Universul, iulie 1913 (Anul 31, nr. 178-207)
1913-07-22 / nr. 199
-j&mmam [UNK]ufc La Institutul de băeți Asociații București — strada Italiană 5 Au început preparațiunile corigenților și celor ce dau examen de o clasă în Septembrie a. c- 1051 PI RECȚIUNEA BALAITȚE de CEREALE .(© IsA. O V ^ OES 3S) fabrorig. Poller, cele mai solide și precise, verificate Mașamale impermiabile, calități superioare. Mai eftin ca oriunde la J. POMERANZA Co., Pitești. __________946 lira și lumea Atelierelor Școala de Țesătorie „PĂIANJENUL REGINEI“ din Ploești, anunță părinților sabsolventelor acestor ateliere că: examenul cât și înzestrarea acestor absolvente și serbarea de fine de an amânate din cauza mobilizărei, se vor fixa și anunța împreună cu redeschiderea Atelierelor. 1052 smnut mm D-na Bacscir TRAICD BAIEB FOST ȘEF DE CLINICĂ EOSTETRICALA și chirurg al Eforiei Spitalelor faceri, boli de femei și chirurgie STRADA SCAUNE, 32 Consult. 6—7 d. a. Telefon 1097 _______________________1045 Hr. MEDIARU Specialist pentru boli și operațiuni de 1058 Mai. Gât și Ureciss București, Sarea Brivițeli 1 telefon 33174 lângă Calea Victoriei* ORTOPEDIE ELECTRICITATE, MASAJ IINGRIJIREA FEȚEI Soare nervosise și interne DISTRUGE: perii de pe obraz; tratează: petele roșii din naștere, pistruii negri, petele și punctele negre, bubele, urmele de arsură, nasu roșiu, mâncărimea de pe corp, sbârciturile, paralizii, neurastenia, etc. etc. Strada Soarelui No. 3 (prin Covaci). Colhsutiă timul dela 1—12 a. m. și 2—6 p. m.—Telefon 25/77 ’ 648 Bälle Botoza începutul Sasonului 1 Mai 1913 Vila «Constanța-Mariela» Compusă din 64 camere, instalație apă, canal, curățenie exemplară, se recomandă onor public camere dela 2 lei în sus. Rog pentru rețineri dela camere. A se adresă subsemnatului la Băile Govora: 742 TRaIAN NICOLESCU fost 15 ani anreprenor la Stat, Medalia de aur, Expoziția Univers. Română. INSTITUT de BEAUTE PLACE VINDÖIE (paris) REPREZENTANT țI DEPOZIT C. MEER i— COAFOR AL CURȚEI REGALE ȘI PRINCIARE— Calea, Victoriei 70 — . " Recomanda onor. . .clientelei , produsele acestuia, Institut, de altfel în de ajuns cuuoscute in cercul elitei noastre. Toate preparațîunile Institutului sunt analizate, aprobate și constatate, ca nevătămătoare de către laboratoriul municipal din Paris. « Parisiană» diplomată a institutului se află în magazin, dând explicationi asupra modului de aplicare. Persoanele din provincie pot fi servite prin corespondență 943 Vechile Societăți de Tramwaye A.duc la cunoștința onor. Public că dorind a cumpăra un număr oarecare de cai sănătoși, invită pe ofertanți de a se adresa în fiecare zi de la 3—4 d. a. la Direcția Generală a acestei Societăți, str. Teilor No. 212. Rose Í d-na doc IW« Mere deMalfi MAMOS 1032 § Șef de clinică la Maternitate, o operațiuni obstricale, nașteri, S boale de femei X Consultațîune 0—8 seara 5 Telefon 4/34. Știrbey-Vodă 19 g O^coootso cooooooroocso Foarte Aromatică de la proprietatea d-lui P. P. Carp., superioară în calitate chiar cele de Chamonix. S3 iode in flacoane, bidoane mici, cu kilo și en gros. " MAGAZINUL coloniale BACANTA ,,£ a Câinele Negru“ , Strada Lipscani 1, București ..Se"expediază în toată țara. ___________ 898 ior Dr.&.Goasfasii Bessu Fost monitor la Clinica de boale urinare Necker din Paris —Infeinto - Urinare — Rămâne vara in Capitalel Str. Scaune No. S'tr. Telefon 39 lângă Str. Clemenței. Cons. 5-7 d in ■ ■ < *480 /î it. U.msil' Se găsește în: Capitală , orele: 10—12 și 4—6 Strada Sf. Constantin z r Telefon 29183______ 1046 ■ ROMANIA Comitetul Bursei de Comerț Constanța CONVOCARE Domnii membri ai' Cororporațiunei Bursei de comerț din Constanța, sunt convocați în adunare, ghberilă,' in' ziua, de Joi 25 Iulie a. c., ora 4 p. m. la sediul Bucșei din Constanța, str.Carol No 6, pentru a proceda la completarea comitetului Burseie prin alegerfea’tonul membru delegat de corporatiunea Bursei, conform art. 13 alin. 1 din legea relativă la modificarea legii asupra Burselor de comerț. Această adunare generală, fiind convocată a doua oară se va ține cu orice număr de membri prezenți conform art. 4 din regulamentul interior al acestei Burse. Președinte, Efrem.. Germani. ‘ Secretar-delegat, Chzlariu M. . No. 620. 1913 Iulie ,18, . OCULIST « 7 Moara. „CIUREL” Societate anonimă Trecând sub o. ,nouă ,diministrativ, viligentă și 'sfârgujtoare.., face cunoscut Onor, clientele'că macină• în conditiuBÜe cele mai avantajoase — punându-i la dispoziție și un Însemnat .depozit de («făină, gata , măcinată— iar pe''de altă' parte... că 's’aü luat toate măsurile1 necesarer spre a face față numeroaselor cereri, în care scop a adus îmbunătățiri importante, atât, instalațiunilorv și funcție aiăreia lor regulată, cât , și ca, mijloace de' fran Éipoit. .' . ■' La dispoziția Onor, clientele se "află oricăpe un break, care face cursele intr'e tramwayul electric (Podul Malmaison) și moară. Cu deosebită stimă / . Telefon 21/23." Direcțiunea ; 1059 AWnistraționea Casei Școalelor In ziua, de 29 Iulie a. c. ora U a..-iți.se "“Va tine licitațiune publică’ la Casa Școal elor pentru tdanea itr țîntreprinderea construirii unui local de școală de', îneseriîn] comuna Mirosti județul Teleorman, proprietatea defunct ® dîlena Colonel P. Ma-‘ C.â, în azi, administrată de Casa Șcdalelor..' '/' , Valoarea..; lucrurilor după deviz sunt de p.Ș/COO iei. Planurile și deciziaTse*;pt vedea în toate' zimeie ’ da .'Sjțcrii dimineața, la Ci a șa . ;Scop 1 eîd-r;• Concurbri fin/i'pentru a fi ad. ;nngí.:lá:lshift, trebuie să depună, o garanție de 6 la sută provizorie,, cari în Urmă se va mări la TO da sută în cazul că i se aprobă lucrarea. 1048 — pe un sâffântâi se adresă : D-lui A. GOILAV, gara Curti-Voda. DR. USCATU Specializat • 1a: TS'oi-Ti’ri, șir Park Boli lumești, piele, sifilis Analiza sánpluí. Injarií 68S Bulev. Elisabeta 8 Rămâne vara 10- Capitală . ' 613 8gt:. ^ IUNIE 10ÎS . CRONICI In fața morții de ION GORUN Câți nu s’au gândit, și au trebuit să se gândească, cu prilejul plecării la război, la ceea ce însemnează, la ceea ce este, a se găsi omul în fața morții... Acuma, lucrurile au ieșit așa, deocamdată, că puțini dintre ai noștri s'au aflat cu adevărat în situația aceasta, de a privi înfricoșata secerătoare cu orbitele-i întunecate ; — dar în clipa plecării nimeni nu putea ști ce avea să se întâmple,, și toți trebuiau să fie pregătiți la toate și la ori și ce Totuși, s’a văzut cu ce voioșie au plecat toți; — și nu era o enervare ca ■ aceea în care omul își face curaj lui însuși, — ci un adevărat avânt spre sacrificiul vieței, dacă soarta va fi hotărât așa, o privire sfidătoare ca un hohot nepăsător, drept în ochii neînduplecatei. Lată un fenomen psihologic care merită o adâncire. Indeobște perspectiva, morții îngrozește pe orișicine. Ca, pe oricine, — chiar și pe aceia cari ajung, in disperare de a mai trăi ca oamenii, să-și ia singuri viața. In sufletul acestora trebuie să fie o revoltă amară, crâncenă, și în,această revoltă a lor, punându-și capăt existenței, au ceva ,ca o mișcare de răzbunare, ultima armă, împotriva sorții. Ei închid ochii și se aruncă, în prăpastie, cu un sentiment că acolo și atunci își vor dezarma, în sfârșit, dacă n’au putut să-și sdrobească,. dușmanul... Prăpastia rămâne totuși înfiorătoare și trebuie o clipă de adevărată nebunie, o absență momentană de orice judecată, pentru ca să se calce, și să se treacă peste această înfiorare. Dar câți nu găsești — și sunt mult mai mulți decât aceia ce se dau pe față —pe cari gândul și teama de moarte îi chinuiește... E și o boală, în multele feluri de manifestare a neurasteniei, o boală căreia medicii, neputând să-i găsească un leac, i-au dat cel puțin un nume (cam așa cum se întâmplă cu cele mai multe boale) , se dilantă thanatofobia, ceea ce nu este decât un cuvânt compus grecesc, ce s’ar putea traduce, în termeni mai puțin științifici, cu frica de moarte. E, trebuie să fie, una din boalele cele mai chinuitoare, una din acele forme ale neurasteniei care poate duce nu o dată dia nebunie,—dovadă cazurile, constatate, ale unora ca aceia cari, de frica de moarte,se sinucide „Că i să iscape odată"... Dări mai la urmă, e probabil că orice sinucidere are la baza ei, mai mult sau, mai puțin, și frica de moarte, iar ceea ce se pare îndrăzneală la sinucigat și,nu este decât temeritatea, lașului,— și se știe ce proporții poate să ia, uneori o asemenea temeritate. Un neurastenic thanatofob a fost și acel preot catolic , despre care citesc că ajunsese la ideea fixă că va fi călcat odată, și timorât de un automobil. Din pricina aceasta, nu mai ieșia din casă decât la ultima extremitate și iui mai umbla decât tremurând pe stradă. Sunetul anunțând apropierea unui vechi d< cui drăcesc ca acesta îl scoteadin sărite, rămânea îngrozit, gata să -leșine pe, trotuar; și- oameni de bunăvoință trebuiau să-l ajute să se refugieze acasă, dinnaintea vedeniilor -amenință toate ale propriei lui închipuiri... Apoi, întruna din zile, când iarăși zări venind de departe o trăsură ca aceea, în goană nebună, o așteptă și se aruncă fără veste înaintea ei. A scăpat, pe urmă, pentru totdeauna, de frica de automobil-Aceștia sunt însă oameni, la cari trebuie să fie ceva binișor deranjat în creere. Dar sunt și oameni, altminteri cu toată, aparenta de sănătate mintală, ci drumai cea trupească să le fie Întru -câtvra amenința-tă, și țî vei vedea, sau îi vei ghici, chinuiți de sinistra problemă a morței... A fi și a nu fi, — nu Hamlet ,a fost cel dintâiu pe care acest gând, l-a muncit, — și mai ales nu va fi fost el cel din urmă. Mai de mult omul se va fi gândit poate mai puțin la moarte, — apoi cei mai mulți și-au făcut despre ea o închipuire com.. .șolatoare, silindu-se să și-o înfățișeze jumai ca, o poartă de trecere la o altă viață— viață totuși ! -- continuare de existență individuală... Instinctiv ■ cu toate acestea, omul întotdeauna, de când se știe și sunt mărturii, despre dânsul, — de altfel ca și animalul, s’’a temut, s'a îngrozit de moarte-Ori ce închipuire și-ar face e! de apai viața viitoare, vieții bisamentui i se izbește de această obiectiune descurajatoare : înainte de a deschide ochii la viata, e cert că nu am existat. N’am nici o amintire despre trecut. Tot ce știți din dl, ©‘ aflat, e învățat pe urmă, — după cum un călător ce vine pentru întâia oară într'o țară, e pus în curent abia de atunci înainte, lu cele de acolo. Care ar fi rațiunea, — adică cum ar putea încăpea într'um raționament omenesc, ca să se poată crede că e ceea ce a avut odată un început — în cazul de față existența individuală omenească să nu amă aibă sfârșit ?.. Infinitul, cu un capăt totuși finit, e un non-sens pentru judecata omenească. Pentru judecată omenească... Dar oare tot ce este și tot ce poate fi, da judecata omenească este cuprins?.. Nici îndoială nu mai încape că nu.. și că sunt, în afară de judecata omeniască, lucruri și posibilități despre cari noi abiia puteau avea bănuială. ■ Teama de moarte nu este mai la urmă decât regretul de a fi nevoit să părăsești o lume și un trai cu care te-ai obișnuit. Dar cum e vorbă aci de un termen care odată fatal are să se producă, rezultă că orice temere de moarte este absurdă, e un sentiment bolnăvicios, pe care omul trebuie să-l combată și să-l învingă. Nu temerea de moarte, ci dragostea de viață trebuie să fie resortul care să ne sistie, — și acestea două nu sunt acelaș lucru. Dar iată o pildă unde și dragostea de listă poate să cedeze unui alt sentiment. Ne întoarcem cu gândul la, priveliștea ostașilor notșri plecând în necunoscutul în care în orice moment s’ar fi putut, s’ar putea, să se întâlnească față în față cu moartea... Iată î nepăsători de o asemenea amenințare, pe ei, pe cari moartea îi invită, — pe când atâția alții, la adăpost, tremură, și se tem, de moarte... Eî,asta este, că nu e numai un singur fel de moarte. Poetul, a spus-o : Mă îngrozesc la gândul ca să mor în pat, cu capul între perne, — să mă sting încet ca o făclie arzând mocnit într’o odăiță, tristă, și îngustă... Ci. (Petőfi în traducerea lui Oct. Goga). — Mărite Dumnezeu din cer, Eu ție altă moarte-țî cer, Eu brad să fiei și fulger să mă ’ncingă, Turbatul vifer mijlocul să’mi frângă, Să mă pravai, o uriașă stâncă, Să înfior prăpastia adâncă... Asta este. Moartea ne pândește și ne ajunge mai curând sad mai târziu, pe tot. Dar să mori frumos, aceasta e totul, acesta e norocul. Și să fii fața s’o privești neîndurata în față, ori când, după vorba lui Standhal, „Regards droit la mort,elfe recule”... Iată ce am citit în ochii acelora cari plecați, cu Dumnezeu și cu voie bună, neștind dacă .8* vor mai întoarce, dar simțind că jertfa lor, măreață avea să fie pentru ei, și sfântă pentru țară. - liste misienilor Sunt mulți țigani cari s’au așezat prin diferite țări, s’au asimilat in timpul veacurilor și nu e de mirare să vezi descendenți de-ai lor oameni azi cu totul civilizați. Există însă un număr de țigării nomazi, cari sunt refractari oricărei civilizații; aceștia duc tot viața lor de mai înainte, tot rătăcind din țară în țară, figuri sălbatice și interesante, triburi legate prin limbă și prin misterul originelor. In Jurul Științelor populare care va apari Marți 23 Aprilie se publică un articol cu privire la pelerinajul ce-l fac țiganii din toată Europa într’o anume localitate,unde se roagă cu toții in fmjtia lor barbară, practicând rituri misterioase. Se pare că această mare adunare anuală, când se alege și regele, sau regina țiganilor, e în legătură cu origina lor. Un colaborator povestește apoi o interesantă vânătoare de urși. Veți găsi apoi descrierea și schița aeroplanului numit „autovolantul Marinescu“, care poate să ridice 12—15 persoane, un articol despre „Distrugerea Lisabonei“ de un cutremur de pământ, continuarea romanului „Up român in Lună“ de H. Stahl. Pozițiile astrelor pe bolta creească de V. Anestin, Fenomen,flo retei de A. V. Andreescu, Viața și inventiunile lui Edison, Trucurile cinematografului, un articol despre însemnătatea pomologiei la noi de d. G. Nicoleanu, o descriere foarte interesantă a rivalităței dintre gingașele râiidunele și obraznicii vrăbiei etc. Noutățile științifice se ocupă cu cutremurul dela 10 Iulie, bolidul ce s’a văzut din Brăila, Galați și Măcin și a cărui explozie a fost mai puternică de cât a linul tun de fortărețe, misterul eschimoșilor blonzi, etc. Rubrica cititorilor, cu întrebări și răspunsuri, se ocupă de nenumărate chestiuni de: filatelie,electricitate, științele naturale, medicină, oricare ctitor putând să pună orice întrebări în legătură cu știința și primind numeroase răspunsuri. Prețul unui număr de 16 pagini cu numeroase gravuri, 10 bani. Abonamentul lei și 20 bani pe an. Abonamentul se face numai, pe un an, de la orice dată și se plătește înainte. —-------------------------------- ♦ D-nii abonat! car! cer schimbări de adresă» sunt rugat! cu insistență să binevoiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este imprimată adresa cu care primeau ziarul până atunci, spre a se putea da curs repede cererilor și a nu se întârzia cu trimiterea ziarului la noua adresă. Convorbiri astronomice Un cititor din Măciu ne scrie că,spre dimineață,s’a văzut în acea localitate, în spre răsărit, un frumos aeroplan, admirat de nenumărați locuitori. Aeroplanul, ca și rândul trecut, avea un puternic reflector. Cei cari vor să-l vază din orice colț al fărei, nu au decât să se scoale în zorii zilei și-l vor vedea, căci e tot planeta Venus. Același cititor ne spune că a observat, că Miercuri dimineață, s’au auzit trei bubuituri puternice, a treia îndelung prelungită. Aproape odată cu acea lumină s’a produs o lumină orbitoare ce a ținut 2—3 secunde. Desigur, e vorba tot de bondul care a fost observat la Brăila. Un alt cititor din Galați, crede că meteoritul în chestiune trebuie să fi căzut prin bălțile de pe marginea Prutului. Lucrul nu ar fi peste putință, dar ar trebui confirmat de observatori din regiunea Focșanilor, cari în acest caz ,ar fi văzut în partea opusă celei unde a fost văzut din Brăila și Galați. Atât numai că dacă se adeverește că a căzut în bălțile în chestiune, apoi iar ne luăm speranța de a pune în muzeele noastre o piatră căzută din cer. La sfârșitul lunei acesteia, dinspre constelația Penseu ne vin multe stele căzătoare, cărora astronomii le zic „perseide”. Uneori sunt în număr foarte mare, în orice caz, privind spre această constelație, care Seara se află spre nord-est, vei vedea cum dintr’un anume punct, plec stele căzătoare în toate direcțiunile. Dacă cunoști constelațiile și însemni drumul lor aparent pe bolta cerească, vezi că toate se întâlnesc în același punct, cărora astronomii îi zic radianți. Sunt mai multe epoce când din anume radiante ne vin stele căzătoare. Sunt mulți cari iști stelele căzătoare drept adevărate stele. Aceștia, desigur, nu știu încă că toate stetele sunt sori și că sorii deci nu pot să cază în atmosfera noastră, cum cad stelele căzătoare, cari sunt prefăcute în cenușe. In realitate stelele căzătoare sunt corpuri de nimica toată, de câteva grame, cari intrând în atmosfera noastră cu o iuțeală de 40 km. pe secundă,se aprind și ard. Așa e ca toate stelele, căzătoare -ce le vedeți pe cer în fiecare seară. Cele insă cari vin mai numeroase la anumite epoci, cele cari vin din anumite puncte ale cerului, ca „perseidele” de pildă, se crede că sunt sfărămături de comete, lucru ce nu e cu neputință. Cometele, din diferite cauze se distrug, lasă pe drumul obișnuit ce-l fac în jurul soarelui, milioane și miliarde de corpuscule, care dacă întâlnesc pământul, sunt atrase de el și cad sub formă de stele căzătoare. Bolizii, cum a fost cel de zilele trecute, sunt însă corpuri mai mari, de obicei corpuri metalice în care predomină fierul, în greutate de câteva kilograme, ba uneori de zeci și sute de kilograme. Se înțelege de ce sunt așa de luminoși.Către sfârșitul cursei lor fac explozie întocmai ca un frumos foc de artificii și în acest caz avem fericirea să găsim îngropate în sol sfărămăturile lui. Dacă cei cari observă bolizii, ar cunoaște bolta ceresc că, dacă ar însemna cu grije drumul lui pe bolta cerească, in acest caz s’ar putea calcula, înălțimea la care se afla când a pătruns in atmosferă și cea la care se găsea în momentul exploziei. De obicei, cam pe la 70— 80 km. un bolid exploadează. În ziarul. Științelor populare care va apare Marțea viitoare veți găsi amănuntele interesante, pe cari un cititor din Galați ni le trimete cu privire la bolidul dela 10 Iude. Victor Anestin Din Lehliu (Ialomița) Crimă. — Eri, E pe Ștefan Marin, din com. Floria, a împușcat în gură cu un foc de revolver pe Constantin Bolu, guard câmpean tot din comuna Floria,când acesta din urmă l'a surprins furând porumb din moșia d-lui căpitan Solaool Criminalul a dispărut după comiterea faptului și e urmărit, de șeful postului de jandarmi Florin, care cercetează faptul. Pacienții în stare gravă, a fost internat in spitalul Urziceni. Se crede că nu va mai scăpa cu viață. ----------------------------------- uram sin minuu Un§8 am fost trimis ie mai în chestiunea școalei românești. Românii din dreapta Bunicei. - O propunere din public Nu sunt nici doi ani de când am făcut cele două călătorii profesionale la Turtucaia. Era o însărcinare frumoasă pe care mi-o da ziarul și plină de răspundere. Nu era nici vorbă de război cu Turcia, nici o turburare nu frământa defileurile Balcanilor. La ordinea zilei era chestiune,a școalei românești din Turtucaia și nenumărate petițiuni ale românilor de acolo veneau la ministerul nostru de externe și ]a redacția acestui ziar in chestiunea școalei locale. Nu fusesem peste Dunăre decât la sârbi pe care te am cercetat adeseaori la Cladova și Negotin, pe Valea Timocului, și cu care stăm mult de vorbă— stăm cu românii din Serbia. Am primit cu multă plăcere să trec Dunărea la Turtucaia și m’am înarmat cu un pașaport în regulă. Pentru împrejurări, eram negustor. Am trecut la Oltenița cu cel dintâi tren care mergea pe această linie și, în aceiași zi, grație polițaiului portului nostru,am trecut cu o barcă la Turtucaia. De pe Dunăre, acest punct ridicat al Bulgariei — cum, de altfel e toată coasta Dunărei prin acele locuri—mi-a pus înainte perspectiva războiului și m’am gândit, în scurtul meu drum pe apă, la starea privilegiată a coastei bulgare într’un eventual război. Spuneam și atunci, în însemnările mele, că Turtucaia e un oraș în terasă,ale cărui străzi neîngrijite se ridică pe coline până sus de tot, de unde poți vedea liber, într’o singură privire, toate străzile în pantă până la țărmul dunărean. Am intrat în Turtucaia cu oarecare grijă și emoție. Cu multă prevedere m’am strecurat până la școala românească—cea mai frumoasă clădire din localitate— și acolo mi-au întâmpinat o institutoare, d-ra Fany Tellina și un institutor al cărui nume nu mi-l amintesc. Am stat de vorbă cu ei și atingând chiar chestiuni oarecum riscate fără să-mi dau seama că eram auziți și de două institutoare bulgare. Mi se atrage atenția ca să discut banalități pentru că altfel așii putea să am neplăceri. M’am înapoiat la Oltenița și a doua zi, revenind în Turtucaia. Tam putut vedea spe d. G. Ionescu care a fost 25 ani director al școalei românești de acolo, 25 ani în care a suferit și martiriul închisorilor bulgare pentru propaganda sa naționalistă printre români. M’a pus în curent cu toată chestiunea locală. M’am dus în urmă și am cercetat pe fruntașii comunității românești și am tăinuit mult cu Petre Popa și alții cari îmi spuneam lămurit de conflictele pe care le au zilnic cu autoritățile bulgărești, de altfel singura, populație bulgară din Turtucaia. Aveam însemnările toate strânse cu îngrijire și, cu acelașî lot că poate, m’am înapoiat spre București, dus de un pescar român din Turtucaia care îmi vorbea cu mare dragoste din București pe care îl văzuse în copilăria lui, înainte de procesul institutorilor români din Turtucaia, am mai făcut o vizită discretă românilor din acest orășel. Un institutor bulgar, de neam român însă dar renegat, a recunoscut în mine pe „Socialistul” de deunăzi care, se interesase prea mult de învățământul raral în Bulgaria sub pretextul unei anchete economico-sociale pentru partid. Avățătorul era socialist cum sunt mulți în Bulgaria și-mi spusese, în considerația aceasta, multe adevăruri interesante. Tare surprins a fost, el când m'a văzut a doua oară acolo după ce își citise convorbirea in ziar. Eram pus sub urmărire și tipuri necunoscute dar suspecte mă, însoțeai de la distanța, oriunde mă duceam, la cafenea, la botel sari în port. A trebuit să părăsesc Turzii, casa pentru că altfel riscam să fiu arestat, autoritățile luândumă drept spioni al guvernului român. Cu câtă grijă mă duceam, atunci în Bulgaria, într’un oraș românesc, și cu câtă încredere m’aș duce astăzi când nesiguranța, și teama de ieri au dispărut. Mă gândesc acum la românii de acolo, cu care am vorbit — mulți dintre ei bătrâni. Ce fericiți trebuie să se simtă ei acum că , trăiesc — în sfârșit! — pe pământ românesc, între frații lor de cari îi despărțea o Dunăre până mai ei"T. își vor da seama că România nu i-a uitat și că, în biserica zidită, cu atâta trudă de ei, se pot ruga de-acum în limba lor lui Dumnezeu, fără ca bulgarii să le mai deschidă școala sau să-î întoarcă dela credințele lor din străbuni. Așa, sunt toți românii din dreapta Dunărei ca și cei de pe Valea Timocului, păstrători ai tradiției noastre naționale cu tot vălmășagul de prigoniri ce s’au abătut asupra lor în curgerea atâtor veacuri de restriști.Acum e rolul guvernului ca să stabilească, acolo, pe teritoriil anexați, o administrație serioasă, cu oameni încercați, spre a evita regimul întrebuințat în Dobrogea până acum unde erau trimiși toți aceia cari nu erau buni de nimic în restul țarei. Administrația de pe teritoriul anexat va trebui — aceasta e credința celor mai mulți cu cari am stat de vorbă — să contribuie real la înflorirea acestei regiuni așa ca chiar populația neromânească să se simtă sub regimul românesc mai bine decât sub bulgari, asigurândumise astfel și mai mult prestigiul nostru de factor civilizator în răsăritul auropean. L. Iliescu Intoarce-ți dintrei întoarce-țî o, Dunăre—azi cursu ■napoi Și -’ntreaga Europă străbate , De-i spune ce mândre pleca,la război, Vitezele noastre armate... Spune la totî, ce chior, ce-avânt Țara cuprinse deodată, Când grabnic alarma purtată, de vânt, Fu'n miezul de noapte sunată. Spune ce tunuri, ce arme, ce cal Văzu l-ai în drumuți spre mare, Ce zăngăt de săbii, ce ropot ce-alai. Ce surle și mândre fanfare. Spune cum sute de trenuri in șir Cărat-au spre malu-ți ostașii... Du-te de spune din chip până 'n fir, Să crape de ciudă pîsmașii Să știe ce'nseanină, când piearcă'n război, O țară ’n războae trăită. Ce'nseamnă pe buze cuvântul „eroi" Când oastea la luptă,-i pornitif-i intoarce-țî o, Dunăre—azi cupsti ’napoi Și ’ntreaga Europă srăbate. De-i spune ce mândre pletară 'n război Vitezele noastre armate. Ion Schentaxa ----------------------------— Pentru familiile administratorilor obștiilor sătești ? Este o categorie destul! din însemnată de funcționarii, pe cari Patria i-a chemat pe câmpul de onoare, dar de ale căror familii nimeni nu se îngrijește în mod serios.Sunt familiile agtonomilor administratori ai obștiilor sătești." Nu mai vorbim de situația acestor agronomi, care și altfel este destul de tristă, el nefiind nici funcționari publici nici și funcționari particulari, consecințele ca decurge din această stare de lucruri sunt ușor de înțeles. Ne ocupăm numai de situația ce le-a creat împrejurările prin cari trecem, situație ca s’ar putea îmbunătăți. Intr’adevăr, în ziua miobilizăreî li s’a achitat acestor funcționari salariul ce aveau a primi până în acea zi și nimic unul mult. Din această zi obștiile îi socotesc suspendați și salariul încetează de a mai curgă. Cassa Centrală în mod tacit admite acest lucru, și iată familiile celor plecați să-și jertfească viața pentru țară, amenințate de mizerie. Credem că este o datorie pentru instituția de care ei depind să nu lase familiile acestor funcționari în voia soartei, forțate -poate să apeleze la mila publică și să plătească administratorilor acestor obștii salariul regulat, socotindure ca funcționând înainte cum de altfel am făcut instituțiunile publice și unele dintre cele particulare. Este o datorie cu atât mai urgentă cu cât mai toți acești administratori sunt tineri cari ar făcut serviciul militar cu termen redus, trecând în rezervă cu gradul de sergent, iar odată mobilizați s-au echipat pe socoteala lor. Nu ne îndoim că cei în drept socotind că cele arătate aci sunt adevărate, vor lua măsuri ca și incești funcționari să continue a-șî primi salariul. Nu se poate spune că ei nu servesc instiuția în timpul absenței lor, căci ce serviciu mai mare poate cineva aduce nu numai instituției din care face parte, dar țârei întregi, de cât allergând voios pe câmpul datoriei" ? Rep. FOIȚA ZIARULUI „UNIVERSUL 1 PARTJEI4 A. HOUA Jurământul lui Miriam, VI Mamă și fiică -exo-57 D-vatrasa, cea mai bună prietenă a ei, o blondă de aceași vârstă, îi spunese tot ce trebuie trastie o femee. Margaretă ascultase și ea acele lecții și profitase chiar. Astfel într”-o ai, pe toamnă,chiar la începutul visatelor lui Georges ÎUaiToche în casa lor, pe vremea când ara ea bolnavă și nervoasă, Margareta» îmbătată de me/eni» lui î^t ddadii dw inima,, cei do iubire. Citind însă mai adânc în sufletul sau, îi era eiu,dă ,de acest sentiment care i se părea o profanare cupă iKuiorocirea ?Ta.->a de proaspătă, și pe tăcute, plângea. - oc^a^ 0 vocd duioasă o deștipța din visarea ei. —Tot suferi ?..o întrebă ea. In același timp, persoana care 11 vorbea, o apucă de mână ai >0 strânse ușor. . ■ ridică behir ® ii înnăbuși un"țipat pe când oi Ji o sufiță.'fermocărtoare, plină de mărturisiri misterioase, îți acoperea babraziî. Georges era lângă ea. Zăpăcită, ea își retrase mâna. Mulțumesc, îngână ca încet; eu nu sufăr;- dW''vari, mă gândesc și ’mi amintesc.- Eui nț voi mai vedea pe acei .aari :m-au iubit. " -Glasul 'tahărului' ab dndúici și mai mult. —' Ești' nedreaptă, Margaretei zise el, afecțiunile legitime și mari, au dispărut .din viații: d-tale,' este adevărat,', dar, ele nu ți-au smuls toate’; nu ești d-tal -toată inima mamei-' d-tale ?Și alte legături,nuV vor;',veni ese în curând, ca 'sâ'de’Tbge’și mai mult încă de aceia care azi nu-ți sunt decât prieteni. Zicând aceste cuvinte, cuteză a-Și lipi buzele de fruntea fetei, care abia , mai, respira. Blanșa sosea ea^sanzise, cele pil uriă cuvinte ale lui Georges, tânără' fată submuns« pe buzele ei un zâmbet ciudat. De câteva zile, Margareta,, văzuse pe mama ei că se uita la logodnicul ei, cu drag, cu mult drag chiar și cu interes. Seara,pe când rămânea singur, după ce pleca toată lumea, ■și când d-na de Sauvetat îl lăsa să ii ia mâinile, pe care i le strângea, ochii lui Georges zicea cu drag cuvântul: — Mama ■mea !i Margareta credea că Blanșa e ■fericită la gândul că Georges o va face pe ea fericită, căci o auzea spunându-î : Da, '.știu că fiica mea va fi fericită cu d-ta. Din pricina asta, d-ra de Saux venit la ideea primelor explicațiiuf ce avea să schimbe cu mania sa, se roșise , dar sigură, de fericirea ei, tare și încrezătoare în această iubire pe care o binecuvân'tario ăcelă care intrusfera, nu see temea de nimic.Toate reflecțiunile aceste venise în mintea tinerei fete, tot, așa, de repezi ca și gândul, câteva clipe de ocojire, pe care tăcerea planșei lăsase să treacă după cele dintâi cuvinte. — Tatăl tău, mi-a făgăduit să te mărit, cât mai curând posibil, reluă ea în sfârșit, dar tot fără a privi pe Margareta; nu am crezut că se putea face mai înainte, mai ales după doliul cel de-al doilea care ne-a lovit. — Mamă, zise fata adânc mișcată, d-ta cunoști conveniențele. »ceea ce hotărăști d-ta este întotdeauna bine. — Nu e -așa? reluă văduva, cam repede. Eî bine tot din conveniență, trebuie să-ți spun că tatăl tău a dorit căsătoria ta, și cât de repede, dar nu cu o însemnătate particulară cu acela care ceruse cel dintâiü mâna ta, vreau să vorbesc de d. Larroche. „Astăzi, se prezintă o partidă neașteptată, contele de Birac solicită alianța noastră, și eu ce ele primesc. Margareta se ridică drept în sus la aceste din urmă cuvinte. Degetele ei se crispată de spatele jețului de care se rezema, îngălbenise. Deșteptată, în plină încredere a fericirei sale, această fire dreaptă și serioasă primea o lovitură cruidă. Ea aruncă asupra mamei sale o privire așa de dulce, atât de îndurerată, dar atât de plină de reproșuri, încât Blanșa tresări. In acelaș timp, fără a scoate un cuvânt, fără a lăsa să se auză vre un gemăt sau vreun suspin ochii tinerei fete se închiseră,-mâinile ,se lăsară, pe când corpul ei înțepenit,căzu pe covor, ca o floare care cade pe pământ. Blanșa nu chemă pe nimeni. Ea, își ridică singură fata, fără, cel mai mic semn de emoțiune; singurii sî descriee rochia, îi funcționă tâmplele și așteptă până reveni iar viață, cri un fel de ură concentrată și Siperiată. Leșinul ținu puțin, după un sfert, de oră aproape, Margareta își reveni. Blanșa, o privea țintă, mândră, aproape crudă. Copila înțelese că nu o va îndupleca ; dar cu mult curaj, primi cu toate acestea lupta. Ceva mai mult că reflecția și voința, o înpingea a cunoaște cu orice preț gândul mamei sale. — Ascultă, Margareta, zise d-na de Sauvetat înțepată, comediile acestea nu-mi plac, o știi foarte bine. A trecut timpul când fetele leșină, dacă li se înfățișează un bărbat? Oare acela de alegerea ta ? Douăzeci și șapte de ani, băiat frumos, deștept pe care ți-l propun nu este demi instruit,conte și milionar, ce-ți mai trebue ? Tânăra fată se ridică și un ochi avea o flacără reamintea Blanșei o altă privire. —EÜ trebue să îndeplinesc cu stricteță voința tatălui tău, răspunse ca apăsând. Ni © fűate cuvânt. — Ce vrei să zici ? ripostă văduva imperios. — Tata mi-a desemnat, și aproape mi-a impus un bărbate eu mă voi mărita cu acela, și nu cu un altul. Această alegere, chiar d-ta ai aprobat-o în fața mea... D-na de Sauvetat făcu o mișcare ; vrei să deschidă gura. — O ! nu nega, urmă Margareta, albă ca zăpada, dar hotărâtă , mi-amintesc,era chiar în ziua când am văzut pe tata pentru ultima oară !... Și pe când văduva tresărea sărmana Margareta v _ înenca plânsul, dar se stăpâni și relua Da, atunci consimțeai. De atunci nu ești d-ta care ai încurajat această afecțiune, nu eșt d-ta care ai îngăduit-o ? Ai pr mit pe d. Larroche în fiecare zi, pentru ce ? Nu aici să-l cunosc mai bine. Eu așa am tjrezut și... . ( SNB, sasa)