Universul, mai 1910 (Anul 28, nr. 116-146)

1910-05-01 / nr. 116

AIVCL XXTin^p. 116—Sâmbătă 1 Mai 1910 Fondator • LUIGI CAZZAVILLAN Calendar pe anul 1940 Ortodox Vineri, 30 Aprilie. — Ap. Iacob fra­tele Domnului (Slavoslavie). Catolic Vineri, 13 Mai.—S­ilvați­u. Räs. Soarelui 4.53 Ap. Soarelui 7.31 CELE DIN URMA ȘTIRI* DIN LUMEA ÎNTREAGA o Dani in România — to Dam­in străm­utati» REOAGTISI ȘI ADMINISTRAM! ^ II. Strada BKsmianu 1». Palatul regal Oslyerae din insula Wight (Anglia) București, 30 Aprilie. mmkih­um Intr’un ziar guvernamental ■e publică datele din urmă des­pre starea Învățământului pri­mar­ în județul Dâmbovița. în­semnătatea acestor constatări e cu atât mai mare, cu cât se no­tează și se accentuiază că, în privința acestui învățământ, Dâmbovița este unul din jude­țele ,,care stau mai bine“. Cât de bine, se va vedea din cifrele ce reproducem mai jos. Județul Dâmbovița are 181 lo­caluri de școale, dintre cari 79 localuri-tip, lucrate după pla­nul Casei școalelor, 30 localuri bune fără a fi tip, 6 mijlocii, 39 provizorii, 15 rele și 22 în cons­trucție. Mare parte din aceste localuri s’au construit abia în vremea din urmă. Cum stăm însă cu frecventa­rea? — Din 17.639 de băețî și 16.221 de fete în vârstă de școa­lă, la sate, au fost înscriși, pe ziua de 1 Septembrie anul șco­­lar trecut, numai 13.267 băețî și T.060 de fete; iar anul acesta, din 17.981 băețî și 16.585 de fete în vârstă de școală, au fost înscriși 14.203 băețî­ și 7.789 de fete. Un oarecare spor de frecven­tare se constată așa­dar, de la un an la altul, mai ales la băețî; totuși rămân, și anul acesta, Intr’un județ în care învăță­mântul primar stă, relativ mai bine, 3778 de băeți și 8796 de fete, sau 21 la sută din cei dintâi și peste 50 la sută, sau mai bine de jumătate din fete, fără nici o instrucțiune! Actualmente, numărul neștiu­torilor de carte în satele din Dâmbovița este de aproape 67 la sută, întru­cât această cifră e menită să scadă, cu starea de astă­zi a învățământului?... Pu­țin, prea puțin, dacă ne gândim că și astă­zi 12.574 de copii din 34.566 rămân fără o singură budie de carte. In orașe lucrurile stau mai bine; din 863 de băețî și 782 fete in vârstă de școală, au urmat 864 de băețî și 589 de fete, de ob­servat­e numai că și aci pare a domni încă în mare parte păre­rea nenorocită, că fetele n’ar a­­vea nevoie de instrucțiune. In orașele județului Dâmbovița (Târgoviște și Găești) procentul neștiutorilor de carte este astă­zi de 57. Acum o observație de mare însemnătate, asupra căreia nu s’ar putea stărui îndeajuns. Creșterea frecventării școlare la sate a mers paralel cu construi­rea de localuri de școală. Dacă avem anul acesta în satele din Dâmbovița cu aproape o mie de școlari mai mult de­cât anul trecut, este că avem și un nu­măr corespunzător de școale mai mult. Ca să zică, nu este atât îndă­rătnicia săteanului de a nu-și da copiii la școală, cât este ne­­îndestulătoarea organizare a în­vățământului primar rural, ex­plicarea și vina de căpetenie a stării culturale vrednice de plâns a satelor noastre. Organizarea aceasta­, — s’a spus­ de atâtea ori și nu s’ar pu­tea repeta îndeajuns,— ar tre­bui să fie pentru câtva timp preocuparea de căpetenie a câr­­muitorilor noștri, din orice par­tid ar fi ei. Un cuvânt de adme­­ntare în această privință, a fost și în convorbirea pe care M. S. Regele a acordat-o zilele trecute ziaristului din Viena... IM JURUL l­ölfi­­sses Lui­mmm — Serviciul nostru telegrafic — Londra, 29.—Corpul regelui a fost pus ieri în sicriu, iar si­criul a fost pus pe un catafalc în sala tronului. Londra, 29. — Camera Lorzi­lor a ținut ședință de doliu și a adoptat rezoluți­uni analoage cu cele adoptate de Camera Co­munelor. Contele de Crewe, secretar de Stat la colonii, a relevat influ­ența mare a defunctului suve­ran, totdeauna încoronată de succes. Ministrul a adăugat că englezii sunt adânc mișcați de sinceritatea evidentă a mani­­festațiunilor de doliu ale Euro­pei întregi. Lordul Lansdowne a relevat calitățile remarcabile ale rege­lui Eduard și în special capaci­tatea sa de a creea o atmosferă de bună-voință internațională, contribuind la consolidarea pa­cei și concordiei mondiale. Ora­torul a declarat că e convins că nu e nici un guvern în Europa care să nu recunoască că aface­rile publice europene au pier­dut în persoana regelui Eduard o mare forță internațională. Ambele Camere se vor întruni la 17 Maiü (st. n.) spre a primi corpul regelui Eduard când va fi transportat la Westminster­­hall. Berlin, 29. — Familia impe­rială a luat mare doliu. In timpul conferinței lui Roo­sevelt toți membrii familiei im­periale erau în doliu. Kiel. 29. — Yachtul „Hohen­­zollern“ a trecut prin canalul Kiel, pentru a duce pe împăra­tul Wilhelm al Germaniei la Londra. Londra, 29. —­ Telegramă din Atena. — Regele și regina au plecat din Corfu, pentru a mer­ge prin Veneția și Paris la Londra, ca să ia parte la înmor­mântarea regelui Eduard. Londra, 29. — împăratul Wil­helm II va fi găzduit la palatul Buckingam, iar prințul Henric în Marlborough­house. Londra, 29. — Țarina vădu­vă a sosit aici și s­a întâlnit cu sora­ sa, regina-mamă Alexan­dra, care s’a mângâiat mult cu prezența sorei sale. Cele două surori vor pleca, după înmormântarea regelui, în Danemarca, unde vor petrece restul vieței într’un palat de lângă Copenhaga. Londra, 29. — E interesant un pasagiu din raportul medicilor, despre cauzele morței regelui. Se spune în acest pasaj că gri­jile, pe care i le făcea regelui situația politică internă foarte dificilă, au agravat mult boala lui Eduard VII și i-au grăbit moartea. Londra. 29.— Principele moș­tenitor austro-ungar Franz Fer­dinand va locui, în timpul șede­rei sale la Londra, în palatul Wellington. ____ Situata ia K­eeia ! AGITAȚIA IN ARMATA. — TE­MERI DE TURBURARI. — RĂSCOALA IN TESALIA — Prin­t ir telegrafic — Atena. 29. — Situația e difi­cilă. Se crede că­ după sosirea prințului de coroană la­ Atena, ministerul de razboiu va fi reor­ganizat, înainte de toate Zorbas își va da demisia. In cazul când Zorbas va fi do­borât de la putere prin intri­gile dușmanilor lui și în deo­sebi ale ofițerilor eliminați din armată, s’ar putea întâmpla ca liga militară să fie reînfiin­țată. Din Tesalia sosesc știri de a­­semeni neliniștitoare. Țăranii s’au răsculat din nou. S’au trimis trupe pentru a în­­năbu­și revolta. Situația e atât de gravă, în­cât în fiecare mo­ment pot să isbucnească tul­­burări și la orașe. In Capitală au fost concentrate însemnate forțe militară _ ________ Expreședintele Roosevelt La Berlin Conferința lui Roosevelt la Uni­versitate.—Revista militară.— Cuvântările împăratului — Serviciul nostru telegrafic — Berlin, 29. — Fostul preșe­dinte al Statelor­ Unite Tehodore Roosevelt și-a ținut azi conferin­ța în aula universitate­ de aici. Roosevelt a fost așteptat, la intrarea Universitat­ii, de o mul­țime mare și foarte mulți stu­denți, cari l-au primit cu un en­tuziasm de nedescris. In aula u­­niversitătei era adunată curtea și elita societăței berlineze. E­­rau de față: împăratul Michelm II, împărăteasa, membrii fami­liei imperiale, miniștrii și cei mai distingi savanți și literați ai Germaniei. Roosevelt a fost salutat de că­tre rectorul universitate­. Apoi fostul președinte și-a ținut con­ferința, ascultată de cei de față cu multă atențiune. După terminarea conferinței, universitatea l-a proclamat pe Roosevelt doctor de onoare al ei, cu titlul de doctor în filosof­ie. Berlin, 29. — Pe câmpul de e­­xerciții militare a avut loc o mare revistă militară, în onoa­rea lui Roosevelt. Au azistat îm­păratul Wilhelm II cu suita sa și Roosevelt, precum și un nu­meros și distins public. După terminarea revistei, care a reușit foarte bine, împăratul Wilhelm a chemat la sine statul major al trupelor și în fața aces­tuia a adresat lui Roosevelt ur­mătoarele cuvinte: „Iubitul meu amic, Roosevelt! Simt o bucurie foarte mare pu­tând să vă prezint o parte a ar­matei germane. D-voastră sun­teți singura persoană particula­ră care a trecut in revistă ar­mata mea, îmi pare nespus de bine că ținuta armatei a făcut o bună impresie asupra d-voastră“. Apoi împăratul s-a adresat statului major în modul urmă­tor : „Domnilor, putem să salutăm în mijlocul nostru pe vestitul co­lonel al regimentului „rough­ ri­­der“, împăratul și Roosevelt au pă­răsit împreună câmpul de ma­nevre. ea wth m&mmm AL ANGLIEI Luând din dragoste pe Ale­xandra a Danemarcei, Albert- Eduard avu în primii ani o căs­nicie fericită, gusturile prințului potrivindu-se de minune cu ace­lea ale nevestei sale. Aceasta din urmă, încântată de noua-­ si­tuație, simțindu-se populară, iu­bită din inimă de regina Victo­ria, putând cheltui pe fiecare an mai mult decât îndoitul listei civile a regelui Christian, tatăl ei, părea că nu are nimic de do­rit. Prințul, foarte îndatoritor cu dânsa, mândru de succesele sale în lume, o făcu să viziteze Universitățile și nu mai credea decât în viața de familie; iar spre a distra pe prințesa de me­lancolia ce o cuprinsese deja sosirea ei în Anglia, făcu cu dânsa escursiuni și călătorii la Copenhaga sau aiurea pe conti­nent, în Anglia, Scoția sau Ir­landa. In Februarie 1864, Alexandra născu un băiat, ceea ce strânse și mai mult legăturile intre cei două soți. Fiindcă se afla, la Frogmore­ House în parcul Wind­sor și se credea de-abia în a 8-a lună, prințesa nu avea acolo nici mamoș, nici moașă. O singură doamnă de onoare, contesa Mac­clesfield, care avusese mulți copii, li dădu îngrijirile cuve­nite. Băiatul fu botezat Albert Victor, după numele tatălui sau și al reginei. 16 luni după întâiul fiu, Ale­xandra, născu în iunie 1865 un al doilea, pe George (noul rege), apoi cele trei fete, Luisa, Vic­toria și Maud veniră pe lume la răstimp de un an, în 1867, 1868 și 1869, și în sfârșit un ultim fiu la 1872. Educația copiilor lor, pe care Eduard voia să-i crească după ideile moderne, făcea adesea o­­biectul convorbirilor lor. După ce i se născu a doua fată, pe prințesa Victoria, prințul o duse în Egipt, Palestina, Grecia și Turcia, și la­ întoarcerea din această încântătoare căsătorie Alexandra avu a treia fică, pe populara Maud, actuala regină a Norvegiei. Eduard a veghiat totdeauna cu cea mai mare grijă la fericirea copiilor săi. Prințul George nu avea decât două luni, când în­­tr-o dimineață izbucnește un foc la Marlborough­ House. Fără să aștepte ajutoare, combină un plan, comandă lacheilor ca un bun căpitan de pompieri, și după puțin timp focul e stins. Când au venit miniștrii la pa­lat l-au găsit înegrit de fum, dar atât de liniștit ca și când nu­­ ar fi petrecut nimic. La Sandrigham, prințul Geor­ge se îmbolnăvește de tifos, pe când Alexandra se afla în Dane­marca ; prințul îl înfășoară, îl duce la Marlborough­ House, și nu-i părăsește o clipă până când prințesa, căreia i s’a depeșat, s’a Întors. Mai târziu pierde pe fiul sau cel mai mare, la vârsta de 28 de ani, și e cel mai mâhnit dintre tate. Cu fetele lui e de o duioșie fer­mecătoare. Ii place tovărășia lor. Când a venit vremea să se mărite, el le lăsă să-și asculte i­­nima. Vine de Tife, prințesa, îl place. Eduard îl primește și pu­ne pe Victoria să-i dea titlurile care îi lipsesc. Se interesează de nepoții lui, pe cari îi copleșește de desmer­­dări și daruri. Are predilecție pentru micul Davy, prințul E­­duard, fiul prințului George (ca­re a devenit acum moștenitorul tronului englez).­­ Eduard ia parte vie la viața poporului. Se află în capul tutu­ror manifestațiilor intelectuale, industriale și caritabile; el nu rămâne nepăsător la nimic pri­vitor la buna stare și perfecțio­narea morală a poporului en­glez.­­ Ca prinț de Wales, Eduard VII a ocrotit­ literatura. Admira elocventa și se pricepea în mate­rie de oratorie. Prin situația sa a fost el însuși silit să vorbească în public despre subiectele cele mai felurite. Elocvența lui era ușoară, fi­rească și destul de originală. La Londra se ducea de multe ori să asculte câte un predicator cele­bru; nu lipsea nici­odată de la Camera Lorzilor când avea să vorbească vreun orator renumit. Ii plăcea și teatrul, și știa să aprecieze când o piesă e bună. D’asemenea s’a ocupat mult de educația muzicală a societăței engleze. Interesându-se și de cântecele populare, s’a dus ade­sea ca prinț moștenitor la Al­hambra sau alte music-hall-uri din Londra. Pictorii și sculptorii aveau în­­tr’însul un admirator pasionat. Un prinț englez care ar neglija sportul, și-ar perde iute presti­giul în ochii societății. De aceea Albert­ Eduard a încurajat cu prezența lui toate marile mani­festații sportive ale timpului sau: foatc­-uri de football, ten­nis, golf, întreceri nautice, aler­gări de cai, înscrie și dânsul cai la alergări, din cari mulți câștigă premii mari. Eduard VII era socotit de toți ca un arbitru care nu dă greș în toate chestiile de etichetă mon­denă și de modă. Croiala haine­lor sale, pălăriile, mânușile și cravatele lui au fost imitate de toată lumea elegantă. Din punctul de vedere al mo­dei, a avut în regina Alexandra o vrednică tovarășe, ale cărei toalete impun tuturor doamne­lor din lumea bună. El făcea parte înainte de a se urca pe tron, din mai multe clu­buri, dar prefera pe­ cel fondat de el, Marlborough Club, situat în fața palatului säu din Lon­dra. La club prințul era fami­liar, băiat bun, fără cea mai mică pretenție. Multă muncă, a depus și în or­ganizarea azilurilor și altor așe­zăminte de binefacere. Către abri­­cercuptter comerciale și industriale din­țară Către comercianții și industriașii •»- români Cercurile comerciale și indus­triale din ța­ra întreagă roagă călduros pe toți membrii lor, pe comercianții și industriașii ro­mâni, să participe la marele con­gres ce se va ține la Pitești în zilele de­ 9 și 10 Mai, cu următo­rul program : Ziua I, Duminică 9 Mai 1) Plecarea din gara de Nord la ora 7 dimineața spre Pitești, a congresiștilor cercurilor din București, Giurgiu, Călărași, Slobozia și Țăndărei. 2) . întâlnirea la Chitila la ora 7.14 cu congresiștii cercurilor din Iași, Dorohoi, Tecuci, Ga­lați, Brăila, R.-Sărat, Buzau, Mizil, Ploești și Sinaia. 3) întâlnirea în gara Pitești la ora 10.13 cu congresiștii cercuri­lor din T.-Severin, Craiova, T.­­Jiu, R.-Vâlcea, Drăgășani, C.­­Lung, T.-Măgurele, Zimnicea, Roșiori, Corabia, Târgoviște și Pltești. 4) La ora 10.32 dim. plecarea tuturor congresiștilor în escursi­­une, din gara Pitești la C.-de- Argeș și în munții lui Țepeș- Vodă. 5) Seara, inapoindu-se la Pi­tești se va face congresiștilor o călduroasă manifestațiune. Ziuă li-a, Luni 10 Mai 1) La ora 8 jum. dim. serviciul divin în biserica Sf. Vineri, la care vor asista toți congresiștii. 2) La orele 10—12 desbaterile congresiștilor în Sala Univer­sală asupra următoarelor punc­te : a) înființarea de bănci pe lângă cercuri, b) Ușurarea im­pozitelor. c) Gestiunea coopera­tivelor, libertăței comerțului, măsurilor sanitare, comerțul ambulant și repaosul duminical, d) Educațiunea și ridicarea ni­velului cultural al comercianți­lor și industriașilor, e) Naționa­lizarea și ocrotirea comerțului și industriei românești, f) Mij­loacele prin care s'ar putea a­­­j­unge în mod derrm și practic la strângerea rândurilor și a legă­turilor de prietenie între mem­brii tuturor cercurilor din țară. 3) Dela ora 12—2 d. a., timp li­ber rezervat mesei. 4) Dela ora 2—6 d. a., conti­nuarea și închiderea desbateri­­lor. 5) Dela ora 6—8 d. a., vizita­rea orașului. 6) La, ora 8, seara masă fră­țeasca, de despărțire a congresiș­­tilor în pavilionul dealului de la „Trivalea“, înscrierile pentru acest mare congres se fac chiar de De a­­cuiri la toate cercurile din­ țară și la cercul central din Bucu­rești str. Isvor 14, până la 6 Mai. Comitetul central @©ta duhabei US­ROHANIA — Pe ziua de 29 Aprilie — Dunărea este staționată la Galați; scade la T.-Severin ; restul crește. Apele au următoarele cote in cen­timetri, în raport cu etiagiul : T.-Severin 5.65, Calafat 5.90, Bü­ckst 5.2$,IT.-Măgurele 4.56, Giurgiu 5.28, Oltenița 5.19, Călărași 4.52. Cernavoda 4.81. Gura­ Ialomiț’ei 4.80. Galați 3.87, Tulcea 2.42. ȘTIRI I ÎN STRĂINĂTATE — Prin poștă — — Regele Eduard va fi înmor­mântat în cripta regală de sub capela Sf. Gheorghe. Acolo se afla îngropat ducele de Clarance, George III și George IV, W­illiam IV, ducele de Kent, ducele de York, fiii regelui George III, Oc­tavius și Alfred, ducesa de Braun­schweig, regina Adelaida, regele George V de Hanovra și ducele și ducesa de Tek, părinții actualei regine Mary. Sub pardoseala c­oralului ca­pelei Sf. Gheorghe se află în­gropat regele Carol I Stuart, re­gele Henric VIII și soția sa Ioana Seymour, precum și regele Eduard IV.­­ In ziua de 7 Maiă st. n., s’a înscris la universitatea din­ Borm al 4000-lea student. Rectorul a ținut cu această oca­­ziune o alocuțiune către studenți. Universitatea a fost frumos pa­voazată.­­ La 4 Iunie se va inaugura monumentul pentru soldații aus­triac­ și saxoni căzuți in lupta de la Hohenfriedneberg. ’(Silezia Pru­siana), din 1745, în care regele Prusiei­, Frideric cel Mare, a bă­tut pe Austriac­, împăratul Wilhelm va fi repre­zentat de principele de coroană.­­ Profesorul dr. Szadetzky a fost ales rector al universității din Cluj (Transilvania). Principele Henric al Prusiei, fratele împăratului Wilhelm­, va sosi săptămâna viitoare la Oros­­var, în Ungaria, pentru a face o vizită principesei Ștefania a Bel­giei, soția contelui Lonyay. M­ODĂ Foile și jachetele de toal se facr acum simple; jachetele sunt scurte, adesea fără dublură, a­­justate în talie cu o centură. Ca garnitură au coluri mari bro­date sari simple și drăguțe ji­letci. Unele jachete închise lasă să se vază, când se deschid, ves­te făcute din broderii sau din line lucrat în pliuri sau cu su­­tașuri fine. Cusăturile sunt re­duse la minimum: cele mai multe jachete sunt formate numai din cinci bucăți, panoul din spate mai mult sau mai puțin larg, cele două părți din dreapta și stânga și două părți din față. Garniturile se fac din sutaș de ată sgat din gansuri, îmbrăcate în stofă formând un fel de bu­toniere. Toaletă da .muselină de mătase roz Bengal, împodobită cu dantelă, nas­­tură și centură de roata sa roz. Se mai întrebuințează ca gar­nitură și pliurile și a­jururile. Pliuri culcate împodobesc pa­nourile jachetelor, mai ales pa­noul din spate; ajunurile se fac cu acul sau se întrebuințează ajururi mecanice. Mânecile jachetelor de toal se fac mai mult scurte. Benzile picheate care garni­sesc supele de toal sunt de dife­rite forme ; ele nu se aseamănă de­loc cu vechile volane, pentru că sunt făcute mai mult spre a strânge lărgimea rochei și a di­­mina-o, nu cum fac volanele, cari o lărgesc. Pentru zilele prea călduroase rochiile vor fi de fular, museli­nă, lino. Rochiile de voal sau de muselină de mătase se garni­sesc, ca variație, punându-le pe o altă muselină de mătase în aceeași culoare, dar în alt ton. Veturia. "î Declarații politice ale șefului partidului consemior-dsmocrit LA GARA Eri, cu trenul de 5.40 d. a., a so­sit­ în Capitală d. Take Ionescu șeful partidului conservator-de­mocrat. Amb­ii d-sale politici i-au organizat o manifestație de simpatie la gară. P­er­o­n­u­l era plin de lume printre care numeroși fruntași ai partidului. La intrarea trenului în gară mulțimea a izbucnit în urale și în strigăte de Trăiască Take Io­­nescu! Șeful partidului conser­vator-democrat, care de la Seve­rin a venit însoțit de d. Barbu Păltineanu, a descins din vagon și a mulțumit pentru primirea ce i s’a făcut, comunicând în a­­celaș timp că va veni la club pentru a face oarecari declara­ți­uni. In automobile și trăsuri mul­țimea a pornit apoi spre clubul conservator-democrat. LA CLUB La orele 6 și jumătate, a sosit la club și d. Take Ionescu. D-sa a fost primit cu urate și aplauze entusiaste. D. Cantacuzino-Pașcanu a des­chis întrunirea. D-sa a spus ur­mătoarele : „N’am fost des pe la d-stră— dar în acest, timp de când nu v’am văzut, mi-am făcut datoria de conservator-democrat. A fost pentru mine o zi fericită, azi, când am putut oferi d-lui Take Ionescu, în loc de pâine și sare, alegerea de la­ Roman. (Aplauze). Din această alegere a eșit un învățământ: ea s’a făcut fă­ră rezistență din partea amici­lor d-lui Carp, ceea ce înseamnă că junimiștii, cari la București combat guvernul, la Roman vo­tează cu liberalii. In asemenea împrejurări numai nebunii mai pot crede că d. Carp va putea veni la guvern. (Aplauze). D. Barbu Păltineanu, după ce se declară mulțumit, că poate ura în numele Capitalei bună venire d-lui Take Ionescu, continuă astfel : „In primirea ce i-am făcut-o, in graba cu care ne-am întrunit, în mișcarea din această aduna­re se simte ceva mai mult de­cât dragostea noastră pentru d. Take Ionescu. Este ceva în at­mosfera politică și cu toții aș­teptam cuvântul șefului. Primi­rea ce i-am făcut-o e mulțumirea instinctivă și conștientă pe care i-o arătăm pentru conducerea sa politică, care a fost ideală. Primirea ce i-am făcut'o este afirmarea noastră conștientă că direcțiunea sa­ ne-a îndemnat să facem o opoziție reală, legală și reală. Nașterea partidului nos­tru e rezultatul incorectitudinei adversarilor noștri de atunci și al corectitudinei noastre.De când primim direcțiunea politică a d-lui Take Ionescu, simțim cât de mare e patrotismul sau și cu toții s’au putut convinge că rea­litatea și corectitudinea sunt ar­mele sale de luptă. Avem ferici­rea de a constata azi că aceste frumoase însușiri își capătă răs­plata lor—încet dar sigur și de la toată lumea. In ce privește pe adversarii noștri cari fac azi o­­poziție, nu știu dacă ar putea sfârși spunând ca Francisc I , tout est perda sauf Thonneur, și dacă nu ar trebui să spună : Noi, niciodată n’am perdut, o­­noarea și nici nu o vom perde și acum vom câștiga și victoria. Dacă cuvintele mele ar putea să treacă dincolo de pereții aces­tui club și să fie auzite de în­treaga suflare conservatoare, cred că mulți dintre ei, cari țin la ideea conservatoare, afară de cei orbiți de patimi personale, văzând naufragiul vechiului vas, vor fi fericiți să vadă intrând în port vasul cel nou, care a păs­trat și­ ideea conservatoare, și steagul și organizația și care are și pe șeful. Declarațiile d-la. Take Ionescu D. Take Ionescu e primit cu urate entuziaste, care țin un sfert de oră. Șeful partidului conservator­­democrat spune următoarele: „Când am plecat din țară, au fost mulți cari își inchipuiau că fac­ o greșeală. Eu însă, eram convins că voi găsi aceași situație politică, așa cum am lăsat-o și dacă se poate mai bună pentru noi. In tot a­­cest timp s’a întâmplat un sin­gur eveniment politic: alegerea de la Roman (Aplause). Nu pot considera ca evenimen­te politice scandalurile de stra­dă, răzvrătirile sau amenință­rile de rezvrătire. La Roman, s’a confirmat un adevăr pe care numai orbii nu-l văd, anume că viața politică s’a schimbat în ul­timii doi ani și că partidele tre­­bue să se puc în acord cu aceas­tă schimbare. Altă­dată alegerile erau o farsă. Existența vieței e­­lectorale o dovedeau numai ma­nifestațiile scandaloase care re­prezentai­ necesitatea de a Înlo­cui atenia corpului electoral prin ceva viu sau chiar artifi­cial. Aceste manifestațiuni nu e­­rau periculoase, pentru că ele depindeau de o oligarchie care știa bine ce e la spatele lor și că totul era ceva teatral. In anii din urmă însă s’au petrecut două lucruri mari. Iatăi, viata politi­că nu mai stă în mâna unei oli­garhii ea e în mâinile tuturor claselor sociale. De aceea dacă scandalu­rile ar forma viața politică obicinuită, pe ce ordine ar mai sta acest Stat? Dacă sunt conser­vator, sunt însă și democrat, ca să nu cer privilegii de dezordi­ne pentru o clasă socială, refu­­zând-o altora. Violențele pot fi excluse într-un Stat, dacă corpul electoral are viață. Al doilea lucru mare este deci deșteptarea corpului electoral. Dacă s’ar ține seamă dar mimai de aceste două mari lucruri în­că, partidul conservator se poate mândri că a săvârșit o reformă mare. De aceea, continuă d. Tabu le­nesei­, pentru mine, pe câtă vre­me există o viață adevărată po­litică și un corp electoral conș­tient și pe câtă vreme nu se pre­zintă nimic, trebue să păstrăm ordinea. S’a spus de unii că sunt fri­cos. Nu sunt fricos, ci cuminte. Dacă am constatat că s’a făcut o schimbare în viața noastră politică, ne putem întreba care sunt, consecințele acestei schim­bări. Guvernul nu se mai bururră de nici o încredere și tara cere un guvern conservator demo­crat. Eu, d-lor, n’am spus nici odată ce va fi în viitor. N’am spus, fiindcă n’am voit să­ capăt voturile cu primisiuni de deli­cii bugetare., Azi, după ce am t­ins, pot sa afirm în conștiința mea, în convingerea mea adâncă, că­ci„ Petre Carp­im poate veni la pu­tere (aplause prelungite). Aceasta vă afirm în easta, este credința mea adâncă. Pe ce mi-o bazez? E o altă chen­­tiune. i M’ați urmat în­totdea­una cu încredere, vă rog M așa să mă urmați și de aci îna­inte. Iau pe sufletul meu răs­punderea viitorului. (Entusias­te și prelungite aplause și urals) Mai am un punct de atins acum. S’a vorbit de o impăcă­­c­ine. E inexact. N’am avut, nici o ocazie să tratez cu nimeni vre­ o împăcare, fiindcă nimeni n’a venit să trateze cu mine. N’a tratat, nimeni nici odată, nici direct, nici indirect vicio împăcare. Și nu eu­ voi începe vreodată asemenea tratative (aplause). Când ște­ făcut fu­ziunea din urmă, am intrat cu sinceritate, de­și știam că eu și cu amicii mei vom fi diminuați. Eram hotărât să înving orice dificultăți fiindcă credeam sin­cer că după dezordinile de la sate, nu se putea să fie o desor­dine în partide la orașe. Dacă ași fi voit să primesc să fiu proclamat șef imediat după retragerea noastră, sunt sigur că Camerile m’ar fi urmat în în­tregime. N’am voit însă. Am perdut poate numericește, dar am câștigat moralicește. In tim­pul fuziunei am păstrat aceeași sinceritate cu care intrasem. Am dat sfaturi înțelepte și am îm­­pedicat câteva mari greșeli. Că toate acestea noi am fost goniti. Ei bine, gonitul nu poate să des­chidă vorba de împăcare. Rrf­­pet deci, că nu s’a făcut de ni­meni, nici­odată și în nici un fal vre-o aluzie la împăcare. Și dacă totuși sunt unii cari vă afirmă contrariul, să știți că sunt sim­ple iluziuni ce și te fac. Ceea ce constat cu mulțumire e că nici un partid n’a făcut în doi ani ceea ce am făcut noi. Avem în fața noastră azi un guvern is­prăvit, și un partid de opoziție care de o lună numai a început să facă opoziție. Țara s’a pronunțat în alegeri pentru noi. Eu d-lor sunt supus M. S. Regelui. Nici­odată în via­ța mea politică, și am azi 51 de ani și jumătate, n’am spus un cuvânt, n’am luat o atitudine, în contra M. S. Regelui. Eu însă nu pot cere puterea de la M. S. Regele. Eu cer­tăreî să mă in­dice și fiindcă viața politică nu poate fi anormală vă zic: nor­mal e ca moștenirea să fie a noastră“. (Aplauze entuziaste). La orele 7 mulțimea a părăsit clubul. Bucur­ ­­ia »1,­­2 și 23 IMai­t. Capitala va fi în sărbă­toare. 9) Crimă zadarnică Mare roman popular de Adolphe Belot — îmi veți face cel puțin drep­tatea de a crede, observă Des­­vignes, că numai eu singur la Poulignen nu m’am îndoit de d-v. Mi-am zis: nu e femea care să se înece așa. — Și am avut dreptate. Pot muri de moarte violentă, n’am să mor înecată. Marea îmi e devotată , o iubesc prea mult ca să vrea să’mî facă vre­un râu. Se întoarse deodată către d’Aubier și îi zise : — Știți să înotați, d-le ? — Vai, nu, d-ră, răspunse el, și mi-e rușine să’mî mărturisesc nein­d­emanare­a față cu o înotă­toare ca d-voastră. — Du ce ? Poți să înveți. D-ta nu semeni cu d. de Séry , adică de ce n’aî ști să înoți peste câtă­­va vreme? Dacă vrei, o să facem o afacere, am să-tî dau eu nu lec­ții, dar sfaturi de înot și în schimb ai să’mi procuri mijlo­cul, in calitatea d-tale de magis­trat, și când vom fi în oraș, de a asista câte­odată la ședințele Curții cu jurați. Ador emoțiile proceselor criminale. Să nu te grăbești să condamni gustul a­­cesta la o fată tânără , mai întâi m’am crescut singură, adică foarte rau ; pe urmă sunt ma­joră, mă tem că n’am să mă mă­rit niciodată, și m’am hotărât să trăesc ca o văduvă, adică să’mi satisfac capriciile.... permise. — Veți vedea, d-șoară, jude­­cându-se toți asasinii din împre­jurimi. — De minune. Tata m’a dus odată la palatul justiției din Nantes și te-am auzit vorbind. Fără complimente, ai mult ta­lent, un talent puțin cam rece... dar mie îmi place asta-Se opri deodată și ridicân­­du-se : — Domnilor, dacă v’ați odih­nit ne vom întoarce la Pouli­gnen. Nu e vorba să liniștesc po­pulația alarmată, puțin îmi pa­să, dar e vorba de mâncare, ceea ce e foarte prețios, când am fă­cut, atâtea exercițiu. — La drum, zise Desvignes. Vom face o intrare superbă, văd de pe acuma mirarea generală. Dar oprindu-se deodată: — O! Doamne! zise el. — Ce este? — Eram sigur că am să vă re­găsesc și nu v’am adus perica­­rul; e absurd. — M’ar cam jena pe căldura și soarele ăsta; ar fi trebuit să-l duc pe mână. — Nu mai sunteți udă? — De loc. — Atunci e perfect, replică Desvignes, urmând pe d-ra Bé­­rard care porni printre stânci. Totuși, urmă el, regret peripa­­rul. Ar fi atestat, în chip văzut, inteligența mea. S’ar putea cre­­de că v’am întâlnit din întâm­plare. — Dacă l’ai fi adus, zise ea, probabil că nu m’ai fi găsit, ți-ar fi fost piază rea. La Bache, unde am petrecut un sezon cu tata, care, în cali­tatea lui de inventator, visase și un mic sistem cu care să să­răcească toate băncile — în pa­­rentez, el a sărăcit totdeauna — am observat adesea pe un domn ale cărui buzunare erau garnisi­te cu câte două trei săculețe de piele menite să se umple cu banii că fără greș trebuia să câștige. N’a avut nici odată prilej să pună în ele nici un fiorin măcar. Pericarul meu ar fi avut aceeaș soartă; ca pedeapsă pentru a­­cest lux de precauțiune, v’ațî fi întors cu el dar fără mine; nu e mai bine că vă întoarceți cu mi­ne fără el? D-ra Bérard și Desvignes vor­beau ast­fel, în mers, pe când Lucian îi urma la distanță cu un pas nesigur. Magistratul, atât de sotto 1:1 tribunal pe sca­unul lui, cu atâta sânge­ rece și ținută, pe care nu’l intimidase niciodată nici acuzatul, nici martorii, nici apărătorul, de-ar fi fost el advocat cât de renumit, se simțea de un moment zăpă­cit, beat întrucâtva. Punea sta­rea asta pe seama aerului cu ca­re nu era obișnuit, vântului, soarelui, zgomotului necontenit al mării ce batea în stânci, mii­lor de impresii fizice nioi pen­tru dânsul și chiar prin aceas­ta mai active. Nu se gândea să facă pe d-ra Bérard răspunză­toare de starea lui și să-și spu­nă: din pricina ei, și prin ea, merg de câteva ceasuri din mi­rare în mirare, trec deja o emo­ție la alta, simt impresii necu­noscute. E zugrăvită întâi în cu­lori atât de curioase, în­cât mi se întărâtă imaginația și curiozita­tea; mi se povestește viața ei,nouă mirare, non interes. Iat-o că a­­pere se coboară pe plajă, trece pe dinaintea mea, și nici­odată aventură mai frumoasă, mai se­ducătoare nu mi-a fost dat să văd, niciodată nu visasem împe­­rechiare mai completă de fru­museți desăvârșite, de grații provocatoare. Se aruncă în ma­re, innoară, se depărtează și nu­­mă pot opri de a o urmări din ochi, de a nu mă gândi de­cât la dânsa. Deodată, iată o emoție nouă: e crezută moartă, sufer și până. Dar Desvignes mă târăște departe, pe mine care n’am căl­cat niciodată de­cât asfaltul tro­tuarelor, covoarele saloanelor și parchetele sălilor de ședințe, a­­lerg ca un nebun peste stânci, peste mii­ele piedici ca să mă trezesc în fața frumoasei mele înviate. Ce netezime și ce since­ritate de expresii, ce voință și ce judecată! Cât de puțin sea­mănă cu toate păpușile de sa­lon! Și chiar în momentul aces­ta, dacă rămân in urmă, dacă, în loc să merg alături de ea, o urmez la distanță, e că nu mă pot sătura privind-o, admirân­d-o. Simțurile mele care dormi­tau s’au trezit. Aceea ce mă Î1­­ bată nu e nici soarele, nici par­fumul mării, e glasul ei vibrant, c­umbletul ei voluptuos, părul ei lung, e în sfârșit misteriosul parfum ce împrăștie și pe care-l aspir cu nesațiă. A făcut să nască în mine o întreagă lume de sen­zații m­oi; acum sunt bărbat. De­sigur că d-ra Bérard nu-și da seama de emoțiile ce prici­nuia, căci părea preocupată și aproape jignită de puțina grije a lui Lucian de a se apropia de ea. Substitutul părea nesimți­tor la toată îngrijirea ei, nimic nu-i putea scoate din extazul lui. Vestea întoarcerei d­ reî Bé­rard se răspândi discret în po­pulația care se retrăsese pe aca­să, tinerii băură câte un pahar de vin extra în sănătatea ei, și nevasta căpitanului vămeș nu se putu opri de a striga : „Mul­tă gălăgie mai face asta; nu-i ajunge că moare ; mai și învia­­ză !“ Poate că numai d-lui de Séry,­ la Poulignen, era să-i vie rău când i se anunță sosirea ce­lei pe care o iubea cu dragostea aceea îndărătnică a bolnavilor și a bătrânilor. Pe plajă, d-ra Bérard își luă rămas bun, de la cei doi însoți­tori ai ei, și se întoarse repede acasă. Desvignes se duse la vila lui unde îl așteptau­ nevasta și copiii flămânzi, și Lucian plecă în căutarea mamei lui, puțin cam uitată de câteva ceasuri. O găsi pe promenada cheiului și tot în tovărășia d-rei Marie de Rieux și a unchiului ei. (Va urma) • D-nii abonați cari fac reclamații sa­i cer schim­bări de adresă, sunt ru­gați să bine-voiască a trimite la administrație totdeodată și eticheta pe car­e este imprimată zil­nic adresa, spre a se pu­tea da curs repede recla­­mațiunilor și a nu se facă­ întârzieri cu trimiterea ziarului la noua adresa

Next