Universul, noiembrie 1911 (Anul 29, nr. 300-329)
1911-11-01 / nr. 300
ANUL XXIX. NO. 300—1*MARTI I NOEMBRIE 4944— Fohmtosu LUIGI CAZZA VILLAN Monumentul sarcofag al lui Eugenitl Carada, ce se va așeza fie mormântul decedatului, la Craiova. Inaugurarea se va face în Februarie. Cu execuția acestui monument e însărcinat de Ioan Mateescu, profesor la Focșani Calendar pe anul 4914 Ortodox Luci, 31 Octombrie.—Apoși. Stahie Catolic Laaî, 13 Noembrie.—Nicolae pis.soarelui 7.10.Apusul soarelui 4.50 UNIVERSUL“ are următorele linii telefonice Administrația :.... 6/82 Redacția ....... 12/88 Străinătatea ...... 20/56 SPECTACOLELE ZILEI Astăzi Luni: TEATRUL NAȚIONAL Hutel (premieră) și Romeo și Julieta la Mizil. TEATRUL MODERN (Compania Davila). — Docentul. n București, 31 Octombrie 1911. „Europa rațională“ Reorganizarea pașnică a raporturilor europene e posibilă numai cu ajutorul pregătirilor războinice, prin putere pașnică, printr’o conferință. Sunt în Europa cinci pietre de cari se împudecă lumea: 1 Anglia, 2 Rusia, 3 Turcia, 4 Austro-Ungaria, 5 Statele mici. La prima vedere, s’ar părea că mormanul acestaide piedici e greu de înlăturat- cu atât mai mult că, afară de cele cuprinse în lista de mai sus, puține forțe mai rămân disponibile în Europa. dar nu e așa. Mai rămân, de partea cealaltă, Germania, Scandinavia și cele patru State latine sud-vestice. Din acestea, trei, legate între ele, sunt în stare să înlăture toți bolovanii fără să se teamă de vreo împotrivire războinică. Europa se împarte în cinci grupe naturale: 1 Anglia, 2 Rusia, ,3 Germania și Scandinavia (Europa teutonică), 4 Statele sud-vestice (Europa latină), 5 Statele Balcano-Carpatice (Europa sud-estică). Anglia și Rusia, fiecare în felul ei, stăpânesc continente. Ceea ce trebuie ,să alieze tot restul Europei , contra amândurora, e priceperea lucrului acestuia: că ele nu au de ce să caute o marira in Europa a imperiilor lor, că ele trebuie să se ocupe cu ceea ce posedează și să nu împedice pe ceilalți Europeni de la întocmirea unei rândueri înțțelepte. De îndată ce vor pricepe toți lucrul acesta, și vor fi gata să fie sus principiul acesta esențial pentru buna dezvoltare a imperiului Europei, față de încălcările celor două Puteri mondiale, atunci acestea — a căror slăbiciune internă e destul de cunoscută — vor da îndărăt și nu vor mai cuteza să se amestece în Europa când au atâtea și atâtea sarcini de îndeplinit în alte continente. După această introducere, autorul ag soune. .Principiul pe temeiul cărora crede că trebue să se organizeze Europa în grupări naturale. întâiul principiu este: națiuni mari, vorbind o limbă cu care poți străbate în toată lumea, trebue să aibă împrejmuțî într’un Stat pe toți membrii lor, pentru ca să poată lupta cu toată puterea în concurența mondială. ,,La națiunile mari, împărțirea în mai multe State a vorbitorilor aceleiași limbi, e contră firii și contra rațiunii — zice Rhenanus. Prin traiul în comun al mai multor națiuni într-un organism de Stat, fiecările dintre ele se măresc, o însemnată parte a forțelor lor e consumată de administrațiunea amestecată, fiecare popor e împiedecat de la deplina colaborare la cultura conaționalilor lor din alte State. „E îndreptățită încorporarea părților răzlețe ale poporului, chiar în contra voinței lor, pentru că Națiunea, în schimbul limbii și al culturei pe care le pune in leagănul copiilor săi, are dreptul la colaborarea lor întreagă spre binele obștesc național”. f . După ce arșiță, ce mizerabil trainduc sf armăturile de popoare organizate în State mici, autorul închee astfel capitolul al treilea al lucrării sale: „Franța, Germania, Italia trebue să adune pe membrii popoarelor lor la comunitatea de Stat și de cultură. Dacă hotărăsc astăzi regularea granițelor lor, aceasta se și execută până în opt zile”. Am stăruit mai mult asupra acestor capitole ale lucrării de care ne ocupăm, pentru ca cititorii să cunoască mai bine vederile generale ale autorului. Vom rezuma mai scurt celelalte nouă capitole, în care autorul aplică aceste vederi la înlăturarea bolovanilor ce împedică desvoltarea periculoasă a Europei. POL ITICA EXTERNAT CLUBUL FR W-BEVAN Acordul franco-german a fost publicat Franța obține protectoratul asupra Marocului, iar Germania vreo 300.000 de kilometri pătrați din Gongul francez. Ce însemnătate are pentru Franța Marocul se știe. Ce valorează terenurile date Germaniei în Congo rămâne să se stabilească de acum încolo. Dacă ascultăm pe d. Lindequist și pe consilierul Dunckelmann adică pe cei ce până ari conduceau ministerul coloniilor germane, aceste terenuri n’ar avea nici o valoare. Franța ar fi trecut în patrimoniul Germaniei numai leagănul îngrozitoarei boale a seninului. Dar chestiunea nu stă aci,ea este mai înaltă, căci trebue judecată, nu după rezultatele dobândite, ci după scopurile urmărite de ambele părți, contractante. Prin urmare că să știm cine câștigă și cine pierde trebue să vedem pe de o parte ce voia Franța și ce a obținut și pe de altă parte ce voia Germania și cu ce s’a ales. Când au început negociațiunile, Franța era atât de descurajată de greutățile de tot, fele^ ce întâmpina în Maroc, încât era dispusa să facă orice concesiuni numai ca să poată exercita în liniște mandatul pe care puterile îl conferise prin actul de la Algesiras. Bineînțeles, ea nădăjduia să poată într’o zi pune mâna pe Maroc.... dar față de situația internațională și da apatia care domnește , de câțiva ani în Franța, în ceea ce privește afacerile coloniale, ca nu îndrăznea să întrevază pretențiunile ei asupra imperiului marocan decât ca un ideal problematic și în orice caz îndepărtat. Așa fiind, ceea ce Franța a obținut astăzi prin acordul francogerman, reprezintă pentru dânsa lui succes cu atât mai strălucit cu cât era neașteptat. Nimeni acum patru luni n’ar fi crezut că înainte de închierea anului, Franța va fi stăpână în nordul Africi,■ _ pe un teritoriu care sa va întinde neîntrerupt din hotarele Tripolitaniei, [până la capul Spartei ■ [UNK] și în jos până la granița Senegaliei. Iar dacă pentru a dobândi, foloase atât de însemnate, ea a trebuit să consimtă la .Ca2 £ v. conpcusați ICIMXA II 6 PA&IMII . X : VL : CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ V ■ ; \V REFORM S uni teritoriale, acestea n’au reprezentat pentru dânsa nici un sacrificiu real. In starea de spirit în care oamenii politici ai Franței erau la începutul negociați,miilor, ei ar fi fost gata să consimtă la cramponsațiuni și mai mari, chiar pentru foloase prea puțin însemnate. Nu tot astfel stau lucrurile în ce privește Germania. Intr’adevăr, când d. Kiderlen Waechter a trimis Pantherul la Agadir, scopul diplomației germane era să ocupe partea de sud a Marocului. Acest punct este azi neîncîcelnic. D. Kiderlen Waechter,comunicante intenția sa mai multor ziariști, pe care îi convocase atunci la Wilhelmstrasse. In urma intervențiunei energice a Angliei, pe care printr-o inexplicabilă inadvertență el nici 100 prevăzuse. Germania a trebuit să renunțe la acest plan. Aceasta a fost prima înfrângere. Pe urmă Germania a căutat del puțin să pofte în Maroc o situațiune privilegiată. Franța întemeindu-se pe tractatele existente și sprijinită de Puteri, s-a împotrivit și acestei pretențiuni, cu atâta hotărîre, încât Germania a trebuit din nou să bată în retragere și să se mulțumească a recunoaște pur și simplu protectoratul Franței asupra Marocului. Aceasta a fost a doua înfrângere. In fine, în disperarea de cauză, Germania s’a străduit, să obțin compensațiuni teritoriale cât de însemnate iir Congo. Discuțiunile au fost lungi, anevoioase, dar fața de crriza economică ce a izbucnit în Germania și mai ales față de proporțiile îngrijitoare pe cari această criză le-a luat ,repede, d. Kiderlen a trebuit să se mulțumească cu ceea ce i-a oferit, guvernul francez adică cu minimul care se putea obține. Aceasta a fost ultima și definitiva înfrângere. In asemenea condițiuni nu e de mirare că, iscălirea acordului să fi provocat în Germania explozia violentă de nemulțumire la care asistăm de câteva zile. Mai mult, în urma demisiunei senzaționale a d-lui Lindelpuist și după răceala aproape dramatică cu care a fost primită indiei,distag apărarea cancelimii lui această explozie de nemulțumiri la proporțiile unui adevărat dezastru. S’a spus că demisia d-lui Lindecluist în împrejurările actuale și mai ales manifestațiunea fără de precedent a Kronprinzului sunt fenomene anarhice. N’o negăm, dar faptul însăși că ele s’au putut întâmpla, dovedește cât de adâncă este în Germania nemulțumirea împotriva concepțiunilor diplomatice care predomină la Wilhelmstrause. Sunt ani de zile de când o lume întreagă susține că politica agresivă a Germaniei este o formă de reacționarism care nu se potrivește cu nevoile și cu aspirațiunila vremurilor noastre. Sunt ani de zile de când se prezice ca această politică, departe de a aduce vreun folos Germaniei, va trebui fatal să se întoarcă inpotriva ei. la toate aceste prevestiri, la toate aceste preziceri epigonii lub Bismark dădeau din umeri sau surâdeau ironic. Ultimele evenimente au dovedit în mod lămurit cât de întemeiata erau aceste prevestiri si aceste preziceri. Și de aceea iii isbucnirea, anarhică dacă vreți, ai nemulțumirei germane trebue să se vază și ceva din bucuria omului care zărise primejdia dar,c care nimeni nu voia să-l creadă nici să-l asculte. Netăgăduit, că deziluziile și amărâciunile de azi vor avea o adâncă repercusiune asupra întregei îndrumări a politicei imperiale, și că oamenii de Stat ai Germaniei se vor convinge în sfârșit că eî trebue nu numai să pun politica lor externă în concordanță cu procedeurile diplomatice ale celorlalte Puteri, dar încă să dea politicei lor externe o directivă mai sincer și mai hotărât democratică decât aceea pa care viața publică a Germaniei o are acum sub autoritarismul lui Wilhelm II cu o Cemultul, sund zămislită de Bismann, și aplicată de o pleiadă de funcționari crescuți în tradițiunea reacționarismului său și hipnotizățî cu toți de geniul și de personalitatea sa, • I. G. D. Aflând că d. C. C. Avion, ministrul instrucțiunei publice, sa ocupă în mod serios de chestia învățământului secundar și superior, am căutat să aflăm cum privește d-sin această chestiune și ce anume crede că este de făcut. Cele ce urmează deci sunt rezumatul considerațiunilor ce au determinat pe d. Avion să studieze, chestiunea de aproape și să-i dea o soluțiune. D. Arion a constatat că, și anul acesta numărul elevilor,cari au cerut înscrierea în gimnazii și în licee, au depășit prevederile regulamentelor pedagogice și sanitare. Deși în foarte multe locuri s-au făcut, clase divizionare, totuși cereri pentru deschideri de nouă clase divizionare au mai urmat,D. Arion a privit chestiunea în tot complexul ei și a fost izbit de disproporția între marele număr de ani pe cari copii, elevii și studenții îl pierd Î11 școalele publice și mijloacele de trai cu carier la o vârstă înaintată din școli, spre a intra în lupta vieței. Intradevăr, astăzi, considerând că copilul intră în școala primară la vîrsta de 8 ani are de făcut : 4 ani cursul primar, opt ani cursul liceal și 5 ani cursul universitar, adică in total 17 ani de studii, așa că până la vârsta de 25 ani el nu poate deveni un factor producător. Ori, nu el poate privi cu indiferență la o societate în care generația tânără este neaptă de a produce până la o vârstă atât de înaintată. Dar, se mai ivește un corolar al chestiunei: oare cel puțin toți cei cari ies la 25 ani din universitate devin imediat factori producători ? Indiscutabil că nu, și atunci d. Arion a studiat chestiunea din acest punct de vedere : ce-i de făcut cu acea pletoră de medici, de avocați și de ingineri fără clientelă și de profesori fără catedre? Desigur că Statul nu poate găsi clientele, nici nu poate da tuturor catedre. Dar iarăși Statul nu se poate des interesa de îngroșarea numărului proletariatului intelectual. Și să se noteze că tendința este ca acest proletariat să crească și mai mult întrucât mentalitatea generală la noi e că instrucțiunea secundară și superioară e făcătoare de minuni. Pentru înlăturarea acestui rău, d. Arion a studiat problema și s’a convins că este o subțime. Mr’adevăr, atât în Germania cât și în Anglia și acum se studiază și în Franța, s’au introdus școalele primare superioare. Ce sunt școalele primare superioare Ce sunt, acesta școale primare superioare ? Iată cum se proectează dl. ministru și ce rezultat practic crede d-sa că vor avea : ■$coalele primare superioare vor avea șase ani de studiu—adică în loc de patru ani cât au azi școalale primare, vor fi șase. In acești șase ani sa va forma copilului o instrucțiune mai condensată, dându-i-se toate cunoștințele cari se vor găsi necesare din programul gimnaziilor. Se va înlătura din programul gimnaziilor acel lux din studii, cari sunt necesare elevilor cari vor să continue studiile liceale și superioare și se vor menține într-un program mai condensat, numai acele cunoștințe cari sunt necesare spre a face pe copil apt scopului acestor școale primare superioare. Ori, scopul acesteia este să pregătească pe copii pentru școalele profesionale, de meserii și comerciale.... Căci, după părerea d-lui Arion, aici ș £ toată chestiunea, să se îndrepte tineretul nostru spre comerț, spre meserii. Inființându-se aceste școale superioare, d. ministru Arion reduce astfel, foarte mult anii de studiu și astfel evreiul după 6 ani de școală primară superioară și după alți patru sau cel mult 6 ani de școală profesională, de meserii ori comercială, ajunge la vârsta de cel mult 18—20 ani să fie un factor producător. Fără îndoială că pentru acest scop, d. ministru a avut în vedere că va trebui să dea o nouă îndrumare școalelor de meserii și comerciale, punându-le la nivelul menire l lor viitoare. Astfel, pe lângă alte îmbunătățiri, dacă va fi nevoie se vor face divizionare la școalele de meserii și comerciale. Astăzi —și este o constatare tristă care dovedește dreptatea celor arătate mai sus și pe care a relevat-o și d. Arion —nu s’a cerut de nici o școală de meserii crearea unei divizonare pe când la gimnazii și la licee se cer în continuu. Eî, bine, cu fondurile întrebuințate azi la crearea de divizionare liceale și cu oarecari mici adăogiri în buget, d. Arion voește să aducă îmbunătâțirile necesare școalelor de meserii și comerciale pentru ca astfel ele să desăvârșească scopul creărei școalei primare superioare. Dacă în țara noastră am avea o burghezie avută pe care să se poată rezima marele număr coproletariat, intelectual, atunci poate că rezolvarea acestei chestiuni a învățământului superior devenită urgentă prin faptul că școale secundare și superioare sunt ticsite, ar mai putea întârzia. Dar ceea ce a hotărât pe d. Arion să se ocupe imediat de problema aceasta este că burghezia noastră nm e bogată, ,că atât liceele cât și universitățile sunt pline de fii de meseriași, de miei negustori ,și chiar de țărani, tineri cari sunt, o sarcină pentru familiile lor până la 25 ani și cari părăsind școala la această vârstă, rămân încă multă, vreme cu brațele încrucișate, victime ale luptei- pentru existență. Desigur nici d. Arion nu tăgăduește, că unii ajung, că cu timpul selecțiunea se face și a- ajung iutți- profesori, universitari, mari medici, mari advocați și chiar miniștri. Dar câți sunt aceștia și cu câte greutăți ajung ei?!... Iată ce nu poate nesocoti d. Arion. Prin înființarea școalelor primare superioare, cari, cu mai multă muncă, bineînțeles, vor îndruma copii spre meserii și comerț se va stabili un echilibru general în învățământ. “ Acestea sunt vederile d-lui ministru Arion. Reforma universitară Am spus încă de la începutul vacanței că d. Amian pregătește 01 reformă a Universităților noastre. Am căutat să aflăm anume în ce constă această reformă. Am putut afla deoeamdată, din aceeași sursă oficială următoarele: ,,D. ministru al instrucțiunei publice a și numit o comisie, compusă din d-nii profesori universitari Onciul, Pangrati și Mehedinți cari împreună cu d-sa și cu. d. secretar general al ministerului de instrucție publică vor alcătui anteprocetul reformei universitare. Acest anteproect va fi supus observațiilor fiecărei facultăți în parte pentru ca astfel să iasă legea cântai conformă cu toate necesitățile. D. Arion în studiile ce le-a făcut în acest scop, a ținut să ia cunoștință și de proectele pregătite sub ministeriatele lor de d-nii Haret și Dissescu. De altfel ,și d. Ilaret în alcătuirea iproectului său a ținut seama de lucrările anterioare ale d-lui Dissescu. Tot așa și d. Arion a pus la contribuțiune lucrările cât se poate de meritoase după părerea d-sale, ale d-lor Disescu și Haret. D. ministru al instrucțiunei publice speră că anteproiectul să fie în curând gata și depus pe Mareurile Parlamentului cel mai târziu în Ianuarie 1913“. După cum se poate vedea întregul nostru învățământ va căpăta serioase modificări.■ - -Rep.. ’ IW IWVATAMAWT - Ce Trec să fscă ă. Isisisimn C. Xrios - 5 Bani In România — 10 Bani In streinătate DEDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 11. Strada Brezoianu 11. București PENTRU ABONAȚI D-nix abonați, cari cer schimbări de adresă, sunt rugați cu insistență să bine-voiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este imprimată adresa cu care primeai ziarul până atunci, spre a se putea da curs repede cererilor și a nu se întârzia cu trimiterea ziarului la noua adresă. Neobservarea acestei cereri ne pune în imposibilitate de a servi prompt pe d-nii abonați. Zborurile dela Târoviște Târgoviște, 30 Octombrie. Pe un timp frumos, azi d. a., au avut loc, pe platoul in pod,romului dela școala de cavalerie, mai multe zboruri executate de aviatorii militari locotenenții Gapșa și Zorileanu, despre cari am vorbit că au episit in zboruri după amiază, dela București, pe două aeroplane ,,Blériot“, întregul oraș se găsea la orele 3 pe platoul hipodromiului, așteptând să privească frumosul spectacol. La orele 3 și 30 locul, Capșa, execută primul zbor, ridicânduse la înălțime de aproape 300 de metri, luând direcția spre satul Ulmii și de aici virează la dreapta, îndreptându-se spre Presoaga și apoi la stânga, deasupra orașului Târgoviște și mînăstirea Dealului. După un zbor de 10 minute, aterisează în fața hipodromului, în condițiuni bune.. La orele 4, locot. Zorileanu, face al doilea zbor timp de 15 minute, parcurgând acelaș drum, ca și primul aviator, aterisând asemenea în bune condiții Hiî. Ridicarea și scoborârea aviatorilor a fost salutată de mulțime cu urale entuziaste. Imediat apoi, ambii aviatori se pregătesc spre a se înapoia la București. Cel dintâi pleacă locot. Capșa la orele 4 și 20, urmat la 10 minute de locot Zorileanu. Publicul îi aclamă, până nu-i mai poate vedea. Aviatorii se perd în zare. Mi se face cunoscut că cei doi aviatori au sosit la București,primul la orele 5 și 10 minute, iar al doilea la orele 5 și 20 minute. Războiul italo-turc NOUI SCRISORI de pe câmpul de războiți - Bela trimisul nostru special Tripolis, 22 Octombrie Oaza Călătorul se simte ca în paradis îndată ce părăsește impdicatoarele ziduri ale Tripolisului, îmbătrânite de timpul... ce a trecut peste creștetele lor. Eșindi din oraș, în spre uscat’, te ‘găsești aproape de oaza care se întinde la Sud-V’est de oraș. Lățimea oazei este, aproape de Oraș, mică, apoi din ce în ce mai mare și în sfârșit, iar mai redusă. Ea se întinde câteva mile departe de oraș și cotește apoi spre Est. Toată flora bogată, abundentă cu variațiunile eff a zonei tropice, o poți întâlni aici. Ea te chiamă; te ademenește. Nu e o oază sălbatică, cu plante crescute în voia lor, ci o grădina cultivată de mână omenească mai multe veacuri dearânduri Grădinile din cari este formată frumoasa oază sunt înpresurate de șanțuri înalte de pământ, ridicate după un plan anumit. Grădinile sunt legate ala cu alta prin drumuri mai mult sau mai puțin largi, cari stabilesc comunicațiunea în întreaga oară. Pe marginea șanțurilor cresc pomi înalți de cactus, cu trunchiurile puternice, arătând vîrsta seculară. Fructele acestuia soiul de cactus sunt foarte gustoase și constituesc o delicatesă necunoscută încă la noi în Europa. .Majestos , își ridică coroanele lor, în formă de buchete palmierii bogați, înalți și frumoși. Coroanele lor formează un decor admirabil pe fondul albastru azuriu al cerului. Printre palmieri cresc într-un amestec poetic, cu adevărat meridional, oliv, portocal, lămâi, migdali, și tot sp, iulele alți pomi și arbori tropici. Verdele rar, îmbată simțurile, unui european căruia îi place frumusețea naturii. In această adevărată pădure tropică mai sunt sădite pe sub arbori și pomi, tot felul de plante folositoare ca tutun, fasole și altele. Aproape în fiecare grădinii se găsește câte o casă cu curte a vreunui locuitor al oazei. Un lucru care caracteriza aceste mici colonii sunt fântânele cu pompă, cari aduc apa atât de necesară aici din adâncimi mari. In unele puncte ale oaze, turcii au ridicat și cazărmi, cari nu se potrivesc tocmai bine În acest cadru poetic. Ici-colo se înalță spre cer gâtul vreunei moschee, amintindu-ie că te afli în țară musulmană. Sunt și câteva case in stil european aparținând creștinilor cari vin aici spre a petrece câteva luni de repara departe de zgomotul ucigător al civilizației. Dar, durere, acest paradis pământeanimi oferă acum un spectacol plăcut. Războiul a tulburat liniștea patriarhală a oazei. Locuitorii ei ,au trebuit să părăsească cuiburile lor și să se refugieze. *a, ma. i*ăn)au numai aceia can locuiesc în partea oazei încă necucerită de italieni. Locuitorii oazei își iubesc mult patria ,locuitorii acestor frumoase grădini. Ei își apara cuiburile lor liniștite împotriva neamului cuceritor care voește să pue mâna pe Pământul lor. . . ■ ! In bătălia de la 13 octombrie trupele italiene au fost atacate din spate de către locuitorii pazei, cari nu sunt de partea turcilor. . . Italienii au pedepsit aspru“ această manifestare de dușmănie dârzii. Mulți fii ai acestui colț de ram au fost trimiși la moarte , de consiliul de războifl. Câțivu au fost Împușcați emar fi propriile lor grădini. Aceste executări au dat foc la o campanie a unei părți a presei europene în, contra italienilor pe cari leau acuzat cu ar fi săvârșit multe cruzimi. Spre a scăpa de acești dârzi speijitor ai Tripolitaniei, comandamentul italian a dat ordin ca ei să fie goniți din oază și duși ca prizonieri la Tripolis. Italienii au luat masuri sirajnice ipotriva lor. Ei simțeau miereu în spate, ca o veșnică amenințare" „Pre a împiedeca pe unii din ei sau chiar pe soldații turci sau pe luptătorii arabi să se ascundă în casele din oaze, soldații. italieni au distrus ferestrele, ușile și tot ce ar putea servi ca„ui,ai?1cunz,i'? sau o baricadă. Gradiimie au rămas acum pus- Rî, tot așa de pustii ca și oasele. Nici o mână nu mai îngrijește plantele, călcate de copitele cablor și pomii cu coroanele lor ciuruite de gloanțe. O mare parte a recoltei s’a distrus fiindcă n’-l era nimeni ca s’o culeagă. Hamilierii se îndoiau sub povara bogatelor lor fructe. Printre folia de: un verde discret al olivii,or șed zăresc , măslinele coapte,, și nu e nimeni ca să le culeagă. Foștii stăpâni ai pazei sunt, departe, în închisorile italiene. In tabăra italiană Cazărmile au fost ocupate de trupele italiene și acestea au umplut paza cu o viață nouă, atât de deosebită de aceea veche. Pe drumurile prăfoase cari întrețae oaza zărești câte o patrulă grăbită sufl. câte un batalion înaintând alene. Prin văzduhul așa de liniștit odinioară răsună trosnituri ,de biciui; și strigăte, de cărăuși, sunt soldații italieni de la geniu sau manutanță cari lovesc în catârii ce trag carele cu munițiune sau cu hrană. Ici-colo câte o baterie de tunuri ca 0. Leon, consulul general al Franței la Tripolis, îmbărăștând de la balconul casei sale populația în timpul unei panice re este trasă spre o poziție întărită de la avant-posturi. Am sosit de mai multe ori la avant-postumî., După o bună călătorie călare, d’abea de o jumătate de oră, am ajuns din oraș la linia de avant-posturi de la Sud-vest. Pe câmpul de luptă Astăzi înainte de masă au fost lupte la Rumeliana. Mă atrăgea câmpul de luptă, m’am grăbit și eu într’acolo. Când am sosit morții fuseseră deja îngropați iar răniții se găseau la ambulanță. Soldații italieni erau bine dispuși, stăteau de vorbă, glumeau și răsuceau câte o țigară. Unul din ei scria tocmai, rezimând hârtia pe raniță, o scrisoare iubiților lui de acasă. Unii își făceau de mâncare, alții aduceau apă ca să se spele de sângele și de praful luptei, înainte, pe linia de atac, vedeam alții ridicânitemtărituri. Trupele de la avant-posturi s’au întărit în niște șanțuri cari ascund și baterii de tunuri, înaintea șanțurilor, pe partea dușmanului, se află un dublu rând de garduri cu sârme, țepușuri și uluci‘înalți. .. Gompării detașate de la a*, ^ant-gardă se găsesc pe ridicăurile de nisip, naturale, cari se întind la o oarecare distanță dinaintea hotăriturilor. Aceste dealuri de nisip indică începutul pustiei. Printre palmieri și olivii de la marginea oazei au fosit așezate alte baterii de artilerie, un sistem care s-a dovedit foarte bun. La o depărtare de vreo 400 de metri de la șanțuri ,zac mai multe cămile moarte și căi omorâți de ghiulele turcești. Ici colo se mai găsesc și câteva cadavre omenești rămase neingropate. Văzusem tot ce puteam să văd în această parte a câmpului de luptă. Ca să nu pierd timpul degeaba m’am întors spre stâna și, având avan1tagiul passepartout-ului ce mi -a dat generalul Caneva, am luat-o în direcția întăritorilor dela Est. Aceste forturi se întind pe o lunigime de trei kilometri spre răsărit și cotesc apoi spre miază, noapte, drept prin mijlocul oazei, în direcțiunea mărei. Italienii s’au folosit cu iscmsință de situațiunea terenului, așa că turcii și arabii în zadar s’ar încerca să rupă linia de apărare a italienilor. îndărătul întăriturilor ridicate de trupele de la avant-posturi se găsește o armată întreagă, în corturi, care formează rezerva mare a italienilor. Călărind în direcția forturilor de la răsărit am ajuns la un șanț, de, unde italienii expediat pe un arab cu o scrisoare către comandantul armatei turcești. Scrisoarea cuprindea răspunsl italienilor la somațimea arabilor către Caneva de a părăsi Tripolitania. Solul arab a fost condus de o patrulă ca la un kilometru da șanțuri. I s’a dat instrucțiunea ca ajungând aproape de linia dușmanilor să ridice mâinile în sus, împreună cu scrisoarea, ca semn că vine ca sol și spre a împiedeca pe turci și arabi sa tragă asupra lui. _ • După ce i s’au dat aceste inistrucțiuni solul a fost lăsat în voia soartei. Deodată auzit bubuitori de tunuri dinspre stânga. Focul părea a fi bine întreținut. Erau noui lupte cari se dădeau, îmi îndreptai calul, alb de spumă, în direcția de unde se auzeau bubuiturile de tunuri. A. Kutschbach. * 1 In numărul de mâine vom consti,ziua publicarea acestei interesante scrisori prin care trimisul nostru special descrie în vii culori luptele de la Tripolis din ziua de 22 Octombrie, lupte la cari a asistat în persoană. desvelirea lustrîm lui Ofiliki Alipit Ijunin Asistența.—Serviciul divin.—Cioroanele,— Discursurile« Eri a fost, la liceul „Sf Sava“ din Capitală, solemnitatea desvelirea bustului lui Dimitrie August Laurian, fost profesor și director al acestui Liceu. Uin public foarte numeros, compus în majoritate din eleviiai școalelor secundare și din profesori, a asistat la aceasta pioasă solemnitate. Școalele erau în ființă cu crapelele lor. D. îiaior Iancu Boteanu cu d-na, d-na Smaranda D. Laurian, d-nii Alex. Laurian și Marius Laurian, toți membri ai familiei, erau prezenți... Pe lângă profesori, am mai remarcat pe d-nai: Sp. Haret, C. Dissescu, foști miniștri, d-na și d. Pangrati, D. Onciul, P. Gârboviceaíiu, Nicolescu, directorul liceului din Târgoviște, Litzica, inspector școlar, Nae Dimitr escu, C. Nicolescu-Slave, Teodora, șeful contabilității de la curte, deputatul Seondăcescu, advocatul Droc Barcian, pr. Filip, directorul seminarului din R.Vâlcea, Tiv. M. Stoenescu, M. Popescu, administratorul Casei școalelor, etc. La orele 11 dim. a sosit și d. ministru Arion. Serviciul divin a fost oficiat de preoții Tacianu dela bis. -Albă și Niculescu dela bis.- Stejari. Răspunsurile au fost date de un coif combinat din școlari, sub conducerea d-lui Saloveanu, maestru de muzică, la liceul „Matei Basarab“. Printre coroanele depuse , remarc pe aceea de lauri a liceului; Matei Basarab, coroana de flori naturale a liceului Sf. Sava, apoi coroanele din partea d-nei și d-luî maior Iancu Boteanu, d-nei Smaranda; D. Laufian, d-luî Al. Laurian,. c.gan; și numeroase jerbe de flori cari, făceau bustul să răsară (Splendid din verdeață și flori. Bdstol e lucrat in bronz de sculptorul Storck El apare modest ca și viața regretatului apostol, dintre coronaui și jerbe a*finii Pe soclu stă scris : D. AUGUST LAURIAN ISiti 1906 Profesor și director al Liceului Sf. Sava Cel dintâi care a vorbit in fața ■ bustului a fost d. Șonțu, în numele comitetului, da inițiativa spunând că Laurian a fost un model dar un modest profesor, o personalitate distinsă în multiplul teren al activității sale profesorale, culturale, politice și ziaristice. întreaga viață și-a închideat-o acestui liceu, învățătura lui Laurian încălzea inimile sădind în suflete energia de luptă aprigă, dar ' cinstită' în', stxsietate. Până când Ateneul,arm Bustul lui Laurian