Universul, martie 1912 (Anul 30, nr. 59-86)

1912-03-01 / nr. 59

Rămășițele cMonkre Hfforpirtl;-^ ie­ cuip­ista italian­ă Calendar pe anul 1912 Ortodox­­ Mi­er­curi, 29 Februarie. — Curiosni:; Cassia» Roma­nul. Catolic Miercuri, 13 Martie.—Esprasia: Răsări­tul soarelui 6.34; Apusai 6.47-99Urm­ersuT AHE UUklMBf üli TELEFBMIÜE: Administrația ..... 6/62 Redacția 12/88 Străinătatea > .... 20/66 SPEECTACOLE­LE ASTĂZI MERCURI: •TEATRUL ARTIOAAL.: «Hamlet«. tfTEATRU­L. LEOIV POPESCU (Liric). Compania Lirică Grigori­u : «Vagabondul neranjitor». TEATRUL MODERA : $Compania Davilaț: «Rândunica». Bucureștii, 29 Februarie 1912 Asupra înfățișării noului buget Câteva explicații asupra spo­rurilor pe cari le prezintă noul b­­uget de cheltiueli, vor mai inte­resa, de­sigur, pe cititori, în afa­ră de acelea pe cari le-am mai dat în câteva numere trecute. Intre cheltuelile cari se nu­mesc „de material“, am văzut că Sporul cel mai mare este acela de la ministerul lucrărilor pu­blice, sau mai precis de la căi­le ferate, și anume de 7.206.000­­ lei; nu mai este necesar să spe­cificăm în ce anume constau a­­ceste cheltueli de material. To­tuși, totalul lor e departe de a ■ajunge pe acelea de la ministe­rul de finanțe; cheltuelile „de material“ ale acestui din urmă (minister sporesc numai cu 4.212.000 lei; totalul lor însă, a­­­tinge acuma suma de 193 de mi­lii­oane și jumătate, — pe când cheltuelile de material de la lu­crările publice se vor urca nu­mai la 60 milioane și un­­ sfert. Explicația e simplă. Ceea ce face să se urce la o sumă atât de mare cheltuiala „de mate­rial“ de la ministerul de finanțe, este alocațiunea" înscrisă pentru “datoria publică a Statului. Celelalte ministere vor avea următoarele cheltueli de mate­rial: ministerul de interne 17 mi­lioane ; al instrucției 11 milioa­ne ; al domeniilor 4 mii. și j am.; al externe­lor 2 milioane ; al in­dustriei și comerțului 1 mii. și­­ jumătate și al justiției 740 de mmii. In sfârșit, cheltuelile de material ale ministerului de răz­boiu­ se vor urca la 43 de mili­oane 116 mii. Acest din urmă minister a be­neficiat în anii din urmă din ce­le mai multe sporuri. Compa­rând noul buget nu cu unul mai depărtat, dar numai cu cel din 1908—909, vom vedea că sporul în atacațiuariile bugetare totale a­­le ministerului de­­ război și trece d­n 20 de milioane numai la acest interval de 4 ani, și fără a socoti rezervele ce i s’au mai pus la dispoziție pe cale extra-bugeta­­ră, prin credite extraordinare a­­coperite cu emishMie de rentă sau din excedentele exercițiilor precedente. Cu privire la cheltuelile de personal, la sporul și proporția <Iar, am dat științele sumare de ..căpetenie într’un număr trecut. Un calcul interesant în această privință mai este acela pe care-l face „Revista economică și fi­nanciară“ cu privire la mijlocia de salariu ce revine pe cap de funcționar civil în diferitele mi­nistere. . Lăsând deoparte bugetul con­siliului de miniștri, unde propor­­țiunea este influențată de retri­buția înscrisă pentru președinte­le Consiliului (pe lângă care nu mai sunt decât 9 funcționari) — mijlocia cea mai urcată o gă­sim la ministerul de externe, unde un funcționar este plă­tit, în medie, cu 5137 lei anual, și cea mai scăzută la ministerul de culte și instrucție publică, unde funcționarii nu au în medie decât 1124 lei anual. Intre aceste margini, găsim pe funcționarii ministerului de justiție, cu câte 2718 lei anual în mijlocie, pe ai ministerului de finanțe cu câte 2632 lei; pe ai ministerului industriei și co­merțului cu câte 2574 lei; pei ai ministerului de lucrări publice, cuprinzând și armata căilor fe­rate, cu câte 1610 lei anual; pe ai ministerului agriculturii și domeniilor cu câte 1197 lei anu­al, apoi pe al ministerului de interne cu armata jandarmeriei rurale, cu câte 1187 lei anual. Cercetate mai de aproape toa­te aceste cifre ar mai putea să dea încă mult prilej și materie de reflexiune. Legi noni Legea pentru modificarea le­gii din 14 Aprilie 1909, relativă la organizarea ministerului in­dustriei și comerțului, s’a pro­mulgat etî. Legea pentru desființarea Cre­ditului agricol a fost sancționa­tă etî. Direcțiunea contabilității ge­nerale a Statului, din ministerul finanțelor, a fost însărcinată a lichida operațiunile Creditului agricol, împlinind creanțele ce se vor mai putea realiza. De asemenea s’a promulgat le­gea pentru instituirea unei di­recțiuni a Creditului județean și comunal și a creditului viticol. S’a promulgat legea prin care se aprobă convențiunile de drept internațional privat, încheiate la Haga la 4/17 iulie 1905, și anu­me: Convențiunea privitoare la conflictele de legi relative la e­­fectele căsătoriei asupra drep­turilor și datoriilor soților în raporturile lor personale și a­­supra averii soților, convențiu­­nea privitoare la interdicție și la măsurile de protecție analoge. M. S. Regele a sancționnt le­gea pentru modificarea câtorva articole din tariful general va­mal al României. ’rirații­ora la Polul Sud Pe când în țările civilizate, toți își duceau viața obișnuită, întreruptă doar de mici eveni­mente,­­­ărora le dăm o impor­tanță ce nu o au, o mână de oameni euragioși dedeau asalt polului Sud. Nu două expediți­­uni numai rătăceau în jurul polului Sud, ci mai multe și despre ele nu se știe încă nimic. Unele nu aveau ca țintă găsirea polului Sud, ci numai cercetări științifice și aceasta nu e un u» rit neînsemnat. După cât știm, afară de expedițiunea lui Roald Amundsen și aceea a lui Scott­, se mai află în preajma acelui pol o expedițiune japoneză, care a plecat în Noembrie 1911, una germană, una engleză dirijată de geologul Mawson, care a luat cu el și un aeroplan și mai putem pune apoi la socoteală o expedițiune de metereologiști din Argentina. Amundsen a ajuns însă la pol, ceea ce poate era fi jicnit oare­cum pe englezi, cari țineau­ ca onoarea aceasta s’o fi avut Scottt. Erau siguri de succesul lui Scott, căci tot un englez, Shakleton, acum doui ani, a­­j­unsese până la 160 kilometrii de pol. Care este importanța găsirea polului Sud? In primul rând e de sigur numai sattisfacțiunea de a ști că acel punct închipuit nu mai e necunoscut. Apici, aj­­­ungerea la polul Sud, însem­nează începutul unor noul cer­cetări în adevăr­ științifice, pe cari un singur om, în împreju­rări așa grele, nu le-ar pu­tea fa­ce. Calea cercetărilor e deci des­chisă. In zilele noastre, putem spune că s’a rezolvat o problemă mare geografică La început­ se credea că la polul Nord se va putea ajunge mai lesne de­cât la cel Sud, căci ghețurile celui din urmă sunt atât de numeroase, în­cât formează o piedică de ne­învins. S-a­­ dovedit însă contra­riul. La polul Sud există însă un continent a cărui suprafață e cât. Europa cu Australia la un loc. Acum câțiva a­ni, înaintea expedițiunea lui Shackleton, u­­nii, ca Otto Nordenskiöld și Sir George Darwin credeau că exis­tă două continente antarctice despărțite printr-un canal. Alții, ca Nansen, credeau că la polul Sud e un imens arhipelag de in­sule. A triumfat însă părerea lui Sir John Muray, Mawson (des­pre care am vorbit mai sus) și W. S. Bruce, care susțineau că nu există decât un mare conti­nent Odată trecute barierele de ghiață ce înconjoară acel conti­nent, drumul e mai ușor decât spre polul Nord. Dacă Shackle­­ton nu a aj­uns el la polul Sud, cauza e că nu a avut câinii lui Amundsen, singurul mijloc bun pentru transportul săniilor cu poveri. Amundsen a călătorit în­ mul­te­ rânduri spre polul Nord; el cunoaște mi se pa­re și limba es­chimoșilor, cu cari a trăit mult timp. Acolo a învățat e­l să apre­­cieze marile servicii ce l­e pot a­­duce câinii. Shackleton încerca­­se să întrebuințeze caii. Amund­sen a mai avut însă un­ mare noroc, aceea că iarna ntu a fost viscoloasă­; timpul a fost relativ frumos. Frigul, bine­înțeles, era mare, dar viscolul nu-l făcea și mai greu de suportat. De unde putea ști Amundsen că a ajuns la polul Sud? Nu­mai astronomia putea să-l aju­te. Soarele, la un m­oment dat, pentru o anumită localitate de pe pământ, are o anumită pozi­­țiune pe cer. Stelele, d­e asemenea, i-aj­ungea lui Amundsen să mă­soare poziți­unea soarelui. Pearry, când a voit să dove­dească că a fost la polul Nord, a trebuit să arate carnetul în care însemnase zi cu zi observa­țiile atronomice ce făcuse. Cook în observații s’a încurcat Și nu a mai fost­­ crezut. Atât numai, să mai fi ajuns și Scott la polul Sud, am vedea iar repetându-se povestea cu descoperirea polului Nord. Dar, în sfârșit, Amundsen a părăsit pustiurile pline de zăpa­dă și de ghiață, unde și-a expus viața, a spus adio melancolici­lor pinguini, acele ciudate pă­sări ce par îmbrăcate în fracuri negre și veste­ albe, înșiruite în­să ca soldații, a ajuns în țări civilizate, de unde se va putea reîntoarce în a ne povesti eroictul lui g< Victor Anestin. Fetira uii emiratii supărăciași Din când in când — la mari intervale — unul sau altul dintre confrați, guvernamentali sau o­­pozanți, găsesc de cuviință să dea alarma că ziarul „Univer­sul" nu mai e imparțial. Pentru te miri ce nebăgare de seamă sau neglijență a unui re­porter, numai decât se trage clopotul cel mare. ,,Universul“ nu mai e ziar independent! „Universul“ are simpatii pen­tru cutare sau cutare /“ 1a un joc copilăresc acesta. Independența și imparțialita­tea unui ziar se judecă după in­­treaga sa activitate. Slavă Dom­nului! ,,Universul“ și-a făcut de mult probele și e atât de bine cunoscut în toate straturile in­cât p, înconjurat de stima și în­crederea tuturor. O dovadă mai mult despre im­parțialitatea lui, e că aceleași ziare cari unei­ori i-o pun la îndoiala, se desmint singure în alte ocaziuni. O pilda recentă e „Epoca“, în al căreia număr a­­părut era e tăgăduită imparția­litatea „Universului“ pe care a­­ceiași ,„Epoca“ o lăuda mult nu mai departe decât acum câteva zile. Precum însă laudele nu ne fac să ne pierdem cumpătul, tot așa nici atacurile nedrepte. Ziarul nostru este infendat in­tereselor generale ale țării, nu politicei de moment a cufărul sau cufărul partid, și nici nu suntem ostili nici unui partid. Aceasta e îndeobște cunoscut și nu­ e de ajuns aceasta. ♦ D-aii abonați cari cer schim­bări de adresă, sunt rugați cu in­sistență să bine-voiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este im­primată adresa cu care primeau ziarul până atunci, spre a se pu­tea da curs repede cererilor și a nu se întârzia cu trimiterea zia­rului la noua adresă. ANGLIA Londra. 28. — Uniunea mineri­lor a acceptat invitarea d-str. As­quith de a participa la o conferin­ță cu patronii. Londra. 28. — Prețurile pâinei, camei proaspete și peștilor s-au urcat.­­ După „Daily Telegraph“ pri­ma diviziune din Homefleet nu va executa încrucișarea fixată pentru Jos pentru a-șî păstra combustibilul. GERMANIA Hamborn (lângă Düsseldorf). 28. — Erî seară s’a prod­us la Bruckhausen o ciocnire între greviști și polițiști cari căutau să-i akenge pe aceștia de pe pia­ța din fața minelor. Grwiștii a­­runcând cu pietre în polițiști aceștia scoaseră săbiile și îm­­perișt­ară mulțimea. Mai mulți polițiști precum și primarul au fost răniți de pietre; mulți gre­viști au fost răniți cu săbiile. S-au făcut numeroase arestări. Ordinea a fost restabilită. Pe când agenții de poliție se înapoiau în tramvai la Hambton greviștii au tras 15 focuri de re­volver fără a­­tinge pe nimeni. De asem­enea la Harten poli­ția împrăștiind pe câteva sute de greviști cari atacau pe cei ce munceau, au trebuit să scoată să­biile , sunt mai mulți răniți. Greviștii au rănit grav pe un ne­­grevist. Berlin, 28. — Telegramă din Dortmund. Tulburările provoca­te ori de greviști sunt cu mult mai mari de cum a fost anunța­te la început de ziare. Greviștii au atacat cu pietre pe muncitorii cari voiau să în­ceapă lucrul. S’a produs o învăl­mășeală de nedescris. Ambele tabere se loveau fără cruțare.­­La urmă muncitorii greviști au reușit să respingă pe tovară­șii lor negreviști, rănindu-i cu pietre. Intervenind, poliția, incăerarea s'a produs din nou­ intre aceasta și greviști. Polițiștii au fost pri­miți cu pietre și lovituri de bas­toane, un polițist fiind lovit cu o pia­­tră, a rămas mort pe loc. Greviștii au anunțat că pot să continue greva mult timp, de­oa­rece dispun de un fond de 4 mi­lioane mărci. Numărul muncitorilor greviști s-a urcat azi de la 70 la 80 la sută. Agitația­ grevistă a început să devie serioasă și printre munci­torii mineri din nordul Sueziei. Se crede că și în aceste părți iz­bucnirea grevei nu va­­»■ ar pu­tea fi înlăturată. Dresd­a 28. — Se observă tot mai mult că greva îni minele de cărbuni de acr va putea înceta numai dacă patronii mineri vor accepta fără nici o excepție pre­­tențiunile greviștilor. Duminecă, delegații greviști­lor vor avea o nouă consfătuire cu patronii mineri. Berlin, 28 (telegrama din Co­lonia).­­ La Beilinhausen s au produs aseară grave ciocniri în­tre greviști și polițiști. Șapte gre­viști au fost grav răniți cu să­biile de către polițiști. Patru din­tre ei au fost arestați. In învălmășeală un muncitor negrevist a fost Înțepat cu baio­neta într-un ochiu. Essen. 28. — In ținutul mi­nier de aci greva se întinde me­reu. COMISIUNILE pentru definitivatul institu­torilor Comisiunile înființate pentru a lucra în chestiunea definitiva­telor institutorilor și învățători­lor, au început să lucreze. Comisiunile sunt patru la nu­măr și lucrează, câte una în o­­rașele Craiova și Iași și două în București. Comisiunile din București Comisiunea a: Președinte, d. I. Paul, membrii, d-niî­­ Chris­­tea Negoescu și C. Șonțu. Comisiunea b: Președinte d. I. Basarabescu, membrii, d-nii P. Dimo și P. Dulfu. Comisiunea din Iași. Președin­te, d. C. V. Praja; membri Era­­cle Popescu și Lucian Roi». Comisii Letea din Craiova. Pre­­ședinte: I. Basarabescu; membri Ștefan Velovan și I. Păsăreanu. GREVA MINERILOR Smicu­l Telegrafic AL ZIARULUI »UNIVERSUL» Din străinătate TURBURĂRILE DIN CHINA Berlin, 28. — Societatea de ca­­blograme află din Hongkong : Mari bande de pirați au atacat era «o/»«/ m­r*/T<uf/on pi' d­ di orr âo— fuiască. Palatul amiralității a fost incendiat ; telegraful este între­rupt. Luptele în oraș continuă. A­­narhia domnește în provincie. Londra, 28. — Ziarul „Times"­­află din Canton cu data de 11 Martie st. n. . Er­ a avut loc o luptă între trupele noul guver­namentale și vechile bande de pirați cari fuseseră chemate pentru a da sprijin revoluțiunii, dar cam­ acum sunt disolvate. REMANIAREA CABINETULUI SPANIOL Madrid, 28. — Cabinetul a fost constituit în modul urmă­tor : Președinte dl. Canaler­ia, ex­terne Garcia Pietro, justiție A­­rias Moranda, finanțe Navarro Reverter, interne Barroso, răz­boiul general Lucque, marină Pivat, lucrări Villanueva, in­strucțiune Alba. PRINDEREA UNEI BANDE BULGARE IN MACEDONIA Constantinopol. 28. — Din Ipek se telegrafiază că lângă Diakova s’a­da i de urmele unei bande de bulgari, care de mai mult timp te­roriza ținutul. Trei dintre bandiți au fost împușcați de patrula de soldați care îi urmărea, iar 7 au fost arestați. CALATORIA MINISTRULUI DE INTERNE TURC IN MACE­­DONIA Constantinopol, 28. — Ministrul de interne a telegrafiat aci că în călătoria sa din Macedonia a so­sit de la Scutari la Prizrend. Ști­rea despre u­n atentat săvârșit1 în contra ministrului, în cursul călă­­riei sale, se desminte. ROMANUL DE DRAGOSTE AL PRINȚULUI ADALBERT AL PRUSIEI Paris. 28. — Ziarul „Le jour­nal“ află din Berlin că prințul Adalbert al Prusiei, unul din fiii împăratului Wilhelm II, s’a a­­morezat d­e o fată foarte frumoasă, fiica unui factor poștal sărac anume Frieden. Spre a despărți pe tinerii amo­rezați și spre a face­­ pe prințul Adalbert să uite amorul său, îm­păratul Wilhelm II a trimes pe prințul Adalbert într’o călătorie de stadii. DECORAREA ȘEIMULUI TRI­BULUI SENULSI DE CĂTRE SULTAN Constantinopol, 28. — Enver­bey, comandantul trupelor tur­­co-arabe din Benghazi a fost în­sărcinat d­e Poartă să se prezin­te la șeicul tribului arab Senussi din Tripolitania spre a-i preda decorațiunile și cadourile oferite de Sultan și anume : Marele cor­ UOJU­ d­­ i. UTiUil.IlJLLU.Ul.­uSu­lăria, O ScL­bie de mare valoare, un covor scump și un ceasornic împodobit­ cu briliante. • UN MANIFEST AL SECRETA­REI ASOCIAȚIEI SUFRAGETE­­LOR ENGLEZE Londra, 28. —■ Cu prilejul ul­timelor tulburări, provocate aci de sufragete a dispărut, fără să i se mai știe de urmă, secretara asociației sufragetel­or, domni­șoara Cristabel Panckhursth. In contra acesteia poliția lansase un mandat de arestare, acuzată fiind că a îndemnat, pe tovară­șele sale la tulburări. Cu toate cercetările făcute poliția nu a pu­tut-o găsi nici până acum. D-șoara Panckhursth a adresat acum, din locul unde se află as­cunsă, un manifest către suf­e­­gete, înd­emnând­u-le din nou să înceapă tulburările, spunând că scopul scuză mijloacele.­­ FOSTUL ȘAH Teheran, 28. — Fostul șah a pă­răsit Persia. O MOȘTENIRE DE 2 MILIOANE ȘI JUMĂTATE PENTRU RE­GELE SPANIEI •Paris, 28. — Anul trecut a murit în casa de nebuni din Braquevile un bogătaș anume Sa­pene, fost mult timp primar. La deschiderea testamentului decedatului s-a constatat, cu ui­mire, că Sapene a lăsat întrea­ga sa avere, în valoa­re de 2 mi­lioane și jumătate franci regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Moștenitorii mortului au ata­cat testamentul, ceea ce a provo­cat, un proces de moștenire în­tre aceștia și regele Spaniei. Procesul se desbate acum la­ tribunalul de aci. Regele Spa­niei este reprezentat printr-un a­­vocat al său. Sentința în acest proces se va da peste 8 zile. SITUATIA CRITICA IN PE­NINSULA BALCANICA Peterpaburg, 28. — Conild­e Thun, ambasadorul austro-un­­gar de aci a avut ori o lungă convorbire cu d. Sassonow, mi­nistrul de externe al Rusiei. Du­pă cum se zvonește din cercurile­ diplomatice, subiectul discuției între cei doi diplomați a fost exclusiv situația din Balcani. In cercurile politice de aci, ac­tuala situație din Balcani este considerată ca foarte serioasă. HO Din CA fiEA ART.4 oin îigsa ofițerilor de rezervă­­ [UNK] instrucția tinerilor cu termen redus — Senatul a votat era următorul proect de lege : Art. 4. — Tinerii recrutați cu termen redus, conform art.. 23 din legea de recrutare, și specificați la art.. 29 al acelei legi, destinați a deveni ofițeri de rezervă comba­tanți și asimilați, se vor încorpora la 1 Octombrie al fiecărui an și vor urma până la 1 Iulie, în prin­cipiu, aceeaș pregătire ca și cei activi în școalele militare pregă­titoare. Acei cari vor termina cu suc­­ces cursurile teoretice și practi­ce ale acestei­­ școale vor fi tri­miși la corpurile în cari contează, unde vor fi întrebuințați ca plu­tonieri pe timpul celor din urma două luni de serviciu. Acei cari, pe timpul acestui serviciu, vor fi confirmat aptitu­dinea pentru gradul de subloco­tenent, vor fi supuși la un exa­men de capacitate pentru acest grad. Acei cari nu vor reuși la exa­men vor fi îndatorați să satis­facă obligațiunile prevăzute la art.. 8 din legea pentru organi­zarea armatei. Condițiunile de vechime prevă­zute în legea de înaintare, pen­tru înaintarea la gradul de capo­ral și subofițer, nu privesc pe ti­nerii cu termen redus din școa­lele militare, cari vor putea ob­ține gradul de subofițer până la epoca când încep stagiul de plu­tonier. Acei admiși vor fi recomandați ministerului pe cale ierarhică spre a fi înaintați la gradul de sub- locotenent în rezervă, com­batant sau asimilat, conform pres­­cripțiunilor legii de înaintare re­lative la naționalitate și vârstă. Tinerii prevăzuți la alin. 1 al art. 3 urmând în școală cursurile de artă militară, fortificație, ar­tilerie, regulamente și exericții militare cu ofierii-profesori dele­gați de ministerul de războiu vor fi considerați la absolvirea școa­­lei ca având îndeplinit anul de serviciu militar și vor fi repar­tizați de către ministerul de răz­boiu la corpurile de trupă cu gradul de subofițer.. Spre a fi înaintați la gradul de sublocotenent, ei vor face un sta­­giu de 2 luni ca plutonier și vor depune examenul de capacitate în aceleași condiții și aceleași conse­cințe, în caz de nereușită, ca și ceilalți tineri. Reangajații prevăzuți de alin. c al art. 3, cari vor fi dat dovezi de moralitate și bună conduită, vor putea fi prezentați, la liberare, la un examen de capacitate pentru gradul de sublocotenent în rezervă. Subofițerii prevăzuți la alin. d al art. 3 pot deveni sublocotenți în rezervă dacă, prezentându-se la inspecția generală anuală, sunt propuși de inspectorul general al marinei și admiși de ministrul de răsboiu. Examenele prevăzute de acest articol se vor face după un pro­gram hotărât prin regulamentul a­­cestei legi. L­E­G­AT­A pentru reorganizarea servi­ciului sanitar al armatei Senatul a votat era proectul de lege , pentru reorganizarea serviciu­lu­ sanitar al armatei, votat odată de Senat și modifi­cat d­t* Cameră. Modificările introduse de A­­dunarea deputaților în acest proect de lege sunt: " Art. 10. —­ La ultimul aliniat s’a admis să fie scutiți de exa­menul de maior, pe lângă profe­sorii universității, medicii pri­mari ai Eforiei spitalelor circile din București și ai așezăminte­lor Sft. Spiridon și următorii o­­fițeri sanitari în rezervă : me­dicii primari ai spitalelor Brân­­covenești, medicii primari de o­­rașe și de județe, precum și pro­fesorii titulari ai școalei superi­oare de medicină veterinară și ai școalei superioare de farma­cie. Art. 21.­­— S’a adăugat un ali­niat prin care se dă posibilita­te ministerului de război și de a înființa la Instituitul medico-mi­­litar o secție pregătitoare cu studenți din anul al III-lea ai fă­cut țarei de medicină. După art. 36 se introduce un articol nou, prin care medicii veterinari și farmaciști locote­nenți din promoția 1909 și cei din 1910, spre a fi înaintați la gra­dul de căpitan, vor intra în pre­vederile art. 7 din vechea lege de înaintare, în ceea ce privește vechimea. DRAMA DIN GARA BRAILA Soția casierului încearcă să-și omoare bărbatul, apoi se sinucide. Brăila! 28 Februarie. Azi dimineață, la orele 9, s’a petrecut o dramă familiară în locuința d-lui D. AUinovici, ca­sierul gărei locale, care sta cu soția sa Alexandrina, in etate de 35 ani, într'un apartament din etajul stației. La ora sus arătată, cei doi soți luceră cafeaua, în care timp s'a născut o vie discuție între ei pro­venită din cauza geloziei soției. Acest fapt a făcut pe d-na Alti­­novici să pueă mâna pe un revol­ver și să descarce 2 focuri asu­pra soțului său, fără a-l nimeri insă. D. AUinovici a reușit cu mare greutate să-și dezarmeze soția, care devenise furioasă afară din cale. D-na AUinovici, surescitată cum era, a scos atunci alt revol­ver cu care era înarmată și a tras alte două focuri de revolver asupra soțului ei, care se retră­sese pe o terasă cu marchiză. Din fericire, nici aceste gloanțe nu Vau atins. Cu ajutorul câtorva oameni de serviciu, cari au venit atrași de focurile de revolver, d-na Al­­tinovici a fost din nou dezar­­mată. După aceea cei doi soți au ră­mas singuri câteva clipe in care timp d-na, Alinovici părea că se mai liniștise. D. AUinovici s'a scoborât a­­tunci să­ deschidă casa de bilete pentru, trenul ce, avea să sosea­scă. Soția sa, rămânând numai cu servitoarea, a dat-o afară pe aceasta și a preparat o soluție de acid fenic pe care a avut-o. In mai puțin de o jumătate de oră a murit, fără a i se fi putut da vreun ajutor.­ Anunțân­du-se autoritățile, au venit la fața locului de prim­­procuror Davidescu și porocuror Ivanovici, cari au făcut primele cercetări. Cadavrul sinucisei a fost lăsat în îngrijirea soțului. Vestea acestei drame s-a răs­pândit îndată în tot orașul, un­de cei doi soți sunt mne cuno­scuți. D. Aktimovici, pe care l-am găsit pe peronul gărei după o oră de la cele întâmplate, — foarte abătut, mi-a povestit ur­mătoarele : „Soția mea era o fire foarte impresionabilă și geloasă la cul­me, din care cauză aveam dese neînțelegeri și certuri. Am răb­dat la început toate acestea, în­să, în cele din urmă, văzând că n’o sciot la capăt, îi propuneam adeseori să ne despărțim. „In acest sens am­ avut con­vorbirea cu dânsa înainte de a se petrece cele ce au precedat sinuciderea ei“. Siriucisa a băut o cantitate de o jumătate de litru de acid fenic. Soluția i s-a scurs pe bărbie și piept desfigurând-o. Fapta care a determinat pe sinu­cisa să procedeze astfel, pa­re a fi numai teama de a nu fi părăsită de soțul sau, care îi dăduse să înțeleagă prin modul cum se purta deja un timp cu dânsa, că e dispus să se des­partă. MILIOANELE 28­ BLESTEMATE ' Abia însă Antonia e și din ca­­rieră și fața Simonei se făcu aspră. — Nu are să se mai sfârșească odată! Ce farmec pot să mai aibă femeile bătrâna Antonia se întoarse și fața Si­monei se făcu iar blajină ca mai înainte. Ceru câte­va explicații și ple­că în camera ei. Acolo sus, ea isbucni în lacrămi. Câte lacrămi nu mai vărsase însă ea din ziua când aflase o­­diosul adevăr. Privind fotografia bărbatului !&ű, ea murmură : V c— Câte greșeli comite un om cinstit când el are o dragoste vi­novată ! Ce a făcut ea din soțul meu­, care era așa de simplu, de cinstit și căruia îi dedesem în­treaga mea iubire. Da, ea știa totul, ea știa în­treaga viață secretă a soțului ei și tăcuse, tăcuse ca să nu-și dis­trugă familia. De câte ori însă nu era pe cale să­ isbucnească, de câte ori nu-i venise să strige în gura mare, să blesteme ! — Dar copiii ? Copiii împărțiți între tată și mamă, dar Luce, Lucienne pe care o adora la­ ne­bunie. Ii venea une­ori să-i­­ strige so­țului ei : • — Dar tu mi vezi că te înșală și pe tine, nu înțelegi că are pe un altul care nu e țăran ca tine ?... își șterse lacrămile și se sculă. — Aide, treime să mă duc să-i fac comisionul la Bon March­é. Automobilul mergea cu iu­țeală. Fernand Bernou era în­cântat să arate celor trei fete superioritatea lui asupra fetelor. El nu semăna cu mama lui care era fricoasă, el semăna­ cu Ma­tineu Bernou, care avea curaj. Ce nu-i plăcea lui F­ernaud Ber­­nou, era că trebuia să meargă cu automobilul prin Bois de Bu­­logne, unde era prea multă lu­me și nu putea să dea­ automo­­bilului toată iuțeala nebună pe care o știa el. Matilda, sora lui cea mare, care era slabă și delicată, dar foarte frumoasă, murmura mereu.. — Numai să nu ni se întâmple vre­un accident ! — Fricoaso ! îi spuse Fernand. Raymonde batea din palme; ea era încântată. —­­ Mai iute­­... Mai iute !.... Ea avea caracterul unui ade­vărat băiat și Lureau se conso­lase că nu i se născuse în ade­­­­văr un băiat.. Raymonde de altfel îl satisfă­­cuse mai mult de­cât Georges, ea învățase carte multă, trecu­se în mod strălucit toate exame­nele, ceea ce uimea pe bietul Lu­reau.­­­­ Are să te întreacă și pe tin­e, spunea el Antoniei cu ad­mirație. Antonia o admira și ea. Raymonde adora însă viața Parisului, pentru ea nu avea nici o atracțiune viața de­­ ară, ceea ce supăra mult pe Lureau, care nu se îndura de loc să-și părăsească ferma lui. Ea conducea pe toată lumea, ca și Antonia, mama­­ ei. Sora ei mai mare, Matilda Lureau și prietena ei Lucienne Bernou o ascultat­ în­totdeauna. Era în­­ adevăr frumoasă. Era înaltă, sveltă, plină de se­duc­ți­uni, cu cloai ochi mari și negri. Ajunsese cu automobilul a­­proape de Versailles. — Oh! când va afla d-na­­ Ber­nou că am fost până la Versail­les ! murmura Mații­a cu teamă. Raymonde îi tăia­ vorba. — 'Ce nevoie ai să-i spui ,' ți-a­­poi, ce, suntem copilii? '■ [UNK] [UNK] [UNK] Se adresă apoi Lucrenet : — Știi, draga mea, ar trebui să faci pe mama ta să înțeleagă că nu trebue să ne plictisească cu po­veți__Fiu­ i­tei că avem o mulțime de flirturi, pe cari le vom regăsi la băi la­ Houlgate și la Coburg. Sper că o să ne lase în pace. Matilda nu spuse nimic. Lucienne nu apăra pe mama sa, ea spuse doar atât: — Nu trebue să te superi... ne lasă destulă libertate. — Ce libertate?... Uite, Fer­nand la vârsta lui ar putea să se arate și el cu actrițe... să pe­treacă, nu să fie bietul băiat mândru, num­­ai că d-na Lureau îi încredințează pe d-ra Ray­monde Lureau. • Automobilul care se oprise pu­țin, plecă iar în goana mare, când ia o cotitură, în care da și O' alee, apăru capul unui cal. Se petrecu un minut, sau câte­va secunde groaznice. Moartea se afla între ei. Intre automobilul cel năpraz­­nic și între calul cel călărit de un cavaler, Fernand își perdu capul, nu mai știa ce să facă. . O cârmuire bruscă și Fernand opri automobilul ce era să se răstoarne... Scăpaseră. Dar nu și calul care primise o lovitură. Ca un sânge rece admirabil, cavalerul sări repede jos. Fetele îl contemplau cu admi­rație pentru curajul lui. Matilda și Luce scoaseră o ex­clamare : — E el ! Luc;® mai adaogă : — Oh ! Doamne, numai să nu i se fi înt­âmplat și lui ceva. Raymonde spuse și ea cu ochii strălucitori : — Ar fi păcat. Abia dascălecase, și calul se înfioră, apoi căzu jos... Cavalerul se întoarse spre Fer­nand, și cu cel mai mare dis­­­preț nu spuse d­e­cât un singur cuvânt: — Brută. Fernand ridică pumnul, dar cavalerul ridică biciușca. Cel din urmă spuse : — Nu am obiceiul să mă bat ca un hamal. Apoi adaose . — Ne vom bate însă altfel, căci meriți o secțiune.­­ — E vina mea, dacă alergi,­­ calul pe aleele transversale. — Mergeam la trap, pe când d-ta dedeai automobilului o iu­țeală stupidă, care expune la ac­cidente. Din fericire nu avem altă pier­dere decât a calului meu... Și când­ ești cauza acestui acci­dent­, nu cauți cel puțin nici să te scuzezi — ți-am zis acii­, neauri, brută, văz însă că ești și un prost. — Destul!... Și încercă să-l lovească.­­Aces­ta pară lovitura cu biciușca. Fernand se liniștiî, scoase carta de vizită din buzunar și i-o dete. Primi apoi pe a adversarului. Acesta salută ceremonios pe cele trei fete și spuse: — Vă rog, să mă scuzați, dom­nișoarelor! Se întoarse apoi spre cal cu lacrămile în ochi. Se aflau deja păzitori, guarzi, cari voiau să încheie proces-ver­­bal să ducă pe cei cu automobi­lul la comisariat. Cavalerul protestă: — E un accident ce s’a întâm­plat din greșeala mea, spuse el, vă rog să lăsați pe domnișoare­le în pace. Tonul acesta autoritar supără mult i­ ® Fernand.­­ iV a urmat " PARTEA II

Next