Universul, mai 1913 (Anul 31, nr. 117-147)

1913-05-01 / nr. 117

5 Min­BBia Bia.­l0 Bani în străinătate 6 PAGINI Fundator: Uimi GAZZAVILLAM UNIVERSUL CELE DIN URMĂ STIRI DIN LUMEA INTREAG­ k­m­na­fcliî.­fflertsrilKiiM 1913 PAGINA III linia corp 7 Bani 60 Idem png. IV . 3S li­S3r­.il și petim 3,50 linia Atitudini Mă informului A roorreers dopa racrim A­dd­a tMJ-KSOtul jr TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE Betelie și Amnistritta • — București — Grandioasa primire a Principelui Carol la Roma, ROMA, — Piața și biserica Sf. Petru Dela trimisul nostru special Flecarei la Florența Florența. 28.— Principele Ca­rol a continuat și ieri, însoțit de aghiotantul său­, vizita ora­șului. Azi dim. Principele cu suita au plecat spre Roma la ora 11 și 20 fiind salutat la ga­ră de comandorul Valle, care reprezenta pe prefectul orașu­lui, de sculptorul român Pave­­lescu, de profesorul Romanelli precum și de mai multe perso­nalități ale coloniei române și de alte autorități. in așteptarea trenului­ ­ Ropta, 28 Aprilie. — Azi di­mineață cerul Romei era m­ourat. La amiază cerul se în­sem­nă și un soare primăvărat se înveseli cetatea eternă care se pregătea să primească pe solul geamului latin de pe malul Du­nărei, viitorul rege al Româ­niei. încă din primele ore de după amiază valuri de lume se în­dreptau­ spre gară pe „Via Na­tionale", „Gavour" și „Venu­ Settembre". La ceasurile 4 pie­țele din jurul gărei, piața­ Ter­mini,­­Dogali și Esadra gemeau de lume in vreme ce drapelele românești și italiene fâlfăiau in gara împodobită cu flori. Pe pe­ronul gării se înșiră o compa­nie din regimentul 6 geniu cu drapel și muzica regimentului 2 trenadiri pentru onorurile mi­litare. Persoanele oficiale încep­ să sosească. D. Diamandy, minis­trul României sosește printre cei dintâi. D-sa e in uniforma de gală cu pieptul plin de decora­ții și e însoțit de: d. Pennescu, consilierul legațiunei, de d-nii secretari al legației Stoicescu, și Popovici, maior Ignat,, ata­șatul nostru militar, consulul nostru general Manzife și vice­consulul Mag­ni. Rând pe rând vin apoi: primul-ministru Gio­­liti, în marea sa uniformă, d. San Giuliano min. de erterne, d. Spitigardi ministru de război, d. Leonardi Cattolica ministru marinei, d. Credaro ministru instrucției, d. Facta ministru de finanțe, d. Finocehiaro minis­trul justiției, d. Sachi ministru lucrărilor publice și d. Tedesco ministru, tezaurului. Mai­ sosesc d-nil general Pol­­lio șeful statului major, gene­ralul Fri­goni comandantul corpului de armată din Rom­a, împreună cu un grup de peste douăzeci generali printre care generalii Berta, Cigliana, Ama­­dazsi, Prelli, Scotti, Fadda, Sa­linas, Mirandoli, Bertinalti, Ro­­nazzi, Reinald­, Spechel, etc. D-nii miniștri, și generalii erau­ in mare ținută purtând cordoa­nele ordinului, maurisian, co­roana Italiei etc. Sosesc apoi d-nii Nathan pri­marul Romei încins cu eșarfa tricoloră și prefectul Am­ara­­tone. Delegațiunea ofițerilor su­periori al tuturor armelor, re­prezentanții ligei italo-române, colonia română și grupul mi­niștrilor, generalilor și diplo­maților români, formează o su­ită impozantă, așteptând sosirea trenului. Sosirea principe u »­ întrevederea cu Regele Vic­tor Emanuel . La orele cinci fără un sfert (n. trăsura de gală ) la „Dau­­i­ont”, precedată de cairasierii ,ip gardă și patru trompetari în mari uniferme și o ștafetă, sose­­ște regele Victor Emanuel înso­țit de aghiotantul său­ Erisati. Regele apare pe peronul gării și trece în revistă compania de o­­loaie și ararica, care intonează imnul italian. Regale Victor E­­manuel purta printre decorații ;i colanul Carol și acel al An­­tunziatei. La ora 4 și 55 minute sosește la gară trenul regal care adu­sa pe prințul nostru. Muzica intonează imnul ro­ mân iar compania de onoare prezintă armate. Exact în fața regelui Victor Emanuel se oprește vagonul spe­cial din care apoi principele Carei, în uniforma de însots­­nelil de vânători coboară pe pa­­tosul gărei și e întâmpinat de reii care îl Îmbrățișează și le sărută­­ pe obrajii amândoi.Prin­­țul e vădit emoționat, totuși pășește sigur și prezintă rege­lui pe d .general Perticari. Regele Victor Emanuel pof­tește în dreapta sa pe Principe­le Carol, împreună trec apoi în revistă compania, port drapelul închi­nă drapelul și prințul salută și strânge mâna ofițerului com­paniei. Regele prezintă pe membrii guvernului cărora principele le strânge mâna. D. Diamandi mi­nistrul nostru plenipotențiar prezintă Principelui pe repre­zentanții celorlalte autorități. După câteva minute apoi re­gele însoțit de principele Caro­­l I urcă în trăsura regală, Prin­țul ia loc la dreapta regelui, a­­vând in față pe d-nii generali Perticari și Brnsati. Trăsura­­ e precedată de o es­cortă de euirasiere. Mulțimea enormă grămădită in fața gărei în spatele cor­­doanelor de carbinier­ isbucne­­ște în urale entuziaste. In tot parcursul lumea e în­grămădită în balcoane și feres­trele caselor. Spectacolul e mișcător și Principele salută emoționat po­porul. In drumul spre Quirin­al valuri de lume repetă manifestațiile de simpatie. A fost o primire gran­dioasă cum de mult nu s’a vă­zut la Roma, ceia ce dovedește marea dragoste a Italiei pentru frații depărtați. Le Quirieal Roma., 28. — La trecerea cor­tegiului o mulțime imensă acla­ma și manifestația de entuziasm a continuat pe tot parcursul. Din ferestre, doamnele aplau­dau. Sosirea tr­ăsurei regale pe piața Quirinalului a fost salu­tată de călduroasa aclamație a unei mulțimi imense. Regina Elena a primit pe Principele Carol în mod foarte cordial în marele salon, încon­jurată de doamnele Curțel. La Quirl­nai fâifă e tricolorul românesc pentru întâia oară. Prânzul de gală are loc mâi­ne seară fiind invitate numai patru­zeci de persoane. Se vor ține și toasturi. Ținuta Principelui a făcut o impresie excelentă. Miniștrii și generalii italieni exch­mm­au mereu:­ „Bel Giova­­ne ! Bel Giovane“! Imediat după sosirea sa în Quirinal Principele Carol a pri­mit, pe ministrul nostru la Ro­ma d. Diamandy. Audiența a durat o oră. Roma 28.­­ Ziarele din ca­pitală și cele din provincie fac comentarii din cele mai simpa­tice vizitei Principelui Carol la Roma. „Tribuna” zice: Când Princi­pele s’a coborât zâmbind din vagon, nu a fost numai o miș­care de en­tuziasm care l’a sa­lutat, ci o manifestațiune de bu­curie și de afecțiune pentru fiul cel scump care face un peleri­na­giu în țara strămoșilor popo­rului său. Principele știe că, va fi primit la Roma cu dragostea celor do­uă popoare. România nu putea să trimeată în Italia un mai nobil prevestitor de fraterni­tate. Ziarele italiene relevează și comentariile presei române. Vizita la prane „u­r­­ederite“ Roma, 28.—La orele 6 jumă­tate, Principele Carol însoțit de generalii Perticari și Piacen­ti­ni, s’a dus într’o trăsură de ga­lă însoțită de euirasieri, la Pa­lazzo Margherita spre a face o vizită reginei mame. Această vizită a ținut o jumă­tate de oră. Principele s-a înapoiat apoi la Quirinal. ----------—0X0-----------­ E. Pn. Stluhl presei ifaliene Roma, 28. —■ Ziarul Tribuna publică portretul Principelui însoțit de un articol însuflețit. Tribuna, scrie că vizita Princi­pelui Carol dă ocazie ambelor popoare înrudite­­ să celebreze o sărbătoare de tinerețe al cărei principal caret­er este spontanei­tatea, sinceritatea și entuzias­mul. " „ Roma, 28. — Ziarele salută un mod călduros pe A­S­R Principele Carol al României, care va sosi azi la, Roma., a­­dăugând cuvinte de simpatie pentru România, Regele și Di­nastia. A Roma, 2,5. — Ziarele ,­Popolo Romano „Messagero” și Vi­ta” salut călduros sosirea la Roma a Principelui Carol al României, hitectul remins-tirilor UN ARTICOL AL ZIARULUI *„N. W. TAGBLATT“ Viena. 28. — „Neues Wiener Tagblatt” scrie că Austro-Unga­ria, sprijinită de aliatele sale, conform cu relațiunile intime cu România, a susținut în mod ferm și de la începutul diferen­dului româno-bulgar, deplina satisfacție a dorințelor Româ­niei; în acel­aș timp, Austro- Ungaria s-a străduit să câștige pentru­­ România nu numai teri­toriul dorit, dar a căutat să în­lăture neînțelegerea și necazul Bulgariei din cauza ceziunei te­ritoriului reclamat. Pentru a­­cest motiv, Austro-Ungaria a sprijinit la Petersburg părerea că Bulgaria ar trebui să obțină compensațiuni în schimbul cesi­­unei de teritoriu României. In acesta sforțări monarh­ia a întâlnit o rezistență energică din partea Puterilor triplei în­țelegeri, așa încât nici dorințele României nu au fost pe deplin satisfăcute, nici Bulgaria nu a primit b­om­pensațiunile propul­­se. Austro-Ungaria a sprijinit, într-un mod cinstit și energic, interesele celor două state, în sensul sus zis și speră că cele două regate vecine cari, de mai mult timp, au trebuință unul de altul, vor găsi în avantagiile relațiunilor amicale reciproce comp­ensațiunile pe care Euro­pa le-­a refuzat, cu toate stră­duințele Austro-Ungariei și ale aliatelor sale. -------------OXO’------------­ Școală pentru albanezi Ziarul Italia spune că este vorba a se crea o universitate albaneză la Bari, oraș italienesc pe țărmul Adriaticei. înalta școală proectată va fi destinată să atragă pe tinerii albanezi doritori de a-și com­plecta instrucțiunea și ed­uca­­țiunea fără a se depărta prea mult de locul lor natal. Se va ajunge astfel la rezul­tatul ca universitatea din Bari să devie trăsura de unire din­tre albanezii din Albania și cei din Sicilia.­­­OXC­ * D-nîî abonat! car! cer schimbări, de adresă, sunt rugat! cu insistentă să bîne­­voiască a trimite adminis­trației, odată cu cererea d-for și eticheta pe care este imprimată adresa cu care primeau­ ziarul până atunci, spre a se putea da curs re­pede cererilor și a nu se în­târzia cu trimiterea “ziaru­lui la noua adresa " ‘ "y 9 Cruzimile războiului Efiznin i­Bdiîe di răspolis­ Kileapic III In bătălia de la Calaf­a ar­mata grecească intrând­­ într’un sat, turcesc a­­ somat pe locui­tori să se supue și să predea, armele. Turcii s’au executat imediat. In câteva minute s’a format în maidanul de lângă geamie un morman de puști vechi, pis­toale, iatagane și alte arme mai mult sau mai puțin ruginite. Populația turcească o dată dezarmată, armata grecească și-a urmat drumul spre o pozi­­­ție fortificată ocupată de ina­mic. Grecii au dat mai multe a­­salturi dar, fiind respinși, au­ fost­­ siliți să se retragă cu gân­dul de a trece prin satul tur­cesc pe care îl ocupaseră cu puțin mai înainte. Aci însă fură primiți de în­verșunate focuri d­e mauser, ast­fel în­cât rămaseră­ între două focuri. Grecii avură pierderi colosale. Ce se întâmplase ? Sătenii turci nu predaseră de­cât armele vechi de cari nu s-ar fi putut servi, păstrând prin casele lor un întreg arsenal de­ puști moderne. Ei trăgeau din balcoane, de la ferestre omorând sute de sol­dați greci. In cele din urmă însă fură­ biruiți de numărul covârșitor al armatei grecești. Indignarea trupelor elene fa­ță de rea credința turcilor nu mai cunoscu nici o margine. Soldații­ intrară prin­­ case, spărgând­ ușile cu paturile puș­tilor. Se încinse lupta corp la corp prin toate casele și colibele sa­tului. Turcii fură măcelăriți pâ­nă la unul. Se înserase când grecii dă­dură foc întregului sat. Avară aceiaș soartă și alte 20 —25 sate turcești din împreju­rimi. Aspectul acestor sate în flă­cări era, ceva îngrozitor. Din toate părțile se vede aiî limbi u­­riașe de foc cari se ridicau în văzduh aruncând la distanțe mari lumina lor sinistră. Și prin norii de­ fum ce îne­cau câmpul, se vedeau cârduri de femei și da copil gri aic"- gând cu desnădejde -și" căutând în zadar să-și salveze viața... Nu, războiul nu este o glumă. Războiul e îecerarea tineretu­lui unui popor, e doliul în sinul a mii de familii, e distrugerea, arderea­, nimicirea orașelor și satelor, e mizeria sub formele ei cele mai negre și moartea, sub formele ei cele mai grozave. •• Războiul e sleirea forțelor u­­nui popor, e nimicirea comer­țului, industriei și a propășireî în general pentru multă vreme. Ce răspundere grozavă e ace­la de a pune condeiul, în mâna unui suveran spre a-1 face să iscălească o declarație de răz­boi ! Războiul nu e o glumă. Măce­lul acesta fără cruțare între se­meni e cea mai grozavă barba­rie ce s’ar putea închipui. Totuși războiul e și ceva su­blim. E sublim când este sfânt. Războiul dintre aliații balca­nici­ și Turcia de­și terminat, totuși sunt temeri serioase pen­tru viitoare războaie crâncene între aliații de acum. Poftele de expansiune terito­rială prea s’au desvoltat__ prin­tre greci, sârbi și bulgari pen­tru, ca pacea să fi­e asigurată. Și chiar dacă acum, sub pre­siunea marilor Puteri, s’ar pre­veni­ noi conflagrațiuni, totuși, pacea va fi cu siguranță, turbu­rată d­e balcani într’un viitor mai mult sau mai puțin apro­piat. Cu prilejul trecerea mele prin Atena mi-am putut da seamă cât de înverșunată este ura ce există în sufletele grecilor­­ con­tra bulgarilor. Bulgarii susțin și cu drept cu­vânt că ei au avut de dus gr­a«­ul în actualul război, că sacri­ficiile făcute de ei sunt enorme și că, ca atare, au drepturi la‘ cele mai largi compensațiuni. Grecii, din partea­ lor, susțin că fără ei­ bulgarii n’ar fi pu­tut face mare treabă. Serviciile aduse de greci ar­matei bulgare se prezintă sub două forme: întâi, grecii, prin flota lor, au împiedicat transporturile de trupe turcești pe coastele pe unde luptau bulgarii. Al doilea, grecii n-au eliberat pe cei­­ o sută de mii de prizoni­eri turci făcuți la Salonic. Grecia ar fi putut, de pildă, să dea, drumul acestor­ prizonieri pe cuvântul de cinste că nu vor mai lupta cu armata elenă. , Ce ar fi făcut bulgarii dacă le-ar fi eșit în față, ca din se­nin, această puternică armată turcească ?. Grecii nu se mulțumesc, cu Sa­lonicul și vor Cavala, actual­mente ocupată de bulgari. Ei susțin că portul acesta nu a fost ocupat de trupele regulate­ bulgărești ci de comitagii, așa în­cât Bulgaria nu poate să a­­ducă argumentul dreptului pri­mului venit. Până una astte, grecii se întă­resc, enorm în jurul Salonicului și pe toată coasta nordică a Ar­hipelagului, numai, și numai ca să-și poată sprijini cu eficaci­tate revendicațiunile lor. Acum 8 zile, pe când mă aflam la Pireu, am văzut un impor­tant transport militar cu desti­nația pentru Tesalia. De altă parte se spunea că si­tuația bulgarilor de la Cavala e foarte precară. Forțele grecești sunt incompa­rabil de superioare celor bulgă­rești în partea locului. Ceva mai mult, grecii nu vor să permită plecarea bulgarilor din Cavala de­cât­ pe mare. După cum se vede orizontul e mai încărcat ca niciodată de­ nouri furtunoși. Și poate nu va trece mult timp și lumea va ră­mâne din nou încremenită față de grozăviile ce se vor desfășura pentru satisfacerea ambițiunilor de mărire ale actualilor aliați., Mestugean EXAMENUL surorilor de caritate dele institutul „Regiei Elvnt­eti“ M. La Reffina Elisabeta ca soră de caritate In prezența iubitei noastre Suverane și a unui ales și dis­tins public s’au dat Duminică d. a., în localul „Institutului surorilor de caritate Reffina Elisabeta”, examenele de fiicele anului, al elevelor surori. Solemnitatea a avut loc, în localul institutului din șoseaua Filantropia No. 39. Pe lângă M. S. Regina, care a sosit la institut însoțită de doamna Bengescu, am remar­cat următoarele persoane: d-nii Th. Roseti, președintele Sena­tului cu d-na; profesori d-rn O­­breja, Angelescu, Leonte cu d-na ; Krupenski cu d-na, Miri­­nescu, Bonachi, Demetriad, An­­tonescu, Athanasescu; d-nai I. Kalinderu, Raita, I. Socec cu d-na.; general Boerescu cu d-na; dma dr. Antoniu; d-na general Theodori, etc. etc. Sosirea M. S. Reginei .L­a ora 1, sosește cu automo­bilul M. S. Regina patroana in­stitutului Maiestatea Sa a fost întâm­pinată de d-na Măldărescu su­perioara institutului și de în­tregul corp al surorilor impre­­ună cu profesorii și invitații prezenți. La coborârea din automobil M. Sa a sărutat pe toate suro­rile de caritate adresându-le cu­vinte de laudă și încurajare. Apoi M. Sa trece în sala de e­­x­amen, urmată de întreaga asis­tență, unde d-nii profesori d-rn Athanasescu, și Demetriad, în­cep examenul, punând între­bări surorilor eleve cari sunt în număr de 6 și anume:­Ecate­­rina Niculescu, Ioanide Virgi­nia, Dâmbeanu Constanța, Mi­­hăilescu D­ tra, Mayer Marta și Filip Olga. Afară de d-nii pro­fesori numiți mai sus, au pus întrebări elevelor și d-nii profe­sori d-rn Leonte, Angelescu și Mirinescu. Elevele au dat răs­punsuri precise, în admirația și mulțumirea vizibilă a M. Sa­le Reginas „ .Prințul Carol la Roma SOMA, — Fântâna Treves După sterminarea examenului, elevele au fost supuse jurămân­tului de credință și devotament către instituția căreia s’au de­­votat. După jurământ fiecare soră de caritate a înigenuch­­at în fața M. Sale Reginei, care le-a­ pus pe gat lenta ele care era agățată o cruce, simbolul cari­­tatei și ajutorului. După pris­­m­a lentei, Al. La sărută pe fie­care soră, i­ar sora sărută cu e­­vlavie mâna înaltei lor­­ protec­toare. * După terminarea jurământu­lui, d. profesor dr. Leonte ros­tește o cuvântare, relevând în­tre­­ altele munca și activitatea depusă de profesorii institutu­lui. D. dr. Leonte Ural spune că cu ajutorul și înalta proiecțiu­­ne a Majestăței Sale Regina E­­lisabeta, "această folositoare Ins­tituție ’a progresa, îndeamnă pe colaboratorii acestei binefă­cătoare instituțiuni să mun­cească și să se devoteze cu toa­tă inima, pentru triumful mun­­cii. D. profesor încheie cu cuvin­tele: „Trăiască M .S. Regele, trăiască M. S.. Regina Augusta patroană, trăiască întreaga Di­nastie, căci numai atunci ins­tituția va prospera !" D. prof. Mirinescu spune ca consiliul epitropilor admite pe­­­­levele în societatea surorilor de caritate. Mulțumește M. Sale de înaltul sprijin dat instituțiuni. Adresându-se surorilor admi­se, le povățuește și le îndeamnă să caute pe cât , le e cu putință a veni în ajutorul hoinarilor, cari le sunt dați spre îngrijire. Dă pildă pe M. Sa Regina, care ca o adevărată mamă, și cu o blândeți și abnegație dem­ne de imitat, a fost soră de cari­tate pe câmpiile de la Plevna. Vizitarea institutului M. La exprimându-și dorința de a vizita încăperile institutu­lui, pornește la braț cu superi­oara și urmată de întreaga a­­sistență, vizitează cu amănunți­me toate încăperile, rămânând pe deplin1 mulțumită de ordinea și curățenia ce domnește acolo. Trecând apoi în sala de mân­care, unde era aranjat un co­pios bufet, M. Sa se așează în­, capul mesei, unde a luat o gus­tare. M. Sa era foarte bine dispusă și s-a întreținut cu toți cei ce o înconjurau. La ora 5 jum. M. Sa părăseș­te institutul mulțumind de pri­mirea făcută și promițând că va veni cât de des spre a vizita a­­ceastă instituție. N. Vas. -------------0X0------------­ înțelegerea interparlamentară franco­­germ­nă PRIMA CONFERINȚA DELA BERNA Berna, 28.—Prima conferință de înțelegere interparlamentară franco-germană s’a deschis aci. Conferința a adoptat o hotărâ­re respingând în mod energic sâccerile șovinismului și dema­­gogismului, din punctul de ve­dere al bunului simț și al patri­otismului adevărat. Conferința s-a angajat să lu­creze spre a face ca neînțelege­rile și conflictele să fie înlătu­rate între francezi și germani, marea majoritate a acestor do­uă popoare dorind pace. Conferința cere ca conflictele care se pot ivi între Germania și Franța, și care nu se vor pu­tea aranja de către­­ diplomați să fie supuse tribunalului arbi­­ral din Haga. Conferința e convinsă că o a­­propiere între Germania și Franța ar ușura­ o înțelegere în­tre celelalte Puteri și ar crea o bază pentru o pace­ statornică. Conferința a hotărât ca pre­ședinția să se­ constitue ca un comitet permanent care va avea să convoace alte conferințe du­pă împrejurări. Apoi conferin­ța a fost declarată închisă: e­­rau de față 218 congresiști din­tre care 33 deputați ai Reichsta­gului german, 164 deputați și, 21 senatori Iran ®«5» Adunarea generală a mm­­ 0X0 Cc«URI:b­ik 8­ier ingineri $1 Ravidescu și iscot.-colone­­­l I Anastasiu In ședința ținută Duminică scară de soc. regală română de geografie, d-nii . Al. Davidescu, ■ inginer inspector general, și 1 locot.-colonel Al. Anastasiei au­­ făcut câte o importantă expu­nere. . Ședința s’a deschis la, ora 9 sub președinția d-Wl. I. Kalinderu,­­ administratorul domeniilor Co­roanei. D-sa dă cuvântul d-lui inginer inspector Al. Davidescu, care vorbește despre Chestiunea irigației șesului dintre Dunăre și Siret. D-sa a început arătând impor­tanța economică a irigațiilor și a făcut o expunere a lucrărilor de asemenea natură, efectuate în diverse țări din lume. Lucrări de irigație de o în­semnătate deosebită și datând din cele mai îndepărtate timpuri se găsesc în China și în India. In această din urm­ă țară, lucră­rile de irigație sunt executate pe­ întinderi considerabile. In regi­unile Siriei, ale Mesopotamia și ale Amatolliei există de asemenea sau­ sunt pe cale să fie executate remarcabile lucrări de irigațiu­­ne. Egiptul e țara clasică a iri­gațiilor și acum în urmă se ur­mărește irigarea Algeriei și a deșertului Saharei. Statele Unite trebue de asemenea menționate, ele realizând lucrări considera­bile de irigație, apoi Argentina California, Italia și altele. In ce privește țara noastră, re­giunea cea mai nimerita pentru executarea u­nor lucrări de iri­gație e Muntenia, regiune care seamănă cu a­feea a nordului Italiei. Condițiunile pe care un ținut trebuie să le îndeplinească spre a se putea iriga, sunt două: abundența apelor da care se sim­te nevoie și eficacitatea economi­ei. Ținutul cuprins între Dună­re și Siret e un ținut care înde­plinește cu prisos amândouă condițiile. Brațele care se proectează sunt alimentate parte de Dunăre, parte de apele râurilor carpa­tine. Una din cele mai însemnate canale cari se proiectează aci,— canale cari sunt toate navigabi­le, — e canalul Mostiște-Bucu­­rești. Executarea acestei rețele va avea ca urmare transforma­rea Capitalei României într-un port la Dunăre. O doua serie de canale, cea alimentată de râuri­le carpatine, are ca punct ex­trem orașul Focșani și leagă o serie de puncte din­­ cuprinsul irigat. In ce privește cantitatea de apă necesară, studiile­­ speciale cari s’au întreprins au dovedit că din Dunăre se poate lua cu ușurință ca și din râurile inte­rioare, volumul trebuincios pentru alimentarea canalelor. In ce privește cheltic­ile fă­cută cu iriga­țiunea ele se ridică la un­ total de 350 —360 lei de hectar. Urmarea primă a irigației u­­nui teren e sporirea producti­vității acestui teren. Experiența a dovedit că prin irigare afară de înlesnirea­ unei culturi inten­sive a pământului, se obține condițiuni mai priinciooase pen­tru creșterea vitelor, se omoară filoxera și gândacii, se obține o mai grabnică coacere a cerea­lelor, etc. Avantajul de căpetenie al iri­­gațiunei, avantaj mult mai mare de­cât pare la prima ve­dere, e însă acela al ușurării transportului, cunoscut fiind faptul că transportul pe apă, costă de 3 până 10 ori mai ief­tin ca pe uscat. Afluența mare a transporturilor pe apă va ușura în chipi natural transportul pe calea ferată. Numai a­griculto­­rii vor avea un câștig­ de 80—90 milioane lei pe apă acest­ gingur avantaj fiind echivalent cu cheltuielile ce se vor face cu e­­fectuarea irigației. Alte avanta­­gii sunt: preîntâmpinarea i­­nundațiilor,­ producerea unor­ forțe motrice, cari pot ajunge până la 50 mii cai ,putere, îm­bunătățirea­­ climei și altele. . O transformare ecohertricTă ge­nerală va fi urmarea nediscu­­tabilă,'­ a. irigării’ menționate“ regiuni, proprietarul a 2 hecta­re trăind ca și când ar avea .5 hectare și viața, în general, u­­șurându-se în chip simțitor. »Până și transportul trupelor se poate face pe aceste canale, fa­­vorizându-se­ în acest chip ope­rațiuni militare de o însemnă­tate capitală. * In partea ultimă a expunerii sale, d. Davidescu a evidențiat nevoia de a se da chestiunii iri­gației în România însemnăta­tea cuvenită și de a nu se amâ­na, prea mult traducerea în fapt a unui proiect menit să a­­du­­ă o transforma­re așa de profundă în viața noastră eco­nomică. * După aceea d. l­ocot.-coL Al. Anastasiu a făcut o expunere cu privire la „Un nou pod peste­ Dunăre", D. locot.-col. Al. Anastasiu a­ arătat că preocuparea d-sa.de e azi aceea de a populariza ideea foarte necesară a construirii u­­nui pod peste Dunăre la punc­tul Hârșova. După ce face istoricul locali­tății Hârșova, sau Carsum cum , trebuie s-o fi numit romanii, d. locot.-col. Anastasiu arată că cel dintâi pod care s’a făcut aci a fost un pod provizoriu, un pod militar, făcut la 1810. In decursul vremii, localitatea, ca­re avea forma unui trapez, a fost prevăzută cu o serie de for­­tificațiuni. Astăzi, construirea unui nou pod peste Dunăre sa poate face în cele mai convenabile condi­­țiuni la Hârșova.. Dacă primul nostru pod peste Dunăre s-a construit la Cernavoda, faptul acesta e datorit împrejurării că era acesta singurul mijloc de­­ a lega capitala României cu cel mai însemnat port pe care-l a­­vem. Considerațiuni politice, eco­nomice și militare, toate sunt de natură să ne determine a re­cunoaște nevoia deplină a în­ființării acestui nou pod la Hârșova. .......... Mai ales considerațiunea din urmă—considerațiunea de or­din militar—face să se recunoa­scă nevoia absolută a înființă­rii a cât mai multor poduri în vederea unei cât mai directe și mai repezi legături a Dobrogei cu vestul țării. Executarea acestui nou­ pod peste Dunăre, pentru care s’a și fixat suma necesară, va fi, prin urmare, o operă de preve­dere națională, un titlu de glo­rie și de mândrie pentru dinas­tia română și împlinirea unei vii și de mult simțite nevoi a populației României. M. Negru --------------OXO-------------­ INCIDENTUL GMZUCO-MUZ.a-A.I. Sofia. 2S.—Un incident a avut loc de curând la Pravișta, un­de o jumătate de companie bul­gară a fost atacată de trupele grecești. Incidentul a fost apla­nat: în procesul verbal ofițerul grec s'a recunoscut vinovat. Eri s'a întâmplat un alt inci­dent la, Eleutheni, la nord­-est de Pravișta, unde grecii au des­chis focul în contra bulgarilor, ocupând localitatea. Urmarea ciocnirii nu se cunoaște.

Next