Universul, iulie 1910 (Anul 28, nr. 177-207)

1910-07-01 / nr. 177

ANUL XXVIII —NO. 1—JOI 1 IULIE 1910. — VEDERI DIN I AHa.—i*f0n­um­ent..l vânători,or di­n Pipeșfl Calendar de anul 1910 Ortodox Miercuri, 30 Iunie.— •­­ Conc­iul ce­lor 12 Apostoli Catolic Miercuri, 13 Iulie.— Anaclet Râs. soarelui 1.43 Ap. so*relui 7.57 . MO­ » -a*!, ■ „Universul*® ore »rină­­t­oarele linii telefonice : Administrația ..... 662 Redacția..................................L2/8S Străinătatea ...... 20­56 București, 30 Iunie Discuțiuna asupra Presei Ca și cum­ trebue să fie Presa— o chestie veche și mult desbătu­­tă in toată lumea. Din când în când se desbate și la noi asupra ei. Zilele astea chiar, ziarul liberal și oficios „Indépendance Roumaine“ a deschis o discuție ce promite a fi interesantă. Intr’un articol intitulat „Pre­sa de partid și Presa de afaceri“ oficioasa „Independance“ face o comparație între­ ziarele de par­tid și „ziarele de afaceri“, sus­ținând că cea dintâi, cu toate defectele ei, prezintă mai puți­ne neajunsuri. Deși numitul confrate ameste­că ziarele independente, neapar­ținând nici unui partid, cu zia­rele de afaceri, critica sa e în­dreptată contra acelor ziare cari nu sunt conduse de nici o idee și cari, călăuzite numai de do­rința câștigului, ajung lesne un instrument, de șantaj. Netăgăduit că față de asemeni paraziți ai Presei, pe cari toată lumea îi condamnă și trebue să-i respingă cu groază, nu încape multă disc­uțiune. .Interesantă e însă o consta­tare pe care o face „Indepen­dence“ relativ la chipul cum privește publicul ziarele­ de par­tid. Principalul neajuns al aces­tor ziare, zice confratele, e că „ziarul care e organul unui par­tid nu poate să scrie un cuvânt fără să angajeze grupul său sau guvernul, dacă amicii săi sunt la putere. Dar situațiunea a­­ceasta se datorește mai curând concepțiunii false ce-și face pu­blicul despre rolul unui ziar o­­ficios. El își închipuește bucuros că tot ce se publică într'un ase­menea jurnal—chiar și faptele diverse—apare sub controlul di­rect al partidului sau al guver­nului, că totul e inspirat în el, de la un capăt până la celalt, de la întâia literă până la cea din urmă“. Credința aceasta greșită a pu­blicului e o adevărată ghiulea de picioarele Presei de partid, impiedecând’o în desvoltarea ce ar putea altfel să ia, spre folo­sul general. Dealtmintrelea, păcatul aces­ta e și aiurea, în Franța de pil­dă, unde primul-ministru Briand s’a văzut nevoit să spue că, în substanță, nu există ziar oficios, căci numai comunicatele ofi­cioase, purtând acest caracter, angajează guvernul—cât despre articolele celelalte, ele privesc numai pe redacțiune. „Indépendance“ îșî­ încheia articolul din numărul de Joi 24 curent cu următoarele cuvinte : „In scurt, opiniunea publică găsește în toate privințele mai multe chezășii de probitate în ziarele de partid de­cât în cele­lalte, cari urmăresc scopuri mercantile“. Acestui articol al ziarului ofi­cios, care fără îndoială va da loc la o discuție interesantă și folositoare, a răspuns ziarul „Epoca“ de la 27 Iunie, într’un articol intitulat „Presa noastră“ și de care ne vom­ ocupa în nu­mărul nostru viitor. APL4UVAREA Conflictului cu Creola Revocarea căpitanului porta­lul Piren Din Atena ni se anunță că i­­mediat după ce căpitanul portu­lui Piren a prezintat scuze d-lui comandant Periețeanu, pe bordul vaporului „împăratul Traian”, la coborârea pe ponton, delega­­țiunea guvernului i-a prezintat ordinul ministerului prin care el era revocat din funcțiune. Revocarea căpitanului portu­lui Pireu a fost cerută de guver­­nul român la nota trimisă pen­tru acordarea satisfacției. CONGRESUL maeștrilor de desemn și cali­grafie — ZIUA iii —• Ploești, 29 Iunie. Azi a continuat congresul ma­eștrilor și maestrelor de desen și caligrafie din țară. Congre­sul s’a deschis la orele 9 lunii. dim. S’au discutat mai multe oes­­tiuni didactice, între cari și pro­punerea de modificarea regula­mentului școlar în sensul ca și maeștrii să poată fi numiți di­­riginți de clasă. S’a redactat un memoriu în a­­cest sens care va fi înaintat mi­nisterului de instrucție. S’a decis apoi ca viitorul con­gres și expoziția asociației să se ție anul viitor la Galați. Procedându-se apoi la ale­gerea comitetului asociațiunei pe anul viitor, au fost aleși d-niî. C. Dumitrescu, P. Io­ne­scu (Șincai), Aristid Iliescu, d-ra Lucasievici și d-na Emilia Teo­­dorașcu din București; V. Nico­­lescu și N. Dumitri­u din Plo­ești; Mircescu din Buzău și Carp din Constanța. La orele 12 congresul a fost declarat închis. După amiază, la orele 3, d. mi­nistru Haret, însoțit de d. se­cretar general Teodoru, a vizitat expoziția asociației, fiind primiți de toți membrii. D. ministru a mulțumit mem­brilor asociației pentru activita­tea depusă, promițând sprijinul d-sale. La orele 6, d. ministru a pără­sit orașul nostru. Tot astă­ seară a părăsit ora­șul și o mare parte din congre­­siști. De azi expoziția de desen va fi închisă. üb caa grav Craiova, 28 iunie. Proporțiile îngrijitoare ce ia întinderea holerei în Rusia și știrile alarmante venite zilele a­­cestea din orașele noastre ar> contact de aproape cu imperiul vecin, m’au determinat să fac o anchetă privitoare la starea hi­­gienică a Craiovei, ca să-mi pot da soarta, și la rându-mi să a­­duc la cunoștința cititorilor, dacă pe noi ne amenință perico­lul și în ce grad, în cazul când epidemia s’ar strecura în țară. Și cum era natural, am înce­put cu alimentele­ ce control exercită autoritățile asupra produselor alimentare și cum se face el ? Am făcut cu această ocazie o tristă descoperire pe care o a­­duc la cunoștința celor în drept, cu încrederea că se vor lua ime­diat măsuri, fiind vorba de un caz grav. Carnea pe care o consumă populația Craiovei este supusă la trei controale; două se fac la abator de către medicul ve­terinar al abatorului, primul a­­supra vitei în viață, al doilea după ce vita a fost tăiată. Al treilea control îl face medicul veterinar al orașului în hală. E greu­ prin urmare, de neadmis chiar, ca după trei cercetări, făcute de oameni competenți, să se strecoare în consumație car e improprie. E sigur deci consumatorul că a cumpărat o carne provenită de la o vită sănătoasă atunci când a luat-o din hală. Dar nu toate vitele cari se taie trec pe la abator și prin hală, cu alte cuvinte se taie vite a căror carne se pune în consu­mație fără să mai fie supusă la vr’un control, pentru motive lesne de înțeles. Și cine mănâncă acestă carne? Soldații!... Da, soldații aflați concentrați pe timpul verei în tabăra de la Făcău, mănâncă carne proveni­tă de la vitele respinse în viață de la abator, de la vitele bolna­ve de tuberculoză, stomatosă, e­­chinoculosă, și de alte boli pa­razitare. Tot soldaților li se dă carnea vitelor tăiate în agonie, și ceea ce e și mai grav, mi s’a afirmat de persoane de bună credință, chiar de vite moarte. Destăinuirea ce fac este în a­­devăr senzațională, o fac însă având siguranța celor afirmate și cu speranța că se vor lua mă­suri de îndreptare. Răul pe care-l semnalez eu a­­cuza și pericolul la care se ex­pune trupa, tolerând­u-se măce­larilor să furnizeze carne ne­controlată, a fost arătat pe cale oficială de autoritățile sanitare ale orașului, autorităților mili­tare, și foarte mirat am fost când am aflat că mi s’a dat nici un curs rapoartelor făcute în a­­ceastă privință, sistemul a fost îngăduit să continue. Este vorba de un caz extrem de grav, care ar trebui să alar­meze autoritățile superioare mi­litare, să numească o anchetă și să se pună capăt acestui a­­buz dăunător sănătăței solda­ților’. N. tîîocârdia. IM—► ----­ âelwing srea so Relațivl Finalîtate« Eri s’au împlinit 24 ani de când s’a înființat societatea fi­lantropică „Egalitatea“, recu­noscută ca persoană morală și judiciara. La orele 10 dimineața s’a ofi­ciat în biserica Sf. Voevozi (Gri­­vița) un parastas pentru odih­na sufletelor membrilor răpo­sați. A oficiat P. C. S. arhiereul Teodosiu, asistat de preoții bise­­r­icei. A asistat, pe lângă membrii societății și o mulțime de cre­dincioși. După slujirea parastasului societatea a împărțit în fața In­serted la o sută de săraci câte o strachină conținând câte o bucată friptură, brânză și câte o cană cu vin. După aceasta, comitetul so­­cietăței, împreună cu mai mulți invitați au luat masa în grădi­na restaurantului­­ „Eremia” din Calea Griviței. D. I. Brătescu, președintele de onoare al societăței, a ridicat primul toast în onoarea d-lui Petre Simeon, președintele ac­tiv al societăței. D. P. Ciurcu a toastat pentru d. Brătescu. D. Bucur Alduleanu a mul­țumit presei și în special ziaru­lui nostru pentru sprijinul ce-l dă în deosebi societăților filan­tropice. A răspuns reprezentantul zia­rului nostru mulțumind pentru elogiile aduse „Universului“ și urând propășirea societăței. D. Ciurcu a toastat pentru membrii­ societăței. Masa s-a sfârșit la orele 2 d. a. N. COMERȚUL AMBULANT 0 X*TE~N~11 îndeplinire, fie din motive,peri­ căror salariu sau câștig *­ nu iiin f­a vin nim­­i­­t N­P . Am auzit în mod vag că Pri­măria s’ar ocupa de chestia su­­primărei comerțului ambulant al Oltenilor. Nu știfi nimic po­zitiv despre aceasta, dar cred a interesa pe toți cititorii ,,Uni­versului“ supunându-le părerea mea în această privință. Am­ fost și sunt partizan al desființărei comerțului ambulant al oltenilor și mărturisesc că nu­ am luat inițiativa acestei refor­me, dar n’am putut-o aduce la îndeplinire, fie din motive­ poli­tice, fie pentru că am stat prea puțin timp la Primărie, încă de acum 17 ani, ca ajutor de primar, am pus pe tapet a­­ceastă chestiune și am obținut înființarea halei Traian, deși proiectasem mai multe și mai puțin costisitoare. La a doua a mea venire în fruntea comunei abia am avut vreme să reformez halele și piețele actuale și să­pun bazele noului abatoriu. Aș felicita însă din inimă pe actualii edili, dacă ar reuși să suprime acest comerț arh­aic, barbar, anti economic, neioierie, absolut nepotrivit cu evoluțiunea prin care a trecut orașul nostru, cu pretențiile noastre de civili­zare. Știu că mulți vor țipa și vor susține că Oltenii sunt necesari; cine va țipa mai tare vor fi doamnele menajere, care consi­deră pe Olteni de absolută tre­buință și vor avea dreptate în­ aparență. — Cum­­ zice-vor doamnele menajere, nu vedeți ce avantaj enorm este pentru fiecare me­naj ca Olteanul să’ți vină la pi­cioare cu toate cele trebuitoare: menajului, carne, pește, păsări, legume, fructe, iaurt, oțet, pe­trol cărbuni, etc.? Nu vedeți ce câștig de timp și do bani rezul­tă de «ci pentru fiecare menaj.—­­căci fără Olteni ar trebui să tri­mitem servitorii în piață să târ­guiască și pe de o parte s’ar pier­de timp, pe de alta am fi furați de servitori și n’am avea avan­tajul de a alege noi înșine mar­fa. Apoi piețele și halele publi­ce fiind prea puține pentru toa­tă Capitala, multe menaj­uri s’ar afla prea departe de aceste piețe. Dar mai mult ar țipa menaje­rele foarte modeste, deci cele mai numeroase, care sau nu țin servitoare de loc și astfel stăpâna ea se­ vede și de casă și de bucătărie și de copii și nu poate merge în piață, sau­ cla’f dacă ține o servitoare iar nu se poate duce în" Pww" fiindcă ajută stăpânei ia, toate treburile menajului și îngrijește și de copiii cei mici. La toate aceste obiecțiuni cari par la prima ochire justificate, voi­ răspunde: — Da, stimabile doamne m­e­ nagere, ați avea perfectă drep­tate, dacă, suprimându-se Olte­nii, nu s’ar pune nimic in locul lor. Dar ce ați zice dacă în locul Oltenilor va vom da ceva mai bun ? Să discutăm deci chestiunea aceasta din toate punctele de vedere, s’o cercetăm sub toate fetele. Mai întâi să ne întrebăm, cum se practică acest comerț în toa­­te orașele mari din Occident—și orașul nostru e mare cel puțin prin întindere, dacă nu atât prin numărul populațiunea—și ce s’ar întâmpla dacă s’ar suprima Ob­­­ii ? Pretutindeni în orașele mari sunt răspândite prin toate un­ghiurile și destul de aproape li­nele de altele prăvălioare în ca­re se găsesc toate acele articole pe cari le vând oltenii. Sunt mă­celării, prăvălii de legume, pa­seri și fructe, lăptarii cu tot ra­pid de brânzeturi, cu un cuvânt cu toate articolele trebuincioa­se menajului, așa că fiecare me­najeră găsește la câțiva pași de locuința sa tot ce-i trebuie, deo­sebit de hale și de piețe publice. Negreșit că suprimându-se trep­tat oltenii, s’ar înființa și la noi astfel de prăvălii și spre a le in­troduce cât mai grabnic ar fi destul ca ele să fie scutite în pri­­mii 3—4 ani, de orice taxe și contribution?. Care ar fi rezultatul acestei schimbări ? Mai întâi toate articolele «« menaj s’ar iefteni. Astăzi un ol­tean umblă toată ziua cu coșu­rile în spinare ca să vândă o cantitate de marfă de o valoare relativ mică în raport cu ce tre­buie să câștige el, ceea ce forțat trebuie să ’ scumpească această marfă, pe când într’o prăvălioa­ră o femeie bătrână ar putea des­face de 40, de 50 de ori atâta marfă, în timp ce ceilalți mem­bri ai familiei s’ar deda la alte ocupațiuni profitabile. Așa e în Occident. Nu e pare o risipă a forțelor naționale ca un om valid să-și cheltuiască forțele musculare spre a colporta toată ziua—în­cărcat ca un catâr—50—60 kgr. de pepeni, în valoare de 2—3 lei, când el însuși trebue să câștige atâta . Și olteanul acesta n’ar fi oare mult mai folositor la mun­ca câmpului, unde lipsesc bra­țele . E adevăr­at că la comerțul sta­bil s’ar adăuga valoarea chiriei prăvăliei, dar când o singură persoană ar desface marfa pe care o desfac azi 50 de olteni—al căror salariu sau câștig­a­ nu­mai a 2 lei pe zi, face 100 lei pe zi, sau­ 36.000 lei pe an—ori­cine poate lesne calcula că chiria prăvăliei joacă un rol neînsem­nat față de retribuțiunea olteni­lor. Chiria unei astfel de prăvă­lii ar oscila cam între 300 și 1200 lei pe an, după situațiune. Spre a iefteni traiul, prima condiție este ca comerțul să fie cât mai practic și ca marfa să­­ treacă prin prea multe mâni; ei bine, cu sistemul actual se face tocmai contrariul. Este un lux prea mare ca un negustor ambulant să deservească cu­ marfă grea, de o valoare relativ mică, numai pe câți­va clienți, aducându-le la picioare această marfă. Ar fi prea lung să mai explic și prin câte mâni trece a­­desea această marfă, ceea ce a­­sem­enea contribue la scumpi­rea ei. Se plâng locatarii de scumpe­­rea chiriilor, iar proprietarii de imobile să vaită că nu mai ies la socoteală. Nici nu poate fi alt­fel, când cei mai mulți dintre noi locuim în vile, entre cour ei jardin, chiar în mijlocul orașu­lui. Și să vedeți ce are să mai fie după recensămîntul ce se face acum! Ei bine, înlocuirea Oltenilor prin prăvălii, ar contribui la ieftenirea chiriilor. Când pro­prietarul unui imobil va incasa de la închirierea unei singure prăvălii aproape atâta cât îi produce azi întreg imobilul, sau chiar mult mai puțin, e lesne de înțeles că îi va da mâna să re­ducă di­n chiria locatarilor. Din punct de vedere igienic nici nu încape discuție că marfa comestibilă vîndută într-o pră­vălioară nu e expusă infecți­unii ca aceea pe care o plimbă Ol­tenii prin stradele orașului, atât de încărcate de praful infect ce se ridică de pe pavele. Ce poate fi mai scârbos de­cât să vezi a­­cele coșuri cu poame înșiruite pe marginea trotuarelor și peste care se așează m­orii de praf pe care il­e ridică trăsurile și ante­mobilele ce trac pe alături, fără a mai vorbi de continua atin­gere a acestor fructe de m­ânile Oltenilor, de câte un câine care vine să le viziteze ! 7 Ea văd de o vreme că măturătorii de stn­ de răscolesc cu turnurile, ch­iar in miezul zilei, praful de pe stra­dele nestropite. Controlul acestor mărfuri de către organele sanitare ar fi neasemănat mai ușor de făcut în prăvălii de­cât la mii de olteni Cât despre plimbarea pe stra­ie a mieilor jupuiți, atârnați de cochilițe, nu cred să se mai vadă în altă parte de­cât la noi. Dar acest comerț nu mai e practicabil — cel puțin prin u­­nele­ strade — și din alt punct de vedere, din acela al circula­­țiunii pe strade. Trotoarele la noi sunt așa de înguste, în­cât abia încap doi oameni alături. Când oltenii umblă pe partea căruțabilă, ei împedică circula­ția trăsurilor și sunt amenințați a fi striviți de trăsuri și de au­tomobile, iar când trec pe tro­tuare cu coșurile lor* volumi­noase, incomodează pe pedes­trași, fără a mai pomeni de cei cu miei, cu pește, cu petrol, etc., de care trecătorii sunt expuși a-și murdări vestmintele. Din punct de vedere estetic, mulțimea aceasta de oameni desculți, în cămașă și în ismene, adesea nespălați, nu cadrează cu pretențiunile unui oraș mo­dern.Expresiunile ce se aud adesea din gura acestor Olteni nu sunt­­ o natură a merita premiul de­­moralitate. In fine, e în contra intereselor economice ale țărei de a face ca populația rurală să aflueze spre orașe. Oamenii aceștia ar rămâ­nea mai sănătoși și mai morali, dacă nu și-ar părăsi căminele or, spre a veni să colinde stra­iele Capitalei cu poveri în spi­­rale și ar fi mult mai folositori a comunele lor și pentru ei și pentru țară. Ar merita ca și onor. Camera de comerț să se ocupe de această chestiune, cara e mai importan­­ă de­cât s’ar crede la prima ședere. Al. Cinica * Sunt olteni cari câștigă și 10 lei pe zi, sunt alții cari nu câșigă nici 1.50 bani, dar aceștia sunt sîn £i și cu atât m­ai mult câștig­a stăpânii lui carî îl exploatează. 5 bani In România ~ 10 bani în streinătate întrunirea lucratorilor SiROn­ Trif* Lucrătorii tipografi din București i’au b­irituit eri dim. în sala Ami­ciția spre a se consfătui cu privire la grevele cari s’au­ declarat la câteva a­eiiere tipografice din Capitală. A prezidat d. D. Marinescu, preșe­dintele soc. «Gutenberg» a tipografi­lor, care a dat cuvânt d-lor: Al. Apostolescu, Al. Ionescu, D. Iosefsohn, I. Constantiniu, Tache Georg­scu, R. Min­ulescu, d-ra Valeria Lambru, N. Dumitrescu, N. Stoica, Th. Ște­­fănescu -i £­. Popp, lucrători. Aceștia, in cuvântările lor, au protestat con­tra patronilor cari nu au consimțit să le micșoreze orele de muncă la 8 și jun. pe zi, să le urce salariile stabilind și un minimum și cari ai­ cerut lucrătorilor să lucreze și la ziua de Sf. Petru și Pavel. Ei În­deamnă pe lucrătorii greviști să nu reia lucrul până ca patronii nu vor ceda. Apoi ia cuvântul d. Marinescu, care după ce sfătuește asistența să meargă înainte, o mai Îndeamnă să nu se sfiească de amenințările po­liției și să se păzească de ademeni­rile patronilor-Propune lucrătorilor greviști să se întrunească la orele 7 seara, la „Bursa Muncel“ spre a face cu totil o excursiune la „Tei“ sărbătorind această zi și îndeamnă pa cei cari nu s’au pus in grevă să continue lu­crul și sa ajute cu bani la nevoe pe ceilalți camarazi. Cel din ur­mă vorbește d. D. Chris­­tescu, secretarul sindicatelor munci­torești din țară, care, după ce în­deamnă pe lucrători să lupte spre a eși biruitori, contra patronilor, le spune că muncitorii sindicaliști din toată țara ii vor ajuta. Apoi se citește și se aprobă urmă­toarea Moțiune Lucrătorii tipografi, mașiniști, pustori, legători, cartonagiști și litografi, întrunit­ azi 29 Iu­nie 1910 în marele meeting din sala Amiciția Văzând provocările din partea unor patroni cari impuneau lu­crătorilor să lucreze în sărbă­toarea Sft. Petru și Pavel, au­zind și modul necuviincios cum a tratat d. Emil Socec delegația ce se dusese să-i ceară refor­mei« : 8 și jun. ore de lucru pe zi, minimum de salar 32 Ier săptămânal și respectarea săr­bătorilor stabilite prin statutul corporației artelor grafice. Lucrătorii de mai sus, adunați în meeting, declară că vor încu­raja materialmente și moral­mente grevele isbucnite în ate­lierele: Socec, Carol Gobi, Uni­versala, Independența, Sfetea și litografia Mützner. Dăm împuternicire consiliului de administrație al soc. Guten­berg să dirijeze aceste greve, să urmeze tratativele cu patronii și să ia toate măsurile pentru a a­­sigura reușita. Noi, lucrătorii cari vom ră­mâne în ateliere, ne luăm anga­jamentul a contribui cu toate mijloacele posibile pentru a sprijini dreptele cereri ale gre­viștilor. Iar noi, greviștii, ne legăm pe onoare și conștiința noastră că nu vom intra în ateliere decât cân­d vom obține revendicările în baza cărora am început miș­­carea de îmbunătățire a traiu­lui Corpului Artelor grafice. La ora 12 întrunirea se ter­mină. Arestările Pe la orele 7 dim., circum­scripția II-a polițienească a a­­restat pe următorii lucrători ti­pografi, ca instigatori: Gh. Te­­odorescu, T. Cerchez, D. Dănes­­cu, V. Stănilă și Gr. Constanti­­nescu, care însă au fost liberați în urma intervenției unei comi­­siuni de lucrători. Circ. 3-a a arestat pe Gh. Du­­mitrescu de la Gobi. Su­ßpria drapelului cercului comercial și indus­trial din Roșiori Roșiori, 29 Iunie In vederea sfințirei drapelului Cercului comercial și industrial din localitate, au sosit în orașul nostru cu trenul de 6,10 dimi­neața, delegații cercurilor co­merciale și industriale din Pi­tești, Giurgiu și Craiova. La gară au fost primiți de delegații membrilor Cercului co­mercial din localitate. Cu toții au mers la sediul Cer­cului, unde au luat cuvântul d-nil Zaharescu, președintele Cercului și N. Penescu din par­tea Ligei Culturale, urând bun sosit oaspeților. A răspuns d. Cernățeanu din București. La orele 11 s’a făcut sfințirea drapelului în prezența membri­lor societăților „Unirea“, „Sf. Cruce“, meseriașilor și al Ligei. După terminarea solemnita­te­, s’au întrunit la orele 12 la o masă comună de 85 tacâmuri în grădina Giuvelca. In tot timpul a domnit mare entuziasm. I SCOLOAISA împăratul­ui Wilhelm 11 către preset­­­tele republicei Nicaragua — Prin fir telegrafic — Londra, 29. — Telegramă din Nevv-tur. Scrisoare și ce imn»­ratul Wilhelm II al Germaniei a trimis-o președintelui repu­­s •­mierne,ue Nie­ragua este datată dela 26 Aprilie. Conținutul ei, întru­câtva cu­noscut, este viu comentat de în­treaga presă americană. . .diele uniune! spun că Ger­mania caută să-șî asigure o in­fluență mare în America centra­lă și scrisoarea împăratului Wilhelm II trebuie considerată c lin­­ema de apropiere intre Germania și Nicaragua. încer­carea asta a imperiului german este primejdioasă pentru armo­nia dintre americani și germani și împăratul Wilhelm II nu a nemerit momentul când să scrie o astfel de scrisoare. Londra, 29.—mărului „Daily Chronicle” i se telegrafiază că presa Uniunei consideră scri­soarea împăratului Wilhelm II ca o provocare la adresa t­ date­­lor­ Unite. Ziarul scrie că atitu­dinea Germaniei ațâță ura ame­ricanilor și din acest incident poate să ia naștere un conflict. Berlin, 29. — Din cercurile bi­ne informate se comunică urmă­toarea desmințire cu privire la scrisoarea ce împăratul Wil­helm II a scris-o noului preșe­dinte al republicii Nicaragua. Noul preșdinte al micii repu­blice din America Centrală Ni­caragua, d. Madrin, a trimes, după instalarea lui în scaunul președințial, obișnuita în cunoș­­tiințare despre aceasta împăra­tului Germaniei. Este adevărat că împăratul i-a răspuns prin o scrisoare în care numește pe noul președinte „mare și scump amic“, dar această expresie e foarte obișnuită în limbagiul di­plomatic. Scrisoarea nu cuprinde nici un cuvînt sau nici o aluziune care ar putea să atingă Statele­ Uni­te. O scrisoare identică a fost trimeasă de împăratul Wilhelm ș1 președintelui republicei Gua­temala, Gomez. Londra, 29. — Aici chestiunea scrisorii împăratului Wilhelm II este judecată cu totul altfel decât în Statele­ Unite. Lumea politică de aici crede că americanii vor să exploateze chestiunea scri­sorii spre a poza în fața republi­­celor americane, cari sunt repre­­zintate la congresul panameri­can din Buenos­ Aires, ca apără­torii Americei. Statele americane și-au­ arătat nemulțumirea lor cu purtarea Uniunei și acum presa americană voește să dea ocazie guvernului să-și întăreas­că situația,­­ împăratul Wilhelm II a iscălit scrisoarea către președintele re­publicei Nicaragua deodată cu altele cari i s-au prezintat și cari au fost concepute de un funcțio­nar al ministerului de externe. Chestiunea scrisorii împăratu­lui nu va avea nici o urmare gravă, doar o schimbare în per­sonalul ministerului de externe al Germaniei. ________ In jurul grevelor de la fabricile «Orion» și «S?e­­teor» din Ploești Ploești, 29 iunie. Sindicaliștii greviști de prin alte fabrici sunt adunați la sediul Sindi­catelor Unite, unde țin consfătuiri a­­supra grevei. Deși se emisese părerea de a se declara greva generali, sindicaliștii din unele fabrici fiind mulțumiți de felul cum sunt tratați, au emis pă­rerea să se faci o grevă generală, însă numai pentru câte­va zile. Aceasta spre a arăta că simpati­zează cu colegii lor grevi ,­lî de la cele două fabrici. Această părere a fost admisă și de sindicatele cismariler și tăbăcarilor și e probabil că mâine sau poimâine se va proclama o grevă generală pen­tru câte­va zile, grevă zisă de sim­patie. Deocamdată s’au cerut relațiuni de la comitetul general al sindicatelor din București, dacă aprobă o grevă în acest sens. In legătură cu greva de la „Me­teor“, d. dr. comunii Gh. Scursa a vizi­at azi localul sindicatelor și îi urma cererea sindicaliștilor exami­nând pa ucenicii greviști i-a consta­tat mai ps toți bolnavi de hernie și alte boli provenite din răul trata­ment și muncă peste puterile lor. D. dr. Scurea a promis că va in­terveni la autoritățile în drept, co­municând constatările sale. Peatra âe UNIVERSUL primește abonamente lunare tsei 1.59 la Țară „ 3.50 la Strelautsf” Abonamentele de vară pot incepe din orice zi. vTt2 • rr­z.. * Descifiiima parricHuhi] la percepția 5-a din Capitală Am vorbit ori pe scurt despre descinderea făcută de d. procu­ror Fericiți de la percepția 5 fi­nanciară din Capitală. Faptul s’a petrecut întocmai după cum am arătat noi. Duminică, D. Georgescu, per­ceptorul circumscripției 5 a a­­vut căsătoria religioasă și sea­ra cu trenul de 11 și 40 a plecat din București cu soția sa, du­­cându-se în străinătate. A doua zi, Luni, d. Ionescu- Crunți, comptabilul percepției, s-a prezentat d-l«» Lazărescu, administratorul financiar al Ca­pitalei și i-a dat o cerere de con­cediu pe care o lăsase percep­torul Georgescu și în acelaș timp a predat și suma de 1900 lei, sumă pe care i-o lăsase tot perceptorul. D. administrator Lăzărescu, contrariat pe de-o parte de fap­tul că perceptorul își trimitea cererea de concediu după ce ple­case în străinătate pe de altă parte de suma de 1900 lei care o trimisese fără nici o regulă, a cercetat registrele și văzând că totalul încasărilor se urca la 21.930 lei, deci cu 20.000 lei mai mult decât îî adusese comptabi­lul a sesizat ministerul și apoi parchetul. D. procuror Ferichide s’a dus­ în grabă la percepția 5 și îm­preună cu d. Lăzărescu a pro­cedat mai întâi la verificarea­­ scriptelor și apoi, aducând un lăcătuș a spart casa de bani, in care nu a găsit însă decât 4000 lei. Odată stabilită lipsa a 16.000 lei, d. procuror Ferichide a che­mat la telefon pe d. Popp, șeful siguranței, căruia i-a cerut să dea telegrame pentru urmări­rea perceptorului Georgescu. D. Popp stabilind că percep­torul D. Georgescu a părăsit țara prin Câineni a înștiințat telegrafic autoritățile din Buda­pesta și Viena, și eri­p-sa a pri­mit răspuns de la poliția din Vi­ena că perceptorul a sosit­ aco­lo. Deocamdată lucrurile stau aci. Eri fiind sărbătoare autoritățile nu au luat nici o hotărâre în această privință și se așteaptă aducerea perceptorului în Capi­tală. ______ ________Tis. Onomastica Regelui Serbiei Ieri cu ocazia onomasticei Re­gelui Serbiei s’a oficiat la orele 11 dim. un Te-Deura la biserica Ka­­linderu din Capitală. Au asistat d-ni: M. Ristici, mi­­­­istrul Serbiei la București, V. G. Morțun, ministrul lucrarilor pu­blice, general Crainiceanu, minis­trul de război,I. Kalinderu, Trăs­­nea-Greceanu, Burghelea, maior Toroceanu, aghiotant regal, Sinio­­cossk­i, secretarul legațiunei sâr­bești, colonel Basarabescu, co­mandantul pieței București, dr. Cassasovici, Goranescu, șeful de cabinet al ministerulu de exter­ne, căpitan Mircescu, șeful de ca­binet al mini­sterului de război, Gihoski și numeroși membri ai coloniei sârbești. Corul a fost­ condus de d. Po­­pescu-Pasărea. După terminarea serviciului di­vin a urmat o recepție la legați­­unea sârbească. G. M. Doro Mik OIRTILE CD JURI Câmpulung.— Joi 1 Iulie și deschide sesiunea de vară a Curți cu jurați Uiu Muscel sub prezidenția d-lui Sărățeanu, membru al Curței de apel din­­ București. Se vor ju­deca următoarele procese : Vineri 2 Iulie și Sâmbătă 3 Iulie: Vasilica Georgescu, acuzată pen­tru asasinatul farmacistului Botez. Luni 5 Iulie : Stana Alecu Co­­m­an, pruncucidere. Marți 6 Iulie : Nicolae Iosif N. Cămara și Ion N. Sava Coman, prumul pentru loviri care au ca­­uzat moartea și secundul pentru ascunderea cadavrului. Miercuri 7 iunie : Barbu zis Ian­cu Zamfirescu, atentat la pudoare. Joi 8 iulie : Ion Iosif Dițescu, Iosif Ion I. Burtea, Neculae Pavel Badea Popescu și Petre Fr. Șan­­ițoia acuzați pentru delict elec­toral. Neculae Mihai Manole, loviri­­­ari au cauzat moartea. I Tarbarie nem­ai auzită săvârșită de o mamă Femeea Maria Ilie, din fundă­tura I. Caracas No. 14, ca sa se răzbune pe copila ei Marioara de 7 ani, care făcuse o greșeală, a înroșit un fier în foc și cu el a ars pe nefericita copilă pe ab­domen, picioare și părțile geni­tale. Copila căzând în nesimțire, și vecinii aflând de cele petrecute, ei au înștiințat poliția și salva­rea.Copilei i s-au dat ajutoare, iar barbara mamă a fost arestată. 36) Claudia cea frumosâ eau Milionara cerșetoare (Le Trésor de Gabriele) de CLAIRE DE NESTLE PARTEAI S £ volTistex"Al «.Ea.er­oarLia.lva.î XXIV Fericire nimicită /Fără Să aștepte răspunsul, el a­dăugă: Corni pasă, dacă nu vrea, ^^■o iau­ pe Claudia de soție. Taci! nenorocitule! tu nu știi K Spui. ■ Acum s’a isprăvit... Claudia e moartă pentru tine. ■ — Mam­ă!­­exclamă André re­­■oltat, ■ — Da, André, pentru tine 0 ■oartă. I­iniștește-te, vei înțele­­ge... Te-ai întrebat tu cine e a­cest om, acest străin, care și-a dat numele de Saint-Imert? — Și-a dat numele? — Da, căci nu acesta e numele lui. André scoase o exclamațiune înăbușită, începu să-i fie frică; presim­țea o dramă, un mister teribil... Claudia era în adevăr pierdută pentru el. Ii veni în minte incidentul dintre el și american. — Cum îl chiamă? L-am văzut! Nl cunoști? Dar vorbește, mamă, odată... cine e acest om. — Asasinul tatălui tău. Chasseneur, ca trăsnit, răma­se împietrit. — Asasinul... tatălui meu. Vorbele acestea nu aveau însă nici un înțeles pentru el. Iși petrecu mâna prin păr și spuse: — Dar e o nebunie!... Eu sunt nebun!... Mi-am pierdut capul, sau visez. Mamă, te rog, spune-mi! — Old copilul meu­, copilul meu cel scump, strigă baroana, al cărui glas tremura de o ne­mărginită iubire. Ea îl luă în brațe, îl strânse la piept, pentru a-l liniști pu­țin. — Stai, lângă mine, dragul meu. Il așeză lângă ea și îl luă de gât. El, învins, nu opuse nici o re­zistență. — Vai! nu visezi... suntem în fața celei mai crude realități. Ea începu să-i povestească cum a fost asasinat tatăl său, îi spuse repede mobilul crimei, spuse însă că Isabel nu era vi­novată. — Și acel asasin? — Asasinul se numea Ferdi­nand Villarede, adică Guillaume de Saint-Imert... tatăl Claudiei. — Și... l-ai recunoscut? — Da... e el însuși... a încercat să-mi explice, să se scuze. Chasseneul nu mai putea să se îndoiască. — Pentru aceasta dar... mur­mura el. Acum își explica criza ce apu­case pe asasin, când îl văzuse. André era portretul viu al ta­tălui lui, așa cum fusese aces­ta în momentul asasinărei. Americanul, când îl văzuse, crezuse că baronul Henri învin­se și se afla în fața lui. Baroana povesti apoi rugă­mințile lui Saint-Imers și cum voise el să o facă să jure, că nu va spune nimic Claudieî. Nu-i spuse însă că era să fie victima lui, aceasta ar fi fost prea mult pentru André. Chasseneul rămăsese cu capul în mâini cu corpul înfiorat. De o irită, se sculă și punând mâna , revolverul ce-l avea în jachetă strigă: —■ Ciniî acesta trebuie să moar! Banana se aruncă de gâtul lui. — André! N­u-țî dau voie. I­cepu să-l roage, nu, numai el­­ mai rămăsese pe lume... Mi­ el nu cunoștea pe acea bestie cu fața de om, care îl fă­cuse orfelin.... Nu putea apoi să se bată în duel, cu un om, care omorâse pe tatăl sau. André era disperat­, el ura de moarte pe acela care era tatăl Claudiei, căci aceia pe care el voia să o acopere cu sărutările lui nebune, era sânge din sân­­­gele asasinului tatălui lui, învins, sfărâmat,­­căzu iar pe piatră, repetând disperat. — Claudia! Claudia! XXV Mama Moncoeur Strada Poissoniers este una din cele mai freqventate din cartierul Chapelle, cel mai po­pulat din cartierele de nord ale Parisului.­­ In dimineața de care vorbim, mișcarea pe acea stradă era și mai mare. Mari și grele camioane uruiau cu fierăria ce duceau în ele; lu­crătorii îmbrăcați în bluzele lor se grǎbeau sa se ducă la lucru; menajerele alergau pe la furni­sorii lor de toate zilele. O tânără, blondă, subțire, îm­­­mbrăcată cu o rochie scurtă, al­bastră, uzată cu o pălărie de paie neagră, cu trandafiri vește­jiți­oși din strada Nielles și clete pe strada Poissoniers. Necunoscuta merse câtva timp de-a lungul prăvălilor, ca și cum ar fi căutat un loc unde să se refugieze. Simțea în adevăr nevoie de o­­dihnă, căci era galbenă, era con­valescentă, sau poate încă bol­navă. Umerii obrazului îî erau scoși afară, ochii erau înconju­rați de cearcă de vinete. Mergea încet, greoi, uneori se clătina, de credeai că are să ca­dă jos. Ridică capul. Ochii îi se în­dreptară spre o brutărie, la gea­mul­ căreia se aflau înșirate pâi­ne de toate felurile. Grăbi pasul, mai erau dor câțiva metri de acea brutărie, când necunoscuta căzu jos pe trotuar. — Ei!.. drăguță!.. dar ce ai? Cel care spusese aceste cuvinte alergă să-i dea ajutor. Era un lucrător zugrav, jude­când după petele de vopseală ale șorțului lui. O luă de braț și încercă să o ridice. Necunoscuta era leșinată, sau poate chiar moartă. Lumea se strânse în jurul lor, trecători obișnuiți, oameni di­n popor. După sfatul zugravului Bou­­diu, cel care alergase cel dintâi se aduse repede un scaun de la florăreasa din colț și așezată pe el, pe când două femei cum se cade, amândouă în vârstă, o frecau cu oțet, îi desfăceaut cor­saj­ul. Fiecare își da cu părerea. — Asta a stat bine, spunea Bouchu, dar a ajuns acum să tragă pe dracu de coadă. Ia ui­­tă-te nițel, mamă Marcel. Și t­rătă unei vecine ghetele de voc­e fină pe vremuri, cari erau scâl­ciate, fără tocuri, iar sub rochie un jupon de linou împodobit cu „entre-deux“ de vaiensie.no, dar care era praf făcut. .. Mare mizerie !.. răspunse mama Marcel, o femee de vre-o 50 de ani. Un surâs disprețuitor se ivi pe buzele ei de menajeră înțe­leaptă. Necunoscuta însă, cu toate îngrijirile ce i se dedeau, nu-și venea în fire. — Să căutăm um sergent de stradă, spuse cineva. .. — Tacă-ți fleanca ! strig,­! e­ ra ciu, cu o autoritate ce pentru vârsta lui. Iar băiatul ..ra­­r*TM ^de lâfS în sergent, to cito când ea -ți avea familie, a­i­ da ““ La poliției, însemna sa o în acea mașină formida­­rda ce înghite totul și de care Parisul se teme. _ Trebuie să-î facem ceva spuse mama Michel. (Va urma)

Next