra piscicultori. — In luna asta se face tăiatul trestiei și a papurei în lacuri. Se rupe ghiața la lacuri si se fac găuri in ghiață. In luna asta se urmăresc si vidrele. ialr salrea socialiștilor Muncitori­ socialiști de la „Ro­mânia Muncitoare“ s’au întrunit erî d. a., un mare număr în localul lor din calea Victoriei No. 91. D. Frimu vorbește de reformele a­­grare ale guvernului, pe cari le des­­aprobă. Zice că țăranii vor rămâne în robie ca și până acum. Guvernul nu dă nici o libertate clasei munci­toare de a se manifesta. La Regie lucrătoarele cunoscute ca făcând parte din organizație sunt persecutate. La Tărcău­, lucrătorii d-lui Costinescu sunt exploatați, etc. Crede că mun­citorii trebue a se organiza într’un partid politic. D. Ghețu, avocat, vorbește de or­ganizarea proprietăței la noi in țară și arată că aceasta este usurpată de la țărani. Exprimă nevoia de a se lumina clasa muncitoare. N. G. Georgescu zice că muncito­rimea de la orașe este exploatată ca și cea de la țară. Racovky a fost împiedicat de a mai ține predici pen­tru luminarea acestora din același interes. Arată foloasele cooperative­lor, propune înfințarea unui bazar al muncitorilor. Susține votul uni­versal. D. Al. Constantinescu vorbește contra corporațiilor, pe care le soco­tește că încalcă constituția țărei. Scăparea muncitorilor e in sindi­cate și socialism. D. Bujor, vorbește de reformele propuse de guvern. Zice că din toate reformele, inima­ aceea a trusturilor va fi de folos. Cele­l’alte vor înșela încă odată pe muncitori. Muncitorii se vor dezrobi prin ei însăși, și vor fi atunci și mai de folos lor și țărei chiar. S’a propus la urmă și s’a votat o lungă moțiune pe care o rezumăm în aceste rânduri . In privința chestiei țărănești re­petă moțiunea de la Martie și 12 August o., în care se cerea : relua­rea moșiilor stăpânite azî fără acte de proprietăți, desființarea arenda­șilor, maximum de arendă, revizuirea tocmelilor agricole, reforma impozi­telor și a administrației, izlazurile comunale, reziliarea actualelor con­tracte de muncă, expropierea moșiilor de la 500 lot. în sus, în folosul țără­­nimea, introducerea votului obștesc. Protestează azi contra trădarea in­tereselor țărănești, denunță ca duș­mani pe conservatori și liberali cari au împușcat pe țărani, in privința muncitorim­ei orășenești cer : desfiin­țarea obligativitățea legei meseriilor , înființarea legei de ocrotire a femei­lor și minorilor în fabrici și ateliere, înființarea unei legislații a muncei, creiarea instituții de asigurare contra accidentelor. Repaosul duminical complect, cre­iarea unui inspectorat al muncei al­cătuit și condus de organizațiile mun­citorești. In privința scumpirei alimentelor, recomandă lupta pentru urcarea sa­lariilor , protestează contra impostre­­telor indirecte, a taxelor vamale a­­supra alimentelor de prima necesi­tate. Care administrației comunale să ia măsuri contra acaparări ce se face pe seama consumatorilor săraci, chiam­ă muncitorimea la luptă paș­nică dar fără preget pentru cucerirea votului obștesc.. * •întrunirea se termină la orele 6 seara. II. »*. Din Berna se anunță îoă a­­dunarea federală a ales ca preși­dent al confederației pe 18ß8 pe consilierul federal Brenner (Bas­sel), radical, și ca vice-președinte pe Zempo (Lucerna), catolic-con­­servator. .*. Medici­ cari au examinat la Paris pe trădătorul Ullmo au con­chis, ca a­cesta este absolut răs­punzător de actele lui. uu­mp va fi trimis zilele aceste de la Paris la Toulon unde se va începe instrucția. T. Știri din Berlin spun că, în călătoria sa în insula Corfu, îm­păratul Wilhelm va fi însoțit­ de împărăteasă și principesa Victoria. In împrejurimile orașului Karlowitz, un câine turbat a muș­cat nouă persoane, cari au fost transportate la institutul Pasteur din Viena. »*, Principele Alfons, fiul infan­tei Eulalia a Spaniei, care locu­­ește la Paris, s’a logodit cu prin­cipesa Beatrice de Cioburg, într’o scrisoare particulară din Trapezunt, se spune că miș­carea pentru reforme ce se ob­servă în Asia mică, este produsă mai mult de scumpirea traiului. Sunt temeri de mari tulburări pentru Ianuarie și Februarie când vor fi terminate proviziile de me­rinde ce se mai găsesc azi. »*. Se anunță din Königsberg că s’a hotărît strămutarea rămășițe­lor pămin­tești ale marelui filosof Emanuel Kant în cavoul princiar al domului din acel oraș, unde i se va rădica un monument ar­tistic. ... Un ziarist care a vizitat în închisoare pe soții God­d, ucigașii de la Monte’­Carl­ o, spune că soțul declară că va cere grație numai pentru soția sa, el fiind sătul de lume. Soția lui spune că va muri cu plăcere știind pe soțul sau li­ber. Totuși, ce-o să­­ se fisfacu el fără mine, cu beția de care e stăpânit? adaogă dânsa. frațuii Simi — Prin poștă — Din Londra se anunță că fa­brica de iarbă de pușcă de la Ry­­noca, lângă Barnslay, a fost dis­trusă de o explozie. Au fost cinci morți și câțiva răniți. Alți 80 de studenți din Kiev au fost exilați pentru că au luat parte la recentele dezordine de la Universitate. Ministrul instrucției a ordonat redeschiderea Universităței îna­inte de sărbătorile Crăciunului. Ziarul parizian «L'Intransi­­geant» anunță că primul ministru francez Clémenceau se va recăsă­tori în curând cu o doamnă din înalta societate pariziană, ilustră prin vocea și frumusețea ei. Pretinsa încălcare a graniței ungare de către grăniceri Ziarul unguresc «Ești Visag» din Budapesta a anunțat acum câte­ va zile că un grup de 10 gră­niceri români au trecut­ granița ungară și după ce au pătruns în­tr’un sat au intrat cu forța în ca­sele ungurilor pe care ’î-a bătut și în urmă au luat cu ei peste graniță pe un notabil ungur’ din acea localitate. Bine­înțeles că știrea aceasta— pe care am dat-o la timp—a fost primită cu zâmbete, mai ales că e încă in mintea fiecăruia fantas­tica poveste ungurească cu călă­toria miniștrilor români prin Un­garia. Când însă corespondentul nos­tru din Budapesta’ne-a făcut cu­noscut că un’ deputat a adus a­­ceastă chestiune în fața parlamen­tului ungar sub formă de inter­pelare, cerând să se rînduiască o anchetă și să se facă o interven­ție diplomatică, am­ căutat să ne interesăm de acest fapt. Ne-am adresat decis ministeru­lui de interne, care ne-a făcut cu­noscut că nu știe nimic despre cele afirmate de ziarul unguresc. Pe de altă parte întâlnind pe d. comandant al’ grănicerilor și" în­­trebându-i despre această pretinsă trecere a grănicerilor noștri în Ungaria, d-sa ne-a desmințit ca­tegoric faptul. Nici un grănicer n’a trecut granița. Prin urmare știrea ziarului un­guresc e o simplă poveste ca și cea de astă vară cu vizitele tai­nice ale miniștrilor noștri. ti. Evenimentele din teia Serviciul nostru telegrafic Victimele foametei Berlin. 2. — „Corespondența rusă“ din Petersburg comunică următoarele asupra situației din diferitele guvernăminte: In guvernământul Uila dom­nește foametea; sunt peste 102 mii de oameni care se sting cu încetul din cauza lipsei de hrană. In Kambo situația este mult mai rea anul acesta de­cât anul trecut și locuitorii vor să emi­greze spre alte țări în speranța că vor găsi hrană mai cu ușu­rință. Tot astfel bântue foametea și în diferite alte guvernăminte de lângă Ural­. Grave deposițiî în procesul generator Berlin. 2.—Ziarul „Localan­zeiger“ primește din Petersburg o telegramă din care rezultă că in procesul generalului Stössel s’au­ făcut grave depoziții de către ge­neralul Bieley, comandantul arti­leriei din Port-Arthur. Generalul Bieley a arătat cât de vinovat s’a facut generalul Fock nesupunându-se ordinelor lui Stessel. Lucrurile nesvăluite de comandantul artileriei, dacă minmmm meseriașilor din Galați (Prin telefon de la corespondentul nostru particular) Galați, 2 Decembrie Azi d. a. s'a ținut în sala Alca­zar o întrunire a lucrătorilor și a patronilor meseriași spre a pro­testa contra legei meseriilor. ’ !]Au luat parte mai multe sute de meseriași. Președinte al întrunire! a fost proclamat d. Manole Mihăilescu, care mulțumind pentru cinstea ce i se face și arătând in puține cu­vinte neajunsurile ce meseriașii îndură din partea corporațiilor, dă cuvintul meseriașului .Ștefan Bu­­lache. [ Acesta aduce laude comitetului 1 Organisator al întrunire­ de azi,­­ arătând că scopul întrunirei este de a se cimenta lupta contra cor­porațiilor și a legei meseriilor. Arată cât de puțin însemnat este rolul agenților de corporații, și susține că marele ateliere consti­­tue o concurență neleală în pa­guba meseriașilor. Vorbește apoi meseriașul Ma­­gardici, care arată de asemeni câte au de îndurat meseriașii din cauza abuzurilor ce se comit de către agenții corporațiilor. După d-sa vorbește d. Dum­bravă care propune unirea tutu­­ror lucrătorilor și maeștrilor fără deosebire de naționalitate și îm­preună să ceară representanților de Covurlui un parlament, modi­ficarea legei meseriilor. Vorbește apoi meseriașul Zam­fir Ioan care spune că legea tre­bue desființată întru­cât corpora­țiile așa cum sunt conduse azi nu sunt de­cât grupări politice; legea e barbară și m­asculă și nu poate fi folositoare meseriașilor întru­cât Statul se amestecă în adminis­trație corporațiilor. Propune formarea de sindicate, singurele cari apără interesele muncitorime­. Termină făcând apel la conlu­crarea tuturora contra legei me­seriilor și cere înființarea asocia­țiilor libere. Vorbește anoî d. Andrei Ionescu care spune că în întrunirea de azi se face procesul legei meseriilor, proces prin care legea va fi con­damnată. Să cerem cu toții desființarea acestei legi care anală asupra li­bertății de cugetare și acțiune a muncitorimei și propune să ceară guvernelor legi protectoare pentru muncitorii de orice breaslă. Meseriașul Ion C. Dumitru, după­­ ce arată și d-sa dezavantaginie le­gei meseriilor pentru meseriași și muncitori, citește o moțiune prin care se declară că cei întruniți azi, cer nu numai desființarea le­gei meseriilor, dar cer înființare de legi prin care să se îmbunătățea­scă starea muncitorime­. Moțiunea prevede următoarele îmbunătățiri : 1) abrogarea legei meseriilor; 50 Brtaara Mirată ROMAN SOCIAL de CABOURA INVSIÜN­ZZIO PARTEA A TREIA Amor și sacrificii ; II Nebuna sări în picioare sco­­ind un strigăt lugubru. — E fiica mea! fiica mea ! re­­etă dînsa. ~~ Ei, trebuia s’o ții cu d-ta, ■ebuia s’o înăbuș! când era în ișa. Iată cum am ajuns Ain vasa fiice! d-tale și colo in ci­­milir sunt două serm­ane moarte urî cer ră­sbunare contra eî, aide, du-le d'aei! O sguduia furios fără ca ne­ana să dea semne de durere. Ea speia mereu : — Sunt mama ei, mam­a ei, pa tatăl ei l-am ucis. Dânsul e îngropat tot acolo ! Haha ! Acest rîs sinistru speria pe Tonio, care o lăsă din mâni. Nebuna se apropia de el. — înapoiază-mi fiica ! Vreau pe fiica mea ! o vreau! — Du-te de-o caută, bleste­mata­­ exclamă Tonio «“respin­gând-o cu scârbă in vreme ce ochii i se injectau de sânge. Nebuna căzu jos scoțând țipete foarte ascuțite și sbătându-se in­tro criză nervoasă. Tonio o rupse de f­ugă peste câmpuri spre a nu mai auzi a­­cele țipete care-i zdruncinau cree­­rul. Dacă ar mai fi stat lângă ea, ar fi strâns-o de gât, pentru că era acum cuprins de o dorința ciudată, imperioasă d'a face pe cine­va să sufere. Nu hotărâse unde să se ducă insă fără voie se îndreptă spre cimitir. D'o dată se opri. Un om cu fața respingătoare, cu­ un zimbet cinic pe buze, ve­nia sărind înaintea lui. Era Șchiopul. Tonio își aminti îndată că dân­sul fusese prima cauză a neno­rocirilor sale, de­oare­ce el îl înștiințase de fapta Nataliei și el î­i arătase un vinovat care nu era cel adevărat. Revăzându-l acum înainte­­, cu zîmbetu­l obicinuit pe buze, simți o împunsătură la inimă și se cu­tremură. Ar fi voit sa sară asupra lui, să-l strivească, să-i sfâșia bes­tiala-i figură cu călcâiul. Insă se stăpâni. Numai fulgerile ce-l țâș­­nia și din ochi îl vestiau furia. In vremea asta, Șchiopul îna­inta uitându-se țintă la acel ne­cunoscut , care se oprise ca să-l aștepte. Dânsul nu recunoștea pe țăran, așa de mult se schimbase acesta. Era acolo un doc pustiu­, departe de ori­ce locuință. D’o narte se aflau niște grămezi foarte înalte, de petre de construcție; de cea­­l­alta parte erau niște castani mari doborâți de secure. . Șchiopul se afla acum numai la doi pași de Tomio. — Eu, bunule om, a­ rătăcit drumul ? il întrebă. — Cunosc bine drumul, răs­punse țăranul cu dinți­ strânși. Șchiopul îl privi cu temere. — Ești de pe­ aci ? — S’ar putea... Șchiopul își zise : — Dar eu cunosc pe omul a­­cesta. Unde l’am mai văzut ? „Numai barba lui mă încurcă, dar glasul... Și aproape îndată se lovi peste frunte. — Ah i dar d-ta ești Tonio ! Ce dobitoc sunt. Și puțin de râs. Țăranul simți încă o dată tre­buința de a’l stringe de gât insă din nou se stâpîni. Voia să capete de la el informa­ți­uni. — Eu, da , eu sunt, răspunse Tonio. — O ! tovarășe, se vede că ae­rul închisorii nu ți-a plăcut și ți-a­ luat vânt... Tonio dădu din umeri. — Te înșeli. Am la mine foaia de liberare. — Cum ? Ți-ați dat drumul ? — Ce e de mirare în asta! Mi se pare că societatea e pe deplin satisfăcută­ de paguba ce i-am fă­cut. Mă întorc acum la locuința mea. — N’o să găsești pe nimeni ca să te primească. — Știu asta ; de aceea mă bu­cur că te-am întâlnit, pentru că am a’ți vorbi. — Mie? — Tocmai. — Poți să-mi vorbești, tova­rășe. Dar cred că o să da! ceva de băut. — Mai târziu. Acum șezi aci. Tonio se așeză pe un trunchiu de copac. Șchiopul făcu o strîm­­baturä, căci locul acela nu-l con­­venia de loc. — Sa spune, tovarășe, n’ar fi mai bine la cârciumă ? — Eu cred că e mai bine aci. Șchiopul înțelese că cu To­nio nu era chip de stăruit și se așeză și dînsul. — Mi se pare că închisoarea ți-a schimbat gândurile, zise dân­sul cu voce aspră. — De ce ? — Mai înainte te purta­ cu mine ca și cu un câne, iar a­­cum nu te superi zicându-țî to­varășe. Tomi o reși așa de tare în­cât schilodul crezu ea o să tabere a­­cum pe ei, insă țăranul isbucni intr’un­ rîs care părea un sughiț. — Și tu ești oare­cum vino­vat eu m’am dus la temniță, zise el cu glas răgușit. — Eu, iată acum ! Vrei să fac­ un bine și aut­­ocări. Dar eu te-am înștiințat că fiica ta făcea dragoste cu unul din tinerii de la vila Raineri. Știam eu cu care ? „Ai fost un prost că n’am aș­teptat să’l prinzi în colivie și a­­poi, în loc să trag­ cu pușca, ști! ce ași fi făcut eu ? Tonio nu răspunse. Șchiopul urmă: — Eu aș fi scos o sumă mare de bani de la ace! filfssonî, căci Natalia nu mai avea nimic de perdut. Și ați fi trăit bine cu to­ți!. Acum știi ce-a ajuns Na­talia? Dinții lui Tonio se bișnira, în vreme ce ochii Șchiopului expri­mau o nespusă mulțumire de su­ferința țăranului. — Ge-a ajuns? Dacă ști", spu­­ne-mi tot, pe crucea lui Dumne­­zeu, sau ast­fel e rău de one. Șchiopul dădu din umor­. — Poftim! Va să zică tot așa a­ rămas! Amenințări și iar a­­menințâri. Tomio horcăia și avea spumi la gură. — Spune... spune... Șchiopul înțelese că dacă în­târzia un minut, se ispravia cu dînsul. Schimbarea feței țeranului era spăim­ântătoare. . (Va urma) Sunt s’îîg’îiți d-niî abo» mați, cari fac reclama­­țiuni sau­ cer schimbări de adresă, să Mne­voiască a trimite la Ad-ție tot­­de-odată și etichieia pe care este imprimată zil­nic adresa, spre a se putea da curs repede re­­clamațiunilor și a nu se face întârzieri ,ca trimi­­terea ziarului la noua a­­dresă.

Next