Universul, iulie 1910 (Anul 28, nr. 177-207)

1910-07-22 / nr. 198

ANUL XXVIII—NO. S 98—JO O 22­1 t­ LIE f­ UO. Fohdator; LUIGI CAZZAVILLAN s ciíitttXj oT'crssTTJ'x^ Așezat pe marginea Oltului, în jud. Argeș, a fost restaurat de Episcopul Timuș, in 1900 Calendar pe anul 1910 Ortodox Marcuri, 21 Iulie.—Guvroșin Simeon și Ioan. Catolic Mercuri, 3 August.— Invent. S. Ște­fan, pro­tom. Hăs. soarelui 5.04 Ap. soarelui 7.34. „Universul*­« are urmă­toarele linii telefonice : Administrația ..... 6­­62 Redacția . . . .. . . 12[88 Străinătatea........................20­56 București, 21 iulie. Masările epanate D. dr. George Maior, profesor la școala superioară de agricul­tură de la Herăstrău și la semi­narul Nifon Mitropolitul, a tipă­rit­ acum câteva luni o lucrare foarte interesantă, având de o­­biect luptele Românilor din Șer­­caia (Transilvania) cu Sașii, pe terenul social, cultural și econo­mic, lupte ce a­u­ durat o sută de ani până când și unii și alții au ajuns la o conviețuire pacinică. Deși e pentru oricine folositor de citit peripețiile acestor lupte, din care Românii au câștigat mult pe toate tărâmurile, nu vom releva din lucrarea d-lui profesor Maior decât unele lu­cruri ce se raportează direct la chestiuni ce sunt la ordinea zi­lei în țara noastră. In comuna Șercaia, Sașii și Românii aveau pășune comu­nală încă din timpul iobăgiei și au­ avut-o până în 1879, când s’a făcut comasarea în țara Oltului și s’a împărțit pășunea. Autorul, care cunoaște bine starea de lu­cruri dinaintea comasării și du­pă ea, spune că cultura vitelor și prin aceasta întreaga econo­mie a Șercăienilor a suferit mult din desfintarea pășunii comuna­le. Vorbind de starea de lncurs de mai nainte, autorul zice (pa­gina 94): ,,Ce înlesnire mare pentru ță­ranul plugar ca să țină, fără nici o taxă și plată decât a păs­torilor, un număr mare de vite, 6—10—20 capete de vite mari și tot atâtea mărunte, și să n’aibă nici o gri­je cu ele de primăvara și până toamna, decât seara și dimineața să le deschidă poarta să intre în curte ca să le mul­gă și dimineața să le dea pe poartă afară! Ce economie mare și câștig pentru un sat întreg de a avea păstori încercați, cari de 10—20 ani sunt în acelaș ser­vietă, de cunoaște el însuși vita fiecărui om și răbojul său îi este cel mai bun registru! Și să dai vita stingheră dimineața, și seara să ți-o aducă cu vițelul a­­casă, îngrijită, aplecată. „Și apoi cu astfel de­­ rându­ieli și cu astfel de ordine în cele economice, aflate în uz de sute de ani, firește să se poată pro­duce și crește vite de valoare superioară și un însemnat nu­măr de vite de tot soiul. Dacă ar fi fost rezervată aceeaș pă­șune sub raporturile de astăzi, când Statul a oferit particula­rilor armăsarii săi de sânge și este static de bătaia iepelor în sat, și țăranul simplu știe să prețuiască și să îngrijească vite­le de rasă, de pur sânge chiar, și unde toată lumea cultivă tri­­foiu, lucernă, sfecle și au ma­șini de tăiat nutrețul, de­sigur că bunătatea materială a comu­nei întregi și a locuitorilor ar fi mult mai mare. Fânețele s’au menținut nealterate, pământu- rile de cultură în urma coma­sării s’au înmulțit și ameliorat cu 30 la sută, dar ușurința de a ținea și crește vite s'a dus pent­­­tru totdeauna din comună și pe timpul făcutului ogorului vitele stau să piară de foame...“ Vom termina în numărul vii­tor. ȘTIRI BIN STINNTAȚI — Prin poștă — — In satul Nagrevo, din Mace­donia, a fost prins de către auto­ritățile turcești, fiul revoluționa­rului bulgar­ Cernopeeff. Băiatul n’are de­cât 13 ani și este elev al gimnaziului din Strumița. El a fost arestat în închisoarea „Djm­­­aca“ din cauză că tatal lui e șef de bandă bulgar. — In satul Kanit, din Serbia, s’a împușcat țăranul Stoian Go­­lubovici, care era în vârstă de 100 ani. — Colonia americană din Hei­delberg a luat hotărârea să se ridice o statue marelui scriitor umorist Mark Twain, care a pe­trecut câtva timp în acest oraș. — Mâine și poimâine se va ține la­­ Turocz-Szt-Marton ma­rea întrunire a slovacilor din Ungaria, la care vor lua parte și conaționali din Boemia, Po­lonia, Rusia și America. — La 31 August se va deschide la Bruxelles congresul interna­țional de radiografie și electri­citate. — Zilele trecute a încetat din viață cunoscutul filolog dr. Zim­mer, profesor la universitatea din Berlin, în vârstă de 59 ani. Defunctul a scris numeroase tra­tate asupra filologiei celtice și era mult apreciat de marele sa­vant Mommsen. Săărbatorile cari se țin în armată D. ministru de război, având în vedere că până acum nu exis­tă o normă bine stabilită pentru ținerea sărbătorilor, a decis: Sărbătorile, cari se țin în ar­mată pe Viitor, vor fi cele urmă­toare : A. Bisericești. — Nașterea Mai­cii Domnului, 8 Septembrie ; I­­nălțarea Sf. Cruci, 14 Septem­brie ; Sf. Dumitru, 26 Octom­brie ; Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, 8 Noembrie; Intrarea în Biserică, 21 Noembrie; Sf. Nicolae, 6 Decembrie; Nașterea Domnului (Crăciunul t), 25 De­cembrie ; Sf. Vasile, 1 Ianuarie; Botezul Domnului, 6 Ianuarie; Sf. loan Botezătorul, 7 Ianua­rie; Sf. Vasile. Grigore și loan, 30 Ianuarie; întâmpinarea Dom­nului 2 Februarie ; Buna­ Vesti­re, 25 Martie ; învierea Domnu­lui (Pașt­ele 2), Martie-Aprilie; Sf. Gheorghe, 23 Aprilie; Sf. Constantin și Elena, 21 Mai; înălțarea Domnului (40 zile du­pă Paști); Pogorârea Sft. Spirit, (51 zile după Paști) (Rusaliile); Sf. Petru și Pavel, 29 Iunie; Pro­fetul IIie, 20 Iulie; Sch­imbarea la față, 6 August; Adormirea Maicii Domnului, 15 August. B. Naționale. — Unirea Prin­cipatelor, 24 Ianuarie; Aniver­sarea­ Nașterii M. S. Regelui, 7 Aprilie; Ziua numelui M. S. Re­­gina Elisabeta, 24 Aprilie ; Ani­versarea -ntemeierii Regatului Român, 10 Marți; Aniversarea luării Griviței, 30 August; Ani­­versarea căderii Plevnei, 28 No­embrie. 1) Deosebit, de cele 3 zile sărbători, serviciul încetează a funcționa cu 2 zile înainte. 2) Idem, idem. O bandă de tâlhari ivită în Capitală înarmată cu revolvere banda să­vârșește mai multe spargeri. — Urmărirea bandei de o poteră.— Cine sunt bandiții In Capitală s’a ivit o bandă de tâlhari, care, în timp de două zile a săvârșit trei spargeri, de o îndrăzneală ne mai pomenită. Banda, după informațiunile pe care le are poliția, este compusă din ș­ase dezertori, dintre care unul e îmbrăcat chiar cu tunică. Banda, după ce a săvârșit câ­teva jafuri asupra trecătorilor­ de pe șoseaua Pantelimon și Ol­tenița, a intrat ori noapte în Ca­pitală și, împărțită în trei gru­puri a operat Trei spargeri Prima, a făptuit-o la d. Corist. Eftimie, din str. Radu- Vodă No. 5, unde unul dintre hoți a intrat forțând o fereastră și a furat un portofel în care se afla un bilet de tren, o hârtie de 100 lei, cum și un ceas și un re­volver cu 5 focuri. A doua spargere a fost săvâr­șită la d. Ioniță Filipescu, din calea Moșilor No. 315, de unde hoții au furat mai multe lucruri cum și două revolvere sistem Manlicher. In sfârșit, a treia spargere a fost făptuită la d. Mihail Klanar din șoseaua Pantelimon No. 200. Acolo, spărgătorii au fost mai norocoși, de­oarece ei au avut ce să fure. Ei au spart mai multe sertare și au luat suma de 237 lei, un lanț de aur, o pereche de cercei de aur cu briliante, două inele cu diamante, o rochie neagră, un revolver cu o mulți­me de cartușe, un capot și mai multe obiecte casnice. In urmărirea bandiților D. Klanar anunțând poliția, d. comisar Gaspard, de la sigu­ranța Capitalei, împreună cu d. comisar Ciornei, șeful circum­scripției 28 și mai mulți agenți, s’a dus imediat la fața locului și după ce au studiat locul sparge­rea s’au pus în urmărirea hoți­lor. O razzie a fost făcută imediat prin împrejurimi și rezultatul a fost, că s’a stabilit existența un­ne bande compuse din ș­ase de­zertori, care bandă luase dru­m­ul în direcțiunea­ Viilor dintre bariera Vergului și șoseaua Du­­dești. Agenții și cei doi comisari s’au luat atunci după hoți și a­u în­treprins o goană de mai bine de trei ore, călcând toate locurile din aceea direcțiune. Banda, care­­ se ascunsese în­­tr’un câmp acoperit cu mătură, a­ fost văzută de un anume Gh. loniță, din șoseaua Pantelimon No. 222, care se afla pe câmp și care, la auzul semnalelor agen­ților, a eșit înaintea bandiților. Aceștia s-au năpustit, însă asu­pra lui și l-au amenințat cu moartea în caz când ar da vre­o relație agenților. Gh. loniță a arătat totuși ca­lea pe unde o luaseră hoții, și mergând pe acel drum, agenții au găsit o rochie furată de la Klanar și o cutie în care se afla un inel. Cu toate acestea hoții nu au putut fi prinși de­oarece ei au reușit să intre în porumb. Tis. «raum contravenției ziarului „Mi­nerva“ Agitația funcționarilor comer­ciali Eri am primit la redacție un mare număr de scrisori în cari se vestejește atitudinea condam­nabilă a „Minervei“ față de le­gea repausului duminical. In special sunt alarmate so­cietățile funcționarilor comer­ciali din cauza svonului ce cir­culă cum că d. Emil Petrescu, prefectul poliției Capitalei, ar fi anulat procesul-verbal al contra­venției și ar fi iertat pe vino­vați. Toată lumea cere, și cu drept cuvânt, aplicarea cu strictețe a legei. „Minerva“ cedând celei mai detestabile lăcomii a călcat le­gea. Ea trebue negreșit pedepsi­tă spre a se da un exemplu ho­tărâtor dușmanilor nouei legi câștigată cu atâta trudă și apri­gă luptă de întreaga suflare muncitorească. Clemența unui prefect de poli­ție nu poate să scape ziarul cu contravenția de urmările unui act rușinos și imoral, condamnat de presă, de întreaga opinie pu­blică și de toți oamenii cinstiți, cari își fac o sfântă datorie de a se supune legilor țărei. Nerespectarea legei de Însuși prefectul Capitalei ar fi semna­lul celei mai cumplite anarhii. Iată de ce toată lumea e ne­liniștită și scandalizată la auzul svonurilor indulgenței d-lui pre­fect și iată de ce și noi rugăm pe d. Emil Petrescu să nu se lase a fi influențat de nici o consi­derație și să-și facă datoria. GREVA ANGROSIȘTILOR Brăila, 20 Iulie. Greva pescarilor a continuat și azi. O cantitate de 3000 kgr. pește al Statului, rămasă nevândută, a fost trimisă spre a fi sărată. In orele 9 dimineața d. pre­fect Orășanu a invitat, la Ca­mera de comerț pe toți comer­cianții de pește și a ascultat plângerile lor. Găsindu-le întemeiate, de pre­fect va pleca astă-seară la Bu­curești spre a­ interveni la locul în drept să se schimbe actualul mod de vânzare al peștelui, ca fiind păgubitor atât pentru co­mercianți cât și pentru popula­ția săracă, de­oarece azi se plă­tește peștele mult mai scump ca în epocile corespunzătoare din anii trecuți. Galați, 20 iulie. Comercianții angrosiști de pescărie s’au abținut și azi de a cumpăra pește. Dimineața, la orele 8, d-niî Gussi prefectul județului și P. D. Petrovici, primarul orașulu, s’au dus la pescărie unde au cercetat cauzele care au provo­cat greva. După amiază, la orele 5 jum., angrosiștii de pescărie au fost convocați la o consfătuire în lo­calul primăriei. Discuțiunile au durat două ore. Domnii primar Petrovici și prefect Gussi au cerut comerci­anților de pescărie să întocmeas­că un memoriu care să cuprindă doleanțele lor. In acelaș timp d. primar a trimis ministerului de domenii un raport prin care cere ca pen­tru comercianții detaili și îi de pescărie beneficiul să li se acor­de pe kilogram, iar în ce pri­vește pe angrosiști pentru mo­ment, să le vie în ajutor dispu­nând ca orașele din țară să facă comenzi la angrosiști, iar nu prin intermediul primăriilor cum se face după noua dispozi­ție ministerială. _____ I>E­PEȘTE Călugării de la Ierusalim care umblă, cu pantahuza prin țară I. P. S. S. Mitropolitul Primat a constatat, în numeroase rân­duri, că vin în țară unii călu­gări de la Ierusalim spre a strânge mijloace bănești, în sco­pul zidirea unei biserici orto­doxe române, fără învoirea prea­labilă a comitetului alcătuit in acest­ scop. Fată de această constatare s’a anunțat ministerul cultelor și instrucțiunei publice care a adus cazul la cunoștința prefec­turei politiei Capitalei. D. Durma, directorul prefac­­turei, a trimis ori tuturor cir­cumscripțiilor polițienești din Capitală o adresă prin care le aduce la cunoștință cele de mai sus, anunțându-le totdeodată că este vorba a sosi de la Ierusalim mai mulți călugări cari se ocupă cu asemenea lucruri. Ordinul prefecturei invită pe ofițerii de poliție a lua măsuri să se interzică acestor călugări de a r­aî umbla cu pantabuza pentru strângerea de ofrande, dacă registrele purtătorilor nu vor avea prealabila viză a mi­nisterului instrucțiunei publice. \ CRONICA ECONOMICA EXPORTUL NOSTRU M­I90S Avem dinaintea noastră da­tele statistice provizorii relative la exportul țării, în anul tre­cut. Din aceste date rezultă că în 1909 noi am exportat 3.297.254 tone de mărfuri în valoare de 465.056.619 lei. A fost deci o ac­tivitate comercială destul de mare, am putea spune chiar ne­așteptată întru­cât producțiu­­nea agricolă din anii 1909 și 1908 nu a fost așa de abunden­­tă. Este adevărat că în anul 1907, un an agricol și mai rău, am exportat mai mult ca în 1909 anume : 4.200.000 tone în va­loare de 5 jum. milioane lei; nu trebue să uităm însă că o bună parte din productele exportate în 1907 provenea din recolta a­­nului 1906, când producțiunea agricolă a țărei a fost de o a­­bundență extraordinară. Sunt foarte multe la număr diferitele a­rticole ce noi vin­dem în străinătate, însă numai trei categorii de mărfuri repre­zintă cantitativ și ca valoare partea cea mai importantă din exportul țării. Acestea sunt : cerealele, petroleul și lemnele. Iată în adevăr cât am expor­tat din aceste articole în 1909, față cu exportul total ; Tone Lei importantă ce exportăm; după ea urmează imediat porumbul. Ambele producte la un loc re­prezintă 80 la sută din totalul exportului de cereale. Exportul făinei, în scădere de la 1906 încoace, a avut în 1909 o ușoară urcare. Mai nimic nu se face la noi pentru desvoltarea exportului de făină, după urma căruia țara ar putea să tragă foloasie considerabile. Se dato­­rește aceasta unei nepăsări con­damnabile, care ar trebui să ia odată sfârșit. Pe țări, exportul nostru de ce­reale, în 1909, se repartizează astfel : Țările Tone.­nei Locul de frunte îl ocupă Bel­gia. Să nu uităm însă că o bună parte din cerealele exportate în această țară nu fac de­cât să transiteze pe acolo, având ca ultimă destinație Germania. Tot astfel stau­ lucrurile și în ceea ce privește exportul In O­­landa. Fiind dat că în Austro-Un­garia noi am exportat în anul trecut o așa de mare cantitate de cereale, s’ar părea că monar­hia vecină este unul din cei mai buni clienți ce avem. In realita­te lucrurile nu stau­ așa. Obiș­nuit noi vindem vecinilor de peste Carpați mult mai puține cereale , de pildă, în 1908, nu­mai pentru o valoare de 9 jum. milioane lei. Exportul cel mare din 1909 se explică prin aceea că recolta grâului în Ungaria a fost anul trecut foarte slabă. Țările care au cumpărat de la noi lemne în anul trecut sunt : Austro-Ungaria, 191.476 tone în valoare de lei 7.262.761 ; Italia 68.556 tone, in valoare de lei 5.496.845; Olanda, 67.959 tone, în valoare de lei 5. 277.562; Tur­cia, 43.762 tone în valoare de lei 3.599.845, etc. In rezumat exportul nostru în anul 1909 a fost destul de mare și nu a fost întrecut de­cât de exportul anilor 1906 și 1907. .w Gh. Christodorescu. Cereale 2.187.793 357.587.891 Petroleu 426.247 36.268 546 Lemne 473.730 29.445.651 Alte ari. 209.484 41.754.531 Belgia . . • 696.360 110.973.335 Austro-Ung. • 498.092 96.834.735 Olanda . . . 269.992 40.763.287 Anglia. . . 213.061 29.148.427 Italia . . . 162.556 24.291.581 Germania , . 119.029 18.686.192 Alte tari. . . 22S.703 36.890.334 Total. 2.187.793 357.587.891 3.297.254 465.056.619 Sunt însemnate sacrificiile ce de la 1886 încoace țara a fă­cut necontenit pentru desvol­­tarea industriei naționale, dar această ramură de activitate nu a ajuns încă în faza de export. Industria petroleului ea sin­gură numai, alimentează un export mai de seamă, mulțumită marilor capitaluri învestite în exploatarea acestei bogății na­ționale, de care avem datoria să îngrijim cu toată solicitudi­nea spre a­ nu deveni numai un simplu obiect de s­peculațiun­e din partea unor anumite socie­tăți puternice streine. Iată țările care cumpără de la noi cele mai mari cantități de petrol și de derivatele sale . Total. . 426.217 36.268.546 Franța este așa­dar cea mai bună clientă a noastră pentru petroleu. Urmează apoi Anglia și Egiptul. Aceste trei țări la un loc reprezintă două treimi din exportul total. Exportul de cereale, cel mai însemnat, dintre toate, s’a ridi­cat în anul trecut, precum am văzut, la peste 2 milioane tone în valoare totală de aproape 1 358 milioane lei. Exportul nostru de cereale este mai mare sau mai mic, după cum recoltele au fost mai mult sau mai puțin îmbelșugate. Nu este însă mai puțin adevărat­ă că acest export e încă departe de a fi ajuns la cifra maximă. Cultura cerealelor are în țara noastră sorți de o desvoltare din ce în ce mai mare, mai în­tâi prin cucerirea de nouă tere­nuri ce astăzi stau necultivate, apoi prin sporirea rendementu­­lui la hectar, care astăzi din pri­cina modului estensiv cum se exploatează pământul, este încă foarte mic în comparație cu ce se obține în țările din Apusul Europei, unde se practică cul­tura intensivă. Și odată cu desvoltarea cultu­rei cerealelor, va crește firește și exportul acestor producte, continuând deci și de aci îna­inte să constituiască articolele de căpetenie ce noi vindem în străinătate. Iată cum se repartizează pe felul lor cerealele exportate în 1909 : Total: . 2.187.793 357.5S7.890 Rezultă din tabela de mai sus că grâul este cereala cea mai Țările Tone­rei Franța .... ^134.563 13.748.042 Anglia . . .. . 70.980 5.244.283 Egiptul . . . • 00.317 5.007.510 Turcia . . . 37.839 2.937.802 Italia ..... 31.103 2.470.429 Germania . . . 24.973 2.350832 Belgia.................. 28.859 2.181000 Alta târî. . . . 31.013 2.S28.5S8 Cereale • Tone Cei ~Grăii . . é 857.70,1 178.401.901 Secara . • « 57.­2.57­8.871.810 Porumb • • 738.964 102.71 <5.058 Orz.............. 286.077 36.121.327 Orzoaica . • . .­­9.169 1.320.392 Ovăz . . . . 175.328 20.338.011 Mei . • . . 13.402 1.728.858 Or­z//, curățit. . 656 196.650 Sfarm­ de orez. 823 164.675 Făină de grâu. 18.908 5.105.078 Etnie . . . 11.659 1.399.083 Târâte . . . 16.9ST 1.188 063 Alte articole. 287 35.381 KÎFLORĂTÎRIi GIUHA din mun. Bălășești Bârlad, 19 iulie. Pe teritoriul comunei Bălășești s-a petrecut o oribilă crimă, a cărei victimă a fost mocanul Ioan Ciocan, de loc din Transilvania, în serviciul d-luî Garabet Grigoriu, arendaș din Bălășești. Iată faptul: Ion Buruiană, do­­nar în serviciul d-lui A. Gâtlan, arendașul moșiei Balta-Oieî, si­tuată pe teritoriul aceleiași co­muni, ducând vitele stăpânului său să le adape la șipotele situate pe moșia d-lui Grigoriu, a fost întâmpinat de mocanul Ioan Cio­can (victima), însoțit de un alt băetan,și care sub cuvânt că vi­tele au trecut pe imașul stăpâ­nului său și că e oprit adăpatul vitelor streine, a luat o parte din ele, spre a le duce la curte. Faptul acesta a dat naștere la o ceartă urmată de bătae intre mocan și bonar. La un moment dat Buruiană (criminalul) de teamă, — după cum declară dân­sul, — de a nu fi doborît de loviturile de di­ftiag ale mocanului a scos cuțitul ce-l avea la înde­mână și-l înfipse de trei ori în corpul adversarului său­ rănindu-l la spate, coastă și mâna stângă. Nefericitul mocan, sleit de puteri din cauza rănilor și a sângelui ce se scursese, nu făcu decât câțiva pași și căzu, dându­-și obștescul sfârșit. Criminalul, îngrozit de fapta comisă, fugi în niște po­rumb. Tatăl victimei, aflând de înfio­rătoarea moarte a fiului sau, co­munică faptul șefului secției de jandarmi din comună, care făcând imediate cercetări, a­­ descoperit pe criminalul care se refugiase în curtea stăpânului său­, după ce mai întâi înfipse cuțitul ucigător în pământ, în apropiere de curte, unde a și fost găsit. Criminalul a fost arestat, mar­­turisindu-șî fapta. ■ Cadavrul a fost pus sub pază până la sosirea d-lui magistrat G. Petrescu-Dâmbovița, locțiitor de procuror, care, pe lângă cer­cetările făcute a asistat la au­topsia cadavrului făcută ori de către d. medic primar Cădere. Criminalul a fost adus în lo­calitate, iar astăzi împreună cu actele dresate, a fost înaintat d­lui jude-instructor DISPARIȚIa unei sume de asm de la oficial gărei Filaret D. Ion Mateescu, dirigintele o­­ficiului poștal de la Filaret, a re­clamat direcțiunei poștelor și circumscripției 22, că din casa de bani, care s’a găsit încuiată, s’a furat suma de 3600 lei, bani cari urmau să fie vărsați la di­recție, împreună cu bord­eroul de vărsare. D. procuror Duca, însoțit de d. comisar Pârâianu, șeful sigu­ranței Capitalei, ducându-se imediat la oficiul Filaret a înce­put o anchetă. S’a luat în primul rând un interogatoriu d-lui Ioan Matees­cu, dirigintele oficiului, care a declarat că cei 3600 lei îi a­vea în casă Sâmbătă și că Luni, când a venit la serviciu și a des­chis casa nu i-a mai găsit. D-sa a declarat că, spre a nu fi acuzat de sustragerea acestei sume a depus imediat banii în casă, dar nu a putut, trece, cu tăcerea asupra dispariției din cauză că vrea să descopere pe autorul furtului. S’au luat apoi declarații odă­­rașului oficiului, unei domni­șoare care se afla în serviciu a­­colo, cum și unui conductor poș­tal, cari însă au declarat că nu aveau nici o cunoștință de dis­pariția banilor, până când nu le-a spus dirigintele. Până în prezent nu s’a putut stabili nimic asupra acestei dis­­parițiuni și de aceea autorită­țile au făcut două supozițiuni: Ori banii au fost furați de pe masa dirigintelui unde acesta i-ar fi uitat, ori furtul nu a e­­xistat și totul se reduce la o si­mulare. Tis. Pentru sezonul de vară UNIVERSUL primește abonamente lunare tLei 1.53 m Țară I, 3.50 msi Sirsjssâîate Abonamentele de vară pot începe din orice zi. bisericei Sf. liie-Gor­­gan. Eri s’a serbat cu o deosebită solemnitate h­ramul bisericei pa­rohiale Sf. Ilie Gorgan­ din Ca­pitală. Serviciul divin a fost ofi­ciat de prea sfinția Sa Arhiereul Teodosie Ploeșteanul, vicarul Sf. Mitropolit, asistat, de econo­mul Atanase Stoicescu, parohul bisericei, economul Vasile Stoe­­nescu de la biserica Sf. Ștefan și preotul Teodor Vasilescu­ de la biserica Mihai-Vodă, cum și de diaconii Sfintei Mitropolii. A fost lume multă și aleasă. Corul a cântat răspunsurile la Sf. Liturghie. Cu această ocaziune s’a hiroto­nisit preot pentru comuna Butu­­rugeni-Priseceni din județul Il­fov, diaconul Constantin Popes­­cu. La terminarea serviciului di­vin, d. Nicolae C. Unseanu, func­ționar la cancelaria consiliului de miniștrii a ținut o predică prin care a arătat viața și mi­nunile Sf. Prooroc Ilie Tesitea­­nul, îndemnând pe pioșii ascultă­tori să nu se depărteze de la obi­ceiurile strămoșilor noștri caii vedeau mai mult de cele biseri­cești, încheind cu rugă către sfânt, pentru paza mai marilor noștri și a cetățenilor Țărei. Bnea din Botoșani Prin fir telegrafic — Botoșani, 20 iulie. Ast­ă seară, la orele 8, a avut loc duelul căpitanului Grigoriu cu avocatul Frunzescu, în curtea cazărme­ reg. 8 roșiori. Duelul fusese oprit de poliție tot astăzi, în două rânduri, odată la 6 și jumătate și a doua oară la 7 seara. Apoi când poliția s’a re­tras, încredințată că a zădărni­cit eșirea pe teren, combatanții și-au­ reluat locurile. Arma a­­leasă a fost pistolul. Martorii capitanului Grigoriu au fost că­pitanii Rosetti și Dobrescu, iar ai avocatului Frunzescu d-nii Ramin Savinescu și Octav Lu­pa­șcu. S’a­ tras fără rezultat un sin­gur foc la distanța de 25 metri. Adversarii s’au împăcat pe te­ren. Cor. D-nii abonați, caii cer schim­bări de adresă, sunt rugați, să bine-voiască a trimite la admi­nistrație totdeodată și eticheta pe care este imprimată silnic a­­dresa, spre a se putea da curs re­pede cererilor și a nu se întârzia cu trimiterea ziarului la noua adresă de împăcare dintre români și, guvernul maghiar, — Serviciul nostru telegrafic —, Budapesta. 20. — Tratativele între guvern și corifeii români aleși de guvern spre acest scop,­ au început. Ziarul semioficios „Az Est“ a­­­nunță că Mitropolitul Ioan Me­­țianu a făcut, vizită primului-, ministru Khuen-Hederwary. Se asigură că în cursul acestei in­­­trevederi s’a discutat și chestia împăcărei româno-maghiare. „Az Est“ afirmă că guvernul­ maghiar a trimes in­vi­tați ur­mătorilor trei fruntași români : avocatului Ioan Mihu, Parthe­­nie Cosma, director de bancă și, Emanoil Ungureanu, mare pro­­­prietar. Semioficios­ul maghiar scria, că guvernul a făcut o alegere fe­ricită invitând pe acești trei in­fluenți bărbați ai românilor ca să trateze în numele neamului­ lor cu guvernul. Ei au încrede­rea întregului popor român din Ungaria „mai mult decât depis­tații aleși“. La Budapesta nu a venit da cât numai d-rul Ioan Mihu. Cosma și Ungureanu se află în străinătate. Atât Cosma cât și Ungureanu au răspuns guvernului că ei nui se pot considera ca reprezentanții­ poporului român din­­ Ungaria și invită guvernul să intre toe tratative cu comitetul național român, singurul care reprezintă interesele generale ale români­lor. Budapesta, 20. — Toți prelații români vor participa la ședința, dela 4 August st. n„ a Camerei magnaților și atunci vor avea o­­cazie să aibă cu toții o întreve­dere cu primul-ministru Kimen«' Hederwary. Budapesta, 20. — Mitropolitul Ioan Mețianu a avut două în­trevederi cu primul-ministru , una ori și alta azi înainte de a­­miazi. Asupra acestor două conferin­țe nu s’a comunicat nimic. Azi mitropolitul a avut o în­tre­vedare și cu ministrul de In­­strucție, contrele Zichy, cu care a discutat chestiuni curente bi­­sericești și școlare. Ziarele maghiare scriu că pre­latul român s’ar fi declarat ade­rent, al păcei dintre români și unguri. Budapesta. 20. — Se desminte în mod categoric știrea că actua­lele tratative dintre guvern și fruntașii români vor avea ca, urmare o înțelegere definitivă.." întrevederile de­ acum au un ca­racter pur informativ și nu sunt de­cât pregătitoare a marei con­ferințe de pace care se va ține în­ Septembrie. In aceasta din urmă se vor lua decizia inî definitive. Afacerea iautistului asasin — NOUĂ AMĂNUNTE — — Serviciul nostru telegrafic — Londra, 20. — Urmărirea și prinderea asasinului Grippen și a amantei sale Lenevo costă pe poliția londoneză 150 mii de lei., Premiul ce poliția Ta oferit a­­­celuia care o va conduce pe ur­ma asasinului l’a căpătat co­mandantul vasului „Montrose", căpitanul Kendal, Londra, 20. — Telegramă din Quebec : Ascultarea lui Crippen­ a fost foarte scurtă. Iată rezumatul interogatoriu­lui : Asasinul declară că el e Crippen și știe de ce este căutat de poliție. Spune că e american și de religie catolic. întrebat dacă nu se va împo­trivi dacă va fi trimis cu detec­tivul Dew în­ Anglia, el a decla­­­rat­ că se supune ordinului po­liției. In general Grippen păs­trează o atitudine liniștită și tăgăduește crima. Interogatoriul a fost amânat, peste 14 zile. Ascultarea aman­tei lui Grippen, miss Leneve, este până acum imposibilă din cauza crizei de nervi în care sa găsește,mmmmmm, cu „dintr’un leu c­oi‘* . — Prin fir telegrafic — Craiova, 20 Iulie Siguranța prefecturei poliție! a fost avizată de cei păcăliți că o bandă, de țigani escroci atrage pe naivi, luându-le însemnate sume de bani, sub cuvânt că pot să facă dintr’un leu doi. Astă noapte șeful siguranței Petrescu și sub­ comisarul Anas­­tasescu, însoțit de agenți, au fă­cut o descindere în strada Obe­­deanu, la locuința țiganilor Grigore lancu și Ioan Țirca, sur­prinzându-i în momentul când cereau să înșele pe solda­tul Gheorghe Iorga, ordonanța colonelului Băltăceanu. Țiganii reușiseră să pue mâna pe o în­semnată sumă de bani. Polițiș­tii au arestat pe cei 2 escroci și complicii lor., Cor. 56) Claudia cla frumoasă Milionara cerșetoare (se Trésor de Cabriole) de CLAIRE BE­NESTLE PARTEA I ■Jkl îster­u­l si23a.en­oama.l­a.i XLIII UN HOINAR CIUDAT .— Lasă că se întoarce el. Apoi, după câteva momente, adăugă: — N’are să-mi scoată nimeni din cap ideia, că nu are să vie ,vre­un nobil pe aicî. XLIV RECUNOSCUT! Prevederile Selukiei se realiza­ră chiar în acea seară. Pe la orele opt, necunoscutul reapăru. Nu mai puteai însă să-l cu­noști, era îmbrăcat ca un lucră­tor, cu o lulea în dinț. Sta în fața int­rărei, unde Fa­rimond sufla cu disperare în trâmbița lui. Cabriole nu lua parte la re­prezentație; de pe ziuă încă, fu­sese apucat de un acces de fri­guri, care ca totdeauna îl trân­tise jos. Se afla în fundul unuia din vagoane, îngrijit de Claudia, care în acest moment îi da o ceașcă cu ceai de flori de tei. Necunoscutul nu se ascundea de loc și nu-și ascundea nici in­tenția de a­ examina pe fiecare saltimbanc. In sfârșit, reclama de afară se sfârși prin loviturile de tobă date de Domitroi, unul din clovni și de Farimond. Publicul intră în baracă. Necunoscutul intră și el înă­untru. Nu trecu însă un sfert de oră și el se­ cobora iar pe scări. Alela nu era încă pustie. Erau mulți lucrători, femei, copii. Seluca era afară pe estradă și cu vocea ei ascuțită îndemna publicul să vie să­ î ghicească trecutul, prezentul și viitorul. Lumea nu se grăbea însă, nu-i convenea nimănui să-i spună ghicitoarea cine știe ce în pu­blic. Nimeni nu urca scara estra­dei. Seluca nu-șî explica de loc a­­­cest nesucces. Iată însă că dintre curioși u­­nul îî atrase atențiunea. Era lucrătorul de care vor­beam. — Asta e omul de cu ziuă,fac prinsoare, își zise Seluca. II recunoscuse. — Aide, iute, drăguță, îi spu­se ca, am să-ți spun o mulțime de lucruri interesante. Te iubește o doamnă frumoa­să.... are să-ți cară în mână o mare avere, dacă știi ce să faci.. De­oarece el ezita, Seluca îi spuse: — E o usc la spatele baracei... Peste câteva minute se aflau amândoi numai. Necunoscutul se uită in ju­rul lui, părea desamăgit... D-ra Claudia de Saint-Yves nu se vedea. — Am să-ți dau în cărți, dră­guță, simte Leluca... Uie !.­. uite-ți inima... Necunoscutul o opri însă cu un gest. — Nu, spuse el... efi vreau să consult pe d-ra de Saint-Yves... unde e? Bătrâna se scarpină după u­­reche. Ea își zise că necunoscutul văzuse fără îndoială pe frumoa­sa Claudia și venise acolo nu­mai­ sub un pretext. Lucrul acesta îî plăcea țigăn­­cei dar știa ea cum va primi Claudia propunerea ei. Putea să hotărască pe Cla­udia să vie în baracă ? Bătrâna țigancă era foarte încurcată. Necunoscutul spuse iar: — Cu d-ra Claudia vreau să vorbesc nu cu alta. Ridicând apoi degetele în drep­tul ochilor arătă bătrânei un­ napoleon. — E al d-tale, dacă mi-aduci pe inimoasa d-șoară. Se juca tresări. Promisiunea aceasta c­ântărea în părerea că necunoscutul nu era un simplu lucrător. — Ți-o aduc, ți-o aduc... Două­ minute numai, așteaptă. Și repede, ea dispăru. Abia eși afară însă și începu să dea din picior.... — N’are să vrea ! nu are să vrea, spunea ea. Și o căra pe Claudia cu cele mai urâte cuvinte. De­odată își dete cu palma peste frunte: ■— Am găsit! zise ea. Ah!.... nu vrei, drăguță? Lasă că ai să vrei. Și se îndreptă spre­­ vagonul în care se afla Claudia. In urmă se întoarse în brațe cu leagănul în care dormea Bel­le. Necunoscutul sta nerăbdător în odăița de lânnză baracă, tot privind fotografia pe care o scoase iar din portofel. — Trebuie să fie foarte dră­guță, spunea el... ce ochi... ce gură... Era foarte emoționat. Ușa se deschise, dar nu intră frumoasa necunoscută, ci tot Leluca,în brațe cu micul leagăn. — Ei!., babușcă, o să ispră­vești odată, spuse el cu nerăb­dare. Țiganca puse leagănul jos și necunoscutul rămase cu gura căscată, când văzu frumosul copil, care se afla adormit în el. Mirarea lui se transformă în­să repede în mânie: — Ce ! m’ai adus aci ca să-mi prezinți broscoi.... — Iartă-mă, te rog, se rugă Leluca... am să-ți spun eu... Așteaptă dor cinci minute și ea va veni. Spunând aceste cuvinte, bă­trâna e și iar, pe când necunos­cutul nu știa ce să mai crează. Auzi însă afară pe cineva ca­re spunea:­" — Femeie nerușinată!... unde e copilul meu?... Ce mi-ai făcut copilul ? în acelaș moment ușa se des­chise și intră o tânără și fru­moasă femeie, roșie de emoție. La vederea necunoscutului, ea se dete înapoi cu surpriză, a­­proape cu frică. Se aplecă să ia leagănul și să fugă. Necunoscutul o salută însă cu o grație, care nu arăta în el pe un umil lucrător. — Mă iartă, doamnă, spuse el, dar ași avea să vă spun ce­va. Cuvintele lui nu linișteau pe Claudia, din contra. Ea se grăbea să fugă. Străinul se așeză însă în drep­tul ușei. ■— O vorbă, o simplă vorbă, spuse el. De­sigur, tânăra semăna cu fotografia pe care el o avea în mână... cu toate acestea tot sta la îndoială. El voia deci să fie sigur. Claudia sta încremenită, strângând leagănul de ea. De­odată, făcu un pas și a­­junse la ușă. Necunoscutul o apucă de braț­— Un cuvânt, d-nă... Apoi si­labisind spuse : — Din partea baronului An­dré de Chasseneuf. Când auzi aceste cuvinte, Cla­­­udia rămase locului. In urmă, se întoarse, puse lea­gănul jos și așteptă să auză ce-l va spune necunoscutul, de pe buzele căruia eștse magicele cu­vinte : baronul André de Chas­seneul. — Da, drăguță, spuse omul, reluându-și modul de a vorbi al lucrătorilor, sunt prieten cu baronul André, de­... dacă sunt de jos, crezi că nu pot să am re­­lațiuni cu oameni din lumea mare ? — L-ai văzut ? El ți-a spus și vii ? Ți-a spus ceva pentu­ mine ? (Va urma)

Next