Universul, iunie 1913 (Anul 31, nr. 148-177)

1913-06-11 / nr. 158

i VflBRBI SIUSTBA SÄRBÄTORIREft SOS:' ffim-ÂîpIM' EEBÜSäM1 Un copaie bătrân s’a prăbușit­ la pământ și­ toate neamurile de prin prejur s’au grăbit să-l cu­leagă fructele. Bulgarii, Grecii și Sârbii, cari au dărâmat clă­direa seculară a imperiului tur­­­cesc din Europa, au făcut toa­te sforțările, ca să-și aducă con­­naționațiî sub acoperișul, desti­nat s­ă adăpostească pe toți fiii de acelaș neam. Chiar Albanezii vor dobândi cu concursul Pu­terilor un stat, care să le garan­teze existenta și să le dea posi­bilitatea desvoltării tor pe tere­nul cultural economic și politic ■ Numai Românii, descendenții Romanilor, vor continua să su­­poarte un jug străin, căci ei­ singuri rămân sfâșiați ca na­țiune și împărțiți­ între statele creștine din Peninsulă așa că pe când celelalte neamuri creș­tine din Balcani, cari gemuseră sub Turci, văd azi soarele liber­tăți,­ care le dă viața, numai ai noștri zăresc întunericul, care va aduce pieirea. Este elementar azi că viață națională nu e posibilă pentru un popor de­cât în stat națio­nal. In state străine, ar putea exista o viață națională când ar fi garantată prin o autonomie administrat­ivă. Pe de altă parte se știe că statul modern are ten­dințe centralizatoare și de viață intensivă națională. Toate statele tind s­ă crearea unei popul­ațiuni cât mai omo­gene și prin urmare la desnațio­­narearea celorlalte neamuri, ca­re locuiesc împreună cu irațiu­­nea dominantă. Dacă rase mai înaintate în cultură au­ manifestat în chip­­consequent aceste tendințe, — e destul să amintesc pe Ger­manii, cari au urmărit o poli­tică conștientă d­e germaniza­­re a­­­ Polonilor —, cu atât mai mult vor manifesta aceste ten­dințe popoarele din Balcani, cari în setea lor de viață națio­nală, în urma trufiei dobândi­­te după victoriile recente, vor pierde ușor cumpăna și vor sfâr­și prin o politică conștientă de desfați analizare a celorlalte­­ neamuri cari locuesc împreună cu ei. In astfel de împrejurări e evi­dent că­­ drepturile Românilor din Balcani de a-și avea șco­lile lor proprii vor sfârși prin a fi încetul cu încetul nesocoti­te, așa după cum au făcut Un­gurii, cari nici până astăzi n’au desființat legea din 1867,­­ care garanta Românilor viață națională, deși dispozițiile ei n’aui fost nici odată, apliiica­te. Acelaș lucru vor face de­sigur și vecinii noștri Balcanici, cari vor căuta pe căi piezișe și prin politică de publicitate să desira­­ționalizeze pe Românii din sta­tele lor. Se va crede poate că Albane­zii, cari au trăit cu Românii în raporturi seculare d­e prietenie vor face o excepție și vor lăsa în vizor, drepturile Românilor neștirbite. De­sigur că­ , astăzi ,Albanezii au­ sentimente bunei față de ai noștri și îi cred chiar sinceri când se declară gata a respecta drepturile la viață na­țională a Românilor din viitorul stat Albanez. Dar în raporturile W sen­timen­tele fac legăturile durabile, ci inte­resele comune. Comunitatea de­­suferințe a produs la Români și la Albanezi identitate de sen­timente, pentru că aveau acelaș interes de luptă comună în con­tra asupritorului. Odată însă stăpâni, Albanezii vor d­eveni cu­ atât mai setoși de viață națio­­­­­n­alii, cu cât mai mare le-a fost­ : suferința din trecut și e generația următoare va avea de­sigur al­te sentimente față de tovarășii de ieri de suferințe. Dar chiar în­­ vremurile noas­tre Albanezii nu s­ a ai grăbit să nu șî traducă în fapt, sentimente­le lor bune față de ai noștri, deși ar fi avut o bună ocazie când s’a format, guvernul provizoriu, în care după dreptate trebui­au­ să fie reprezentanți și cei 200000 i de Români, cari locuesc în teri­toriile albaneze. Ce să mai zic de glasurile, cari s’au ridicat în contra egalității limbii române cu cea albaneză din vitorul stat al Albaniei? Astfel, după părerea mea, nu se va putea asigura, viața Ro­­­­mânilor noștri de­cât în două chipuri: sau prin autonomia Macedoniei, în care caz ai noș­tri ar fi puși în raporturi de egalitate cu celelalte ra­se, sau prin crearea unui stat aromân, cu limba oficială aromână, care să garanteze viața la o parte din ai noștri și care să fie pen­tru enclavele românești mai de­părtate focar de cultură și în­demn de viață. Cum autonomia Macedoniei va fi o chestie foarte dificilă și nu ar putea avea sorți de izbândă de­cât într’un eventual război între aliați, rămâne de găsit­ă mijlocul pentru a realiza oursa din urmă, a creărei unui stat aromân. Se va obiecta poate­ că Româ­nii, deși în număr de 700000, — cu cei din Serbia și Bulgaria 1 milion — totuși nu vor putea avea dreptul de a forma un stat din cauză că­ sunt despărțiți în diferite enclave, că nu locuiesc compact un teritoriu. Evident că nu se va putea cere un stat pentru enclavele mai mici din Macedonia. Pen­tru acestea v­a trebui însă, în cazul că vor fi repartizate între aliați,­ să se ceară garanții ad­ministrative, cu alte cuvinte să form­­eze un județ, sau o plasă cu șef administrativ român. Există însă un teritoriu com­pact, cam de mărimea Dobrogei noastre, tocmai pe țărmul mă­rii Adriatice, care prezintă toa­te condițiile pentru a putea for­ma un stat și acesta este terito­­rul între Durazzo, Valona, Ti­rana, Elbassan și Vodiția. Acest teritoriu e locuit aproape numai de Români și cuprinde peste 200 sate românești. Centrul etnic cel mai important e Berat cu 10.000 de Români, a­poi Tirana cu 5000, și Caval 3, cu 2000. Chiar și Durazzo și Valona cuprind un număr considerabil de aro­mâni. Teritoriul acesta, cuprins în­tre Valona și Durazzo, formea­ză pe țărmul mării Adriatice un colț etnic,,­­compact, care poate servi ca bază pentru crearea a­­ 1­­ui stat, care­ să garanteze via­ța Românilor din Albania. A­­cest stat s-ar alipi la Albania formând împreună un dualism, după modelul dualismului Aus­­ttro-Ungar, avându-și fie­care stat ministerul propriu și a­­vând comun numai pe șeful Statului, externele si războiul. In chipul acesta se împacă și necesitatea echilibrului balca­nic, care cere crearea unui stat în apusul Peninsulei și dreptul natural la viață pe care îl au Albanezii, dar care nu poate fi nesocotit pentru ai noș­tri, cari au de asemenea dreptul a pretinde de la diplomația Eu­ropeană, mijloacele, cari să le garanteze viața nați­onială în raport cu numărul și drepturile istorice. La aceasta trebuie să să țân­­­tească aceia, cari să ocupă de soarta­ neamului nostru din­ Pe­ninsulă și nu mă îndoiesc că sforțările lor fi încurajate nu numai de a­i noștri, ci și de gu­vernul Italiei, care are un inte­res tot așa de mare ca și noi, ca neamul latin din peninsulă să dăinuiască. Noul stat român de la Valona-Durazzo ar fi pen­tru Italia o bază politică incal­culabilă și ar contribui­­­u nu­mai la întărirea echilibrului balcanic, dar și la o legătură firească mai strânsă între noi și Italia prin linia ferată, care va trebui construită și care să ne lege prin Serbia de Italia și viitorul stat al Adriatinei. I. Ursu ­020- Românii de peste munți­ ROMÂNII ȘI ALEGEREA DE DEPUTAT DIN ARAD Budapesta. 8. — Ziarul par­tidului național român. „Ro­mânul” din Arad publică o de­clarație a deputatului Ștefan C. Popp prin care se comunică, că partidul național român a hotărât absolută pasivitate fa­ță de alegerea de deputat din Arad și cere alegătorilor ro­mâni să păstreze această pasi­vitate cu sfințenie. ADUNAREA GENERALA A ASOCIAȚIEI BĂNCILOR RO­MANEȘTI DE PESTE MUNȚI Budapesta. 8. — Ziarul „Ke­leti Ertesito” anunță că „Soli­daritate” asociația băncilor ro­mânești de peste munți din ca­re fac parte 125 bănci, ține mâi­ne la Orăștie adunare gene­rală. -OXO­ Atiüdinea Aosiro-Unprisi fată de România Viena. 8. — Iu Ido campetiiile se dezmint in mod categoric știrile răspândite în presa străină că între Austro-Ungaria și Bulgaria s’ar fi stabilit anu­me înțelegeri politice. Se declară in același timp că în principiu sunt cu desăvârșire excluse convenții între Austro- Ungaria și orice alt stat, în dau­na intereselor României -ezo~ d-lffil A­ntoni BANCHET D­. DELtA TEATRUL NAȚIONAL Comercianții și industriașii din țară au dat Sâmbătă seară un splendid banchet la Teatrul Național în onoarea d-lui Anton Carp, guvernorul Băncii Națio­nale, ca semn de recunoștință pentru atitudinea salvatoare pe care d. Carp a avut-o în timpul crizei provocate de războiul bal­canic. La banchetul splendid servit de casa Capșa au luat parte­­ peste 300 de persoane, al căror­­ nume ne lipsește din cauza lip­sei de organizație a comitetului aranjator, care nu a avut grija să dea presei lista celor pre­zenți. In capul mesei, împodobite aitlistic cu flori, era d. Anton Carp, guvernorul Băncii Națio­nale, având la dreapta pe d. E. Costinescu fost ministru și pe d. Hagi-Tudorache, președintele Camerei de comerț din Bu­cu­­rești iar la stânga pe d-nii P. Missir și Zanne. In lojile {­eer­e garnisite cu flori naturale, se aflau d-nele din elita bucureșteană și din provincie, intre cari am remar­cat pe d-n­a Sturdza și­­ pe dt-șoa­­rele Carp.. Numele celorlalte d-ne și d-șoare ne-au scăpat din cauza aceleiași lipse de organi­zație a comitetului aranj­­ător, menționată mai sus. S’a servit următorul Menu: Caviar Frais Consommé Elisabeth Dar nes de Saomo/i â la Rou­­maine Filet de Boeuf Financiare ■Chaud-Froid de Cables Lucullus Sorbet Montmorency [Petits Pois â la Frányáig© Poularde souflée Derby, Saladé Amóricaine «*■ ‘ ‘ X Glaces Capsa Gaufrettes < Rombons, Fours Glacés ■\ Gorbeiile de Fruits Cherry Vieux Drăgășani 1900 Chateau Laroque Saint Emilion Pommery Drapeau Américam Café — Liqueurs Cuvântarea d-lui Emil Cosiine­­sen­ te _ între industriașii țărei, prin priceperea sa practică, prin munca și inteligența sa. D. Carp accentuiază meritele economice ale d-lui Costinescu, câștigate prin crearea fondului comunal, alcătuirea tarifului vamal autonom și prin realiza­­­rea legii băncilor populare. Mulțumește d-lui Costinescu că a avut bunăvoință de a se pune în fruntea comitetului or­ganizator. Manifestația aceasta este în primul rând un omagiu adus Băncii Naționale, care de la în­ființarea ei și-a făcut tot tim­pul, fără șovăire, datoria sa, dând­ sprijinul ei comerțului și industriei țării. Face apoi isto­ricul Băncii Naționale de la în­ființarea­ ei, accentuând servi­ciile extraordinare aduse de a­­cea­stă instituție comerțului și industriei. Oratorul subliniază momentul greu survenit la iz­bucnirea războiului balcanic, când prin închiderea Dardane­­lelor a fost­ compromisă expor­­tațiunea țării pe întregul an trecut. Banca Națională, care din fe­ricire avea o rezervă de remize pentru necesitățile sale, a tre­buit să cedeze comerțului o mare parte din remizele sale, așa că nevoile pieței au fost în bună remizelor pe o scara mare, mic­­șorându-și chiar mijloacele sale de a lupta pentru refacerea sto­cului metalic, numai ca să poa­tă veni în ajutorul pieții. Ban­ca a dat astfel comerțului în total remize* car­e se urci­ la su­ma enormă de 120.000 milioane, afară de 26,500.000 milioane aur, ce a dat contra bilete, își exprimă speranța că re­colta anului acestuia și începe­rea exportațiunilor va­ rezulta scăderea schimbului la nivelul la care a fost în alți ani. Ar fi bine, spune d. Carp, ca numărul băncilor din județ­­ să se oprească la numărul lor de azi, pentru a nu ajunge la abu­zul de credit, care s’a resimțit atât de mult in timpul crizei. înainte de a încheia, d. Carp mulțumește din nou pentru ma­nifestația de simpatie ce i s­-a făcut și crede că între repre­zt­­­­tanții comerțului și industriei S-a­u restabilit legături indisolu­bile, pe cari nimeni nu le va putea slăbi. Termină cu cuvin­tele : Trăiască comerțul și in­dustria țărei. (Aplause îndelun­gate). Discursul d-lni Hagi Tudorache, președintele Camerei d­e comerț din București D. Hagi Tudorache, aminte­ște măreața figură a întemeeto­­rului României moderne, a lui Ion Brătianu. Arată rolul d-lui A. Carp în criza prin care a t­recut țara,criză care numai datorită sprijinului acordat de d-sa nu s’a transfor­mat într-’un adevărat dezastru, îndeamnă pe d. Carp să ur­meze pe calea aceasta, asigu­­rându-și binecuvântarea ele­mentului producător din țară. Ca reprezentant al comerțu­lui și industriei urează d-lui Carp viață lungă și închină pa­harul în sănătatea d-sale și pen­tru prosperitatea instituțiunei conduse de d. Carp. Discursul d-lui V. Missir ia cuvântul apoi d. V. Missir care arată cu multă elocvență situația financiară a țărei la 1880, când nu se găsea monedă în țară și când dobânda bonu­rilor de tezaur era de 12 la­ sută. Atunci s’a înființat Banca Na­­țională, care a dat nouă viață mișcărei economice, introdu­când scontul. In urma acestui fapt s’au putut înființa noul bănci pe acțiuni cu capitaluri uimitoare, față de împrejurările financiare din 1880, ca Banca Românească cu 17 milioane și jumătate, banca Maavnorosch- Blank cu 15 milioane, Generala cu 12 milioane, Comerciala cu 12 milioane, Agricola cu 12 mi­lioane, etc. din București, repre­zentând un capital de 80 milioa­ne, iar împreună cu cele din provincie un capital de 11­­­ mi­lioane. Acest capital, împreună cu capitalurile particulare, de­puse spre fructificare reprezin­tă importanta sumă de­­ 450 mi­lioane. Acest progres uimitor realizat în scurtul timp de 20 de ani, se datorește numai înființării Băn­cii Naționale­­ și a scontului. Arată apoi meritele personale ale d-lui Carp, care în tot cursul crizei a­ știut prin bună­tatea și talentul său financiar să împedice o agravare dezas­truoasă a situației. ■ Oratorul închină în sănătatea d-lui Carp. Cuvântarea d-în­ Zanne D. Zanne, în numele industria­șilor din țară aduce omagii d-lui Carp, conducătorul celui dintâiu așezământ financiar­­ din țară. Industriașii își în­­dimpuia, c­u încrederi, privirile spre d. Carp, sperând și în vii­tor la sprijinul atât de generos al d-lui A. Carp. Accentuiază că industriașii, pentru prosperarea industriei naționale, ar avea nevoe de un institut financiar special, care să le acorde credite și solicită sprijinul d-lui Carp la înfiin­țarea acestuia. Răspunsul d-lui A. Carp D. Anton Carp mulțumește o­­ratorilor pentru omagiile ce ij-au adus și asigură pe dl. Zanne că va contribui la realizarea fe­ricitei idei lansate de d-sa, pen­tru înființarea unui institut de credit industrial. D-sa mulțumește în acelaș timp și pentru obiectul de artă ce i s’a oferit. La urmă ia cuvântul d. Ru­binstein din Galați, care aduce d-lui A. Carp mulțumirile sin­cere ale comercianților și indus­triașilor din acea localitate pen­tru prețiosul sprijin acordat lor pe timpul crizei fi­nanciare. In cursul banchetului, care s’a încheiat la­ orele 11, asisten­ța­ a fost delectată de orchestra ministerului sub conducerea d-lui Gh. A. Dinicu, și de or­chestra d-lui Chr. Ciolac, Liviu Popescu-Nesta. La șampanie, cel dintâiu­l, cuvântul fostul ministru de Á­­parte satisfăcute. Ea­ a făcut sacrificii enorme prin darea fauanțe, fostul director al Băncei Naționale și al Băncei generale române, d. Emil Costinescu. In împrejurarea de față — spune dhsa, — primul gând tre­­bue să se îndrepte spre Suveran care urmărește cu o solicitudine neobosită, cu îndrumări și e­­xemplul său toate interesele e­­conomice ale țărei. (Aplause furtunoase). Face apoi o eloc­ventă paralelă intra starea fi­nanciară a țărei la înființarea Băncii Naționale­ și cea de a­­cum. In 1880 circulația moneta­ră la noi era de 25 milioane în argint și 8 milioane în aur, azi sunt în circulație bilete de ban­că în valoare de 400 milioane, apoi 80 mii. argint și 15 milioa­ne aur,­­ fără a vorbi de stocul de aur al Băncii Naționale, în valoare de 150 milioane. Deci, după 30 de ani, proporția e de 33 mii. la 500 mii, adică de 1 la 15. Fără de Banca Națională, a­­­cest progres nu s’ar fi putut realiza. Totuși această instituție n’a fost ferită de imputări, cari se pot reduce la om: de ce ac­țiunile Băncei Naționale s’au urcat la­ de zece ori valoarea lor nominală? Dacă aceasta ar fi o faptă rea, atunci ridicarea colo­sală a acțiunilor canalului di Snez ar fi o imensă escrocherie, — ceea ce nimeni n’ar îndrăzni să spună. Dar aci la noi avem acțiunile Daciar România care și-au înzecit valoarea, aseme­nea și ale Naționalei. ■Revard­area d-lui Ar Carp Succesul Băncei Naționale se datorește bunei ei conduceri. In 1881, Februarie, adică numai șapte luni după începuturile Băncei, a intrat în administra­ția ei d. Anton Carp, sărbători­tul de azi, ca­ stâlp nestrămutat timp de 32 ani, — și cei mulți înainte! Să trăiască d. Anton­­ Carp și colaboratorii săi . A luat apoi cuvântul d. An­ton Carp, care a mulțumit din toată inima, pentru admirabila manifestațiune, pe care au ți­nut să i-o facă comercianții și industriașii din țară, și care-i umple inima de bucurie. D. Carp continuă, spunând că vede cu o deosebită bucurie a­­ceastă întrunire a reprezentan­ților „celor mai mari case de bancă, comerciale și industriale din țară, între cari se găsește D. Emil Costinescu ia din nou cuvântul aducând elogii d-lui Carp, pentru marile merite ce și-a câștigat­ ca guvernor al Băncei Naționale, și își exprimă dorința ca d. Carp să mai con­și d. Costinescu, care a ajuns­­ după mulți ani destinele acestei săi dobândeșccă un loc de fran­­­ mari instituții naționale- D. Emil Costinescu D. Anton Carii D. Hagi Tsdoracii t -oxo- Adunarea general a societăței „Prietenii Științei“ dri la orele 10 dimineața, so­cietatea „Prietenii științei” a ținut a doua adunare generală. Erau­ de față între alții, d-nii St. C. Hepites, G. Țițeica, aca­­demicieni, I. Atanasiu, profe­sor universitar, E. Giurgea, co­loneii­ T. Georg­es­ca și N. Boe­­rescu, M. S. Hulban, și nume­roși profesori, funcționari, zia­riști, meseriași, medici,­­avocați, etc. D. G. Țițeica a prezidat șe­­dința- Disa a mulțumit­­ celor de față și a insistat asupra fru­mosului scop a­l societăței, ară­tând și ce s’a făcut în străină­tate în această prvviță. D. V. Anestin a vorbit tot cu privire la scopul societăței, in­, isistrând asupra modului prac­tic cum va răspândi cunoștin­țele științifice în marea massă a poporului. După ce adunarea votează statutele societății, se alege ur­mătorul comitet: președinte de onoare, St. C. Hepites, academician, președin­te activ d. G. Țițeica, profesor universitar, vice-președinți co­lonel T. Georgescu de la statul major și M. S. Huiban, publi­cist și diplomat, secretar gene­ral, V. Anestin, secretar,­­ C. I. Dissscu, publicist, bibliote­cm casier, medic-veterinar C. Po­­pazolu, șef de serviciu la direc­ția serviciului sanitar, membrii consilieri: I. Atanasiu, profesor universitar, Emil Giurgea, doc­tor în științele fi­zico-chimice, d­r. Stănculeanu, Al. V. Grădines­­cu, doctor în științe, avocat Radu Dragomirescu, I. Simio­­nescu, academician și profesor universitar din Iași, Th. A. Bă­­dărău, profesor secundar din Galați, Al. Andronescu, profe­sor secundar din Dorohoi și C. Rădulescu, profesor secundar din Craiova. D. Hepites, președintele de o­­noare, mulțumește pentru cins­tea ce i s’a făcut, promite tot ajutorul ,sau pentru propășirea acestei frumoase societăți și-i urează viață îndelungată. D. G. Țițeica mulțumește și­ d-sa pentru, onoarea făcută. In timpul ședinței au sosit numeroase telegrame de adera­re din provincie. Săptămâna viitoare va și în­cepe actitatea științifică a so­­cietatei lm­isiunile ruine LA SILISTRA delegaților români din Cernavodă. — Sosirea în Si­­listra. — Întâlnirea membrilor comisiunilor române cu membrii bulgari. — Vizita delegaților bulgari pe yachtul­ „Ștefan cel Mare“, fie la trimisul n­ostru special­ Silistra 7 Iunie Delegații români aleși de gu­vernul nostru spre a executa în înțelegere cu delegații bul­gari, prevederile protocolului privitor la cedarea Silistrei că­tre România, au plecat la ora 11 dimineața din Cernavodă, îmbarcându-se pe yachtul regal „Ștefan­ cel-Mare”. Vasul, a­­vând pavilionul român și­­ pe cel bulgar, și fiind comandat de inspectorul Șerbu și căpita­nul secund Luca Gheorghe, s’a îndreptat spre Silistra, trecând pe dinaintea mai multor puncte. Delegații români erau urmă­torii : In comisiunea pentru de­limitarea teritoriului Silistrei, d-niî . D. Nenițescu, fost minis­tru, deputat, general Culcer, comandantul corpului V de ar­mată , colonelul de st­at-major Christescu, colonelul Iliescu și maiorul Dabija, atașat militar la Sofia, în calitate de secre­tar. In comisiunea pentru deter­minarea zonei fortificațiilor d-niî. Al. Em. Lahovary, mi­nistrul României la Paris, gene­ralii Culcer și Zottu, coloneii­ Christescu și Iliescu și maiorul Dabija, ca secretar. In comi­siunea pentru evaluarea indem­nizațiilor ce­ se­­ vor acorda lo­cuitorilor din Silistra cari vor vor să părăsească orașul, d-ni I . N. Cincu, vice-președinte al Ga­­merii, Paul Greceanu, deputat și Mironescu, directorul școalei de poduri și șosele. D-niu Dinu Arion și Aurel Vasil­escu au fost însărcinați cu consemnarea în­­cheerilor în protocol. Către ora 2, s’­a zărit Silistra și delegații români au­­ ieșit pe bordul yachtului. La ora 3 fix, yachtul „Ștefan­­cel­ Mare" și-a făcut intrarea în portul Silistra acostând la ponton. Yachtul regal bulgar „Krum” care avea pe bord pe delegații bulgari, și care pe lângă pavilionul bulgar îl a­­vea și pe cel român, a dat ono­rurile. Comandantul vasului „Krum” a trecut pe bordul yachtului „Ștefan cel Mare” salutând pe delegații români cărora le-au ieșit intru întâmpinare nume­roase notabilități din Silistra și Rusciuk. Comisiunile române pe bordul yachului bulgar „Krum“ Membrii comisiunilor româ­ne au trecut apoi pe yachtul bulgar „Krum”, unde se aflau delegații bulgari. Aci s’au pre­zentat scrisorile de acreditare și s’a convorbit vreme de aproa­pe trei sferturi­­ de oră. S’a dis­cutat asupra chipului în care vor decurge lucrările. Atitudi­nea delegaților bulgari a fost din cele mai bine-voitoare. In special, d. Sarafoff, fost minis­tru, a fost de o amabilitate deo­sebită, care­, a făcut o excelentă impresiune. Com­i­siunile bulgare pe bordul yachtului „Ștefan cel Mare“ Delegații români s’au retras apoi pe yachtul „Ștefan­ cel-Ma­­re”, unde la ora 4 jumătate au primit vizita delegaților bul­gari. S’­a convorbit în chinul cel mai bine­voitor, vreme de o jumătate de oră. Parte din a­­ceastă convorbire a avut ca su­biect episod­ele mai de seamă din războiul turco-balcanic, și în special asediul și cucerirea cetății Adrianopol. La ora 5, membrii comisiuni­lor bulgare, după ce au hotărât ca a doua zi să aibă dimineața o nouă întrevedere, s’au despăr­țit de delegații români, cari i-au condus până la punte. „Ștefan cel Mare“ in fața Silistrei Către ora­ș, pe o vreme splen­didă, Yachtul „Ștefan­ cel-Mare „ având­­ pe covertă pe membrii comisiilor române, a trec­ut do­mol prin fața SUIStre, spre a da delegaților putința să aiba o vedere­ generali b orașului și spire a se vedea pana unde se află risipite­­ clădirile. In spatele Silistrei se vedea limpede Med­­gidi-Tabia și întreaga linie a forturilor. De la Silistra, „Ștefan cel-M­i­­re”, s’a dus la Ostrov, unde a acostat și a rămas în timpul n opt­ei, a­vând în­­ preajma ^­i m­­­aniera de război „Bistrița . Membrii comisiunilor române și persoanele atașate pe lângă ei au dormit pe vas. A DOUA ÎNTÂLNIRE A COMI­­SIUNILOR ROMÂNO-BULGA­­RE Silistra. 8 Iunie Astăzi, delegații români au a­­vut a doua întâlnire cu mem­brii comisiunilor bulgare. La ora 9 jumătate dimineața, yachtul „Ștefan­ cel­ Mare”, a pornit din Ostrov către Silistra. Cu toată vremea noroasă de a­­seară și ploaia care a căzut astă-noapte, e o vreme splen­didă. . . . „Ștefan cel mare a ajuns­ la Silistra după o oră. Următor înțelegeri luate de ele, au luat contact numai membrii comisiunilor de evalu­are a indemnizațiilor ce se vor acorda celor ce părăsesc Siliș­tea și ai celei pentru determina­­trea zonei fortificațiilor. LUCRĂRILE COMISIUNI ÎL­« — De _ muie încep cei trei kilar marii acordați României . Membrii comisiunei bulgare, instituite în vederea stabilirii indemnizațiilor ce se vor acorda celor cari vor plecai din Silistra, au venit pe bordul vasului nos­­­tru „Ștefan cel mare”, unde au lucrat cu comisiunea respecti­­­­vă română. Căutând a se stabili princi­piul după care se vor acordă despăgubirile și persoanele că­­­rora li se vor acorda aceste des­păgubiri, delegații bulgari și-au­ exprimat punctul lor de vedere,, care e acela de a se da despă­gubiri și persoanelor cu profe­siuni libere, profesori, medici,, avocați, etc. Delegații români au arătat că înțeleg să se acor­de despăgubiri numai proprie­tarilor, cari plecând din Silis­­­tra părăsesc în mod real un­ avut, o­ proprietate. Delegații­ bulgari în această comisiune î­i sunt dJniî Sarafoff, Z. Bret­­choff și Kogenhacoff. Comisiunea română pentru­ determinarea zonei fortificații­­­lor Silistrei a luat de asemenea­ contact cu delegații bulgari din­ comisiunea respectivă. Acești membri sunt d-niî generali: Pa­­pricoff și Vazoff, locot.-colonel­ Stanceff, comandantul Radeff, deputatul Gheorghieff și coman­dantul Kissioff, ca secretar.­i Delegații români și bulgarii au făcut cercetări pe teren, pro­cedând la o recunoaștere a îm­prejurimilor Silistrei și a liniei­ forturilor. Asupra rezultatelor acestor recunoașteri putem spune deo­camdată că, din cuprinsul dis­­pozițiunilor recunoscute chiar de delegații bulgari, reese căi toate forturile revin României.­ La punctul Kalipetrovo, unul din punctele fortificate cele mail de seamă, sunt trei forturi cari­ ies din raza teritoriului ce se­ cuvine României. .­­ Conform prevederilor protoco­lului, însă, aceste forturi nu pot fi menținute de Bulgaria ci tra­­­buiesc nimicite. Delegații bulga­ri exprimându-și dorința­ ca Ro­mânia să renunțe la aceste treii forturi, membrii comisiunii ro­mâne au propus să plătească­ Bulgariei despăgubiri spre a ni­ se ceda aceste forturi. Delegații bulgari, însă, până în prezent, n’au acceptat această ofertă. . Lucrările s’au oprit aci. Delegații români din comisiu­­nea pentru determinarea­ zonei fortificațiilor nu au înapoiat pe galct­tul „Ștefan-cel­-Mare” la­ ora 1 când au luat masa îm­preună cu ceilalți membri ai­­ comisiunilor românești. . . Mâine, fiind Duminică, comi­­siunile nu vor lucra. In vederea­ acestui fapt, o­­ parte din delega­ții români au plecat la Bucu­rești. Cu trenul din Duminică, noaptea, ei vor reveni în Os­trov și de aci­,se vor duce la Si­listra unde, Luni dimineața, vor avea a treia­ întrevedere­ cu de­e legații bulgari., M. Negru -0X0- Știri si străinătate UN TANAR RUS TRAGE UN­ FOC ASUPRA TATALUI SAU; Berlin, 8. ■— Intr’o casă din­­str. Iohannisthal un tânăr rus, cu numele Ortkin a tras două focuri asupra tatălui său­ ră­­nindu-l grav, pentru motivul­­ ,că acesta voia sa-l plaseze în­­­tr’un sanatoriu. PRIZONIERI GRECI LA ADRIANOPOL Sofia. 8. — Din Adrianopol se­ anunță că­ bulgarii au transpor­tat acolo ș­apte tunuri greceștii și 40 de soldați din cavaleria greacă, cari au fost făcuți pri­zonieri în ultimele lupte. DE LA CONFERINȚA FINAN­CIARA DIN PARIS Paris. 8. — Conferința finan­ciară de aci a redus pretențiile aliaților balcanici la suma de 1 miliard, deși pretențiile inițiale ale Bulgariei erau de 1500 de milioane, iar ale Greciei și Ser­biei de 700 de milioane. TURCIA NU DESARMEAZA Constantinopol. 8. — Poarta continuă să fie intransigentă în chestiunea desarm­i­rii, mod­e­vând această atitudine cu fap­tul că în cazul unei conflagrații greco-sârbo-iulga­re, Turcia tre­­bue să-și concentreze armata, la Ceatalgea. ACCIDENT MORTAL DE AVIAȚIE Londra. 8. — Din New­ York­ se anunță că aviatorul Billing­sley a încercat să treacă în shoii golful Chesapeake. In urmai unui defect a­l motorului, avia­torul a căzut de la o înălțime de 500 metri. Aviatorul s’a înecat.­­020-<> Atragem atențiunea abona­ților și cititorilor noștri, să păs­treze zilnic cupoanele din pagi­na îl-a a ziarului „Universul”. Cu aceste cupoane veți lua parte la marele premii ce se­ vor 01GXI prin u *3 sortis la cur­sul lașei iunie,­­ 1 r

Next