Universul, februarie 1910 (Anul 28, nr. 30-57)

1910-02-01 / nr. 30

INUNDAȚIILE DIN PARIS. Prăbușirea caselor din str. St. Honoré, din cauza inundațiilor subterane Calendar pe anul 1910 Ortodox Duminecă, 31 Ianuarie. — S-ții Doc­tori fără de argint Chir și loan Catolic Duminică, 13 Februarie.— Beningul Răsăritul soarelui 7.22. Apusul 5.38 București, 31 Ianuarie Vamsa isi csmua In numărul 12 al „Curierului băncilor populare din România“ unul dintre cei dintâi inițiatori ai societăților sătești pentru vânzarea în comun, d. St. Moră­­rescu, vorbește despre greutățile pe cari le întâmpină aceste aso­ciații. După d-sa, una din cauzele de căpetenie care împiedică răs­pândirea și propășirea unor ast­fel de asociații, e lipsa de credit suficient la micii noștri cultiva­tori. De aceea înflorește ruginitul și păgubitorul schimb în natură, care cu greu­ se va desființa, o dovadă încercările nereușite. Nevoia și deprinderea îl fac pe țăran să țină la acest sistem ruinător. „Țăranul nostru — zice d. Morărescu — nu e deprins ca după strângerea recoltelor să-șî oprească cantitatea strict nece­sară consumațiunea propriei fa­milii până la viitoarea recoltă, iar prisosul să-l vândă tot, o­­dată, prefăcându-l în monetă, în care să recurgă ori de câte ori va avea nevoe. El î­șî vinde recolta treptat, treptat, pe mă­sură ce nevoile îl constrâng și numai în limitele satisfacerea acelor nevoi, ceea ce e și mai pă­gubitor unicei gospodării. In­co­lo, pentru trebuințe mai mici pentru lucruri de prima necesi­tate, dar de mică importanța, cum—de pildă, gaz lampant, sa­re, etc., el nu mai vinde recol­ta, căci i se pare mai complicat să-și vândă productele și apoi cu banii prinși pe ele să-și cum­pere ce-i trebue, ci preferă schimbul în natură, ce i se pare mai simplu: „Dacă s’ar deprinde—și asta nu se poate face într’o zi—două —să-șî vânză odată tot prisosul de recoltă ce trece peste consu­mul familiei sale, și dacă și-ar da seama de ce folos ar avea din faptul când s’ar vedea în pose­sia unei însemnate sume de bani proveniți din vânzarea prisosu­lui de recoltă, precum și din în­trebuințarea monetei ca mijloc de­ schimb, având și credit larg la băncile populare, de­sigur, în câțiva ani schimbul în natură ar înceta de la sine. „Dar din nenorocire nu întot­deauna băncile noastre acordă micilor producători credite sufi­ciente și aceștia, neputând aș­tepta până la recoltare, sunt, ne­voiți a-și angaja cu anticipație recolta, iar când sosește epoca vânzărilor în comun, el numai au­ ce vinde. Și lipsa de încredere pe care unele bănci populare o manifes­tă către țărani prin restrângerea și limitarea creditului, nu e cu nimic justificată. De când fiin­țează băncile populare și până azi, nici un debitor, dar nici fi­nul, nu și-a tăgăduit datoria“. In starea de lucruri de astăzi, de­oarece­­ sătenii nu pot aștepta cu vânzarea recoltelor până ce toți isprăvesc de treerat, d. Mo­­rărescu propune ca, pe măsură ce s’a treerat, tovărășiile de vân­zare să organizeze în cete, pe ca­lități, pe țăranii cari vor să vân­dă, sub conducerea unuia din cel mai desghețate dintre ei, să in­tre în tratative cu unul din ma­rii cumpărători de pe piața cea mai apropiată și să facă vân­zarea. Cheltuelile făcute cu contrac­tarea, predarea și lichidarea u­­nor ast­fel de operațiuni, s’ar putea acoperi printr’un modest comision la suta de lei. Mijlocul propus pare practic și ar trebui încercat. PROBLEME SOCIALE CONTRACTUL UNICEI Reglementarea amenzilor Cine nu știe cu­ câtă ușurință se aplică amenzi muncitorilor, pentru o vină sau alta ? O face și patronul, dar o fac mai ales supraveghetorii din atelier, cari n’au nici un scrupul. De multe ori răzbunarea acetora con­tra cufărul sau cufărul munci­tor, este singura pricină a amen­zilor, cari adesea se ridică la sume însemnate ce întrec sala­riul zilnic. Și ceea ce este mai important, este că aceste amenzi în majoritatea cazurilor, intră în punga patronilor, fapt care constituie­­ negreșit un îndemn la aplicarea lor pe o scară cât mai întinsă. In alte țări mai înaintate,­ în ce privește rezolvarea probleme­lor sociale, s’au luat încă de multă vreme măsuri contra abuzului ce se face cu aplicarea amenzilor. Mai mult chiar, acolo s'a ri­dicat și chestiunea de a se inter­zice complet amendarea munci­torilor, nu numai fiindcă pro­cedeul este neuman și nedemn de a fi aplicat de la om la om, dar mai ales pentru că este contra principiilor de drept, a­­menda fiind considerată, de unii ca o confiscare a salariului. In 1­392, guvernul francez a cerut Parlamentului votarea u­­nei legi în scopul acesta. Ca­mera deputaților a consimțit, nu însă și. Senatul. Maturul Corp din Franța nu și-a dat consimțimântul pentru 2 motive. Mai întâi, pe considerațiunea că amenzile n’ar constitui o con­fiscare a salariului, ci „o clau­ză penală pentru neexecutarea unora din condițiunile contrac­tului de muncă“; al doilea, fiind­că i-a­ fost teamă ca nu cumva interzicerea amenzilor să produ­că rezultate rele, tocmai pentru muncitori. Patronul, lipsit de acest mijloc de pedeapsă, ar pu­tea recurge la un altul și mai grav, care este concedierea sa­lariatului. Dar dacă până acum, nu s’a ajuns încă în suprimarea cu desăvârșire a amenzilor, s’a fă­cut însă un pas serios în aceas­tă direcțiune, căci mai pretutin­deni s’a reglementat aplicarea lor. S’a pus cu chipul acesta o stavilă puternică contra abu­zurilor din trecut. Reglementarea amenzilor este pe punctul de a fi introdusă și la noi în țară, căci a­ fost prevă­zută în proiectul de lege pentru contractul muncei. După acest proiect, orice ate­­lier, fie că ar aparține indus­triei private, fie că ar aparține autorităților publice, din mo­ment ce are cel puțin 10 munci­tori, trebue să aibă un regula­ment de atelier. In acest regula­ment se va arăta, între altele, cazurile când se pot pronunța sau nu amenzi, cari se vor in­casa pentru casele de ajutor ; cutimea amenzilor, care nu pot trece pe fiecare zi peste una a cincea din salariul zilnic,­ cu re­zerva pentru inspectorii muncei de a putea anula amenzile rău­ pronunțate, cu apel la minister din partea­­ șefului intreprinde­­rei. Muncitorii se pot adresa ministerului contra amenzilor. Orice ni s’ar spune, aceste dis­­pozițiuni constituesc un progres foarte mare față de trecut, un progres mai însemnat ca în multe țări din cele mai înain­tate. Credința noastră este că în această împrejurare s’a făcut tot ce s’a putut face pentru mun­citori, fiind date nu numai con­dițiunile noastre de muncă, dar chiar și măsurile ce s’au luat a­­iurea în acelaș scop. Avem o singură obiecțiune de făcut. In proectul de lege pentru contractul muncei, nu se pre­văd anume cazurile când se pot sau nu pronunța amenzi, ci se hotărăște numai ca aceste ca­zuri să se arate în regulamen­tele de atelier, ce se întocmesc de patron. Este adevărat că a­­ceste regulamente, ca să poată fi puse în aplicare, trebue să aibă mai întâi aprobarea minis­terului de industrie și comerț, așa că această autoritate—ne în­chipuim cel puțin—va avea gri­ja să hotărască cât mai bine cari trebuie să fie aceste cazuri de amendare pentru muncitori. Totuși ar fi fost mai nimerit dacă ele ar fi fost stabilite chiar prin lege, dacă nu în mod amă­nunțit, a­poi cel puțin sub for­mă de principiu. Și principiul acesta s-ar putea formula ast­fel: Muncitorul nu trebie să fie a­­mendat de­cât în cazul când ar pricinui, producțiunei un preju­­diciu­ material. Motive de amendare se pot găsi sute și mii, dar echitabil nu este de­cât acesta. Reglementarea amenzilor mun­citorilor și limitarea zilei de muncă, de care ne-am ocupat, constituesc două reforme salu­tare, alăturea de altele câte­va încă, din proiectul de lege pen­tru contractul, muncea. Se gă­sesc însă în acest proiect și ui­nele dispozițiuni care tind să dea deslegare la probleme ce în economia politică și cea so­cială­­ sunt considerate ca inso­lubile. Și după cum am arătat și vom mai arăta, încă pe cele bune, tot așa vom căuta să scoatem în evidență și pe cele pe cari noi le credem ineficace. Gh. Ghristodorescu. CURIERUL JUDICIAR (TRIBUNALELE CIVILE) Provest­­iriî l. Hid­soscu­ pro­prietarul uii așa zis­u­lu­i Luvru Se știe că tribunalul,Ilfov condam­nase în lipsă la 1 an lui­. închisoare pe I. Moisescu proprietarul magazinului «Luvru» din Capitală, ca fiind agent provocator al fraudelor de la vama­­postă. Contra acestei­ ședințe s’a făcut o­­poziție care s’a judecat de­ secția I a tribunalului. Au pledat din partea lui MoisesBu­d­nic advocat! B. Mișir, I. G. Saita și Cernea. Tribunalu! făcând divergență, a dis­pus ca procesul să se judece din nou­ la 2 Februarie de către întreg com­plecte!­­.tribunalului. ~ Nenorocirea din Biineasa (Ilfov) Locuitorul Nicolae­ Nedea, din Bă­­neasa (Ilfov), ducându-se dri dimi­neață în grajd spre a da fiii .cailor, a găsit pe un fiu al său, numit La­să­r, mort în iesle, iar peste­ cadavru era răsturnat cu­ picioarele în­ sus un cal. Nu s’a putut constata cum a că­zut calul în iesle. Neexistând nici o bănuială asupra morții copilului,­parchetul a autorizat înmormântarea. raUXJBMHE» , POLITICA EXTERNA ALEGERILE DIN ANGLIA Alegerile s’au terminat. Votu­­­rile alegătorilor s’afi repartizat precum urmează: Liberalii au 273 scaune, conservatorii 271, partidul lucrătorilor 42 și irlan­dezii 84. In ce privește majoritatea, li­beralii vor avea-o, pentru că a­­tât în chestia bugetului, cât­ și în chestia lorzilor, irlandezii și lucrătorii vor vota cu dânșii. Dar­ nu e mai puțin adevărat că din punctul de vedere moral li­beralii au suferit o înfrângere.­­ Orice s’ar spune, cu 3—4 voturi mai mult de­cât conservatorii, liberalii nu vor avea tăria să ducă înainte cu aceeaș energie­ politică ce au­ întreprins-o îm­­politica ce au întreprins-o în­­neî acțiuni­ democratice înain­tate. Și afară de aceasta este displăcut pentru guvernul libe­ral ca el să depindă de voturile lucrătorilor și ale irlandezilor căci dacă este sigur că nici lu­crătorii nici irlandezii nu îi vor precupeți concursul când va fi vorba de budget sau de lorzi este încă și mai sigur că asupra unei serii întregi de chestiuni, nici lucrătorii nici irlandezii nu vor mai consimți să sprijine pe li­berali decât întru atât întru­cât ei le vor încuviința cererile ce le vor formula în anume ches­tiuni sau în anume situațiuni. Bine­înțeles nimeni nu’și făcea iluzia că liberalii vor putea păs­tra cele 100 de voturi de majo­ritate ce aveau în trecutul Par­lament. Erau mai multe motive care se impotriveau acestui lucru. In primul rând majoritatea pe care liberalii o aveau în ultimul Parlament era o majoritate ab­solut anormală. De la 1832 adică dela votarea vestitului „Reform Bill“ nu se mai văzuse nici un partid care să aibă o asemenea majoritate. Ea se explica prin faptul că partidul unionist fiind de peste 15 ani la putere opinia publică sătulă s’a îndreptat cu o covârșitoare majoritate în­spre liberali. In al doilea rând lupta nefiind o luptă obișnuită ci o luptă de viață și de moarte pentru lorzi și în genere pentru toată clasa avută din Anglia, era firesc ca ei să facă­ o sfor­țare desperată, să concentreze toate forțele și toate mijloacele de care dispuneau. Și lorzii ori­cât­ de anacronică ar fi situația lor au încă la îndemână nume­roase arme. Aproape toată pre­sa este în mâinile lor, marile instituțiuni financiare, credite d­ particular și­­ public, afacerile, drumurile de fier sunt în pute­rea lor. Și în fine lorzii mai continuă să mai aibă și o puter­nică influență morală. Căci ori­ce s’ar zice această clasă spre deosebirea altor clase cârmui­­toare și-a exercitat rolul social. In asemenea condițiuni e firesc ca lorzii punând în mișcări toți acești factori ai puterei și ai prestigiului lor să fi obținut mai multe voturi decât ar fi obținut în vremuri normale. Totuși, ni­meni nu se aștepta la un astfel de succes pentru conservatori. Cum se explică? Sunt două cauze: întâi liberalii au­ suferit pierderi de orice fond, de patru ani la putere, ca orice guvern au provocat nemulțumiri, au dat naștere la decepții și popu­laritatea lor a scăzut, și a doua cauză stă în faptul că Anglia nu se prea ocupa așa de mult precum o credea guvernul de chestia budgetului și a lorzilor. Marele învățământ al acestor alegeri este că poporul englez nu iubește pe lorzi, nu ad­mite, supremația C­a­m­erei ereditare asupra Camerei Comu­nelor, dar că în definitiv el so­cotește această chestie ca o ches­tiune secundară. Ceea ce îl preocupă în adevăr, într’un cu­vânt problemul pe lângă care toate celealte dispar pentru el­e problemul protectionismulu­­­ și al liberului schimb. Și toc­mai fiindcă aceasta, este azi preocuparea de căpetenie a na­țiunei engleze, lorzii au făcut o mare greșală din punctul lor de vedere, opunându-se cu atâta înverșunare budgetului d-lui Lloyd George. Dacă ei s’ar fi măr­ginit să desaprobe budgetul dar­­ ar fi votat cum le-a și cerut-o unul din cei mai luminați din­tre dânșii, Lord Rosebery, el nu s’ar fi făcut odio și ar fi păstrat privilegiile lor și peste un an când termenul legal de durată a fostului Parlament expiră, _a­­legerile s’ar fi făcut pe chestiu­nea protecționismului necom­plicată de alte chestiuni lătu­ralnice ca chestia lorzilor și de­sigur că verdictul națiunei ar fi fost­ atunci și mai favorabil pro­­tecționismului de care sa leagă de fapt­ adevăratele și marile lor interese de clasă. Pe când așa ce au câștigat ? N’au putut împiedeca pe liberali să treacă budgetul. Au­ ciuntit puterile Camerei Lorzilor. Au pierdut popularitatea de care se mai bu­curau. Au silit pe­­ liberali să dea irlandezilor de voturile că­rora au­ nevoie. Home Rulul lucru care nu le poate conveni și au­ întârziat isbânda protec­­ționismului pe care o doresc cu atâta­ tărie. Iar Anglia e osândită să trea­că prin câțiva ani de nedume­riri. Forțele care o compun sunt împărțite la tabere aproape ega­le. Ca să facă un pas mai hotă­râtor, fie în­spre dreapta, fie în­spre stânga, va­ trebui o nouă consultațiune națională căci la urma urmei aceste alegeri au dat sumei mai mult indicațiuni asupra celor ce ar voi poporul englez, decât adevăratul verdict asupra marelui problem ce era chemat să hotărască prin votu­rile lui. I. G. D. CONGRESUL LUCRĂTORILOR IN LEMN SI MOBILE Ședința de dimineață In­ sala cercului ,,România Munci­­oare“ din Capitală s’a descins ieri­toare“ din Capitală s’a deschis ier la orele 9 sura. dim., congresul orga­nizat de „Uniunea lucrătorilor în lemn și mobilă din România“. Asistă un număr f­oarte mare de delegați ve­­niti din toate orașele țării. Formarea binroului Se procedează la validarea manda­telor delegaților și la constituirea bin­­roului congresului. D. I. C. Frimu declară congresul deschis și anunță numărul de dele­gați veniți. Se constituie binroul din d-niî. I. C. Frimu, președinte și A. Sando-Jași, secretar. Raportul asupra Uniune­ D. Frimu face o dare de seamă asu­pra mersului Uniunei până în pre­zent. Scopul Uniune­ e de a atrage în mișcarea sindicală pe toți lucrătorii din industria lemnului. Vorbește de sindicatele cari au aderat la această mișcare. Anunță adesiunea sindica­tului tapițerilor din Capitală, își exprimă regretul că sindicatul din Iași nu s-a afiliat și el la Centru și susține că acest sindicat o să se a­­filiese când nevoile îl vor împinge la aceasta. Anunță că se vor modifica statutele în scopul ca, în locul­­ cotei de ,2 la­ sută, toate fondurile sindicatelor afi­liate să se considere ca fond general al Uniunei sindicale. Roagă pe delegați să facă rapoarte asupra organizațiilor ce reprezintă. Rapoartele delegaților D. Stoianovici, care reprezintă or­ganizația de breaslă din Galați, afi­­liată la Uniunea sindicalii, face o dare de seamă asupra mișcării locale. In primele luni ale lui 1907, sindicatul număra peste 700 membri. Vorbește de măsurile luate de autoritățile din Galați și susține că ele au­ adus dis­trugerea mișcărei sindicale din loca­litate, în urma marei greve generale de acum trei ani; totuși sindicatul fabricilor de lemne numără foarte mulți membri azi, iar sindicatul tâm­plarilor are iarăși un număr foarte mare de membri. D. Petre Georgescu-Ploești face ra­port asupra organizațiunei locale. Spune că greva­ din Ploești a dat muncitorilor localnici mai multe re­forme. Astăzi sindicatul numără foar­te mulți membri și numărul lor va crește mereu. D. V. Marinov-Ploești completează amănuntele date de oratorul prece­dent asupra organizației din Ploești, făcând un istoric complet de la înfiin­țarea ei și până în prezent. T­. Gh. Mar­iică susține că sindica­tul tapițerilor din Capitală nu prea merge bine din pricină că majoritatea lucrătorilor din această ramură e for­mată din streini. Sindicatul e afiliat la „Uniunea internațională a tapițe­rilor“ și dacă nu s’a afiliat la Uniu­nea din București , din pricina cotei. T­. I. C. Frimu citește raportul a­­supra mersului organizației din Iași, ce se va afilia la comisi­unea genera­lă a sindicatelor și la Uniunea sindi­cală. D. Tănăsescu face raportul asupra organizațiunea din Capitală. Sindica­tul s’a înființat în 1905 când s’au în­scris un număr foarte mare de lu­crători. Vorbește de greva din 1906 a sutelor de lucrători în­ lemn și mo­bilă din Capitală. Greva a durat pes­te opt săptămâni și­ această­ grevă a contribuit mult la propaganda sindi­cală.. Numărul actual al membrilor este de 1149 în sindicatul din Capitală. Propune centralizarea fondurilor și constituirea lor într-un fond general al Uni­unei. Se aprobă rapoartele citite până a­­cum­. Agitația și tactica mișcăreî I­. G. Oprescu vorbește de tactica mișcărei, amintind de greva de la fabrica Emanuel la care s’a asociat și sindicatul lucrătorilor din Stutt­­gardt. Dă ca pildă organizatiunile sin­dicale din Germania și îndeamnă pe congresiștî ca să lupte in orașele noi* pentru constituirea muncitorilor în sindicate. D. Frimu indice ședința de dimi­neață prin câteva cuvinte de îndemn la organizarea sindicală, și își expri­mă regretul că delegații n’au adus anchete supra modului cum sunt tra­tați în fabrici și în ateliere muncito­rii din localitățile respective. Ședința se ridică la orele 12 anun­­țându-se cea viitoare pentru orele 2 d. a. Ședința de după amiază Ședința se deschide la orele 3 d. a. Se votează următoarea rezoluțiune: REGELE LUMEI mare romasa senzațional­­ie GASTON LEROUX PARTEA A DOUA Căsuța din str. Sălciilor XI Marca ospătărie de la Mapamond —Pleacă! Uite-l că vine! Pas­cal era deja departe; spionul său­ ajunsese în mijlocul pasa­­giului, când fata cu capul gol îl opri, sub un felinar­, ea era tâ­nără și frumușică. — Micuțul meu, nu mai aler­ga, că nu o să-ți întâlnești pe frumoasa ta ! De­odată alte trei femei îl înconjurară în jurul fe­linarului, râzând și glumind cu el.—Timbra,­­furioasă ,că nu­ poa­te scăpa de ele, o făcu boacănă., •<*f &e atinse puțin, dar foarte puțin de cea mai frumoasă din ele .—eu, dar ce vrei, nu se atin­ge nimeni de o ferice ! Atunci, fata începu să facă gălăgie, să strige și iată că începe a se ivi din câte un colț câte un individ spre a-î lua apărarea. ■— Ce voești cu d-na ? întrebă o nouă umbră pe u­n ton care nu cerea răspuns, de­oarece pri­ma umbră nu răspunse nimic, dar scoase un revolver de sub manta. Cele trei femei începură să țipe , dar înainte ca revolve­rul să aibă vreme a se ameste­ca în conversație o lovitură de baston, venită, nu se știe de un­de, isbi jucăria care căzu la pi­cioarele mitocanului care insul­ta femeile. Necunoscutul voi să-și ia ar­ma de jos, dar un picior era de­ja pus peste el, și se văzu de­o­­dată înconjurat de o jumătate de duzină de indivizi cu figuri de tâlhari. Lucru ciudat,­ și care păru foarte amenințător ne­cunoscutului, toată lumea tăcea acum. Umbrele tăcute păreau­ că așteaptă un o­velin, un semn, pentru a se arunca asupra lui. Ar fi voit să strige, dar cu sigu­ranță ar fi fost pierdut. Nu ar fi eșit, vin din mâinile lor. De­odată i se păru, la lumi­na felinarului, că câte­va din a­­cele umbre nu-i erau necunos­cute. — A­­voî! dar astă seară lu­crați pentru Regele vostru? Atunci se produse puțină e­­moțiune printre umbre, văzân­­du-se recunoscuți și cea­ dintâi umbră care vorbi, zise : — Se poate­ clar tu o să ne spui cuvântul ele trecere, dacă mai vrei, să scapi cu viață. Necunoscutul se dete puțin în­apoi, dar fu iarăși prins între toți ca într’o închisoare, bărbați și­ femei îl atingeau, îl fineau­, se crezu pierdut, căci nu știa cuvântul că o trecere. .. Dacă ai auzit vorbindu-se de l­egi!, treime să știi că m­i-i plac spionii, zise unul din­ ei, ca­re părea a se fi șef. — Ucide-l! zise tânăra feme­iușcă cu o voce de înger. Nu cu­noaște cuvântul de ordine, și recunoaște pe cât­i­va din noi, atunci ești pus! Da înainte de a’l răci să-i vedem fața!.. Atunci îl duseră­­ sub felinar. Șeful a­­cesta era un drac slab ca Don Quichotte. Îl ridică pălăria, îl privi în nas, și cu toată barba lui stufoasă și falsă îl recuno­scu, căci de­odată, întorcându­­se către toți ceilalți domni și doamne, le zise: — Ștergeți-o ! Toți se depărtară, fără un murmur, și dispărură, făcân­­d­u-se nevăzuți în umbra noptei. Când fură singuri, șeful cel mare și slab zise prizonierului său: — D-ta ești, d-lo Dixmer! — Eu sunt, Labă-de-gâscă! — După cine te luase și, d-le Dixmer?­­— Nu știu, rău! răspunse a­­gentul de poliție, și tocmai pen­tru­ a afla,­­mă luasem după el. — De unde venea? — De la Mapamond. — A­­a! de la Mapamond? Trebue sa fie vre­un persona­giu... căci are toate cuvintele d­e trecere, așa că trebue să te su­pui, ca însuși regelui... și d-ta d-le Dixmer nu ști nici un cu­vânt de trecere, ceea ce nu ar însemna nimic,—dar ce e mai rău,—e că ori­unde te-am­ în­tâlni — trebue să te tăem ca pe un câine! ... D-ta, așii deja afișat in... — In Catacombe? — Da... trebue să ști pentru ce... Avuse și noroc că dăduși peste mine astă seară... îmi da­torezi viața!..D-le Dixmer!..să nu uiți!... Poftim! Păstreazățî fia­cru. Și. Labă de gâscă Îi bate revol­verul. I.uT. Dixmer nu-i venea să creadă, atât era de turburat, și nu găsea de zis nici un cuvânt. — Ascultă, reluă Labă de gâs­că , sunt lucruri pe cari nu ți te pot spline sub cerul limpede, și apoi nu avem­­ nici scaune aci! Vino, fără teamă, poimâine seară, la îngerul păzitor, nu o să­ fim prea mulți, dar o să a­­jungă pentru ce avem să ne „Congresul, în privința agita­ției și tacticei, recomandă orga­nizațiilor în lemn și mobilă să ducă o­ propagandă cât mai ac­tivă în contra corporațiilor și pentru organizarea tuturor lu­crătorilor ce țin de Uniune. „Propaganda pentru organi­zare trebue să se întindă și asu­pra lucrătorilor din fabricile de cherestea și întreprinderile fo­restiere. Toți salariații ce lu­crează în lemn, cu lemn și la lemn să se găsească în organi­zațiile lor de clasă. „In acest scop, organizațiile ce compun Uniunea sunt invi­tate a urma tactica indicată de Uniune, pentru gruparea la un loc a tuturor robilor ce trans­formă lemnul în aur“. Modificarea statutelor D. I. Doțescu vorbește în ches­tia modificărea statutelor, în partea privitoare la centraliza­rea fondurilor sindicale într-un fond general al Uniunei. D. P. Georgescu-Ploești spune că organizația din Ploești ad­mite în principiu această modi­ficare, dar asupra punerea ei în practică face unele rezerve. D. Marinică face unele obiec­­țiuni în numele sindicatului ta­pițerilor din Capitală. Se naște o discuție contradic­torie între mai mulți delegați a­­supra acestei chestiuni. D. Oprescu susține că rostul centraliză­rei e apărarea sindi­catelor mai slabe, de­oarece nu toate sindicatele au aceleași ne­voi în acelaș timp. D. Frimu blamează teama­­ streinilor de a intra în mișca­re și le cere mai mult entusiasm și mai multă nepăsare de legea expulzărilor, pentru că Româ­nia nu-și mai poate bate joc de dreptul internațional. D. Stoianovici spune că sindi­catul tâmplarilor din Galați ad­mite afilierea la Uniune, dar e contra centralizărei fondurilor. Se votează articolul privitor la centralizarea fondurilor așa cum a fost propus de biuron. Se votează mai multe articole din statut cu modificările pro­puse de delegați. Se citește o telegramă de îm­bărbătare primită din T.­Seve­­rin. Se dă însărcinare noului co­mitet ca să coordoneze ast­fel punctele din statut în­cât să al­cătuiască un tot bine armonizat. Se votează, următoarea Rezoluțiune „Congresul constatând că ac­tualul statut suferă în ceea ce privește aranjarea articolelor și redactarea lor și având în ve­dere că aceste modificări nu se pot face acuma, dă însărcinare comitetului „Uniunea” ca, la o nouă imprimare de statute, să facă toate îndreptările și aran­jările necesare. Congresul mai dă autorizație comitetului „Uniunea“ ca, atunci când va apare un ziar sindical sau o foae de breaslă, să se ridi­ce cu 5 bani cota pe săptămână în schimbul căruia membri or­­ganizațiunei vor primi ziarul. Comitetul „Uniune!“ va regle­menta atunci modul de distri­buire a fonei și modul de plată al sindicatelor către administrația fonei Se procede la alegerea noului comitet al „Uniunea lucrătorilor în lemn și mobile“ și se procla­mă aleși d-niî: I. C. Frimu, T. Ditescu, G. Popescu, T. Tănă­­sescu și S. Marin. Congresul aduce omagii d-lui dr. Racovski hotărând să i se trimită o adresă de simpatie. Se aduce apoi elogii regretatu­lui Voicu Andreescu-Râurea­­nu, care a luptat mult în aceas­tă breaslă de lucrători. Congresul se închide la orele 6 seara de către d. I. C. Frimu­, care îndeamnă pe delegați să facă o propagandă cât mai în­tinsă pentru propășirea acestei organizațiuni generale a munci­torilor în lemn și mobile. L. I. .UNIVERSUL LITERAR­ Art. 5 care a apărut azi, cu­prinde următorul bogat sumar: La «Notele săptămânei­» Pic­tura bizantinii in Italia, și in România, de Benedetto de Luca ; Fruntașul clasei, de­ Roda-Roda, trad­, din nem­țește de J. Wagner ; Macarie Tsudra, trad. din Maxim Gorki (urmare); La « Viața di glumă» ; O limba necunos­cuții, de Costache (Mumiei Devadas), comedie indică, de Parasurama (urmare) , etc. Urmarea prea interesantului și sentimentulului roman Vis de dragoste; La «Galeria fi­­gurilor contimporane» ; D. profesor dr. Leonte­­ cu portret). Ilustrația întâiei pagine re­prezintă scena crimei unui co­pil din com. Lehliu (Ialomița). ■ IflYHSIL LITERAR* se vinde cu 6 bani in întreaga țară. ____DIJ MITOIILE COOPERAȚIEI R­IMIE­­­IS POPULARĂ REL „GILORTUL“-NOVACI (Gorj) in­ Lenins pentru săteni, diferite în­treprinderi. — Cuptorul bosniac și magic nămiii.—Palatul Popora­nii. — Cât câștigă țăranii ? Dar activitatea băncei, închi­nată exclusiv țărănimea, nu se mărginește aci. S’a dat săteni­lor un număr de circa 9000 m. c. lemne care putrezeau zadar­nic în pădure. Banca a încasat, 5971 lei 92, iar sătenii au pro­dus o marfă fasonată în canti­tate de circa 5000 m. c., pe care, socotind-o nu cu 40 tei m. c., cum e prețul în localitate, ci cu 30 lei m­. c„ dă un total de 150 mii lei, din care banca a luat 5971 lei 72, iar sătenii cel puțin 144.000 lei. Până acum s’a exploatat mun­tele Rânca , în verile viitoare se vor exploata pădurile din munții Plopu, Cerbu și Măgura. Banca a mai înființat o tovă­rășie de dogărie din care a câș­tigat până acum 15.000 lei. Ea a luat în întreprindere furnitura materialului pentru construirea podului de peste rîul Ciocadia, plătind munca sătenilor cu a­­proape 5000 lei, iar câștigul ei fiind de 2834 lei 74. Cuptorul bosniac și magh­năria. Pentru uscatul fructelor, al legumelor și al cerealelor, pen­tru prepararea de magiun în regiune, banca a­ început, în toamna anului trecut, construi­rea unui cuptor bosniac dublu pentru uscatul sistematic al fructelor și a unei magiunării. E de notat că, pentru îngri­jită conducere­a băncei, consi­liul de administrație răspunde solidar și nemărginit, față­ de orice operațiuni ar întreprinde banca. Cu un cuvânt în astfel de împrejurări și cu o astfel de si­tuație pregătindu-se azi banca „Gilortul“, nădăjduim că pro­gresele viitoare îi vor fi și mai frumoase, rolul ei și mai înseni­nat îi va servi și în viitor, ca și azi, de pildă atât băncilor po­pulare din țară cât și celor de peste hotare—după cum atât de lămurit se exprimă de inspector G. Dumitrescu-Bumbești în in­teresanta­­ monografie asupra acestei minunate bănci. Palatul Poporului Dar banca va începe în primă­vara aceasta construcția unui edificiu măreț care va contrasta izbitor cu modestul local unde banca și-a făcut primul ei zbor., 15- vorba de „Palatul Poporului“ care va costa aproape 50.000 lei și va fi prevăzut cu instalații de băi populare pentru săteni, a­­t­eneu­ pentru șezători, sală de lectură cu bibliotecă și tot ce se atinge, sub toate raporturile de viață socială a țăranului în toată coplexitatea ei viitoare. Dacă mai comitem indiscreția că banca va înființa la Tg.­.Tin o federală de consum pentru desfacerea produselor din între­prinderile ei, atunci e ușor de înțeles de­cât folos pentru țără­nimea de la noi e apostolatul tî­­nărului student , d. Dim. Bre­­zulescu, care a­ dat o strălucită pildă și celorlalți studenți uni­versitari. Dorința oricărui bun român e ca pilda băncei „Gi­lortul“ din Novaci (Gorj) să gă­sească o mare însuflețire între toți cooperatorii din țara noas­tră, L. Iliescu. SPORIREA SALARIILOR FU­­­N­C­Ț­ION­ARILOR C. F. Jl. Am spus la timp că s’a depus la Cameră un proiect de lege pentru sporirea țelurilor funcți­onarilor dela c. f. r. Dăm mai jos raportul comite­tului delegaților Camerei asu­pra acestui proiect: Dezvoltarea căilor noa­stre fe­rate dela răscumpărarea, lar în 1881 până astăzi, a fost, continuă și foarte repede. In 1881 erau 951 kilometri de exploatare; as­tăzi sunt 3186 k­m. Numărul că­lătorilor transportați a trecut în cifre rotunde, de la 968.700 în 1881, la 8.320.000 în 1908—1909. Tonele de mărfuri transportate au crescut de la 975.300 la 6 mili­oane 402.000 în acelaș interval de timp, iar veniturile brute de la 16.400.000 lei la 76 milioane 800.000 lei. Era firesc ca și numărul func­ționarilor să crească urmând sporirea traficului. In 1881 căile ferate aveau 1.689 funcționari definitivi și 3.223 provizorii sau în total 4.912. In 1908—1909 ele au avut 14.042 funcționari defi­nitivi și 7.757 provizorii sau 21.799 în total. Cerințele mereu crescând ale exploatării schimbând impor­tanța relativă a unor servicii, creind nouă categorii de func­ționari și mărind în acelaș timp personalul serviciilor, au făcut ca diferitele legi din 1883, din 1899, precum și aceea din 1894 a corpului teh­nic să nu mai co­respundă cu situația de fapt și cu importanța funcționarilor că­ilor ferate. Retribuțiunile fixate prin legi au fost aplicate numai parțial și îndreptările necesare s’au făcut pe cale bugetară. Pe de altă parte, era necesar să se reglementeze putința pentru funcționari de a înainta, din­­tr’un post într’altul superior, sau pentru cei ce au­ o vechime mai mari să-șî poată spori sala­riul fără a trece în alt post, fixându-se și stagiile necesare a­­cestor înaintări. Proectul de față regulează pe de o parte statul salariilor ac­tuale, iar pe de altă parte fixea­ză vechimele necesare pentru a trece de la o seafă la alta. Proectul îngrădește puterea administrațiunii la­ sporirea le­­furilor, iar pe de altă parte îm­bunătățește situația actuală a micilor funcționari. Comparând situația, ce se va creia personalului C. F. R., prin noua lege cu aceea ce rezultă din aplicarea bugetului actual și presupunând că în loc ca spo­turile de lofuri să se aplice gra­dat, în trei ani, s’a­r aplica chiar în budgetul anul­ 1910—1911, găsim următoarele cifre: Salariile personalului plătit lunar sunt anual de lei 17.480 mii; acelea ale personalului plă­tit cu ziua de lei 3.074.000; sau pentru personalul definitiv un total de lei 20.554.000. Pentru personalul auxiliar lei 2.420.000; pentru personalul de întreținere lei 2.835.000; pentru personalul de atelier lei 3.050.000. Total general tei 28.859.000. Sporul la personalul lunar ar fi anual de 755.495 lei; împărțit în o cifră de 17.480.000 lei; dă 4.30 la sută. Sporul la personalul zilnic de tei 132.186, împărțit la 3.074.000 lei de 4­30 la sută. Dacă considerăm­­ sporul pe categoria de funcționari el se descompune: 1) Pentru cei cu lefuri de la 750—2000 lunar, lei. 0 anual;.. 2) pentru cei cu lefuri de la: 700 lei la 450 lei, 2400 anual; 3) de la 450 lei la­ 300 lei, 14.280 anual; 4) de la 300 lei la 200 lei, 165.680 anual; 5) de la 200 lei în jos, lei 705.321. Total lei 887.681. Prin urmare puteți vedea că aproape tot sporul se duce la micii funcționari. spunem ; și apoi flueră și spuse fetei : — Lasă-1 Loloto, lasă-l să treacă pe bietul om, care nu vrea nici un rău­ nimănui, și care își cere toate scuzele. Dixmer zise apoi încet salva­torului său: — Mulțumesc Labă de gâscă ! Poimâine!... Și scoțând un of­tat lung, ajunse pe bulevard; a­­colo constată că trebuia să re­nunțe de a mai da de urma lui Robert Pascal, și după o aseme­nea baie, nu mai avea chef de­cât să se ducă să se culce, ceea ce și făcu. Cât despre Robert Pascal, scăpat de spionul său, se azvârlise într’o trăsură și se duse la­ spatele movilei, acolo de pe drumul birjarului și o luă pe jos pe coasta movilei până ajunse în ulița Sălciilor. Când ajunse, se opri o clipă, se uită în jurul său­. O tăcere absolută domnea pe toate lucrurile și lu­na lumina o priveliște de mort. Sub razele palide­ și­ reci ale as­trului noptea, zidurile unei gră­dini la dreapta, înalte și crăpa­te, străluceau ca marmora de pe morminte. Bine­înțeles, sunt și alte mar­more ca cele de pe morminte și tot așa de albe, dar spiritul o­­mului e făcut așa, că tot ce se află în lumea interioară, tot ce îl împresoară, i se pare imediat în perfectă armonie cu dispozi­țiile intime, în cari se găsește. Locurile cele mai triste, zâmbesc unei inimi fericite și priveliștile cele mai încântătoare vor ră­mâne pline de melancolie pentru un suflet în durere. Dar dacă din întâmplare, cum este cazul lui Robert Pascal, se întâmplă că un­­ loc trist slujește de cadru gândurilor negre, atunci tot ce te înconjoară îmbracă aspectul cel mai funebru și închipuirea se duce să caute expresiile de care are nevoe, drept la morți. In ochii tânărului argintar, nici un zid­ din lume nu putea fi mai sinistru ca­ acela. Nici o potecă nu putea să, i se pară mai stear­pă, decât acel nenorocit drum pietros și mâncat de ploi. Nici o PENTRU FRANȚĂ La 1 Febriarie numărul excepțional al „Universului“» in folosul victimelor Inundațiilor «din Paris va apare» Du­minică, 7 Februarie. Acel număr tipărit cu o «deosebită îngrijire, se va bucura de colaborarea celor mai distinse perso­nalități din țară sub toate raporturile­­ de manifes­tare națională și va fi un fel de album al impresi­ilor marilor noștri băr­bați. M. S. Regina a bine­voit de asemenea să ilus­treze coloanele acestui număr cu Augusta­ 1 co­laborare. Obolul intelectual al Carmen­ Sylvet va apare fac­sim­ilat în românește și franțuzește in fruntea ziarului. Am mai primit până a­­cum­ articole semnate de d-ni. I. Kalinderu, admi­nistratorul domeniilor Co­roanei, Duiliu Zamfirescu membru al A­cademiei Ro­mâne, Al. Vla­huța, Al. Rodos Leo Claretie, I. G. Duca’ ete. poartă pe pământ nu trebuia, să aibă darul de a face să’î bată inima de disperare, prin singu­ra ei înfățișare,ca această, poar­tă mică, cu scândurile putrezite și cu țâțânile ruginite... Î! acel prag, Robert Pascal, cu nădușeala pe frunte, cu ochi­ plini de lacrămi, îi privea, cum pelerinii de la Ierusalim trebue să privească Golgota, drumul pe unde alunecaseră picioarele D-zeului lor! (Va urma) . D-nii abonați cari fac reclamații sau cer schim­bări de adresă, sunt ru­gați să bine-voiască a trimite la administrație totdeodată, și eticheta pe care este imprimată zil­nic adresa, spre a se pu­tea da curs repede recla­­mațiunilor și a nu se face întârzieri la trimiterea ziarului la noua adresă

Next