Universul, martie 1910 (Anul 28, nr. 58-88)

1910-03-01 / nr. 58

Y CATAFALCUL pe ca.o fo­silă expus-coif WiFMvE!Be^r.­4n.--sală.-de ceremonii-a primăriei din Viena Calendar pe anul I­CHO Ortodox Puiinică, 28 Februarie. — Cuviosul Păr. Vasile Mărturisitorul Catolic Duminica, 13 Martie. — Euphrasia Răsăritul soarelui 6.35. Apusul 6.16 București, 28 Februarie Oiswal castelul Tisa A făcut mare vâlvă, în Unga­ria și chiar și la noi discursul rostit acum câteva zile de con­tele Ștefan Tisza la Oradia­ Mare. După cu­m se știe, fostul prim­­ministru și actualul conducător al noului „partid al princei, na­tionale“, în mâinele căruia stă astă­zi cârma Ungariei, a vorbit și­ despre marea și arzătoarea chestie a naționalităților. Având acum sub ochi textul acestei părți a discursului d-lui Tiszta — pe care ni l’a adus con­fratele „Lupta“ din Budapesta —credem folositor, pentru orien­ta­rea cititorilor noștri, să rele­văm declarațiile de căpetenie făcute­ de bărbatul de Stat ungu­resc. Contele Tisza a recunoscut că Maghiarii în multe privințe poartă vina stării de lucruri ac­tuale și a criticat șovinismul, care poate duce la niște umbre de succese, dar care în practică provoacă pe toți și toate dând naștere la mari resentimente și cea adâncă amărăciune. Vorbind de raporturile dintre M­aghiari și naționalități, d. Tisza, a spus : ,­Noi trebue să ținem cu o ri­giditate și consecvență neîndu­plecată nu numai la unitatea și la inviolabilitatea Statului un­gar, ci și la caracterul sàu na­țional. (Aprobări vii). Din uni­tatea politică a națiunei nu ne este permis să cedăm nici cât e negru sub unghie. (Apro­bări). Noi putem întinde mâna de prieten numai aceluia, care­­­ ori­care i-ar fi limba maternă, se simte membru al coroanei sfinte ungare naționale, a na­țiunea ungare politice. (Apro­­bări) Dar atunci trebue să pri­mim așa cum ni se dă faptul, ca', națiunea politică ungară se compune din toți concetățenii noștri, cari aparțin diferitelor rase­ și naționalități. Din aceasta trebue să tragem însă și conse­­cințele. Trebue să le recunoaș­tem dreptul de a­-șî susținea și cul­tiva limba, religia și cultura lor. (Ajsprobărî). Nu trebue să le luăm un­ nume de räu această a­­lipire nici nu trebue să ne dis­placă d­acă vedem, că Românul se simte și se numește Român și Slovacul sau­ Sârbul — Slovac sau Sârb.­ (Aprobări). Dacă ei nu-și neagă naționalitatea, noi trebue să ne punem față de ei totuși pe puntul frățietății, tre­bue să sprijinim ori­ce interes îndreptățit al lor și prin urmare avem datorința să introducem în contactul social cu ei, pre­cum și in viața oficială și pu­. Mică sentimentul frățietăței sin­­­­cere. Fiecărui cetățean patriot trebue să-i dăm ocaziune să se afirme și nu e permis să admi­tem, ca ei să se simtă aici ca străini și dacă și nu ca opri­mați, dar totuși ca disprețuiți, cea­ ce e și mai räu. (Aprobări furtunoase“). După ce a vorbit de însemnă­tatea monarhiei austro-ungare în sud-estul Europei și după ce a spus că monarhia nu va putea fi mare și puternică decât având la spate, în mijlocul ori­cărei primejdii, întreaga putere a națiunei ungurești mulțumite, d. Tisza a adăugat: „Mai ales concetățenii noștri români ar trebui să-și dea sea­ma de lucrul acesta. Aici, in su­destul Europei națiunea ro­mână și națiunea maghiară sunt singurele națiuni, cari nu au­ alte rase înrudite; aceste două națiuni trebue să se unească pen­tru a lupta împotriva altor cu­rente etnice mult mai puternice, înțeleg prea bine sentimentele românilor, cari trăind pe pă­mântul Ungariei, totuși se soco­tesc români, înțeleg că le bate inima cu mai multă căldură când se gândesc că dincolo de Carpațî există un regat liber al României. Acești români trebue să-și dea insă seama, că misiu­nea lor e identică cu cea a ger­manilor din Austria sau a ma­ghiarilor din Slavonia, cari vor servi interesele națiunei lor mi­mai sprijinind pe aliatul lor na­tural, națiunea maghiară“. Contele Tisza recunoaște că s’au făcut multe greșeli—intre altele a citat și ordonanța lui Apponyi—și că e necesar să se repare. Pentru aceasta însă, na­ționalitățile trebue să facă con­tra servicii :• să accepte tot ce e necesar pentru înăbușirea sim­­tomelor agitatorice antipatrio­tice în școalele poporale, să fa­vorizeze propunerea limbei ma­ghiare și să ajute la rezolvarea chestiunii maghiarilor de reli­gie greco-orientală și greco-cato­lică. Fruntașii români, a zis d. Tisza, trebue să se adreseze cu încredere conducătorilor vieței publice ungurești, să le desco­pere neînțelegerile și necazurile și să caute împreună asanarea lor. încheind, contele Tisza a spus că maghiarii trebue să facă primul pas; al douilea pas nu-l vor face însă de­cât atunci când acțiunea aceasta va găsi un de­plin răsunet din partea con­­­trară. în ROMAI­IA — Pe ziua de 1&T Februarie — Dunărea sfade ‘la­ Severin, Cerna­voda și Tul­cea g tcrește'tia Bechet, Giurgiu și Galați', «iar celelalte­­ por­­­turire stațioiană. Apele au următoarele, cote în cen­timetri în­ raport cu euiagiul: T.-Severin AISO,“Calafat 4.17. Be­­chet 4.16, T.-MagurelesL3.62, Giur­giu 4.35, "Oltenița "4387 Călărași 3.94; .Cernavoda 4.­30, Gjira-ferom­itaí.‘­4 J.6;; *Galată­ 3..63, Tulcea “ 2­3. ’ * Fiterițiaj la torosául Primim următoarea scrisoare : Prea stimate și iubite domnule director, lini permit a vă ruga să bine­voiți a publica în onor­ ziarul „Universul“ următoarele rânduri: Părintele protosinghel Damas­­chin Popescu, fost delegat de Sf. Mitropolie și de minister a ofi­cia cele religioase locuitorilor lip­siți de preot, din satele : Giurgeni, Rasa­ Bogată și Smârdan, in urma ordinului Sf. Mitropolit, a fost descărcat de această însărcinare și va părăsi țara, având un deosebit dar duhovnicesc spre a merge la Ierusalim. Cei, cari sunt­ doritori a face această călătorie, sunt ru­gați să se adreseze părintelui pro­­tosinghel Damasch­in Popescu, com. Bogata prin Câlărași, ca imp­­reună cu toții să ne întâlnim la Constanța Mulțumindu-vă cu anticipație pentru ospitalitate,, vă salut cu deosebită dragoste . prietenească Pristos. Damaschin MOARTEA SENATORULU!! ARISTIDE BONTAȘ Roman, 26 Februarie. Astă noapte a încetat din viață la Viena Aristide Bontaș, în vîr­­stă de 56 ani, senator de Roman și proprietar în județele Roman și Vaslui. Defunctul suferea de nefrită; el a fost operat acum câțiva ani și de atunci a rămas tot suferind. Era doctor în drept de la facul­tatea din Bruxelles. Venind în țar­ă a intrat în ma­gistratură, funcționând două ani­­ ca procuror și judecător de in­strucție pe lângă tribunalele din Iași și Dorohoiă. Apoi s-a retras spire­ a-și exploata singur moșiile. Bontaș era liberal, și a fost de mai multe ori senator. Fiind și membru în consiliul comunal, a fost­ rugat în vara a­­ceasta, în urma unei neînțele­geri în sânul consiliului, , să primească conducerea primă­riei ; a refuzat însă, simțindu-se, tare­ slăbit. Corpul lui Bontaș va fi adus în țară spre a fi înmormîntat la una din moșiile sale. MUTARILE gridelor inferioare ia erasată Lămuriri pentru cei interesati Spre a ușura tuturor celor in­teresați chipul de procedare prin cereri sau reclamații pen­tru mutările cari se solicită de gradele inferioare sau de părin­­­ții lor, comunicăm mai jos firul de urmat ca să fie în conformi­tate cu dispozițiunile în vigoare. De regulă orice cerere sau re­­clamațiune a unui grad infe­rior sub drapel, trebue să fie făcută numai comandantului de companie, escadron sau baterie, care cercetează și dă curs aface­re! pe care nu ar putea-o desle­­ga singur. Pentru mutări, rudele sau pă­rinții nu se pot adresa de­cât autorităților următoare: 1) Capilor de corpuri pentru mutările dintr'o unitate în alta din acel corp; 2) Comandanților de brigadă pentru mutările dintr’un regi­ment într’altul al brigadei lor; 3) Comandanților de divizii pentru ori ce fel de mutare în corpurile ce fac parte din divi­zie, precum­ și pentru depunerea taxei pentru cal de călăraș ; 4) Comandanților de corp de armată pentru toate mutările în corpurile și serviciile ce depind direct de corpuri de armată, precum și pentru toate cazurile ce dau loc la o dispensă sau re­ducere de termen și cari s’au făptuit după ce tânărul a fost r­ecrutat de consiliul de recruta­re sau chiar după încorporare. Cererile adresate ministerului sau altor autorități de­cât cele de mai sus, rămân fără rezultat. Pe lângă aceasta trebuie să se știe că mutările îndrituite dintr’o armă într’alta, nu vor putea­ fi aprobate decât numai în luna întâia a încorporare­, pentru ca cel mutat să nu tulbure instruc­ția recruților din acea­ unitate, prin necunoașterea instrucției deosebite ce au primit. Schimbările de domiciliu ale gradelor inferioare din celelalte elemente ale armatei, (concediu, rezervă, miliții), dintr’o comună într’alta nu atrage după sine și mutarea dintr’un corp în altul de aceeaș armă, ci numai când o cere anume. Aceste cereri se adresează, după caz, tot coman­danților de brigadă, de divizie sau de corp de armată, cari vor ține seamă de egalizarea efecti­velor.____ Recunoaș­cri și im­­pămâ­ntesril Eri s’au depus la Senat proiectele pentru recunoașterea calități­i de cetățean român d-lor: Aureliu­ Mar­­­cu, Ion Mănăilă, Mihail Savu, P. Cristescu și Nic. D. Bubuilă din București; M. Smon­ceanu din Cra­­iova; Br. Bignescu din Pietrele (Vlaș­ca); Ion An. Zega din Co­r4­mești ( Vlasca) și I. Vasiu din 68­­limănești (Vâlcea). .­­ De asemenea s-au împărțit proce­­tele pentru împământenirea d-sorii Leon Brill și­ dr. Al. Groși din Iași; Seb. Arganini din Pitești ; I. Ru­­chini din Corabia și I. Vicirescu din, comn. Corni (Botoșani). corpurile CAZBETLA — Ședința de­ la 27 Februarie — Ședința se deschide la orele 2 și 20 minute. Prezidează d. Mitescu, vice­președinte. Se fixează pentru Miercuri in­terpelarea d-lui Poenaru-Bordea adresată d-lui ministru de do­menii. D. Iorga spune că, deși au trecut 3 săptămâni de când a cerut dosarul lucrărilor făcute de contele de Nouy, totuși nici până azi nu i s'au comunicat a­­cele acte. D. Vard­ spune că zilele aces­tea se vor trimite actele cerute. D.Iorga spune apoi că primarul lașilor a intervenit pe lângă de­putații ieșeni ca să stărue pen­tru aducerea în discuție a proec­­tului de aducerea apei la Iași. D. Al. Gheorghiu spune că nu era nevoe de intervenția d-lui Iorga. Imediat ce proectul va trece prin secțiuni, el va fi adus în discuția Camerei. I­. Gruescu cere să i se pu­e la dispoziție dosarul fondului de 80.000 lei, sumă votată sub tre­cutul guvern conservator pen­tru construirea palatului poște­lor din s.-Severin. Ședința se suspendă și d-nii deputați trec în secțiuni. Ședința s-a redeschis la orele 4 și un sfert, anunțându-se cea viitoare pe Marți, 2 Martie. SENATUL — Ședința dela 27 Februarie — Ședința se deschide la orele 2 și 30 minute, sub președinția d-lui general Budișteanu. Pe banca ministerială d. mi­nistru Tom­a Stelian, D. N. Ionescu spune că se îm­plinește un an de când Senatul acordă concedii d-lui general A­­verescu. Era drept să se dea po­sibilitate d-lui general Averescu de a răspunde criticelor făcute administrației ministerului de război, critice care au provocat retragerea d-sale din minister. N’a făcut-o, n'a venit la Senat și județul Tecuci nu poate fi astfel reprezentat. Roagă Sena­tul să respingă noua cerere de concediu și dacă d-sa nu se va prezintă, să se ia măsuri în con­secință. D. C. Dissescu spune că d. ge­neral Averescu treime să aibă concediu de drept; dacă a cerut concediu, a făcut-o din deferen­ță către Senat. Faptul că are o funcție care îl împiedecă de a veni e un motiv legitim de con­cediu. Constituția îi permite să fie și gener­al și senator. Regret că d. Ionescu a aruncat din nou bănuiala asupra gene­ralului Averescu. Rog să i se a­­­probe concediul, încheie d-sa. Concediul se aprobă. Interpelarea d-lui G. Burghele asupra înțelesului ce dau instan­țele judecătorești cuvântului să­tean, se amână pe Marți, de a­­cord cu d. ministru de justiție. O comisiune pentru pregătirea legilor D.Gr. Columbeanu își desvoltă interpelarea adresată d-lui mi­nistru de justiție asupra necesi­tatei de a se înființa o comisiune pentru studiarea și pregătirea legilor. Ora­torul constată că de ani de zile se aduc foarte des modifi­cări legilor, adeseori de către înșiși propunătorii lor. Care să fie cauza? Nu fac aluzie la actualii minștri, adaugă­ d-sa.­­In general toți miniștrii au pre­gătirea necesară, dar sunt unii cari n’au răbdarea necesară, și încredințează redactarea legilor funcționarilor superiori din mi­nister; sunt și unii cari nu au toa­tă pregătirea trebuincioasă și tocmai aceia își pun amorul­­propriu în votarea proiectelor lor neschimbate, pe cari sunt siliți să le modifice înșiși după cât­va timp. Singurul mijloc de a remedia acest roü e întocmirea unei comisiuni de oameni pricepuți cari să se ocupe numai cu re­dactarea tuturor legilor cari se prezintă Parlamentului. Să dea proiectelor o redacțiune clară care să evite interpretările, să ■întrebuințeze termeni teh­nici exacți. Aceasta în ce privește forma. In ce privește fondul, cola­borarea unor bărbați cu ve­deri largi nu poate de­cât să înlesnească și lucrarea guvernu­lui și a Parlamentului și să a­­ducă în general folos țării. Aproape în­­ toate țările există o astfel de comisiune. Și noi am avut-o pe la 1830, înființată de Barbu Știrbey. Este indispensabilă reînființa­rea unei astfel de comisiuni.Nu­­mai astfel se va evita schimbă­rile dese ale legilor și manifesta­­țiunile turbulente contra unor legi. D. Tom­a Stelian, ministru de justiție, spune că un astfel de proiect a fost prezintat, ‘­Senatu­ Legiuitoare lui de către Eugeniu Stătescu, a fost votat și apoi părăsit de însuși autorul lui. Tot un astfel de proiect a fost prezintat de d. Al. Djuvara, care a eșit din minister în acest timp, iar succesorul d-sale, ră­posatul Gh. Pallade, Ta părăsit din nou. Nici un ministru n’a reluat această idee, nici însuși Eugeniu Stătescu, care a mai fost de două ori ministru. Cau­za e că sunt de învins greutăți mari. Ar trebui Să avem o sumă de bărbați specialiști cari să formeze subcomisiuni pentru fie­care specialitate. Apoi,câte sacri­ficii nu s’ar cere Statului pen­tru acești bărbați de Stat cari nu vor mai putea avea altă dată ocupație ? In afară de asta, e imposibil ca un ministru care are o con­cepție proprie s’o încredințeze al­tora spre a o realiza. In nici o țară nu există astfel de Comisiuni permanente, ci numai, anume constituite pen­tru o anume lege. O comisie per­manentă ar fi tocmai un obsta­col la desvoltarea țărei, căci s’ar putea ca de multe ori concepția unui ministru să fie opusă con­cepției membrilor comisianei și de aci să ia naștere conflicte cari ar zădărnici legiferarea. E ceva de făcut, și anume ca direcțiunea juridică de la mi­nisterul justiției să fie astfel organizată în­cât să se ocupe cu redactarea, cu partea teh­­nică a legilor, întocmite de cele­lalte ministere, mai puțin fami­liarizate cu termenii și expresii­le juridice. Și o astfel de comi­siune va fi înființată, încheie d-sa. D. Gr. Columbeanu menține punctul d-sale de vedere, afir­mând că se aduc unele proiecte făcute de oameni absolut incom­petenți. In ce privește­ comisia s’ar găsi destui oameni compe­tenți care s’o formeze. Totuși, deocamdată mulțumește d-lui ministru de justiție pentru de­clarația că va organiza direcția judiciară din minister. D. ministru T. Stelian răs­punde că n’a înțeles să afirme că n’am avea oameni pentru o astfel de comisiune, dar că am răpi astfel Parlamentului, ma­­gistraturei, etc­ pe fruntașii lor. Cu timpul, totuși, să sperăm că se vor institui comisiuni specia­le pentru fiecare lege impor­tantă. Incidentul se închide. Se admit recunoașterile d-lor Valeriu Popa și Emil Cașilțea­­nu din București. Votul asupra recunoașterii d-lui Naum V. Sotiriu din Tul­­cea e nul. . Ședința se ridică la orele 4. ȘTIRI DIN STRĂINĂTATE — Prin poștă — — Regele Angliei a scris, acum câteva săptămâni, împăratului Germaniei o scrisoare din cele mai cordiale in care sunt exprimate sentimentele de simpatie pe care le are regele pentru nepotul sau­­ Imperial, împăratul a răspuns în acelaș sens. Probabil că in vara aceasta re­gele Eduard se va întâlni cu îm­păratul Wilhelm la Kronberg. Vi­zita această nu va avea un carac­ter oficial, ci va fi mai mult de natură familiară.­­ Proprietarul Adam Toma, din Zzazona (Ungaria), s-a sin­ucis de teama cometei Halley. El a declarat că preferă să-și curme zilele decât să fie ucis de astrul anunțat. — Prințul Joachim al Prusiei, cel mai mic dintre fiii lui Wil­helm II, care va părăsi în cu­rând școala princiară din Plo­­en, va intra ca elev in marina germană. — Un accident grav a între­rupt o reprezentație de cinema­tograf dată la teatrul din San­ Benedetto, lângă Mantua (Ita­lia). O galerie, ocupată de 80 spec­tatori, s’a prăbușit fără de ves­te. Două persoane au fost ucise, celelalte au fost ridicate într’o stare mai mult sau mai puțin gravă.­­ Contele austriac Emmerich Arz de Wassegg a fost arestat la Charlottenburg (Germania), sub învinuirea că a falsificat polițe. — In audiența, ce a­cordat-o deunăzi lui don Jaime, preten­dentul la tronul­ Spaniei, Papa i-a­ declarat că trebue să piardă orice nădejde de a fi sprijinit de către Vatican, care e hotărât să ajute din răsputeri actuala dinastie spaniolă. Biserica vrea să evite cu ori­ce preț războiul civil, căci o mișcare carlistă urmată de o în­frângere ar putea avea urmări funeste pentru ea. la jurul aortei lui Loppl — Serviciul mostru tiel.grxd.c — Viena. 27.—Moștenitorul Aus­­tro-Ungariei, arhiducele Franz Ferdinand, își va întrerupe că­lătoria și se va întoarce la Vie­na spre a lua parte la funera­liile lui Lueger. Luni, când se va face înmor­­mîntarea, toate autoritățile vor fi închise. Instanțele judecăto­rești nu vor tine ședință. In numele românilor va vorbi Aurel Popovici, în numele clubu­lui român, baronul ITurmuzachi. Din Bucovina a sosit o deputăție compusă din 40 români, ca să ia parte la solemnitatea înmormîn­­tării. In fata primăriei un public i­mens se grămădește spre a intra în sală ca să vadă corpul lui Lueger. Poliția poate abia cu mare greutate să mențină ordi­nea. Social-democrații și-au expri­mat printr-o deputăție către clu­bul creștin-social condoleanțele lor, iar șeful ei a spus : „Noi am luptat contra lui Lueger pe ches­tii de principiu, dar am prețuit precum se cuvine personalitatea sa și calitățile sale“. La cimitir va ține un discurs Nicolae Popovici în numele cer­cului studențesc român „Româ­nia Jună“. Românii din Ungaria vor fi de asemenea reprezentați. Delegația consiliului comunal al Capitalei la înmormîrrtare Se știe că d. Hagi-Tudoraki, ajutor de primar, a fost desem­nat ca șef al delegațiunei consi­liului comunal al Capitalei, care va lua parte la înmormîntarea d-rului Lueger. Din cauză însă că un membru din familia sa s-a îmbolnăvit su­bit, d-sa a făcut era cunoscut d-lui ministru de interne și d-lui primar al Capitalei că e în im­posibilitate de a merge la Viena. Această comunicare a fost pri­mită cu regret de cel in drept. Ca șef al delegațiunei s’a de­semnat acum d. Era. Culoglu, deputat și consilier comunal. Delegația consiliului comu­nal al Capitalei însărcinată să asiste la funerariile d-rului Lue­ger, a părăsit aseară Capitala și va sosi la Viena în astă seară. Membrii delegației se vor în­toarce în Capitală Joi. Telegrame de condoleanțe . Președintele Senatului a ex­­pediat următoarea telegramă: D-lui Dr. Neumayer ajutor de primar al Vienei Senatul român, dureros impre­sionat de moartea d-rului Karl Lueger, ilustrul primar al Vienei, mare amic al României, m’a în­sărcinat de a vă exprima partea pe care o ia la doliul Vienei și a vă ruga să bine-voiți a fi interpretul sau pe lângă familia defunctului prezentându-i viile sale condoleanțe. Președintele Senatului român General Budișteanu. Tată textul telegramei tri­misă de d. președinte al Came­­rei: Doamnelor Lueger surorile defunctului bursmaistru Viena Camera deputaților m'a însăr­cinat, să arăt familiei prea re­gretatului dr. Lueger, durerea sinceră pa care a simțit-o la tri­sta știre a m­orței sale. Toți­ românii puneau, un mare preț pe prietenia sinceră a omu­lui luminat, care s'a stins. Toți deplâng această pierdere crudă. Vă exprim în numele Camerei aceste sentimente, la cari adaug condolențele mele personale. M. Pherecky de Președintele Camerei deputaților Din partea consiliului comu­nal din Giurgiu, s’a trimis era următoarea telegramă : D-lui Neumayer Vice-primar Viena. „Consiliul comunal al orașu­­­lui Giurgiu, în unanimitate, mă însărcinează a Vă transmite condoleanțele sale pentru pier­derea suferită în persoana ma­relui bărbat de Stat și primar desăvârșit, dr. Carl Lueger. Ajutor de primar: E. Drăgănescu toparea ksál­akra a unuil sol­ist din reg. 6 roșiori Tecuciu. 26 Februarie. Astă­zi la amiază a încercat să se sinucidă, în interiorul ca­­zărmei, soldatul Dimitrescu Ale­xandru, din contingentul 1910, de loc din orașul Brăila, încor­porat in reg. 6 roșiori, escadro­­nul 5. Numitul, sub pretextul de a-și curăța arma, după ce a încer­cat-o cu un cartuș de tragere re­dusă pe care și-o însușise tot de la tragerea din ajun, a profitat de clipa când nu era observat de nimeni și punându-și țeava în piept, a făcut ca arma să ex­plodeze prin apăsarea trăgaciu­lui de piciorul patului. Detunătura alarmând toți sol­dații escadronului, i-a făcut să năvălească spre locul dramei, unde camaradul lor se sbătea jos, cuprins de dureri, având în stânga toracelui (regiunea spli­nei) o rană sângerândă, provo­cată de glontele armei, care i se oprise în interior. Victima a fost transportată la infirmerie, unde i s’a pansat rana și i s’au dat primele îngri­jiri de către d. medic al Corpu­lui. D-lui maior Rusescu, locțiitor al comandamentului de rege,nu­mitul soldat i-a declarat că — fiind sătul de viață—a voit să se sinucidă, ne mai putând supor­ta boala care-l chinuește aproa­pe zilnic, fiind atins și de epi­lepsie, din care cauză a stat și în infirmeria Corpului 16 zile. S’a dispus internarea victi­mei în spitalul local, spre a i se extrage glontele. Starea lui— în cazul când nu se ivesc com­plicații — e în afară de orice pe­ricol. Mohamed Bei Said, nos­t prim-mi­­nistru al Egiptului' ALEGEREA sscalus prissar­ata Gscr ®ia Giurgiu, 27. După cum am anunțat, consiliul co­munal a­­ fost­ convocat, pentru azi spre a alege un nou­ primar în locul d-lal Parthenesen. Au fost prezenți 9 consilieri. D-nii Manale G. Arhondi și C. Săvescu au lipsit. Ședința se deschide sub president«, d-lui P. Drăgănescu prim ajutor de lU­ sch­it­ v fiinte de deschiderea se autin plin, fostul primar, d. Gr. Particiepescu, susți­­ne că s’a ținut de angajamente­ de a demisiona din demnitatea de primar, după d­oni ani de funcționare, însă ministerul, deși d-sa îșî dăduse domnii demisia, nu i-a primit-o. Declară apoi ca nu va vota pe d. T. Guran pentru demnitatea de primar, fiindcă d-sa a semnat declarația de blam în contră-I și deci orice angajament luat mai iniainte in acest sens cade de la sine Anunță că mi-șî pune candidatura și o roagă pe consilieri să nu-i voteze. D-r<îîj, arată că d. Parthenescu. ® a­ tinut tocmai de cuvânt. U. Parthenescu. Inexact, am vorbit ei eu (I. Balanescu, deputat. D-ta, pierduse și răbdarea:. * D. c°«s«fer Origore P. Manoleteu declara ca batrann liberali vor vota ca ""ral 03 cu condiționa ten^onari *** Pe a>Cl Umir D. Guran a delarat că, în ce-i pri­­vag,­el va lăsa pe nimeni în dispo­nibilitate, ultmul cuvânt îl are însă majoritatea consiliului. procedează la vot—Consilierii P Drăgănescu, prim-ajutor de primar Gașore Manolescu, Andrei Sebastian, și Gh. Partenescu se abțin , Despoindu-se scrutinul,­­ d. Guran întrunește ii voturi, adică unanimita­tea votanților. La al doilea scrutin — conform la­­nei. (­. Guran întrunește de asemeni o roluri obținând majortatea relați­­va. d. P. Drăgănescu declară ca V. i. Grizpan a fost ales priTncu'. Cuvîntarea d­e primar T. Goran Luând cuvântul, noul primar asi­­gura că va căuta, cu concursul pre­­tros al consilierilor, să ducă la bun sfârșite, toate lucrările de edilitate. Daca la nenorocitele evenimente din pria­avara anului trecut (Incidentul civilo-militar din seara de 18 Mai) am fost întâmplător martor p­­e d­­ar, cu rea , credința mi s’a atribuit și se încearcă a mi se atribui vre­ o participare de natură provocatoare la .«•el incident ale­s«iruî consecințe atât­­ de grave cu toțiî și astăzi și nu tot­deauna le vom regreta. Cu toțiî iubim armata, cu toții tre­bue să-l acordăm stima și considera­ți­unea ce i se cuvine, cu toții trebui să-i dăm respectul nostru cel mai înalt, toți am fost sau­ suntem militari căci cu toții suntem și avem datoria de a fi buni români. (Aplauze). D. consilier G. Păsculescu spune că prin alegerea d-lui Guran s’a făcut un act de disciplină și iji totî ti voi­di concursul. D-sa zice că, tmul pri­mar noii îl trebue secretar nod și pro­pune ca în locul d-lui N. Popescu, actualul secretar, să fie numit d. C.­­Banu, im vechili liberal. D-sa mai propune ca strada Porta­lul să fie numită pe viitor str. Dimi­­trie Sturca. Ambele propuneri se ad­mit. In urma propunere­ d-lui consilier George G. A. Theohariade, consiliul admite să se trimită municipalitătei din Viena o telegramă de condoleanțe pentru moartea lui­­ Lueger. La ora 5, se ridică ședința­ SAHIM REGELE CRIMEI mare roman £ 6#saft © Hil - GASTORV I.EHCLIX PARTEITA. DOUA, Căsuța din­ stil Sălciilor XX — Din cauza privirei... are o privire de pasăre de pradă, care nu mă slăbea... Trebue să-ți spun... când omul acesta sta în oțel, aci, dam, câte­odată seara, în colțul sălei, la întorsătura scărei, dam îți spun de această privire, care părea că mă urmă­rește, și tot de­odată părea că­­ mă roagă și mă amenință. A­­tunci fugeam cu o nebună de mă încuiam la mine, pentru că aceea privire mă înfiora, și-mi făcea o spaimă îngrozitoare. — De ce nu mi-ai spus de a­­tunci, Gabriele? — Ce era să-ți fi spus? Poate că era, victima nervilor mei, a închipuirei mele... Și apoi îmi era frică să-ți vorbesc despre as­ta d-ta de mai mult ca la ori­care altul... Mi se părea că privirea mă oprea... Plecă însfârșit fără să-i aflu numele. Credeam că mă scapasem de el cu desăvâr­șire, și pentru totdeauna. Sfârșisem prin a crede că în­tâlnisem o asemenea privire nu­mai în vis, când a revăzut din noul O! Robert! Ce privire ciu­dată!... Vrui să fug dar îmi porunci să stau. Apoi omul îmi zâmbi! O! ce zâmbet îngrozitor!... Și îmi luă mâna! și nu-mi putui scoate mâna din a lui! Deschise ușa odăei; groaza ce simțeam, mă amuțise. Amândouă eram tă­cuți. Deodată mă împinse în odăi­ța cu bagaje, în fundul sălei, și atunci țipătul ce aveam în gât și care nu-mi putea eși, isbucni in fine! Te chemai în ajutor, Robert! Dinsul însă își și pusese mâna pe gura mea. — Blestem! strigă Robert, a­­re să moară! — Ia seama, Robert, îmi jură că dacă mai țip încă odată și dacă îți spun ceea ce îndrăznise asupra mea, mă sugruma“3 "Cu mâinele lui. — Și ce a mai îndrăznit, Ga­briele ? — A îndrăznit să spună că mă iubește. — Mizerabilul!... O să moară de mâna mea!... Și vreai să-mi ascunzi asta ? — Da... Voiam să tac și să pă­răsesc casa asta... Acum că știi tot să nu mă mai lași singură!.. Omul acela e capabil de toate crimele. — Și cum ai scăpat ? — Iți spusei că amuțisem, dar cînd am simțit mîinile acestui om pe anm­e,cînd am priceput ce voia, o putere sălbatică mi-a venit și profitând că și el era turburat, am putut să-l resping și am fu­git.... am urcat în goană seara­, eram scăpată... Dar omul îmi striga de jos : nu spune nimic, nimic! sau ești moartă!... — El are să m­oară, Gabriele ! •— La ce ? Robert, mai bine să fugim ! —Nicăeri nu vei putea fi mai în siguranță ca aci... Noaptea asta ai­ să stai aci la mine, în atelier... să te culci pe canapea! — Ascultă!... pare că îi aud pașii!... Tinerii ascultară. In tăcerea nopței, o treaptă pârâie. Robert Pascal Stinse lumina. Rămași în întuneric, zăriră deodată, sub ușa sălea o lumină. Mâinile Ga­brielei strânse pe ale lui Robert. Acesta o depărtă binișor, și în întunerec se îndreptă spre ușă. De-a bușile, de-a lungul ușei, căută un mic cep, care era vâ­rât în ușe și îl scoase. Acuih era o gaură luminată în ușe... Acolo își puse un ochiu, dar de­odată se dete înapoi, clătinându-se... — O! Vultur!... gemu 'el, Vul­tur ! Și se mai uită încă odată, dar acum omul scobora scara, se sub auzeau treptele trosnind pașii lui prudenți. Robert aprinse lumina. — Vai!• ce galben­ești! ii zise Gabriela tremurând. Robert nu răspunse, părea că se afundă sub greutatea unei dureri morale. In sfârșit ridică capul, făcu semn Gabrielei să nu se miște din loc, și se duse în odaia lui, unde găsi pe Frânge- Gât care, răbdător, îi aștepta or­­dinile. — Ei, stăpâne, te-ai gândit? îmi dai mie pe Vultur? Robert Pascal îi răspunse cu o voce prăpădită :, — Nu, Frânge-Gât, nu... nu! cât voi trăi eu­, nimeni nu se va atinge de un fir de păr de-al lui Vultur!... XXI Capcana E probabil că în noaptea a­­cea Frânge-Gât și Robert Pas­cal aveau să-și spună mai mul­te lucruri de seamă căci nu se despărțiră numai decât, și abia pe la orele 11 și un sfert, umbra lui Frânge-Gât trecu pe la spa­tele ospătăriei Mapamondului. Sergentul lui R. C. reveni în str. Morilor apoi o scoborâ. Trecu pe lângă cârciumă și își lipi fața de geam. Constată că Master Bob nu mai era acolo. La o masă americanul pitic scria: — Ce tot o fi având ăla de­scrie? se întreba Frânge gât. In locul șefului ea m’ași des­­băra foarte lesne de ăsta, ce s’o fi învârtind mereu pe aci? Și Frânge-Gât își văzu de drum,ar fi fost poate mai îngrijat dacă ar fi știut că Macallan îi văzuse și recunoscuse fața lipită de geam. Acesta, un minut mai târziu, se afla în uliță. — Ce-o fi venit să facă Frân­ge gât pe aici, astă-seară? o fi văzut de­sigur pe Robert... Umbra lui Frânge gât dispă­rea în acest moment după col­țul uliței Morilor și Macallan o urmărea... — M’ași lua ea după el, dar nu am vreme acum. Părea foart plictisit de a fi zărit pe Frânge gât prin acele locuri. — Acum să mergem, să vedem ce fac la teatru. Și strigând un birjar, se sui­spuindu-i unde să-l ducă și fă­­găduindu-i bacșiș bun, dacă îl ducea cât mai repede posibil. Ajunse, piesa era la actul al pa­trulea. Se așeză într’un fotoliu în prima galerie... De acolo putea să vadă fără a fi văzut... Privi­rea lui se plimbă prin tot teatrul. De­odată se opri la un bencar în care zări pe Teramo­ Girgenti la spatele Lilianei d’Anjou și pe procurorul imperial, zicân­­du-și: — Ce însemnează asta ? Cum a făcut, ca să fie deja a­­colo ? In sfârșit perdeaua se lăsă, lumea toată aplauda și apoi începu a se împuțina din sală. Se coborâ și el, se ameste­că prin mulțime și ajunse nu de­parte de ușa benear­ului care îi preocupa. bța trecu mult și ușa se des­chise și văzu­rgind pe Liliana la brațul contelui. Acesta era îm­brăcat ca pentru o serată mare de gală, purtând la gât, pe cra­vata albă, crucea de comandor Sfânta Ana. Probabil că înainte de a veni la teatru, asistase la vre­o recepție sau vre­un prânz oficial. Cum puteai ști de unde vine Teramo ? Bătrânul acesta părea, cu toa­tă vârsta, un tânăr din cei mai eleganți. Macallan se întrebă îngrijat dacă trebue să se ia după ei, sau să rămână a supra­­veghia pe Sinnamari, când îl văzu și pe el eșind din loje, și luându-se după Liliana și Te­ramo­ Girgenti. De odată acesta făcu semn u­­nei femei să aducă blana Lilia­nei, și câte și trei eșiră în gang. Sinnamari mereu în urma lor, fiind­că nu vrea să facă scandal public, arătându-se pe față cu Liliana în lume. Cu toate acestea Macallan ob­servă că Sinnamari părea foarte îngrijat.­­Ya nrmaj. -

Next