Universul, iulie 1911 (Anul 29, nr. 177-207)

1911-07-01 / nr. 177

UITA PRISHMNTEUSI FALLIÍRIS l\ OLANDA Sosirea !a pa­latul iviră I tlîti îi a ga Calendar pe anul 1911 Ortodox §m, 30 iunie. —Sinodul Apoșt. Catolic hű, 13 Iulie. •— Anaclet. Răs. soarelui 4.43.Apusul soarelui 7.57 UNIVERSUL are urm­atorele linii telefonice Administrația ..... 6.82 Redacția ....... 12|83 Străinătatea ...... £ 0[56 București, ?(1 iunie 1911. CRIZA BISERICEASCA După douî ani de frămân­tări,­din cari ultimele două luni «fi fost.*!? sbuciumare adâncă, cri;-a bisericească isbucnita cu srilejul­­­îtefermei sinodale s‘a terminat. A fost i. luptă cum. au­­riu mai văzut, la­ noi ?i care a emoționat puter­nic i ■•epiîHUK'ett Boastrtt pu­­teie fi. . ' rí'h;íU;i.üianteze sard.'.prea.” vece-n­­l © sț>t’e a putea tsstge did ele iu­; vin­tíb­ilaíele ce răsar din zbuciu­mul''acesta și de cari va trebui tea ne­ patrun­dem­ cu toții. Deocamdată, nu­­ putem fie ckt nk dăm rost dorinței generale­va liniștea, atât de mult t­ulbu­­rător să «­­rcstatorniceas­că. Până, in momentul când »ciim­­­q­este , rânduri, ziarele parti­delor noastre politice, nu s’au rostit asupra ultimului e­­vernistent demisia I. P. S. Mi­­tropolit oprimat­­— afară de zia­rul oficios „Epoca". Confratele consort­ator spune cu­ demisiunea Mitropolituluie primat aduce liniștea definitivă La sânul Bisericei. Sentința S-tulul Sinod pusese capăt agitației, zice „Epoca“, dar zguduirea pricinuită de a­­ceastă­­ îndelungată și penibilă turburare avea nevoe de o recu­­legere profundă și completă, de o reconstituire morală în­treagă, deplină. Și confratele conservator a­daugă : „Numai o neștirbită pace su­fletească putea sâ le aducă. finestul dezinteresat­ al Prima­­tudlui," care triumfând de toate pătrile "ridicâte îm­potrilă-Tâ jti­­­decă j totușî că ara vrăjmași,' ce trefiuesc'',dizarmati odată pentru totdearma in iriteresul superior ‘al. Bisericel,­­e­ste menit să' d­e­­săvârșiască opera • da­ liniște și îm­păciuire­ .„Nu" știm, daca Primatul, ' în cne­a ce’l­ privea, a avut hr­um dreptele văzând astfel eituați­a. Dar ,dacă rea avut, cu­ atât. uraf b­­urngs apare spiritul de jertfă de­­ care arată că e îrisuitu­țiV, contribuind­­ cu persoan­a sa la mântuirea Bisericii și a Credin­ței n­oastre Ü0 ’ încercările grele prin care ați trecut”. „Epoca” spune m­ai departe că acum, când furtuna­­ a dispă­rut, guvernul conservator și tr. ministru al cultelor, C. Arieni, au dreptul să revendice cu mândrie și cu satisfacție cinstea de a fi pus capăt uneia din cele m­­ai triste pagini ale vieței noastre de Stat. Nu­­ cunoaștem încă părerea ziarelor partidului­ liberal și ale partidului , conservator - demo­crat. • Ne vom face risii, datoria de a o înregistra da îndată ce o vom cunoaște. ­fi chestia deposedărilor de terenuii din Detropa Un însemnat număr de pro­­prietari de pământuri rurale din județul nostru au fost despose­­dați.. da aceste terenuri, pe baza unei legi votate anul trecut. Acest­ fapt a produs, mari ne­mulțumiri. • printre­ proprietarii unor asemenea terenuri,­­cari se agită pentru revendicarea, drep­turilor, ce — cî zic —­ că le su­­t date­­ prin legea de împroprietă­rire în Dobrogea de la 1883. . Am avut convorbiri cu mai mulți proprietari deposedați cari mi s’au plâns că sunt ne­dreptățiți prin faptul cu­ li se ia titlul de proprietari a unor terenuri pentru cari au plătit contribuții către Stat mai bine cît 25 ani. Când li s’a dat aceste terenuri la 1883, li s’a spus că devin pro­prietari inviolabili după un pe­riod de ani în care timp vor a­­chita Statului o anumită sumă pe fiecare an. Aceasta cotă anuală a fost a­­chitate până la zi; cu toate­ ace­­stea, azi se văd desposedați de o avere­­ pentru care au muncit o viață întreagă. La darea terenurilor în ches­tiune multe din ele erau împă­durite și în neputință de a fi cultivate, însă proprietarii lor au­ muncit ani de zile să îi de­frișeze și să le facă cultivabile. Apoi toți acești proprietari sunt români veniți aci din țara anu­me spre­ a coloniza Dobrogea cu elemente românești, căci acesta a fost scopul guvernului de la 1883 care a hotărât improprie­­tîi­rirea. Mulți din acești proprietari sunt râmași din soldații primei armate române trecute în Do­brogea la 1878. Proprietarii deposedați pregă­tesc un memoriu care va fi pre­zentat la toamnă M. S. Regelui, Corpurilor Legiuitoare ,și d-lor miniștri, prin care va expune situația ce li se creiază. Călim Tulcea, 28 Iunie. DESPRE GÁZOL SUSPECT IHA TLTU OAIA Tulcea, 28 Tunie, Ata fost­ singurul ziar care am­ anunțat acum 8 zile că tn com. Turcoaia s’a tm­­ob­­íivit un lo­cuitor cu simptome suspecte de holeră. Sim­ dlat ce a fost constatat a­­cest caz. medicul carierei de. pi­atra Iac­ob Deal, d­r. Ernest Cel­zón­, a iso­lat bolnavul­ tastan­­țând autoritățile.­­..................­­De aci a.­ plecat, în­ localitate d. dr. AL Luc­oveariu, niceUcâi pri­mar al județului, care imprejună cu­­ 1. dr. Mazăre, medicu­l circ. respective, s’a dus­ la locuința bolnavului, fie care s’a găsit în­sănătoșii. . . Bolnavul supect­­ sa­­rtumește b­lușeta pe Patti, de 39 ani, direc­­to­r al carierei de granit din Tcl.­-.i­c>. .Din. cercetările făcute de me­­­diel/ -resuița ei': numitul 'a su­­ ffirit.dg ' indigestie'carte dădu­sâ­­,nRȘiirc. ia crâmpe și vârsâfuri și făcuse pe medie ca acest' caz M­i óe' 'para ‘ suspecte.'’ Acest­­.Giuseppe­ Fatti, la etatea de­ 12 a­ni, jpe­ când. se află la Bu­­rn­os-Ajtecs, în America, a.sufe­rite de­ holeră. Rezultatul e­e mai sus 's’a co­­­­rin in real și d­irecțiunei generale a cervieiulu­i sanitar. Mii mm­mum CHESTIUNEA MILITARĂ Budapesta, iii. — Astăzi sa pus la ordinea zilei, la Cameră, proiectul de lege asupra refor­mei militare. Deputații sunt pre­zenți în număr b­une. Șefii­ de partid sunt asemenea toți pre­­­zenț­!. Partidul justicist­ se pregătește a face­ guvernului o opozițe în­dârjită. DECLARAREA OBSTRUCȚIEI Budapesta, 2a. —•Proiectu­l laget­­ militare n'a putut fi luat in dis­cuție, din cauză că opoziția justițiatä a­ și început obstinttiu­­nea. Jusținiștii a fi provocat, înain­te de a se intra în ordinea de zi,­ o serie­ de discuțiuni si la sfârșit o votare ca apoi nominal ca si afi făcut ca să nu se poată trece la discuț­iu­nea proiectului de lege mili­tară. Kovács Janos, justicist, criti­că­ redactarea procesului-verbal al ședinței trecute. Asemenica Kelemen" Samu. Vorbește apoi Marton Lovaszy. Deputatul. Hock János critică aspru guvernul acuzânduj-l că nu și a făcut datoria cu prilejul" c­ufrănitorului­ de la Kecske­mai. Aduce exemplul Italiei, unde toate autoritățile au sărit în a­­jutorul nenorociților de la Mes­sina. Guvernul ungar însă a rămas impasibil... Se naște scandal mare. r­epu­tații guvernamentali strigă lui Hock: .,Nu-i adevărat! La or­dine! La ordine!” Julius Justin Slock­­ are perfec­tă­­ dreptate. Președintele cheamă la ordine pe Hoc!­. Acesta protestează spu­nând că n­u suferă -ca să fie te­rorizat- Zgomotul continuă. Carte pastorală de despărțire A MITROPOLITU­LU­I PRIMAT­ ­­OK ui Mitropolit Primat a a­­dresat cri următoarea pastora­lă <fi despărțire: .Ca mila­ lui Dum­n­ezeu, orhie­­ prectop și Mitropolit al .Ungro- Vlahiei, Primat al Rom­âniei. Tuturor iubiților mei frați și­ fii duhovnicești, clerici și mi­­h­ni, monahi și monahii din această de Dumnezeu păzită E­ pârnie a Mitropoliei L’ngro- Vini­iei, dar fie vouă, de la pă­rintele îndurător, iar de la smerenia mea dorința ferbinte, de tot binele și arhipăstorească binecuvântare. ‘ t'via această carte a mea vă ins­­tițez, iubiților, că gândin­­du-m­ă eu de­ndiusul la marile interese al Sf. noastre Biserici, pe care ei­, smeritul întristat și amărât de cele petrecute în tim­pul de­ urmă, nu mă simt acum cu putință de a le mai apăra și înainte după cuviință, am depus de a mea bună-voo paretesis în mâi­ni­le Mstjestăței Sate Regelui, di la cu­­re, potrivit obieéijinu­­ să­ i:‘i­ iiulul nostru, am primit și­ toiagul­­ păstoriei iațe Su­sî ' fie Dii fun­ozeii păzite Eparhii.. Făcut-am acolișî»­ jertfă cu fii al iui re, dar hotărât în ziua de fi' ah­ curgătoarei luni Iunie, așa că, de la zi întâi Iulie încetez de M nutî plu­ta cârma Sf. Mi­­tripelit și a mai fi povățit­orul sufletesc al vostru. z­c aceia vă zic acum. Rămâ­neți su­r­ătoșî, răto­âneți cu Dom­­nul! Despărțindu-mă cu multă în­­tristare de voi, iubiții meî frați și n­­e duhovnicești, rog pe bunul Dumnezeu să vă trimită păstor mai destoinic spre cel mai ma­re folos al Sf. noastre Biserici și al vostru, iubiților. II mai rog să reverse toate darurile sale a­­supra Bisericii și a Patriei, pa­ce,­­sănătate și bună înțelegere câr­muitorilor, îmbelșugare rea­, detor pământului și buhfi- liniște­văzduhului. Vă mulțumesc tuturor, iubiți­lor mei, pentru dragostea ce mi-ați arătat în toate împreju­rările și da câte ori am­ avut prilej a vă vedea mai­ de aproa­pe. Vă Incredințes­­că- ori unde voi fi și cât îmi va da­ Dumne­zeu viață, voi face totdeauna po­menire; de voi to,smeritele uneie rugăciuni,­­ ca Aț­ tot-puternicul, să vă dăruiască toate cele bune și de folos sufletește și trupește, să vă îndeplinească cererile ce­la, către mântuire și să vă ajute a petrece în pace și a propăși după, bunul sfat și dorirea ini­­mii. Precum • în­alteto­ preju'rărî așa și­ acin­B vă rog’șî , vă îndemn, iubiților, să iubiți Sf. noastră­­ Biserică ortodoxă, strămoșească, S’o apărați fiecare în marginile putin­itî de cel ce ar căuta să­vârs într’ânsa vrajbă și împe­rechere. Să dați cuvenită cinste ,păstorilor , bisericești, , e,ăcî el priveghează pentru­ sufletele voastre. Să faceți aceasta cu bu­curi s ca și ei sa se indemne­­ a staji m­ai stăruitor in Rbr­rica Obîm­ului care sunteți. Unul pre alti­­ iubiți, cum învață A­­postolul, unul fire altul mai de cinste socotiți. Fie toți cinstiți. Frăția iubiți. De Dumnezeu vă temeți. Pre Regele e mătiți. Ca­­ astfel c ă: Toți fiii Tatălui ceresc, '­ikreiéi' pre toți iubește și de toți se îngrijește.. și să vă învredni­ciți tie adevărata fericire în a­­ceastă viață și în cea de veci, pan, Iisus Hristosi Mântuitorul nostru, Căruia, împreună cu Tatál și cu Sf. Duh, se cuvine­­ toată slava, cinstea și închină­ciunea acum și pururea și un vecii vecilor. Amin. Dată in Sf. Mitropolie din Bu­­­­curești la SO Iunie, 1911. I ATS AN­ASIE Mitropolit Primai Inunițiile din Moldova înecarea sab­ foc. Ceasîna Haesca Roman, 28 Iunie.­­ am telegrafiat despre groaz­nica n­ehler bcire' ce s’a în­tâm­­plat în­ Iui­ca, fuind­ o tânărul sub­­■tecowigearc loan Const­a­nt­­incsch, și-a găsit moartea în împreju­­răr’i atât de­­ tragice. Revin cu amănunte ce ne-am cu­les ht­r.ttțca de la câțiva mar­tori t­itulari. Sub Íecöf. Constantine,ven. din reg. 8 călărași, numa­i de­ un an în localitate, și știut să-și cuce­r după uuruitfoase simpatii i­ 1e percuțiie înalte din localitate. intre alții, vizita foarte ade­­sea familia d-l v. Dimitrie­­ Bogdan,, pro­pr­iet­arul domeniului Gâdin­țt. Acum câteva zile fiind invitat, se­diu.:« la Gădințî. in •timpul a­­ce­­sta podul de la­­ Gădinți fiind luat din cauza revărsărei Siretu­lui, el rămase la Gădinți, ne mai putând veni în oraș. Azi dimineață sublocotenen­tul trebuia să­ se prezinte la ser­viciu, escadronul din care fă­cea parte având să facă exer­ciții de călărie și tir, și vru să plece Duminică. Toate stăruințele familiei Bog­dan de a nu se aventura intr’un pericol sigur, râmaseră zadar­nice, el ținând cu o­ri­ce preț să se prezinte unde îl chema dato­ria, împrumutând u­n ca.î al pro­prietarului, incălecă’și veni prin Sagila la podul de la Luțca, unde ajunse pe la 8 seara. Aci câțiva locuitori tî arătară peri­colul la­ care se expune, trecerea pe­ pod ne mai fiind sigură, de­oarece vălurile acoperiserâ po­dul. Cu curaj, respinse sfaturile lor binevoitoare și se avântă cu ca­lul în mijlocul vălurilor ajun­gând până la jumătatea podului. Deodată cai și călăreț ,dispă­rură în valuri. Cum s’a întâm­plat nenorocirea nu se știe pre­cis. După o versiune, calul căl­când, alăturea de pod, s’a prăbu­șit în apă, iar după­ alta, câțiva dulapi ai podului fiind luați de valuri. La mijlocul podului ră­mase:«a deschis abisul care sa Înghițit. Privitorii de pe ambele ma­luri rămaseră iniții de groază fără a putea veni în ajutorul­ Ne­fericitului sub­locotenent, nea­­vân­d la îndemână nici o barcă c­» , care unii poate că s-ar fi în­cercat să-l scape de pisire. Cadavrul n'a fost încă găsit. Ser crede că se afla acolo, agățat de niște tufișuri. Orașul se află sub impresia groaznicei drame ș­i toți regretă moartea prematură ce și-a gă­sit tânărul sub-locotenent. Revărsarea Praîslav la istețul Fălcii Huși, 28 lunie. Prutul crește mereu și pe une­le locuri »’a revărsat. Serviciul teh­nic « luat întina? măsuri pentru întărirea digurilor acolo unde sunt stricate, cu prestații ca din rămășițele anterioare a­­nului 1906. Inundațiile din fect. R.­Sărat R. Sărat, £ 8 lunie. Iată câteva amănunte precise ce am putut, afla la prefectură cu privire la inundațiile din ju­dețul .. nostru, despre cari am scris aseară: Duminică noaptea­, pe la orele 12, apele Siretului venind mari, au inundat com. .Corbu și Maxi­­neni, in Măxineni afi fost com­plet acoperita de apă 700 hec­­tare islaz, 100 hectare grâu aie arendașului moșiei Eforiei, Teo­dorii, 250 hectare porumb, 150 hectare orz și 200 hectare fâ­­neață ale locuitorilor. Apa a mai luat și 1000 stânjeni lemne ale d-nii Oberman. In Corbu însă dezastrul a fost mult mai mare, de­oare­ca apa a intrat în sat, la miezil nop­­ței, spre marea groază a Locuito­rilor. Au fost cuprinse de apă peste 30 de case. Bărbați și copii ți­pați, alergând de colo până colo, îngroziți. Femeile alergau cu co­pilașii în brațe, cerând ajutor. Apa ajunsese la sat până la un metru. Azi e în descreștere. " SUL tocat, loan Con­star­­tine seu Obiectele de gospodărie au fost parte salvate, parte luate de apă și stricate. Nu ea semnalează nici o­ vic­timă omenească. Animalele și păsările au fost și ele salvate. L­a câmp au fost inundate 400 hectare semănaturi de păs­oar­e și 60 hectare islaz ale locuitorilor, precum și 1000 stânjeni de lini Tip ale d-lui Oberman. D in alte comune nu­ se semna­lează inundații până acum; to­­­tuși pericolul lui e înlăturat. Inundațiile­­ sb Vaslui Vaslui, 28. Iunie. Până acum nu s’au­ putut sta­bili pagubele cauzate din pricina inundațiilor din zilele trecute, de­oarece apole abia încep a se re­trage, dar foarte puțin, locui­torii inundați încă nu au posi­bilitatea a se duce pe la locuin­țele lor din care îi alungase apa. Suprafața inundată de fie Valea Bârladului, între Todire și­ Crama, este de peste 2200 fălci, pe care era recoltat grâu, po­rumb și fânaț ș­i de unde nu se mai poate culege nimic. In Putna Focșani, 29 Iunie, Șireta­, vine din ce în ce m mai mare. Comunele Giuștea, Costieni, •Nămoloasa-sat sunt amenințate, cu­­ completa distrugere. Semănăturile pa o întindere considerabilă sunt­ înecate. Oamenii­ suferă de lipsa, de hrană și nu au nici adăpost. Au sosit nouă ajutoare de poș­­toniemi din Brăila. Mărășești, 29 Iunie. In urma ploilor torențiale din nordul Moldovei, Siretul venind spart« i»ar f­i inundat în comu­na Mărășești islazul comunal pe o întindere de 350 hectare, t­­­raș pa unde pășteau vitele locu­itorilor. Pe moșia arendată d-lui H. A. Fischer, proprietatea dl­ui Gh. N. Negropouiea, s'aul inun­dat 40 hectare ia, 40 hectare grâu, S0 hectare orzoaică și 200 hectare islaz. Pagubele sunt mari. Proprietățile micilor agricul­tori, din fericire, n­u au suferit nimic. Talazul din Cosmești pre­cum și întreaga pădure au fost inundate. Fabrica de cherestea di­n comuna Cosmești a fost de asemenea inundată, linia ferată particulară luată de apă, pre­cum și multe plute ca erau pla­sate lângă malul fabricei. Multa vita de ale locuitorilor au fost înecate fiind surprinse la pășunat. Șoseaua națională din Cos­mești e impracticabilă cu desă­vârșire lângă podul de far. Fen­era orice eventualitate organele cailor ferate au luat măsuri ca toate tren­uri­le să treacă pe po­dul Siretului, cu mersul redus, punând și supraveghiețeri per­manenți la podul in cestiune. (­.asidul de apă a fabricei da za­hăr ce se află la est­emHntea podului I expus, fiind deja bi­con­jurat de apă. După arătările unor ingineri,, re «Tastată d­e apa Siretului la aceste puncte e în descreștere. In Covertes Galați, 29.—Din comuna In­dependența care este inundată fie Șiret s'ai salvat cu hârcile de salvare 300 de aii, împreună cu 4 păzitori, 1500 vite, cornute și 51 det locuitori. Vitele cornute din Piscu șî vre-o 1000 de oi au fost toate sal­vate. IRI de IH în ținuturile inundate Bacau. 29 iunie. La acceleratul ds București a sosti azi dimineața ministrul de interne Al. Marghiloman. Inso­­țit de secretaral general Paul Teodoru, l­a gară a fost primit de prefectul CantiUi cu repre­zentanții autorităților. D. minis­tru a vizitat în automobil locu­ri­le inundate etic, oraș și județ. Mai întâi a vizitat podul da fer delpe Bistrița, u­nde apa a inun­dat curtea școtiteT de meserii. Ministrul constatând că din ca­uza m­laștinelor­­ ocu­litatea este foarte primejdioasă sănătății publica, a ordonat primarului o­­rașu­lui să ia măsuri de a pro­cura chinină cetățenilor. De aici d. ministru a plecat în direcțiunea oborului, care era inundat, iar apoi a vi­zitat fabrica Federm­an, com­plet inundată. După aceea d. ministru s-a dus la Gherăești de unde a început Inundația. Reîntors în oraș, d. Marghilo­man a vizitat palatul prefectu­rei, tribunalul și oficiul poștal. După­­ UiuMzi a plecat la Piatra- Neamțu. F.­Neamț, 29 iunie. La orele S.50 m­. cu un teren special a slujit ministrul Mar­ghiloman, însoțit de secretarul general Dela gară și a dus la locuința d-lui Leon Bogdan, unde a luat ceaiul, iar apoi a vizitat locurile inundate. DE-A LUNGUL ITALIEI PISA, CETATEA LINIȘTE) E o dimineață luminoasă de vară când părăsim Rohm spre a face o scurtă­­'călătorie prin cen­­trul și­ nordul Italiei. Deși sun­tem la mijlocul­­ lui iunie, vre­­nicii e încă răcoroasă. La Term­i­­­ni," — gara centrală a Romei - luna# multă.. Școlile primare .«i-au înch­ecat cursuri!® și pă­rinții. tși trimit odraslßle anemi­aza la munți și la mare. In com­­partim­entul 'nostr­ ü', un ștrengar' mic de ac.'știa, Nino, cu ochii' mari,­ vioi, cu toți pap de Itali­eni, se dues cu mătușa la Bagni di Lucca. Părinții, de pe peron, îl mănâncă cu nebil și­ șî iad ră­mas bun prin fereastră. Mătușa stă lângă ei ca să nu s’aplece prea mult, dar Nino, ca­re abia așteaptă libertatea mun­ților, o Îmbrâncește înapoi: — Ah, zia, ce tr>­nde șî așa în mine, parc’ar fi un calorifer! Un Ücerat scurt, un sunet de trompetă și trenul pornește. Pă­rinții, cu ochii umezi, agită ba­tista pe când micul ștrengar, va­sal și fără de griji, intră sbur­­dalnic în compartiment. In dimineața da vară câmpii!« însorit# sunt plini de viață- Nu v*ît hoidei« nostre bogate, căci aci pământul e mlăștinos; totuși din distanță în distanță apar cultivări îngrijită. Spra Civita­vecchia trenul o ia pe coasta mă­rei Apele albastre-verzui ale Tir­­renei se întind dale­ și liniștit în nesfârșitul lor. Cu cât ne a­­apropiera de Toscana cu atât în­cep sa apară de-a lungul mărei pinetele caracteristice peisajului toscan. In spra partea Apenini­­ter, eo văd coline cu chiparoși și măslini. Pa vârful dealurilor, sate alba pesta care se înalță ca o binecuvântare craca* nelipsi­tei catedrala, iată Corgueri, tin­da a copilărit Carduaci, findé a San Guido, unde saht chiparoșii pa care i-a cântat poetul L... 1 «leressi che *. Bălgheri ,« se în­stiS Via da rífi.» Omáo ta dupoc« fîiay Un călător ne spune că faimo­șii­ echiparoșî nu m­ai sunt, că i-a tăiat un­ antreprenor de păduri.. Suntem în Mat­emm­a Toscana. Uite ! Livorno cu poetica Arden­za, vilegiatura preferată a mul­­­tor artiști italieni și străini. Câ­teva minute tocă și ne coborâm la Pisa, orașul, pacin­ic și tăcut de­pa malurile Rinului, pa care-l revăd după zece ani de zile. Pia­ța gărsî o toată un fel de fortă­reață de horstuTî și cu greu­ răz­bești prin Lanțul conductorilor care-­i oferă cameră în hotelul însemnat pe șapca lor. Sunt a­­tât de mulți ® l și așa de puțini călătorii, încât înțelegi îndată că n'ai să­­ găsești prea multă veselia to orașul acesta. Și te convingi curând, trecând prin Via Vittorio Emanuele, pe Limg* Arno, pe cheiul minunat cara • inima orașului. De la Ponte Solfarino până la Ponte alte Finuizza, pe ambele maluri ale fluviului se înșiră cele mai frumoase palate pisarte, ridicate in vremea de glorie da odinioară. Printre ele, clădimi noui, hote­luri, prăvălii. Dar într’uneie ca și într’altele nu vezi nici o miș­care. Oamenii abia umblă, a­le­ne, parcă viața i-ar apăsa ca o povară imensă. In cafenelele de pe Lung’Arno Reggio revăd aceleași figuri, cu aceleași miș­cări­ ca acum* 1 * * * * * * * zece ani. Câte unii s'au dus, dar în locul lor au ve­nit alții cari au moștenit și fizio­nomia și mișcările lor. Viața parcă ar sta în joc aci. Până și Áruul pare oprit, obosit de ca­lea sa lungă, deși mai are doar câțiva k­ilometri până să-și dea sufletul în m­are. E atâta liniște, atâta tăcere peste lucruri și peste oameni, în­cât simți numai de­cât pentru ce D’Annunzio a numit Prea. Se citta del sile­nzio. Pe străzi înguste, pustii, « Afl­­ăm spre cartierul unde se află minunile artistice ale Pises. Iată catedrala r.n­eî­nce broderii de marmoră. Par niște dantelerii fine lucrate de o m­ână sprintenă de fomee. înăuntru te lovește, deasupra altarului un imens m­etaic. de­­'Cism­abué. E de la începutul veacului al XlV-lea, și e încă­­ de un colorit viu și a­­prins. Pe doul stâlpi în fața al­tarului, două tablouri, —cele m­ai Tremoase din toată catedra­la. Unul e de Andrea del Sarto și reprezintă­­ pe Sfânta Agnese cu­­ mielul. E o­ figurä suava de copilă, de o candoare poeticii cum numai artiștii toscani au­ știut să­­ picteze.CelaU o madonă de Pie­rrn del Vaga. Aceeași puri­tate da­­ simțire și dulceață de linii ca în maestrul florentin. In mijlocul catedralei atârnă faimoasa lampă cu care Gan­­­scu a cercetat legea gravitați li­ne­. Știința și arta într’o armo­nioasă vecinătate sub oblăduirea religiei! In fata catedralei ust colo © da marmoră. E battistere, din vea­curile XII și XIII-lea. Pe lângă bogățiile sale arhitectonice și amvonul, care este un capodo­peră al sculptorului Niccolo Pi­sano, baptistera­ acesta e cele­bru pentru acustica sa extraor­dinară. ■Dacă ei pu­i­,două, trai , note, to șir, cupola îți răspunde cu un ecou pir ci i­rng :«î­nraronio«, ce pare un acord de orgă. In spatele, catedralei șî al l­ap­­tisterului, se întinde o clădire? lungă, dreptunghiulară. E vechiul Camposanto, cimi­tirul care închide între zid­urile oale rămășițele a numeroș­i orci din trecutul Ihsaî, multe f­ame III îhsambate și reîrivnd din tim­­­pu­l războielor dintre comunal« Italic». Mormintele de marmo­ră au sculpturi frumoasa sem­nate da Dup­ra, Torvaldaen, Bartoi­ul­d de alți artiști de seamă, iar pe ziduri ne păstrea­ză încă buna freacuri m­ai vechi datorita lui Benózzo- Gozzolî, iar Creagnd și altor diferiți mu­tări pisan­ rămași necunoscuți. Prescurți« reprezintă scena i­­maginară din biblie precum și momente din viata­ de după moarte. Impresionantă prin fantezia ei extraordinară a o frescă inti­tulată „Triumful Mörtel”, de un pictor pisan necunoscut. Vezi­ șerpi, balauri și diverse alte li­­ghioana spintecând pe păcătoși și chinuindu-i un chip oribil,’ pe când într'un colț umbrit de por­tocali, îngerii cu un concert se­rafic îndulcesc vizita da după moarte a drept-credincioșilor. Mormintele a­mintite au pa marmora lor săpate inscripții patetice in care sa cinstește a­­mintirea celui dispărut. Sub un bust al lui Cavour citim urmă­toarele rânduri : Aci unde omul este judecat pe mormânt,­iii săi, Pisa plânge moartea car I prea timpurie a­ Contelui Camilla Benso di Cavour. Chipul și numele lui povestesc cu elegu­an>a vitei sa îm procesul si gloria risorgimentului italian Genul epitafurilor și al in­scripțiilor comemorative e foarte cultivat in Italia, m­ai ales în o­­rașsin care afi universități și dispun de învățați de talent.­­Și cum Fisa e unul din acestea, nu e de mirare că pe toate clădirile istorice din oraș și pe toate co­ridoarele acestui Camposanto în­tâlnim mereu asemenea epigrafe. I­a extremitatea de sud a Camposant­u­lui, făcând un unghiu ascuțit cu catedrala, stă faimosul turn aplecat, — clopotnița pe care o scufundare a pământului, a înclinat-o atât ete straniu. E marea curiozitate a Pisei și vecinic în jurul lui o sumă ele cască gură îl privesc ca și cum ar aștepta să-l vadă căzând. Frumoasa len­sană fie PAUL BESTREY PARTEA lui PÂNZA DE PĂIANJEN III O idee a lui Cesar —­•■Nu, de­oarece d. de l'Or­­® se e în Rouen. — Ciudat lucru. —• Va aduce de acolo pe unul, din martorii cununiei.­­.— Par la'Ciorî#sîde Q­ueyrel, talul.­ IUI TiiKf ?OTIK> O. —t-Nu. [Ji-rn» — Tinde fade ? — La Saint Raphael. — Și de ce nu vine ? — Obosește la drum. — Obosește.. .de la Saint-Ra­­phaël până aci? Dar nu exis­tă vagoane de dormit? Mă rog, după cum spuneați, Bueyrel , bogat? — Da. — Atunci de oe nu a luat im vagon de dormit ? Nu știii. — Și cine­] va­­ reprezenta? — Vicontele.­­- Ați­ lasă, am să aflu eu la ministerul de război cine e tatăl lui de Queyrel. Când vor veni să ie­ă caute pentru cununie, să nu te arăți. Am să mă duc și la prefectu­ra de poliție..­. am să întreb și de ..expulzare, căci eu nu cred­ să fi fost adevărat. Cesar era de față, ci spuse : — — Am'și'eu. o idee.... Ni­ tre­buie'sa vă­ duceți la poliție, or trel­ui să­ dați­ o mulțime de deslușiri și apoi poate­­ nici nu-l cunoaște. Treb­uie să aflăm repede cine sub­t ri nu dela poliție­ vom­ a­­fla. Tânărul nu mă cunoaște. Astă seară treime să și ia adio de la viața.'-de­­ilocuö... că Am o­­­ profesiune e­ttre m-a­­ vârât, printre artiști... așa să mă in­vi­ și ou­ la acea petrecere. — Dar câini ? — Asta e treaba mea, a afl­a cel puțin voist, și prin apropie­re. Unde mănâncă d. do Queyrel? —­ Seara nu știu. — Acum e acasă. — Cred... — Am să intreb pe portărea­ță. Ah! spuse Rolanda, treime să știți,că vicontele are o mare trecere­­ la portar și portăreasă. Aceștia îi numesc regele chiria­șilor. — . Km !■ făcu Claude. Vrea mimită dragoste. E foarte darnic cu portă­reasa. — D-ră, spuse Cesar, atunci nu intru să întreb pe portă-Mă iau după d-ta, întreabă pe portăreasă și dacă e acasă­­. Queyrel, lasă să-ți cadă ceva din mâna, am­ să văd și am să știi. Dar ce vârstă ara? — Două­zeci și ș­a­se ani. -- Blond ? Brun ? v- Șaten.... înalt, cam slab, îmbrăcat în negru. Are barba ascuțită, părul lung și buclat. — La câte pleacă seara de a­­casă ? — La 6. —■ Acum e 5, spusa Claude. — Atunci nu avem vreme de pierdut. — La revedere, spuse Rolan­da. — Să ai curaj, drăguța mea. — Voi­ avea. Și sărind de gâtul lui Claude și sărută de două ori.­­­— Pentru mine... pentru ma­ma. Și fugi urmata de Cesar. IV La Roches-Noires Ludovic se gândea cu o deose­bită plăcere In nunta­ sa, căci Rolanda începuse să-l placă și acum se gândea cum sa scape de Francine. A­ doua zi totul era să se sfâr­șească, toate, erau­ pregătite și. Delorme era să vie cu martorii. Vesel e și din casă, vorbi cu portăreasa, care ie spuse că Ro­landa întrebase de el, apoi apucă pe stradă, fără să știe ca era ur­mărit­ de cineva. In piața Saint-Georges, tână­rul intră într’o cafenea care nu făcea multe parale. După câteva minute intră și Cesar în cafeneaua supranumita Roch­­es-No­ires. Acolo era locul de întâlnire al artiștilor, al boemilor. Găsi pe Ludovic stând, ia o ma­sa cu o femeie d­răguță, roșcată, cam grasă. Se vedea cale de-o poștă că fe­­meea era foarte ușurică însă. Cesar se ascunse la o masă du­pă un stâlp și ascultă. — Ah! Lulu, spuse femeia, bine că ai venit. — N'am întârziat. — Cât te aștepta Francmeta Ud 0 iubești tu? —­ Mai e vorbă. Ghemă apoi chelnerul. — Augustin, ce e de mâncare? Ea scoase o exclamație de bu­curie. •— Ce­ mănânci aci? — Cu tine. — Dar bătrânul? — E la Rouen. — Când se întoarce? —­ Mâine dimineață. Scena avea loc într-un colț al sălii. Cesar se sculă și se depăntă. Se așeză la o altă masă și che­mă pe chelner, care îl cunoștea f­oarte­ bine; de la d află cine era Franch­­e. Se așeză apoi ca din întâmpla­re la o Plasă lângă cei doi amo­­rezați. . Patronul cafenelei, care avea o deosebită stimă pentru ecsíie­rul Honorul veni să-i vorbească. El cunoștea bine pe toată lu­mea și iată că la un moment dat, intrară în vorbă și cel de ală­turi. Francina avea o mare slăbi­ciune pentru ecuteri. Peste câteva momente cele două mese erau lipite. Cesar era un excelent povesti­tor și fran­cine se amuza mult. Prietenia se făcuse mare și când Ludovic sa sculă să plece, Francine nu mai regreta pleca­rea lui. De față cu Cesar, Ludovic spu­se apoi c­ă a doua zi se însoară. Franci­ne era deci și ea, liberă să facă ce vrea. Cesar se gândea: ~r Tânărul pleacă acasă și mult nu am aflat.. Nu ași pu­tea para să afl­u ceva de la­ era? Și rămasa cu Francine, care avea o mare proftâ de vorbă. Ea spuse lui Cesar că tatăl Lui Ludovic e sărac, și că dacă Ludovic se însoară e că această cununie li va aduce o avere co­losală. — Are avere mare mireasa? — Are, epuse Francina, dar întâi treime să fie recunoscută ca moșten­it­oare a acelei averi — Apoi dacă are drept. — El­­ nu e lucru ușor, știe Ludovic ce face... e o afacere foarte grea. — De ce n­u consultă atunci pe un avocat ? — E o afacere despre care nu se poate vorbi nimic. Dacă mama și fata ar ști ce e la mijloc, nu ar mai voi să audă de cununie. — Eî a­șî I Francina era ca chef și vor­bea ooeren­­ță. Auzi poveste încurcată, spuse Francina care pornise pe calea confidențelor, emoționată , și da încurajările arm<?osulu­i bărbat Mama și fata nici nu știi că sunt pe cale să moștenească acea avere. — Cum se poate l­ ­ua «role.)

Next