Universul, noiembrie 1908 (Anul 26, nr. 301-330)

1908-11-25 / nr. 325

Fortificațiunile austr­iace de pe culmile munților de lângă Ca Slava (Dalmația) Calendar pe anul 1908 Ortodox Luni, 24 Noembrie.—Sf. Climent și Petru al Olteni. Catolic Luni, 7 Decembrie.— Ambrosiu. Plăsăr. soarelui 7.41. Apusul 4.3­ 1 «Universul» are următoa­rele linii telefonice : Administrația.........................6/62 Redacția . . . . . • • 12/88 Comunicări cu străinătatea . 20/e6 București, 24 Noembrie Întrebuințarea împrumutului Spicuind în referatul ce în­soțește proiectul noului Împru­mut­ de 70 de milioane, am a­­rătat în numărul de ori care a fost suma și care a fost între­­b­uința­rea escedentelor de 221 de milioane a celor din urma opt ani. Revenim azi pentru a stărui asupra acelei părți din referat, care explică necesita­tea noului împrumut prin spe­cificarea destinației ce are să i se dea. Fiind dat,—zice referatul,— că încasările anilor 1907 și 1908 nuu­ fost de joc mai slabe de­cât ale anului excepțional 1906, ci din contra au mers urcân­­du-se, de unde rezultă că și în acești doui ani vom avea excedente budgetare însemnate, suma ce se va realiza din îm­prumutul de 70 de milioane va ajunge pentru îndeplinirea pro­gramului de lucrări publice pe doui ani viitori. Spre a se da o dovadă de bună stare a finanțelor noastre și că nu mai înțelegem de aci nainte a contracta împrumu­turi de­cât pentru lucrări ime­diat și direct prod­ucăto­are, — se propune ca întreaga sumă provenind din împrumutul de 70 de milioane să se afecteze numai pentru trebuințele căi­lor ferate și ale portului Con­stanța. împrumutul acesta e contrac­tat între aplicarea unor legi din 1906 și 1907 cari deschi­deau credite în capital c­e lei •136 milioane 700 de mii efec­tiv. "Din această cifră 83 de mi­lioane sunt afectate la căile fe­rate și portului Constanța, îm­prumutul de 70 de milioane va produce o sumă efectivă de mai bine de 60 de milioane; cu această sumă așa­dar se vor a­­coperi cea mai mare parte din crem­itere de 83 milioane pentru căi ferate și portul Constanța, iar neajunsul de 23 de milioa­ne plus lei 53 de milioane 700 de mii, până la totalul credi­­tului, va fi acoperit din esce­­dente. Tot din escedente vor avea să se îndestuleze și toate tre­buințele extraordinare ale ar­matei; asemenea din escedente se vor da și cele 15 milioane lei pentru ușurarea daunelor cauzate de răscoalele din 1907. Restul referatului se ocupă, după cum am mai arătat, cu condițiile în care noul împru­mut a fost contractat , 88 la sută ferm, în vreme ce cursul rentei 4 la sută românești la Berlin era in mijlocie de 89.25. —«Sindicatul financiar, — ob­servă referatul, — mulțumin­­du-se cu o diferență numai 1.25 sub cursul pieții. ne a făcut o condițiune mai favorabilă de­cât în toate împrumuturile con­tractate de la 1880 până astăzi.» gie neînvinsă după bunul ei plac, pe cei ma­i șireți mandarini și pe cei mai iscusiți bărbați de Stat. Vestitul Li-N­ung-Ciang, cunoscutul reforma­tor Kang-Yon-Woi și Yan-Tsi-Kai, au tremurat find pe rund, în fața acestei femei imperioase și au fost sdrobiți de îndată ce au cutezat să stea in drumul ambițiunilor sale. Dacă e vorea să judecăm pe Tsen- N­si după rezultatele ocârmuirii eî,ne­tăgăduit că opera ei este foarte dis­cutabilă. Sub regențele ei China a perdut Birmania, care a trecut sub stăpânirea englezilor, sub dinsa Ton­­kinul s’a desprins din Cerescul Impe­rii. Ea domnia la Peking când ar­m­atele japoneze au nimicit legiunile chineze și când imperiul ..Soarelui răsare“ a anexat Formosa și și-a întins protectoratul asupra Coreei. Tot ea conducea politica Tsung Li Yamenului, când Germanii au ocu­pat Kian-Th­eu, Anglia Wei hai Wei, Rușii Porth-Arthur, Dalny și Man­ciuria iar Francezii Kuang Teheu. In fine sub ea trupele europene conduse de mareșalul­ de Waldersee au pă­truns până in palatul de iarnă și au devastat apartamentele­ imperiale Dar ar fi nedrept să punem In sar­cina împărătesei Tsen-Hsi toate a­­ceste înfrângeri și toate aceste neno­rociri. Ele se datoresc mai mult pu­terea împrejurărilor. Intr’adevăr re­gențele ei au com­ercial cu momentul istoric in care China nu mai putea rămâne închisă civilizațiunei euro­pene, în care trebuia fatal să se cioc­­ntească lumea albă și lumea galbenă. Această apropiere se putea însă să­vârși la două chipuri : sau prin cu­cerirea brutală a Chinei de către marele puteri fie sub forma unor cu­ceriri teritoriale, fie sub forma unor cuceriri economice, sau prin conver­tirea chinezilor la binefacerile civili­­zațiunei moderne și prin regenerarea întregului ceresc imperiu sub influența concepțiunilor europene. Dacă Tsen-Iisi ar fi avut o cultură mai întinsă, ea ar fi înțeles desigur că dacă are datoria să se împotri­vească din toate puterile , eî infiltra­­țiunea europene sub forma cuceririlor teritoriale sau economice ale marilor puteri, ea trebue totuși să lase să pătrundă ideile­­ europene în China și să învingă astfel lumea albă prin propriile ei concepțiuni. Din nenorocire Tsen-Hsi n’a știut să facă această distincție și ani înde­lungați ea a confundat într’o aceeași dușmănie înverșunată adaptarea Chi­nei la civilizațiunea europeană cu ac­țiunea cotropitoare a mărilor Puteri. Cu toate acestea în ultimii ani după rezultatele revoltei Boxerilor a cărei inspiratoare a fost și mai ales după războiul ruso-japonez, Tsen-NIsi a înțeles că trebue să susție mișcarea de regenerare a Chinei și a și sus­ținută­ până la moartea ei cu hotă­râre și cu înțelepciune, arătând ast­fel o lărgime de spirit care este cea mai bună dovadă a superiorității a­­cestei extra­ordinare femei. La urma urmei nici nu putem cere lui Tsen-Hsi ca să fi rupt dintr’o dată cu atâtea prejudecăți seculare și să fi zguduit dintr’o zi într’alta amor­țeala sub care da atâta vreme zăcea tot marele ei imperiu. Trebue să ținem seama și de pute­­r­ea forțelor reacționare pe care se sprijinea și pe care nu îî era îngăduit să le nesocotească. Poate chiar că într’o zi convertirea de la sfârșitul vieței ei va face pe chinezi să uite exagerațiunile resistenței de la înce­­put și că din toată această acțiune­a eî de împotrivire, nu va rămâne decât ceea­ ce a fost într’adevăr folo­sitor Ghianî pentru a putea ține pept presiunea lacome a marilor puteri. Poate că atunci cu depărtarea vremu­rilor se va întinde asupra ocârmuirei lui Tsen Hsi o judecată mai dreaptă decât o putem formula noi azi, când viziunea noastră ,e încă impresionată prin diversele amănunte ale unor exagerări trecătoare Dacă Tsen­ Hsi poate fi însă discu­tată ca sm vară tea­lă, ca personalitate ea se impune admirațiunei noastre, închipuiți-vă cu ce putere diabolică de voință, cu ce energie, cu ce dibă­cie fără pereche, cu ce artă genială a intrigă a trebuit să fie înzestrată această fem­ei mai mult fermecătoare de­cât frumoasă, pentru ca în acel viespar de rivalități și de ambițiuni ce se numește Cetatea­ imperială din Peking, unde intrigile de harem se amestecă atât de lesne cu pumnalu­­rile și cu otrava — ca să fi reușit să spargă toate țesuturile de intrigi, să se strecoare deasupra tuturor clamu­­rilor ambițioase, să le domine, și să îngenunbeze toate împotrivirile. Și ce inteligență vie, de o admi­rabilă putere de adaptabilitate trebue să fi avut această feraee pentru ca a­­proape o jumătate de veac în contact cu atâtea inteligențe de elită să nu fi fost nici­odată învinsă și ca atâția bărbați ambițioși sau luminați să fi primit conducerea ei fără ca nici unul să fi îndrăznit s'o răstoarne, când in­tre degetele ei subțiri învârtea două împărați și milioane de supuși, cum sar­ fi­­ jucat cu niște frumoase păpuși de fildeș. Chiar cruzimile ei nu apar mai puțin odioase, atâta intensitate e in energia care le-a dictat. O aseme­nea figurii trage în amintirea oame­nilor o brazdă prea originală și prea adâncă pentru ca s-o poată șterge gre­șelile sau cruzimile, slăbiciunile sau înfrângerile ei. Nu numai China, dar nici Europa nu va putea să uite figura extra-ordi­­nară ce a fost mica concubină de rind devenită pe urmă implacabila împă­răteasă Tsen-Hsi. I. O. I>. nSöiÍBUITATEA unei alianțe militare între Ser­bia șî Turcia Belgrad, 21 Noembrie. Raporturile normale intre aceste două țări vecine datează de demult ; ele au devenit în anii din urmă mai strânse, iar actualmente, după des­fășurarea ultimelor evenimente au ajuns a fi și mai cordiale. Modul însă cum a fi fost desvoltate aceste bune relațiuni de vecinătate repre­zintă un deosebit interes pentru aceia cari nu-l cunosc și în special pentru aceia cari se interesează de cestiunea naționalităților din Macedonia precum și de politica fostului regim turcesc. Dat fiind că în articolul de față ne-am propus a trata ceva mai de actuali­tate, descrierea peripețiilor și a mo­dului dezvoltării relațiilor turco-sâr­­bești o amânăm pentru mai târziu , spre a fi însă mai lămuriți în des­crierea actualelor raporturi politica între numitele două țări, suntem ne­voiți a cita în rezumat condițiunile principale pe care ele se bazează și țelul care se urmărește. Turcia amenințată prin mișcarea revoluționară de odinioară a bulgari­lor, a ținut să întrebie, pe cât posi­bil, mai bune raporturi cu Serbia, ast­fel încât în cazul unui eventual conflict cu Bulgaria să aibă, dacă nu o mână de ajutor, cel puțin mână li­beră din partea ei. Serbia, la rîndul ei, prin pozițiu­­nea sa geografică este strâns legată econom­icește cu Turcia; pe lângă astea mai are și interese politice, în primul joc acelea față de conaționalii săi din Macedonia și Serbia­ Veche, în vederea cărora a simțit tot­deauna nevoia de a întreține cu aceasta re­lațiuni bune și prietenești. Proclamându-se regimul constitu­țional în Turcia, Sârbii au fost cei dintâi cari s’au­ grăbit a felicita eve­nimentul și noua viață politică a po­porului otoman. Puțin mai târziu, în momentul când s’a proclamat anexiunea Bosniei și Herțegovinei de către Austro-Un­­garia, politicienii sârbi, deși surprinși prin acest act, totuși au putut pre­vedea și stabili viitoarea lor linie de conduită față de Turcia. Spre a putea însă a se împotrivi întru­cât­va în contra anexiunei să­vârșite, Serbia avea neapărată nevoie în primul loc, de amiciția Turciei, deoare­ce evenimentul a surprins-o nepregătită și altă cale pentru pro­curarea de arme, munițiuni și toate cele trebuincioase unei mobilizări a armatei sale nu o putea avea decât aceea prin Turcia. Pătrunși de acest adevăr, politi­­ciani­i sârbi au ținut ca pe lângă manifestațiile poporului în contra Austro-Ungariei să se facă și dese­rrațiuni înaintea legațiunei turcești din Belgrad iar steagul național al acesteia să nu lipsească de a fi purtat în fruntea mulțime!—între cele sâr­bești—cu prilejul or­cării manifesta­­țiuni de stradă. Conducătorii mișcării antiaustriace din întreaga Serbie propagau ideea unei alianțe cu Turcia, cu scop de a se zădărnici anexiunea săvârșită și a se obține un regim autonom pentru Boemia-Herțegovina sub suzeranita­tea Sultanului. Toate aceste mișcări, toate aceste expresii de simpatie la adresa Tur­ciei—ori­cât de artificiale să fi fost, au provocat o impresie cât se poate de plăcută în imperiul otoman, cu a­­tât­ mai mul că ele se făceau tocmai în momentul când Turcii erau și dân­șii amărîți de dubla lovitură cauzată prin anexarea definitivă a provinciilor lor Rumelia orientală și Bosnia-Her­­zegovina. Odată cu acestea a urmat și împă­carea sârbo-muntenegreană precum și încheiarea alianței militare între am­bele State. Austro-Ungaria, la rândul ei, spre a paraliza o eventuală înțelegere tur­­co-sârbo-muntenegreană, a intrat — precum se știe—in tratative directe cu Poarta pentru tranșarea definitivă a cestiunii anexării Bosniei și Her­­­zegovinei, lăsând ast­fel—dacă s’ar putea—pe Serbia și Muntenegru cu gura căscată . POLITICA EXTERNA împărăteasa Tsen-N­ și împărăteasa mamă a Chiliei Tsen- Hsi, care a murit câte­va ceasuri după împăratul Kuang-Su, a fost fără în­doială una din personalitățile cele mai extra­ordinare din vremurile noastre.­­Această fetiță de mandarin, lipsită de ori­ce cultură, venită în palatul im­perial din Peking ca concubină de­­rând, a reușit în câți­va ani să se înalțe la demnitatea de împărăteasă și At atunci până azi, adică peste 40 de­­ ani, ea a guvernat cu deplins puteri tot Cerescul Imperiu, sub doi împă­rați deosebiți, a ținut pept năvălirilor Eu­ropei întregi, și a mânat cu o ener­gia nefericire sau fericire, încerca­rea aceasta a guvernului vienez nu a izbutit, pentru că intervenind anu­­mite Puteri interesate pe lângă Poartă tratativele turco-austriace fură între­rupte în mod brusc, imediat după a­­ceasta a urmat o altă stratagemă: s’a șoptit Porței că Serbia și Muntene­­gru proectează o surpriză în Sangiac. Această insinuate era cât pe aci să prînză loc, căci se luase ca serioasă în Turcia, mai ales în urma unui articol apărut în ziarul belgradean «Pravda», articol, ce’i drept, foarte serios, căci era datorit unui fost prim­­ministru sârb d. Nicolaevici prin care se recomanda imediata ocupare a sangiacu­lui Novi-bazar de către oș­tirile sârbo-muntenegrene. Numitul articol a provocat o ade­vărată sensație in Turcia, cu atât mai mult că el a fost scris de un fost mi­nistru și pentru că turcii cunoșteau pretențiile de expansiune ala Serbiei asupra numitului sangiac care face parte din vechia Serbie, bănuiala deci se considera ca întemeiată și nu v,pu­­tea fi spulberată numai prin simplele desmințiri ce presa sârbă nu ezită să le facă în mod unanim. Timp de câteva zile cât a durat po­menita sensație, guvernul sârb sa simțea într’o situație foarte încurcata, din care nu putea să iasă fără o des­­mințire formală și documentată, ceea ce a fost nevoit să o și facă. Prima declarație in acest sens a avut loc in seara când regele Petru a­ proclamat în mod solemn alianța militară în­cheiată intre Serbia și Muntenegru , cu prilejul acesta, pe lângă trimisul special al prințului Nicolae, genera­lul Vucotieî, a fost invitat a asista și ministrul Turciei la Belgrad, d-nn N­arzarian, spre a se convinge că a­­lianța în cestiune nu-i îndreptată nu contra intereselor țărei sale, ci chiar in favorul ei. Imediat după­­ toate acestea a ur­mat trimiterea unei misiuni speciale atât din partea guvernului sârb, cât și a celui muntenegrean, ducând câte o scrisoare autografă din partea su­veranilor respectivi către Sultan și cu instrucțiunile necesare pentru rea­lizarea unei alianțe militare a câte și trele țările, îndelungatele negocieri ale numi­ților delegați, d-nii Novacovici și Vu­­cotici, la Cons­tan­tinopole, au dat naș­tere la diferite versiuni, care de care mai contrazicătoare ; în realitate însă până acum nimica pozitiv nu se știe despre rezultatul obținut. Judecând după recenta declarație făcută acum de curând din partea lui Tefip pașa, ministrul de externe al Turciei, cum că Poarta pretinde in­troducerea regimului autonom în pro­vinciile­­ anexate de Austro­-Ungarii și că ea va sprijini cererile Serbiei și Muntenegrului, pe lângă aceasta a­­vându-se in vedere și bunile dispozi­­ț­iu­ni ale Turciei față de Serbia—lă­sând libera transportare a tut­uror materialelor de război ți ale ace­lusl prin teritoriul său,—toate acestea ne­­fac a crede în probabilitatea unei­ a­­lianța militare, dacă nu cu Mun­te­­negrul, cel puțin între Turcia și Serbia. Exceptând pentru moment influența Angliei și Rusiei cari slăb­esc pe lângă. Poartă in favorul unei asem­e­­nea alianțe, mai avem a cita încă o altă împrejurare care nu mai puțin pledează in acest sens. Turcia iși dă foarte bine seamă de situația geografică și economică a Serbiei și Muntenegrului, ea știe că și aceste două țări au pretenții justificabile asupra Bosniei I­erțe­­govinei; știe de asemenea că con­cursul acestora pentru o soluțiune favorabilă în ce privește rezolvarea cestiunilor la ordinea zilei și este mai mult ca indispensabil și, în definitiv ea nu poate fi indiferentă față de compensațiile ce Serbia și Muntene­­gr­ul pretind de la Austro-Ungaria, căci, de altmintrelea, aceleași pre­tenții ar putea fi ridicate cu timpul pe seama intereselor ei proprii. Urmează clar că Turcia are tot in­teresul a sprijini cestiunea compen­sațiilor, de­oare­ce și ea însăși pre­tinde asemenea și nu le poate obține de­cât prin concursul eventual al Serbiei și Muntenegrului. Noul regim turcesc, noua genera­ție otomană prin conduita lor de până acuma, au dat dovezi că-și pri­cep interesele și datoria către țară ; sperăm clar că sunt de asemenea con­știenți și în ce privește datoria lor față de celelalte State balcanice. Ga­rantarea existenței Statelor balcanice însemnează și garantarea integrităței imperiului otoman în Europa , deci Turcia, ca mare Putere în Balcani, trebue să sprijinească pe cele mici, servindu-se ast­fel pe sine însăși. Iată car considerațiile care ne fac a crede în probabilitatea unei alianțe turco-sârbești, ba chiar și a unei a­­lianțe balcanice. Sava — ...■ [UNK]in <*► t« in ■ Tragerea premiilor «UNIVERSULUI» Eri, la orele 10 dim., s’a făcut, in sala administrației ziarului nostru, tragerea premiilor ce acordăm în mod absolut gratuit abonaților noștri, încă de la orele 9 un public foarte numeros venise să asiste la tragere, răspunzând ast­fel invitațiunea făcute prin ziar de către administrația nostru. La orele 10 precis au sosit d-nii Ch. Staicovici, secretarul Camerei de comerț din Capitală, G. Ioanin, con­silier comunal și membru al Camerei de comerț, Dattelkraemmer, mare co­merciant, G. Roman, meseriaș, I. Gă­­linescu și Jean Schraith, comercianți, cari au format comisia de control a tragerei premiilor. Imediat s’a procedat la pregătirile pentru tragere, pregătiri cari au fost efectuate sub privegherea membrilor comisiunei. Fie­care din membri comisiunea de control era asistat de câte un func­ționar al administrației noastre. Un băețaș de 6 ani, Mihai Drago­­mir, din sar 13 Septembrie 15, care venise cu tatăl său, abonat, să asiste la tragere, a fost desemnat să scoată din toată buletinele câștigătorilor. Alți ș­ase licieni au fost însărci­nați cu scoaterea din urne a numerilor câștigătoare. Toate aceste pregătiri îndeplinite, s’a început tragerea premiilor, fiind de față și d. V. Dărăscu, directorul ziarului nostru, precum și d. N. Du­­mitrescu-Câmpina, proprietarul zia­rului. Tragerea a decurs în cea mai per­fectă regulă. După tragerea fie­căru­i număr d. Chr. Staicovici, primea buletinul din mânile micului Dragomir Mih­ai, anunțând premiul câștigat. In­­ acelaș timp un funcționar al administrației căuta în registre nu­mele abonatului câștigător, comuni­­cându-l cu glas tare comisiei de con­trol și publicului asistent. Firește cu cât avansa tragerea, cu atât creștea interesul tuturor celor de față, căci toți erau curioși să afle cine va fi fericitul câștigător al pre­miului principal. Mai rămăsese în roată un număr mic de buletine când d. Staicovici anunță că numărul 95.317 câștiga premiul de 1500 lei. Când se află că numărul câștigător aparține d-lui maior C. Anghelescu, publicul asistent izbucni in aplause, parcă voind să-și arate și cu ocazia aceasta simpatia profundă ce o simte pentru armată. Iată acum și lista completă a nu­merelor câștigătoare, împreună cu nu­mele și adresele abonaților favorizați de soartă : 1500 lei a câștigat d. maior C. Anghelescu, Lucaci 25 loco, cu No. 93.317. ■1000 leî a câștigat d. dr. Gh. •Constantinescu, gara Mircești, cu No. 61.820. 500 lei a câștigat d. C. Adă­­mescu, comuna Rediu p. Buh­uși, cu No. 98.330. «k Câte 100 leî au câștigat d-nii: Mișu N. Pop, com­. Lacrița p. gara Piclești, cu No. 51.143, Elena Du­­mitriu, Țicău-de-Sus (Iași), cu No. 9545; B. Capon, com. Gruia, jud. Mehedinți, cu No. 20.3S9 ; Nic. A­­lexiu, com. Leordeni, jud. Muscel, cu­ No. 94.810; Iani Hen­is, T.­Măgu­rele, cu No. 33.403. Câte 50 lei au câștigat d-nii: I. Blaia, str. Isvor 53 loco, cu No. 39.479; P. I. Am­ărescu, com. Cru­­șovu, prin gara Vișina, cu No. 28.666 ; G. L Furnică, com­. Giurgeni, prin off. Piua-Pietri, cu No. 57.621 ; E­­lena M. Botez, Cazărmea 56 Galați, cu No. 99.528 ; Nicu Urșianu, com­. Mihălășeni, jud. Botoșani, cu No. 88.188 ; I. N. Urezeanu, prop., com. Racovița p. off. Ilorez, cu No. 38.125 ; loan Bădescu, com. Prosetti-Volnasî, jud. Ialomița, cu No. 51.053; N. Io­­nescu - Sârbu, com. Aninișu, off. Novacî-Gorj, cu No. 8096 ; Mihail Mihail cliez M-r Lavansi, Pré Fleuri, Suisse, cu No. 68.795 ; căpit. N. Mă­­lurescu, com. Florești p, off. Broș­­teni, cu No. 84.676. Câte 25 lei au câștigat d-niî . I. Gheorghiu, dogar, căt. Pr. Nicolae pl. Isaccea, cu No. 80.949; Victor Șuier, Lazarina pres­encata (Tesa­­lia), Salonic, cu No. 90.115; Nic. Teodorescu, student, com. Trișești, p. Botoșani, cu No. 56.108; Nic. To­­mescu, soc. Astra, Moreni-Prahova, cu No. 61.115; Vasile Tudoran, str. Obor,­­Mizil, cu No. 51.244 ; D. Udi­­lescu, comuna Băilești-Dolj, cu No. 21.864; Th. Gheorghiu, arendaș, c. Leorda, Botoșani, cu No. 54.825 ; maior C. Sorăscu, str. Sf. Mina, Bâr­lad, cu No. 67.330; Manea Nicolau, com. Amărăștii-de-Jos, Romanați, cu No. 57.997; I. Sabinius, gara Scân­teia, cu No. 8170; N. Saulea, șeful gărei Verești, cu No. 58.371; Niță Enache, sanatoriul de tuberculoși, loco, cu No. 36.942 ; David Iacomiu, Sinaia, cu No. 6757 ; locot. Eliade Marinescu, com­. Pietrari p. Târgo­­viște, cu No. 95.838 ; D-tru I. Ște­­fănescu, com. Cartojan, p.­orf. Cre­­vedia, cu No. 45.220; Leonard Bog­­daschi, farmacist, Iași, cu No. 72.078; I. D. Cristofor, Diaconese, capela Stura, com. Miclăușeni, cu No. 88.330; D. Popescu, Comen. Cor., com. Ru­­șețu, prin N. Făurei, cu No. 69.480; D. Ionescu, com­. Crivițești p. Codă­­iești, cu No. 16.656 ; maior Al. Ol­­teanu, regim. 7 art. Buzău, cu Nip. 9847. Câte 20 lei . D. Al. Stănescu, Vălenii-de-Mumte, cu No. 53.055; d. Gh. P. Sulescu, primar, comuna Leordeni, jud. Mușcel, cu No. 99.782; d-na Elena I. Pop, str. București 102, Pipești, cu No. 81.371 ; d. Frederic Schmidt, com. Brezoiu (Vâlcea), cu No. 11.393 ; d-na Sevastița Radovan, str. Mihai­ Bravu 2, Craiova, cu No. 32.475 ; d. Hugo Sacher, com. Beli­­torî (Teleorman), cu No. 71.213 ; d. T. O. Nicolescu, magazin coloniala, Brăila, cu No. 51.215 ; d. Petre Vi­­drighin, str. Frumoasă 33, Loco, cu No. 3460 ; d. D. N. Sumbascu, com­. Vărăști, prin Călărași, cu No. 69.800; d. Iorgu Clipescu, str. Frații Golescu­­, Craiova, cu No. 35.020 ; pr. N. Teodorescu, com. Jigălia, prin ofle. Fetești, cu No. 17.837 ; d. Gh. Gucu, str. 13 Septembrie 36, Loco, cu No. 54.370; d. Gr. Moldovianu, com. Bucșești, prin ofic. Moinești, cu No. 91.955; d. Vasile Velicescu, com. Bătrânești (Mehedinți), cu No. 98.963; d. August Montechioi, calea Raho­­vei, Loca, cu No. 58.816 ; d-na Pe­­nelopa A. Ionescu, str. Sf. Vineri 10,­­ Galați, cu No. 66.768; d. N. Soro­ciarm, șeful gărei Hăbăucești, cu No. 6277 ; d. P. Constantinescu, bărbier, strada Șerban-Vodă, Pitești, cu No. 12.078 ; d. I. D. Ilanciof, of. Pechea, prin g. Independența, cu No. 84.304 ; d-na Mina A. N. Vasile, str. Batiș­­teî­i, Loca, cu No. 54.395 ; d. Va­sile Roșca, controlor­ financiar, Ma­cin, cu No. 20.634 ; econom Slralulal Decuseară, Tecuciu, cu No. 57.644 ; Clubul Albanez, Albania, Janina, cu No. 79.762; d. Gh. G. Trăilescu, cor­. Ohaba (Mehedinți), cu No. 99.758 ; d. Nicu Iacobi, cimit. cato­lic, Loco, cu No. 4995.­­Mașina de cusut de mână și picior cu G.cutii a câștigat-o preotul Drăgușescu, corn. Ilulueni, jud. Teleorman, cu No. 81­242. Mașina de cusut cu picio­rul a câștigat-o d. dr. V. Tatomir, corn. Bilcești, jud. Iași, cu No. 94508. Mașina de cusut de mână a câștigat-o d. M. Romana, gara A­­ricești, cu No. 8390. O pușcă de vânătoare cu 2 țevi a câștigat-o preotul D. Po­­povici, gara Bâlca, cu No. 19.122. Câte o mașină de bucătă­rie au câștigat d-niî. N. Constan­­tinescu, ad-fia moșiei SeliIiu-Ilfov, Vârtoșii, cu No. 86.234 ; Toma Po­­lichroniade, str. Labirint 17 loco, cu No. 40.662. Un lavnar complet a fost câștigat de d-na Măndica Dumitriu, str. Victoriei, Brăila, cu No. 9958. Un gramofon cu 6 plnci a fost câștigat de d. Nae Gh. Jugurea­­nu, com­. Grebănu, jud. R.­Sărat, cu No. 2164. Una mandolină a fost câști­gată de d. I. Iorgulescu, institutor, Baia-de-Aramă, cu No. 91.708. Un războiu de țesut «Slaîti-Palme» a fost câștigat de d-na Ale­xandrina Buzescu, str. Oziris 2 loco, cu No. 89.572 ; Idem, Gr. Panagic, Focșani, cu No. 70.111. Una pendulă a fost câștigată de d. Vasile Leontopol, com. Coman, p. Slatina, cu No. 8671. Un inel cu un rubin și două briliante a fost câștigat de d. C. î. Disescu, direct, școaleî Mizil, cu No. 42.413. La sfir­șitul tragerei s’a încheiat cuvenitul proces-verbal, care a fost semnat de d-nii Ch. Staicovici, G. Ioanin, Dattelkraemmer, G. Roman și de cele­l’alte persoane marcante din asistență, înainte de a se despărți, membri comisiunea au fost invitați la un vermut în cabinetul directorului zia­rului nostru, iar celor­ l’alți asistenți li s’a oferit bere. Apoi tuturor celor de față îi s’a mai oferit de către d. Dumitrescu- Cimpina, ca o amintire, câte o colec­ție de frumoase tablouri mari, colo­rate, reprezintând pe MM. II. Regele și Regină, AA. II. RR. Principii Moștenitori, pe marii noștri patrioți Ion Brătianu și Mihail Kogălniceanu și pe nemuritorul poet Vasile Alexan­dri, tablouri aduse expres din străi­nătate pentru acest scop. N­oaste premii După cum cititorii noștri vor pu­tea să vadă din anunțul ce publicăm, nouile premii ce acordă ziarul „Uni­versul“ abonaților săi, prezintă o im­portantă deosebită. In capul acelor premii se află Villa de la Sinaia o splendidă clădire ce se ridică cochetă pe una din posițiile cela mai încântătoare ale primei noastre stațiuni climaterice, înconjurată de brazi falnici, Villa de la Sinaia domină întreaga îm­prejurime și cu turnul eî drăguț pare a fi un mic castel medieval. Intr’adevăr, villa ce oferim ca pre­miu abonaților noștri e construită într’un stil arhitectonic care nu lasă nimic de dorit și de aceea, frumoasa clădire a fost obiectul admirațiunei tuturor celor cari au vizitat-o. Ne rezervăm a face astă dată o des­criere amănunțită a villei ce oferim abonaților noștri, cu care ocazie vom publica și o vedere fotografică a a­­celui giuvaer de architectură. Cititorii noștri cercetând cu luare aminte anunțul ce publicăm sub titlul O veste bună pentru abonați, ișî vor da seama cât sunt de importante și cele­l­alte premii ce acordăm abona­ților noștri. Administrația noastră a căutat să ofere abonaților tot ce poate să le fie util fără a uita și agreabilul. Astfel noul abonat va avea putința nu numai de a deveni proprietarul unei superbe vtile, dar încă de a intra în posesia un­or bonuri în valoare de 10 mii lei, a diferitelor bijuterii de preț, a o mulțime de obiecte de o utilitate casnică incontestabilă, ba încă va avea putința de a face și o călătorie de plăcere pe țărmurile Se­nei sau ale Adrialicei. Mai atragem atenția publicului că aceste premii, cu adevărat importante, le oferim în mod absolut gratuit, de­oare­ce nu sporim cu nimic prețul abonamentului care rămâne ca și mai înainte • 18 lei pe an 9.15 pe șease luni 4.65 pe trei luni. Participă la nouăle premii anunțate toți cei cari se abonează cu începere de azi, 24 Noembrie 1908. N­afraalifea lucrătorii de tăbăcari Publicarea unui anun­iu în „Mo­nitorul Oficial“ prin care ministerul de războiu anunță ținerea unei lici­tații în ziua de 4 Decembrie pentru pielăria necesară armatei și înfiin­țarea unei fabrici de tăbăcărie la pe­nitenciarul Bucovăț, a pus în agita­ție pe lucrătorii tăbăcari din Capitală. Ei s’au întrunit ori dimineață în sala cea mare a clubului meseriașilor su­b prezidenția d-lui Anghel Petrescu. Dl Gh. Stănescu, luând ce-i d’miâin cuvântul a spus că fabrica de tabă­­cărie pe care ministerul de război­ vrea s-o­ înființeze la Bucovăț va a­­duce­ mari pagube lucrătorilor, de­oarece acolo pe deoparte se va lucra numai cu deținuți, iar pa de altă parte fabrica făcând concurența pa­tronilor lor, aceștia, din cauza lipsei de lucru, îi vor concedia. D. G. Mihăilescu spune că lucră­torii tăbăcari lucrează astăzi numai 6 luni pe an cât ține sezonul ; când se­ va înființa fabrica de la Bucovăț micșorându-se oferta, lucrătorii vor avea de lucru numai 3 luni pe an. Mai vorbește apoi d. Scherer, după care se alege un comitet de acțiune, compus din d-nii Gh. Mihăilescu, G. Crivăț, Mișu Eugen, Romulus Geor­­gescu, Ștefan Constantinescu, frații Cratorichi, G. Niculescu, Cristache Niculescu, Alex. Negreanu, Alex. Căciulă și Nicotici care să lupte ca la licitația de la 4 Decem­brie să nu se mai țină și fabrica de la Bucovăț să nu se mai înființeze. întrunirea s’a terminat la orele 12 a. m. O nouă întrunire va avea loc Joi 27 Noembrie în sala teatrului Jignița. Tis. stímbosím­­ítate 5 — Prin poștă — ,*. Celebrul «căpitan din Koe­­penisk», cismarul Vogt a voit să se expună pe scenă în localitatea Veules (Franța). A fost arestat in­să de grăniceri și retrimis in Germania. La Petersburg a început să apară un nou­ ziar panslavist sub ti­tlul «Lumea slavă». Intre ini­țiatorii acestui ziar sunt persona­gii înalte, intre cari și mai mulți membri ai familiei imperiale. .*. In Brașov e’a sinucis anal­­tă ori căpitanul de cavalerie Sandi. Nu se cunoaște până acum moti­vul sinucider­ eî. Vaporul japonez «Ginsi-Maru» s’a scufundat lângă Wei-N­ai-Wei. Echipagiul și călătorii s-au înecat. Profesorul Schütten, de la universitatea din Dantzig, a în­tocmit planul unui balon dirijabil, lung de 160 metri pe 17 de dia­metru. Capetele se sfârșesc prin curbe parabolice. Nacela e lungă de 40 metri și largă de 4, moto­rul e cu gaz și are o putere de 500 cai. Iuțeala mijlocie ar fi 80 kilm. Balonul va putea, zice-se, să ducă pe lângă aeronauțî și pro­viziile necesare funcționării, 2000 kilograme de explosive. Construirea acestui dirijabil va începe la vară. EUROPA IN FIMRI VIITORUL RAZBOIU GERMAN DIN 1909 — DE — mIMA­IL W­A&MMALM CAPITOLUL XIV Cavalcada nocturnă El se ținură de-a lungul digului lângă Nikelsbiii­ și bătură la coliba unui pescar. Acesta le confirmă ști­rea despre ceea­ ce spusese băiatul. — Ia’n privește acolo afară ? zi­când aceasta, el arătă pe culmea di­gului, pe care abia putea să stea cineva din cauza vântului turbat. La lumina fulgerului se recunocură câte­va corpuri negre, pa valurile spu­­megânde.­­ Aceasta este o canonieră și câte­va torpiloare, pe cari ei le numesc distrugătoare. Ele au misiunea ca să apere rezervele de la coastă, cari cir­culă pe aici ziua întreagă. Și lângă Wiedan se află câte­va din acesta vase. Altă urmă de dușmani nu s’a văzut. Furtuna începu cu încetul să se li­niștească. Când escadronul trecu pe la mie­­zul nopței peste Wiedan, ploua încă. Noaptea și ceața apărau pe călă­reți de ori­ ca descoperire. Escadro­­nul trecu pe lângă localitatea Krome­­king, care se afla învăluită in întu­neric și apoi o luă de-a curmezi­șul câmpului. Dacă sub­ofițerul Han­sen n’ar fi cunoscut însă toate pote­cile și toate gropile, cavaleria n’ar fi avut posibilitatea ca să înainteze.­­ Acum escadronul se opri în apro­piere de Nortost. In sat ardeau încă luminile. " — Acolo înăuntru sunt englezii, zise Niels Hansen. Mai înainte­ de a a pleca trebue sa tăem firele telegra­fice în dreapta și în stânga, fire cari trec de-a lungul liniei ferate de la Tondern la Hoyer. După o jumătate de oră husarii ni­miciră linia telegrafică. Intr’aceea es­­cadronul înconjurase satul. Sentine­lele engleze, cari se aflau sub arme fură atacate și ucise. După aceea hu­sarii pătrunseră in ospătărie, unde se aflau câți­va ofițeri și în același timp casele au fost înconjurate. Fără ca să se fi făcut zgomot—nu­mai ofițerii făcură uz de arme în os­­pățerie și împuiează un husar—cui­bul fu curățit. Și cum husarii aveau intențiunea ca să distrugă linia fe­rată, în imediată apropiere a satului și să ducă șinele in ascunzători. Ploaia care cădea cu putere înăbuși zgomotul produs de lucrările pentru distrugerea liniei. Căpitanul ședea in ospătărie cu vî­­ce-vagmistrul de Bergen și sub­ofițe­­rul Hansen și studia harta. „De aici, zise el, sunt 5 km. până la lloyen. In curând vor fi orele 2. Dacă vom călări cu cea mai mare precauțiune, pentru ca să evităm de­tașamentele engleze puse acolo pen­tru asigurarea liniei ferate și vom desființa după putință posturile lor, vom putea să fim pe la orele 4 lângă Hoyer și în acest interval vom fi dis­trus linia ferată, d-ta vice-vagmis­­trule, vem pleca cu 15 oameni, in di­recțiune spre Norregaard și veî dis­truge linia între această localitate și Tondern, în­cât se poate mai multe locuri. Sub­ofițerul Hansen te va în­soți. Mai bine ar fi ca să-ți împărți detașamentul d-tale, când veî ajunge lângă linia ferată și vei opera în două direcțiuni. Alegeți acum­­ oameni din escadron și apoi pleacă cu Dum­­nezeu . Era trecut de ora două și jumă­tate. Ploaia aproape încetase. Micul detașament de husari trecea d-a lungul colinei de nisip, pe care Niels dor­mise o noapte întreagă de vară. A­­colo se afla Immenhof ca o umbră în­tunecată în noaptea cenușie, care în­cepu în­spre est să se lumineze slab. — Firește că la Bargenhof șed en­glezi, zise vice-vagmistrul Kurt de Bargen. Dar trebue să încercăm la Immenhof. Ce zici tu Niels ? Sub­ofițerul descălecase și mergea pe jos. Acum el ajunse la gardul grădinei. Poarta era deschisă ca în­tot­deauna. Ușa casei era încuiată. Niels trecu cu pași ușor­ pe lângă curtea părintească. După aceea el se duse la grajdurile cari erau la o parte. Ele insă erau goale. Involuntar el ișî strânse pumnii de mânie. Vitele fru­moase — mândria și bucuria sa — le luaseră afurisiții de englezi. El mul­țumi lui Dumnezeu, că cel puțin el scăpase caii. O liniște mare domnea in curie. Atunci Nieh ciocăni în ușa din dos. El auzi cum inlăuntra începu să la­tre câinele—cu un glas înăbușit, mâ­­râind—Phylax­­ strigă el cu precau­­țiune. La acesta vorbe câinele sări pe ușă și începu să sgârie cu labele mârâind: „Mă cunoști, cățelule ? zise Niels râzând“. Intr’un colț se aflau rezimațî parii pentru fasole. Cu unul dintre aceștia Niels ajunse la fereastra de d’asupra și ciocăni: „Tată, strigă el cu o voce •pe jumătate, deschide, eu sunt. Niels este aici“. Fereastra se deschise. Țăranul își vîrs capul afară. „Cina este acolo ! Tu ești Niels ! Capul dispăru și imediat după a­­ceia se deschise ușa. — Vino înăuntru Niels. — Nu, tată, n’am vreme, dar te rog să-mi spui dacă la curtea Bargen se află englezi ? Sunt o mare mulțime. Un general și foarte mulți ofițeri. Afară de aceia sunt mulți călăreți cu lăncile care jefuesc întregul ținut. Nu ne-au lă­sat măcar un bob de grâu, nici se­cară, nici vite. — Știi tată, știți. Și o* este cu calea ferată ? Bătrânul începu să povestească. la Norregaard, în Ahel și Gau­chuns — localități pe ambele părți ale liniei ferate,—englezii aveau vedete, și în­ cursul nopței patrule călări inspectau d’alungul linia. Câte­va sentinela stateau direct lângă traseul căii fe­rate. „Cei de dincolo“—ei arătă cu degetul unde stau carpenii — și-au­ construit colibi. Cea mai apropiată sentinelă stă in dosul cantonului la o distanță de 409 de pași. Ei acum o țin de oare­ce aă nevoi. La re­vedere, tată­l La revedere Niels. (Va urma). Lipsa ia și scumpirea chiriilor ln Capitală (Urmare.—Vezi numărul de ori) Ultimul cuvânt al științei hotărăște construirea caselor de beton armat. In America felul acesta de construit a luat o desvoltare foarte mare. Se construesc acolo case așa de înalte (până la 24 etaje) care se și numesc „zgârie nori“ și sunt așa de mari că permit a locui intr’însele mii de oameni. Aceste construcții s’au găsit practice pentru că pot satisface marea aglomerație a populației din centrele orașelor. Și, pentru că la noi vi­­ață capita­luri mari streine lipsesc,­­iar dobân­zile sunt urcate, cred că ar fi cu ne­putință construirea unei societăți care să poată plasa zeci de milioane într’o așa de mare întreprindere. De aceia, soluția cea mai simplă și mai prac­tică ar fi să se constituiască o socie­tate de construcții cu capital suficient, pusă sub protecția și la dispoziția primăriei Capitalei. Această societate să înceapă a construi edificii mai în­­tâi­ pe stradele unde aglomerația po­pulației este mai mare. Și pentru reușita acestei însemnate întreprin­deri, cred că societatea Creditului funciar Urban­ București putea servi ca temelie la ridicarea societății de construcții. Afectându-se în primul rang toate edificiile ce se vor construi, cred că își va retrage 50 la sută din banii angajați în construcții. Cât pentru rest, să se emită titluri de posesie provizorie, asigurând­u-se valoarea lor prin inscripții ipotecare de al H-lea rang, în imobil construit. Jumătate din aceste 50 la sută ti­tluri, adică 25 la sută, să se cumpere Administrația comunală iar rest­ul de 25 la sută să le ia asupră­ șî socie­tatea de construcții. La titlurile ipo­tecare de posesie provizorie se va îm­părți ca dividente­, banii ce vor re­zulta din venituri, achitându-se mai întâi­ cheltuelile Administrației și ratele la Creditul Urban. Titlurile de posesie provizorie pre­cum și imobilele să fie transmisibile, vânzarea imobilelor să se facă prin anularea titlurilor de posesie provi­zorie. Imobilele cu expirat privilegiu la Creditul Urban, vor intra de drept în posesia deținătorilor de titluri ipo­tecare rangul al II-lea, adică în mâi­­nele celor cu titluri de posesie pro­vizorie, împărțeala între ei—dacă sunt mai mulți—se va face conform cu legea eșirei din indivizie. Prin procedarea aceasta socotesc că fondurile de care va dispune societa­tea vor fi fără limită așa că orașul va ajunge să corespundă nevoilor po­pulației și se va înfrumuseța în scurt timp. Neluându-se măsuri serioase de în­dreptare, lăsând orașul a se întinde înfășurându-se din ce în ce mai mult cu șandramale și cu mahalale mur­dare ar fi o greșală condamnabilă din toate punctele de vedere și higienic și economic pentru finanțele comu­nale și estetic. In toate orașele mari din occident există populație săracă, dar case cu aspect așa de murdare și sărăcăcios nu există. Așa­dar, dacă Administrația Capi­­talei cu adevărat este hotărâtă a veni în ajutorul populației, și a înfrumu­seța tot deodată și orașul — care tre­bue să reprezinte mândria țării noas­tre—nu va putea realiza ceea ce ur­mărește decât ținând seamă de cele ce s’ai­ mai arătat. 4) Limitându-se raza de întindere a Capitalei. 2) Regulamentându-se î­n a­f fa­r­e­a construcțiilor pentru a corespunde tre­buințelor unei populațiuni cât de dese fără ca orașul să se esti­mdă mult. 3) Crearea unei societăți pentru a construi case mari în felul cum se construesc în orașele populate din oc­cident. Numai așa se va preîntâmpina ne­voia populației pentru timpuri înde­părtate iar sarcina Administrației co­munale nu se va mai îngreuia, căci va fi scutită de a tot lucra fără pre­get la canaluri, conducte de apă, pa­­vage, trotuare, lămpi etc., traversând maidane și kilometri de strade nepo­­pulate, de pe urma cărora Casa co­munală nu încasează nici cel puțin sumele necesare întreținerii lor, iar pentru a putea face față acelor chel­­tueli, să fie silită a grămădi impozite peste impozite asupra imobilelor din raionul I­iü și al II-lea, disperând pe proprietari și descurajând pe amatorii de a construi. Se va zice poate că legile și regu­lamentele comunale nu permit între­buințarea fondurilor în lucrări de fe­lul acesta. Legile și regulamentele sunt defecloase ori necomplecte din momentul ce se opun la înfrumuse­țarea orașului și înlesnirea popula­­țiunei și în acest caz urmează a fi modificate spre a corespunde cerințe­lor timpului. Ap. I­. Mirea consilier comunal.—C.­Lung, intrunirea dsSa «Sciîâasla Musisticare» Eri, d. a., cercul „România Mun­citoare“ a ținut o întrunire relativă la votul universal. Primul orator Marinescu arată sco­pul acestei întruniri: citește o tele­gramă de aderare din partea munci­torilor din Pitești. Expune apoi modul de a vedea al muncitorului în privința votului u­­niversal și a scumpirei alimentelor. Muncitorii putem zice că nu au dreptul de vot, căci clasele stăpâni­­toare au avut grija să facă așa ca să aibă numai ei totul și muncitorii nimic. Pentru aceasta, deci, muncitorii trebue să lupte ca să înlăture tira­nia acestei clase. Facem o­ comparație intre muncito­rimea de aer și cea din Bulgaria, unde muncitorii se bucură de toata drepturile politice. Arată că stăpânitorii din țară îm­preună cu cei din Ungaria av.în» 4»

Next