Universul, februarie 1912 (Anul 30, nr. 30-58)

1912-02-01 / nr. 30

REVOLUȚIA IN CHINĂ OrișEÎ Jean-sau cupa O sincarcare Calendar pe anul 1912 Ortodox Marți, St Ianuarie. — f­o­ții doctori fără de argint Chiril și Ioan Catolic Marți, 13 Februarie. — Benignus. Răs.soarelui 7.22. Apusul soarelui 5.32 „Universul“ ars următorele linii telefonice Administrația :.... 6/SS Redacția :...... 12/88 Străinătatea........................ 20/56 3^=^]­CTACOLELE 1 Astă­zi MARȚI : 7 TEATRUL NAȚIONAL: — «Păpușile» TEATRUL LEON POPESCU (Liric­ Compania Lirică Grigori.i­.— «Sfi­ nșe­vicii ev.» TEATRUL MODERN (Compania Davila). — Mica Roe și Reco­mandați«. " POLITICĂ EXTERNA___ CAMPANIA LiPITRifft HOME R0L8LBI De când d. Balfour a părăsit epifia partidului conservator e’ar zice că­ partidul a dobândit din moti vitalitatea lui" de odinioară. Ar fi nedrept însă să atribuim această, metamorfoză prezenței în capul partidului ,a unui nou șef. Nu negăm d-lui Bonar Law calități de luptător aprig și a­­gresiv, dar dacă i-ar fi lipsit o platformă de luptă, partidul u­­nionist, ar­ fi desigur în aceeași situație ca pe vremea d-lui Bal­four. Norocul să fi­e că venirea lui in fruntea umaniștilor con­cordă ca momentul în care acest partid și-a regăsit o platformă d­e opozațiune. De șeapte ani ea îi lipsea. Intr’adevăr, da când li­beralii au­ venit la putere, uniio­­rtiștii n’aui avut decât platforme slabe sau impopulare. Prima lor platformă a fost protection­smul. Ea avea puțini sorți de reușită, întâi pentru că Ja» se rostise deja împotri­va­ abolirea liberului schimb, în al douilea rând pentru că multă frame ideia prof­ecționistă nu reușise să cucerească nici mă­car partidul unionist. Toată lu­mea, își reamintește că la înce­put d. Balfour era în contra in­­troducerei unui regim protecti­onist, că chiar mai târziu­ o par­te d din partid aderase la această politică mai mult de nevoe de­cât, din convingere și că până azi o aripă a partidului refuză să părăsească liberul schimb. În sine, chiar dacă ar fi existat in partidul unionist o perfectă imitate de vederi în chestia pro­­tecționismului, tot această plat­formă n’ar fi fost bună fiindcă din nefericire pentru d. Cham­berlain, starea economică din zi în zi mai înfloritoare a im­periului răsturna toate prezice­rile foii pesimiste. Așa fiind, protecționismul devenea fatal mai mult o platformă pentru viitor, o chestiune de îndruma­re îndepărtată a politicei econo­mice englezești decât o chestiu­ne de interes momentan. După protectionism, budgetul d-lui Lloyd George a fo­st plat­­forma de luptă a «Conservat­ori­­lor. O platformă prin excelență antipatică. Ce voia d, Lloyd George ? Să impue mai greu pe bogați ca să poată satisface ne­voile crescânde ale apărărei na­ționale și ale legislaturei socia­le. Cine era între egoismul de clasă al minoritatei bogate și între interesele vitale ale națiu­ne! » și ale milioanelor de prole­tari, să prefere pe cei avuți? Alegând o asemenea platformă nu numai că partidul conserva­tor nu-și asigura isbândia­, dar își creia în zadar o reală im­popularitate. În cele din urmă conservato­rii au recurs la chestia consti­tuțională și au concentrat toată lupta împotriva politicei care tindea să mărginească puterile Camerei Lorzilor. Argumentul lor era următorul: dacă ce ciun­tesc puterile nobilei adunări, se ajunge în fapt la atot­puternicia unei singure Camere, adică la o adevărată tiranie a Comunelor. Teoreticește argumentul putea fi seducător, dar în practică nu puteai agita masele cu el. Exis­tența în vremurile noastre de democrație intensă a unei Ca­mere ereditare era prea impopu­lară și Camera Lorzilor își în­deplinise prea puțin menirea în ultimii ani, pentru ca păstrarea ei neștirbită să găsească în rân­durile națiunei apărători hotă­­râți. Din potriva, atitudinea li­beralilor față de ea apărea tu­turora ca o necesitate a timpu­lui și ca un act de dreptate so­cială. Cu Homo­ru­sul chestia se schimbă. Dacă acordarea auto­nomiei irlandeze are mulți par­tizani înfocați, ea numără și mulți vrăjmași înverșunați. O bună parte din opinia publică din Anglia e adânc convinsă că o Irlandă autonomă înseamnă distrugerea unităței engleze și începutul desagregațiunea impe­riului. In jurul acestei chestiuni conservatorii pot deci­da o lup­tă serioasă împotriva liberalilor, o luptă cu sorți de reușită. • Această luptă a început cu o simptomatică energie. Zilele tre­cute de Bonar Law a rostit la Albert Hall un discurs vehe­ment și la 7 Februarie se pregă­ tesc la Belfast niște manifest­a­­țiuni ostile d-lui Winston Chur­chill care vine să expue acolo vederile guvernului. In genere, englezii din Irlanda sunt într’o stare de surescitare din cele mai îngrijitoare. Ei amenință guvernul cu o luptă sălbatică. La Belfast se vor vedea, numai semnele premergătoare ale bătă­liilor ce sunt hotărâte să susție în viitor. Totuși, după părerea noastră, liberalii vor sfârși prin a în­vinge. Anglia nu mai poate trăi cu această chestie veșnic deschisă, care tulbură viața și liniștea ei. Conflictul secul­ar dintre elementul englez și dintre elementul irlandez trebue să pri­mească o soluție, și nu există altă soluție, decât autonomia Irlandei. Nu numai că împă­­când pe irlandezi nu se va com­promite unitatea Statului, dar se va da Angliei înăuntru o tă­rie care astăzi îi lipsește. Bine­înțeles că la acest rezultat nu se va putea ajung­e decât cu greutate, dar până atunci parti­dul conservator se va folosi de tot prestigiul pe care i-l dă o­­asemenea luptă spre a-și reîn­tregi rânduirile și spre a recâști­ga influența sa d­e altă dată..­ . I. G. D. Revărsarea Dunărei în lud­ețul Vlașca Giurgiu; 30 Ianuarie Situația pe ziua de azi e ur­mătoarea: In comuna Braniștea apa e in descreștere. La Băneasa stagnează, Insă e inundată toată­ balta până la marginea comunei. In comuna Frasinu, sunt tu­­necate toată lunca, 6 și jumătate hectare de fâneța și 3 hectare se­mănături de­ grdu ale preotului Gheorghe Popescu, din Băneasa La Pietrele, e inundată toată lunca până­­ ln marginea satului, unde s’au înecat 7 râmători. 300 vite, amenințate au­ fost salvate, la La Pueni, apa e­in creștere, inundând toată suprafața de te­ren de la Dunăre până la mar­ginea comunei. De la Gostinu nu se poate lua nici­ o informație, telefonul fiind distrus de apă. Administratorul plășii Călu­­găreni, Bălănescu, va trece azi cu luntrea de la Băneasa la Gos­tinu. Ghiața continuă să staționeze din fața portului­ Ramadan. Acci­dente de persoane nu au fost. Trigie» Bierte a nai _ profesor Roman, 30 Ianuarie O groaznică nenorocire care a costat viața unui cunoscut profe­sor al gimnaziului local s’a în­tâmplat azi la orele 6 dimineața în orașul nostru. Ioan P. Petreanu profesor de religie la gimnaziul local, voind să se urce în pod, a a­­lunecat de pe scară și căzând de la o înălțime de­­ câțiva metri și-a zdrobit capul. După puțin timp a încetat din viață. l­ £ pi 5tafe de telegrafie fara fir cu Sef- Sym­onizatorul «Căpitan Dan Zaharia și G. Voedb­ender», făcute la Constanta Constanța, 29 ianuarie. „Universul“ a fost singurul ziar care a vorbit­ la timp pe larg, despre descoperirea extra­ordinară făcută în telegrafia fă­ră fir, de d-kiî căpitan de mari­nă, Dan Zah­aria și Gustav Roed­­b­ender, șeful stației radiotele­­grafice din localitate, arătând tot odată și rezultatele strălucite ob­ținute cu acest­ aparat. D. ministru Delavrancea, fi­ind încunoștințat despre aceas­tă descoperire, a însărcinat pe d. comandor Boerescu, sub-di­­rectorul S. M. B., să­ facă, expe­riențe ,cu aparatul de recepțiune al numiților domni. D-sa ,a sosit în localitate, iar azi s’au făcut experiențele între stațiunea Constanța și vaporul „România“ în cursa de la Ale­xandria, cu­ care prilej s’a cons­tatat că aparatul d-lor căpitan Dan Zaharia și gusta­v­­ Roed­­b­ender are o sensibilitate de re­­cepțiune cu desăvârșire superi­oară celui mai modern recep­tor, aflat în serviciu,la vapoare. Intensitatea curentului și deci impresiunile telefonului sunt dublate în acest­ aparat. S’au primit telegrame, izolân­­du-se posturile care transmi­teau în același timp cu vasul „România“. Ultima telegramă a fost pri­mită, pe când transmitea chiar postul Odesa. Nu s’a putut izola cuirasatul turcesc „Barba Rosa“, care se găsea la o distanță de 20 mile de „România“ ancorat în Bos­for, și­­ care întrebuința pentru transmitere puternice sunete muzicale. După terminarea acestor expe­riențe, d. comandor Boerescu i-a felicitat și i-a îndemnat să continue experiențele. Tot odată d-sa a promis, că va face un referat d-lui minis­tru al lucrărilor publice asupra acestui aparat. Pentru Sâmbătă, 4 Februarie, se anunță conferința d-lui căpi­tan Dan Zaharia, la Cazinul co­munal, iar după conferință vor urma experiențele între Cazino care va fi pus în legătură cu va­sul românesc ce va veni în noaptea aceea de la Constanti­no­pol și cu stațiunea de telegra­fie fără fir. Aparatele vor fi manevrate de d. Gustav Boedb­ender. La timp vom da rezultatul a­­cestor experiențe. ♦ D-nlî abonați cari cer schim­bări de adresă, sunt rugați cu in­sistență să bine-voiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este im­primată adresa cu care primeau ziarul până atunci, spre a se pu­tea da curs repede cererilor și a nu se întârzia cu trimi­tarea zia­dului la noua adresă, LUI CARAGIALE DESCOPERIREA Cu prilejul aniversarei celui de al 60-lea an al vieței sale. Sunt trei decenii și mai bine — Pe când pe-al artei scump ogor Cu drag ai început să semeni Ca cel mai harnic muncitor, idei din minte-ți isvorâte Cu l­are o lume ai hrănit; De-aceea Patria și Neamul Cu tine pururi s’au mândrii. O, cine-i muritorul, care Avu o oră doar noroc Să­ te asculte și ’n extuzu-i Să nu rumâe­ uimit pe loc De agerimea minței tale. De minunatele-ți povești. Când înșirând la adevăruri Vetical cu dor să ne 'nstruești. Și vestea ta prin grai și pană Adânc în inimi ne-a pătruns, Căci ea­ din inimă fu spusă Năuntrul cărei stă, ascuns Al Națiunei voastre gen­ă Pe care astăzi, îl serbăm Și, ’n puterea­ î creatoare Cu zâmbet de triumf sperăm A Umbei noastre frumusețe Pictând-o tu, a strălucit: Prin prisma, marelui tău suflet "Îndată ce s’a oglindit. Prin graiul tău — grăi poporul De viță veche și 'nțelept Și s’a văzut c<:> e de­ meșter, Coltu-i de harnic și deștept. Maestre, printre admiratori, Ce-avură parte să te-asculte Și eu avui noroc in lume Să aflu de la tine muUe Si prin furtunile vieței A tale sfaturi îmi răsar Cum s’ar ivi prin ceața măreț La Port— luminătorul far". Petru Vulcan 28 Ianuarie 1912, Constanța f Regele N Nikita al M­­untene­­grulu­i la Iași și București Iași, 30 ianuarie. Sosește știrea că Regele Ni­kita al Muntenegrului care se află la Petersburg se va întoar­ce în țară prin Unghenii-Iași și probabil și pe la București. Regele Nikita va veni să mul­țumească Suveranului nostru pentru ordinul „Carol I“ ce i-a fost oferit anul trecut. In cazul că știrea se va con­­îirmna, Regele Muntenegrului, va fi întâmpinat la Tinghenî de o delegație de ofițeri superiori din armata română. ii Aplanarea inidentului general Deșliu-al Deșliu--căpitan Cătuneanu D. general Deșliu, venind era la redacția noastră, ni-a comu­nicat cum că, la 8 ianuarie, n’a fost, nici un incident între d-sa și d. Cătuneanu. La 18 ianuarie d. căpitan Că­­tuneanu a adresat d-lui general Deșliu o scrisoare prin care s’a creat conflictul din d-lor. In urma accestei scrisori și după ce a obținut cuvenita au­torizare de la d. ministru al războiului, d. general Deșliu a provocat pe d. căp. Cătuneanu, Craiova, 30 ianuarie După cum am anunțat, azi au sosit în localitate cu trenul de 11.50, martorii d-lui general Deș­liu, d-ni­ general Bogdan, coman­dantul brigăzei 7 roșiori, și colo­nel Văleanu Gh, comandantul brigăzei 6 de infanterie. D-lor s’au pus în contact cu d. căpitan Cătuneanu. D. căpitan Cătuneanu a arătat martorilor d-lui general Deșliu că se pot întâlni cu martorii d-sale și anume cu d-nii căpitan Nicolau și avocat C. Ionescu, întâlnirea martorilor a fost fi­xată la ora 1 d. a. Martorii s’au întâlnit la oțelul „Minerva“ și, luând în discuție incidentul din­tre d-nii general Deșliu și căpi­tan Cătuneanu, au găsit că nu e caz de eșire pe teren și au redac­tat un proces-verbal prin care a­­rată următoarele : 1) D. general Deșliu nu poate fi făcut răspunzător de o terță persoană pentru fapte petrecute în serviciul comandat, cu ocazia manifestației politice de la 8 ia­nuarie, rămânând răspunzător nu­mai față de capii săi erarhiei. 2) Scrisoarea adresată de d. ge­neral Deșliu căpitanului Cătu­neanu prin care anunță că minis­terul de război l-a oprit formal de a-i cere satisfacție, e conside­rată ca nulă și neavenită, de­oarece ministrul a revenit asu­pra primei sale deciziuni și a a­­probat ca d. general Deșliu să-și constitue martori. Procesul - verbal se termină a­­rătând că persoana proprie a ge­neralului Deșliu neputând fi con­siderată atinsă, nu e caz de eșire pe teren. In urma acestora, incidentul a fost declarat­ închis. unei Rade de falsifiestsri de mentode din Ploești — Dricarul Vasile Dobrescu din București șef al bandei­­­ Ploești, 30 ianuarie Grație unei împrejurări feri­cite, serviciul de siguranță de pe­ lângă poliția noastră a pus mâ­na pe firele unei întinse bande de falsificatori de monede, care are filiale prin mai toate orașele din țară, în următoarele împre­­jurări : Cum s’a dat de armele bandei Astă noapte sub­ comisarul Cristei Apostolescu, de la sigu­ranța locală, a fost încunoș­­tiințat de către un agent că co­merciantul Ion Enăchescu Tei­­șanu, din calea Oilor, a arestat pe un bătrân de 75 ani, care a încercat să-l înșele, dându-i drept plată pentru consumația făcută o monedă falsă de domi lei. Aducând cazul la cunoștința­­ șefilor săi, sub­ comisarul Apos­­tolescu a fost delegat să facă o cercetare în această privință. Ducându-se imediat în calea Oilor și luând la cercetare pe bă­trânul în chestiune și cum aces­ta se cam încurca în răspunsuri sub-comisarul îi face o perche­ziție corporală al cărei rezultat a fost că bătrânul avea ascunse prin ghete și ciorapi numeroase monede de 1, 2 și 5 lei false. Sub-comisarul îl declară a­­tunci arestat, anunțând în ace­­laș timp pe comisarul Const. Mandragiu, șeful siguranței, des­pre descoperirea făcută. Dricarul Dobrescu denunțat ca șef al handei Sosind comisarul Mandragiu, și supunând unui­ interogator pe bătrân, acesta de­și la început f­u voia să-și spună numele, de­clară în cele din urmă că se nu­mește Petcu Dumitrescu, de me­serie cojocar, domiciliat, în str. Negru-Vodă 25. Imediat polițiștii se duc la do­miciliul bătrânului, unde în urma unei minuțioase perche­ziții, găsesc ascunși peste 500 lei, în monede false, de câte 1­2 și 5 lei, o însemnată cantitate de aliaj, care urma să­ servească la fabricarea de nouă monede, cum­­ și mai multe scrisori din care reeșea că bătrânul fusese în corespondență cu diferite per­soane de prin Galați, Pitești, Craiova etc., și in care scrisori se vorbea despre rezultatul fa­bricării monedelor. Faț­­ de aceste probe, bătrâ­nul Petcu a început să facă mărturisiri, din care reuse că el nu falsifica monede, ci numai le desfăcea, falsificatorul fiind Va­sile Dobrescu, fost dricar în Bu­curești, la care se pot găsi și tiparele, întru­cât le-a luat cu el, după ce săptămâna trecută fabricase în casa lui Petcu Du­­mit­rescu, suma ce s’a găsit asu­pra lui. Confiscându-se monedele, a­­b­agiul ,și corespondența, bătrâ­nul Petcu Dumitrescu a fost­ îna­intat siguranței, delegând­u-se sub­ comisarul C. Apostolescu cu continuarea cercetărilor. Arestarea lui Dobrescu Din cercetarea corespondenței reeșind că Vasile Dobrescu, șe­ful acestei bande, ar avea domi­ciliul în București, str. Dumi­trescu No­. 3, s’a anunțat ime­diat siguranța generală șipre a face o perchiziție. Azi de dimineață însă, subco­misarul C. Apostolescu, aflând că Vasile Dobrescu s'ar afla la o soră a sa, din str. Teilor No­. 9, din suburbia Sf. Ștefan din orașul nostru, se duce împreu­nă cu agentul Luțcan în acel loc unde găsește pe Vasile Do­brescu, desbrăcat, citind o ga­zetă. Declarându-l arestat, sub­ co­misarul anunță parchetul și pe comisarul Mandragiu, care so­sind face o minuțioasă perchi­­ziție lui Dobrescu. Asupra lui nu s’a găsit însă decât 3 monede false, a 1, 2 și 5 lei cum și mai multe scrisori, din care reeșea complicitatea lui cu mai multe persoane de prin diferite orașe din țară și în special cu orașele Galați, Pitești și Craiova, unde Dobrescu se ducea foarte des, el fiind acela care purta tiparele din oraș în oraș. Poliția a anunțat telegrafic polițiile din acele orașe, să se aresteze persoanele bănuite. Do­brescu neagă totuși că ar fi șe­ful acestei bande, și el nefiind de­cât o simplă victimă. Dus la poliție și confruntat cu Petcu Dumitrescu, acesta a măr­turisit însă că Dobrescu, este a­­cela care a venit cu tiparele la el, și a falsificat monedele. Față de aceste mărturisiri, ne mai rămânând nici o îndoia­lă asupra faptului că Dobrescu e șeful unei întinse bande de fal­sificatori de monede, poliția a luat măsuri energice, de a se a­­resta toți membrii acestei bande. Antecedentele lui Dobrescu Vasile Dobrescu, originar din Ploești, este in etate ca de 50 ani. El a mai fost implicat în o afacere de falsificare de mone­de, acum 10 ani. Antreprenor de pompe fu­nebre în București, Dobrescu fiind­ și președinte al societatei „Salvatorul“ tot din București de unde a delapidat peste 20 de m­ii de tei, el a fost condamnat la 2 ani închisoare de tribuna­lul Ilfov, osândă ce a și făcut-o. De­sigur că în închisoare Do­brescu a făcut cunoștință cu diferiți falsificatori de monede, în tovărășia cărora a­ început o­­perațiile ce s’au descoperit a­­cum de poliție. Se crede că aceste operații durează de mai mult de 6 luni de zile. Dobrescu, în acest timp trăi­se foarte larg. In timpul di­n urmă Dobres­cu era în tratative de a se în­sura cu fata unui fost administra­tor de plasă din județul nostru. * Este de notat faptul că acum 2 săptămâni, „Universul“ a publicat că în orașul no­stru doi tăetori, —• dacia nu mă înșel cu domiciliul chiar în str. Negru- Vodă, — au fost găsiți schim­bând monede false, pe la dife­riți comercianți. Dacă informației noastre s’ar fi dat atenția cuvenită, poliția ar fi putut pune mâna mai de mult pe firul acestei afaceri. Vom­ reveni cu noul amănunte ce se vor mai descoperi în aceas­tă afacere. Desghețarea Bnicii In urma timpului mâinos, Dunărea a început să se des­­ghețe. Azi, spărgând ghiața, vasul „Mântuirea.1' a plecat printre slo­iuri spre Sulin­a spre a deschide comunicația. Sulina, 30 Ianuarie. Dunărea e liberă de ghețuri până la Tulcea, de unde a venit azi vaporul de salvare ,.Mântu­irea. Tulcea, 30 Ianuarie feri manifestații la Praga contra Ungariei Viena, 30. — Telegramă din Praga. Asupra manifestației anti­­maghiare de erî se mai comunică. Partidele cehe au ținut era o m­are întrunire aci. In vederea acestei­ întruniri toa­te ziarele cehe au­ făcut o mare a­­gitație făcând apel la populația cehă ca să ia parte în număr cât mai mare la întrunire, unde se vor discuta interesele poporului croat și se va protesta în contra politicei agresive a ungurilor. Întrunirea s-a ținut în marea sală „Sofiensaal“. Au participat peste 2 mii de cehi. Președinte al întrunirea a fost proclamat deputatul tănăr-ceh Smetejka. Cel dintâi a luat cuvântul ma­rele naționalist, și deputatul ceh Klovac care a vorbit despre legă­turile de sânge dintre poporul ceh și­ cel croat. Klofac a arătat cri­tica situație în care se află popo­rul croat și lupta pe care trebue să o ducă în contra elementului unguresc. Au mai vorbit câțiva studenți universitari croați, sloveni, sârbi poloni și cehi criticând foarte as­pru politica ungurilor și cea a ba­nului croat față de națiunea cro­ată. La sfârșit mulțimea a votat o rezoluțiune prin care face apel la deputații cehi să urmărească cu cea mai mare atențiune chestiunea despărțirei Croației de Ungaria. După sfârșitul întrunire, mulți­mea, în frunte cu o ceată de 200 de studenți slavi de sud s-a dus de la sala de întrunire pe piața Wenzel, unde a început să mani­festeze contra Ungariei strigând: „Jos tirania maghiară ! Jos ba-Studenții au ars apoi un steag maghiar. Poliția a­ arestat 4 stu­denți și pe șeful manifestației. Mulțimea însă a venit la comisa­riatul unde au fost duși arestații și a cerut punerea lor în liber­tate. In cele din urmă mulțimea a fost împrăștiată de poliție, care a întrebuințat sabia. Sunt mai mulți studenți răniți. Un polițist a fost bătut, de mulțime. Praga, 30. — Deputații ceh­i Kramurz și Klefatz au cerut poli­ției să pue în libertate pe studen­ții arestați. Poliția a refuzat A­­tunci cei doi șefi ceh­i s-au adre­sat guvernatorului Boemiei, con­tele Thun, cu aceeași rugăminte dar și acesta i-a refuzat. MANELE PARTEA I IV Fiica asasinii­o; 5) BLESTEMATE Fu o mare mirare și în acelaș timp bucurie când sosi jerba lui Joe. Mercedes tocmai eșise din ca­mera ei, ea văzu pe marchizul­­ Faygues-Vives care sosise... Al­bina tocmai săruta mâna lui Betsy. —­ Dar fr­u­moasa fată despre care mi s’a vorbit atât, unde e­l întrebă marchizul.. Deodată, toți se deferă la o parte ca din calea unui ura­­gan.— Migigacn, galben, ea, ochii roșii, intră în salon... se opri din fuga lui nebună și abia ținân­­du-se pe picioare, murmură. — E spăimântător! unchiul meu... unchiul meu Ajunai’... — Ce e? Ce e? — A fost asasinat astă noapte ! Toți încremeniră. Nimeni nu scoase o vorbă. Albina luase de mână pe fra­tele säu și-l strângea cu putere­, nici să plângă nu putea. Maxence plângea însă cu ho­hote. Betsy putea să-și joace rolul cu ușurință, căci ea iubise în adevăr pe Aymar și în el își puse toate speranțele viitorului. Marchizul se­­ aproprie de ea, o luă, de mână, o sărută pe frunte și spuse . .— D-nă... mui-ești soră... fii sigură că voiü face tot ce voiü putea ca să te consolez... — Oh!.. D-le marchiz!.. . Și murmură încet de numai el o auzi, privindu-i cu ochii a săndați în lacrămi. — Și eu care credeam că mui­­ești un dușman... Maxence revenind­u-și în fire povești torul. Cadavrul­­ contelui fusese dus la morgă. — La Morgă!... exclamară Betsy și marchizul indignați. — El!.. ofițerul viteaz, spuse Maxence cu vocea plină de du­rere, a căzut victima unui ban­dit al nopții, în momentul când trecea peste puntea Jena. Mercedes nu mai avea nevoie să-și rețin durerea, ea izbucni în planșete. In momentul acesta de dispe­rare, în mijlocul acestei scene apăru Joe Spencer. — Joe !... Joe !.. ce înspăimân­tătoare catastrofa!.. Și Betsy se repezi spire el... Pe când Ca atârnată de gâtul lui plângea cu hohot, Joe Îl murmură încet la ureche : — Bine îți joci rolul. Și-șî jucă și el rolul lui, con­­solându-și sora. In urmă merse­ spre marchiz și-și strânseră mâna ca două ru­de cărora li s-a întâmplat o ne­norocire comună. Totul ar fi mers bine și Joe ar fi fost cu totul liniștit, daca nu ar fi avut în minte strigătul bru­tei­­ de Esteban : „Vreau să văd pe Mercedes, pe fiica mea“. Invitații plecaseră Rămăseseră cei doi ofițeri de marină, cari împreună cu Ma­xence plecară în urmă la morgă. Marchizul conduse pe Betsy în camer­a ei, a­poi spuse lui Joe: „ Suntem rude, suntem prie­teni și ne vom consola unii pe alții de groaznica nenorocire ce ne-a lovit. In urmă plecă și el. Lucan curios. Nu asasinarea­ fratelui sau N­. preocupa, ci altceva... Când să­rutase pe Betsy, când simțise corpul ei așa de aproape de al lui, simțise un fior neînțeles. Joe se duse repede la Merce­des, ca­re sta culcată în pat, cu capul în pdină. — Mica mea Mercedes, spune Joe și o sărută pe frunte... — Oh ! Joe!.. ai auzit! — N­ iubeai mult? —• Ca pe un tată.. Dara mama, mama unde e ! — Las-o, e destul de zdrobită.. A rămas d-na Albina cu ea. — Oh! săraca mama! — Vreau să vorbesc cu tine, am să-ți spun o noutate... — O noutate. Și se sculă febrilă. — Ți-aduc o rază de speranță în mijlocul acestei furtuni. — Speranță!!... Am știri de la... de la tata? Trăește? Nu e așa?... — Ascultă!... tatăl tău e mort, e mort pentru toți.. și dacă s’ar a­fla că e viu, sar afla într’un mare pericol... Pentru tine e viu.. trăește.. a scăpat din naufragiu... Cu mama ta nu s’a întâlnit până acum. — Oh ! unchiule !... Și Mercedes Igl­asst­ips»,fr. fata în mâini. Ii era ei rușine de minciuna ce el o spunea. — Să fii deci cu minte, urmă Joe, îl vei vedea.. Dar să ții min­te că omul pe care ți-l voi­ adu­ce în casă... e... e nașul tău...un un­chiu, care te-a botezat... — Oh!.. adu-L.. adu-1!... Esteban era jos, el se învâr­tea în jurul otelului, tremurând de emoție. Peste câteva minute, Mercedes îl săruta, atârnată de gâtul lui, pe când el plângea cu hohote. Inocenta Ori cât de mare fu la început zgommotul f­o se făcu în jurul a­­sasinărei contelui d’Aygues-Vi­­ves, totul, reintră în tăcere peste câteva zile. Toată lumea admira curajul văduvei și armonia ce domnea în familie. Marchizul se făcuse bun pri­­eten cu Joe. Introdu­cer­ea „nașului” Halai li 11 ban în otelul lui Betsy trecuse neobservată. Ocup­a apoi bietul Esteban un colțișor, nu era su­părător. Mercedes spunea la toți că „nașul“ Esteban, o iubea mult de când era copilă. Joe adăuga că Esteban era ca un câine de pază în jurul lui Mercedes. Așa se explica pentru ce ore întregi Mercedes le petrecea în tovără­șia acestui om. Poliția făcuse cercetări seri­oase și amănunțite, dar nu reu­șise să dea de urma crimina­lului. Văduva continua să-și joace rolul, dar Mercedes nu putea. Ea evită să mai vază și pe Maxence. Intr’o zi, Betsy îi spuse : * — Ascultă Mercedes, marchi­zul d’Aygues-Vives are tot drep­tul să se întrebe, pentru ce stai mer­eu închisă în camera ta, în «fina atâtor dovezi de miete­nie si devotament pe care el ni le-a­­ dat. »Sc A DE PE CÂMPUL DE RAZBOIU Nouă scrisori din Tripolis —Dela trimisul nostru special—1 Tripolis, 20 ianuarie O scenă dezgustătoare Erî după amiază am fost unac­tor ocular la o scenă desgustătoa­­re. Din­spre oază se mișca în direcțiune spre castel un mic convoi de arabi indigeni, escor­tați de un număr de soldați cu puștile încărcate. In frunte se aflau o femee mai bătrână și una mai tânără, după aceea urma un bătrân orb, condus de un copil, iar după ei o femee care se sprijinea în cârji, căci îi lipsea piciorul stâng. In urna lor erau patru copii de diferita vârste și sex.­­Cortegiul era în­cheiat de trei bărbați, cari erau legați cu frânghii. Toți erau în­veliți în­ sdrențe, iar femeile și copiii purtau unelte de gospo­dărie. Tristul convoi trebue să fi fost de mult pe drum, căci forțele femeilor și mai cu seamă ale copiilor erau pe sfârșite, așa in cât abia se mai puteau mișca. In­dium­ cortegiul întâlni un ziarist italian, care avea inten­ția să-l fotografieze. Dat fiindcă locul umbros, în care se afla convoiul, nu era potrivit pentru fotografiere, ziaristul rugă pe soldații din escortă ca să ducă grupul de arabi, într-un loc un­de era soare. Soldații împliniră această dorință barbară. Bieții oameni istoviți de puteri și spe­riați trebuiră să se întoarcă vreo sută de pași, pentru ca să facă gustul ziaristului italian. Am simțit o mare satisfacție că un căpitan italian, care ob­servase această scenă, se apro­­pie de convoi și mustră aspru pe soldați. Am urmat apoi acest trist cortegiu până la castel. De acolo bărbații legați fură duși la comănduirea pieței, pe când femeile și copiii, precum și bă­trânul orb fură duși într’o hală din grădină. Am aflat că acești oameni ar fi „suspecți“, dar nu știu pentru ce. De erî bântue o furtună teri­bilă, care îngreunează foarte mult descărcarea corăbiilor de­oarece se face cu bărcile, căci nu există debarcader. Până când se vor construi di­guri și debarcadere, italienii se servesc de numeroși stâlpi în­fipți în mare, lângă țărm, dn­­e gri nu prea rezistă furiei valu­rilor. A. Î Suisehbaeh. : ¥ See­ pe ® șeistEfii Reichstagului german Se știe că noul Reichstag ger­man și-a ales deunăzi ca preșe­dinte pe d-rul Spahn din centru, care însă a demisionat după câteva zile, iar ca vice-președinți pe socialistul Scheidemann și pe liberalul dr. Paasche. Dăm azi portretele vice-pre­­șe­dinților. —■ Sunt bolnavă. — Să chiemăm atunc­i un me­­die. — Nu, mie liniște îm­i trebue- Mirată, Betsy adaugă: — Știi că Maxence e pe cale săă se ducă la garnizoana ea, căci regimentul în care se află e mu­tat la Meaux. Nu poate să plece fără să nu-și ia rămas bun. (Va urma) 1 A APARUT VOLUMUL XI din Memoriile Hegelui Carol al Români» Acest interesant volum, ca» descrie istoria războiului român p­­ruso-turc până la luarea Flevneî, se vinde cu 50 bani la librării și depozitari da ziare.

Next