Universul, septembrie 1913 (Anul 31, nr. 240-269)
1913-09-15 / nr. 254
PARASTASE DIN T.MAGDRELE PENTRU SOLDAȚII MORȚI DE HOLERA [ 5? jra J2EST?!?rsmB*]BraM IN MIJLOC: d.. Kalinderu, președintele societăței «Crucea Roșie» și d. dr. profesor Obreja, șeful ambulanței, înconjurat de personalul medical $rarești, 13 Septembrie 1913, și au citit înaintașii Dovezile de vrednicia militară date de oștenii români și ,acuma cu prilejul acțiunii de peste Dunăre, au venit să adaoge, deși cu mai puține sacrificii de viețe ommenești, la gloria trecută a armelor române, o glorie care răsărise din nou în toată splendoarea ei la 1877—78. Acest lucru trebuie să ni-l amintim, dar nu trebuie să uităm nici licărirea unor scântei mai vechi de virtute românească. Ziua de 13 Septembrie, în deosebi, ave iă ne aducă aminte de un fapt de arme românesc, ce cu drept cuvânt a fost privit atuncea, și ,a fost dat mai pe urmă, drept pildă de reînvierea strămoșeștei bărbății. In lunga năpăstuire fanariotă această bărbăție părea adormită. Pentru o clipă o redeșteptase Tudor cu vestiții săi panduri. De atuncea însă cel dintâiu semnal de vitejie a fost dat de eroicii aceia pompieri din Dealul Spirii, cari, o mână de oameni, s’au pus împotriva acelei numeroase și bine înarmate trupe turcești, ce venea aci cu gânduri vrăjmașe nouă. Un monument, destul de modest, amintește în Dealul Spirii acest fapt de arme, — monument datorit, cum se știe astăzi, regretatului patriot Eugeniu Canada, — un înaintaș iarăș, de care trebuie să ne aducem aminte, pentru pildele de dragoste de neam, atât de învăluite în vini înaintașii discreție și modestie, pe cari le-a dat în viața sa. Trebuie să ne aducem aminte și de vitejii cari au primit botezul de sânge acum 65 de ani,— sânge generos, din care au isvorât dovezile de vrednicie de mai târziu. De la această dată, pornește, în adevăr, un început de organizare, stu de reorganizare ostășească în țară. Au fost împreunate cu multe greutăți acele începuturi, — dar materialul fiind excelent, fiind probat, cum se zice, n’a putut să încapă îndoială în mintea nici unuia dintre organizatori, că nu se va reuși a se ajunge până în cele din urmă la un instrument de apărare vrednic de țara aceasta și de fiii ei. Cei de astăzi, în deosebi Regele nostru,sunt aceia cari au pus mâna cea din urmă la aceasta operă măreață, ce se desfășură acuma înaintea ochilor lumii uimite... Cât de mare crescu apărarea României! Chiar cea de la 1877—78 este îndoit și întreit întrecută. Dar sâmburele? — Sâmburele să nu se uite. El a fost atunci și acolo, în Dealul Spirii; — sufletele ce s’au înălțat de acolo spre cer, sângele ce s’a scurs atunci în pământul țării, au fost semnalul și sămânța reînviere!... Să nu uităm pe 13 Septembrie— să nu uităm pe aceia cari 1-au înscris în istoria neamului. Cu pietate să ne stă LIPSA DE OFIȚER; și grade minitare lime în armată Mobilizarea din anul, curent, și ne-a pus în măsură, a cunoaște mai bine nevoile armatei. Intre altele cea mai de căpetenie este, cred, lipsa de ofițeri și lipsa de grade inferioare capabile. Zilele trecute am văzut publicat, că d. ministru de război a dat un ordin circular, în care acordă cea mai mare indulgență posibilă, pentru primirea sergenților și plutonierilor la examenul de ofițeri. Prin această măsură a d-lui ministru, lipsa ofițerilor se va acoperi în parte, nu în total, și această parte, cu un personal nepregătit, că necunoscându-se din timp această dispoziție a d-lui ministru, elementele cele mai bune, după terminarea serviciului activ, nu s’au mai reangajat, ducându-se a-și căuta viitorul în alte direcțiuni. Shupă părerea noastră acest «&Ü s’ar remedia, pe dată ce s’ar deschide mai larg drumul tinerilor voluntari către cariera de ofițer. Acum 15—16 ani în urmă, pe când funcționa școala de la Bistrița, nu aveam a ne plânge de această lipsă de ofițeri și grade inferioare capabile. Atunci aveam atâtea grade inferioare bune, încât pentru 20—25 de locuri se prezentau 200—250 de candidați, așa că comisia avea de unde alege Azi numărul locurilor vacante întrece cu mult numărul candidaților. Timpul și experiența a demonstrat îndeajuns că desființarea acelei școale a fost și este pentru armată una din cele mai mari neajunsuri. • Cei ce sunt cu inima și cu «ufletul adevărat patrioți’ vor vedea ca și mine că nu este mai mare prăpastie pentru o țară decât o rea organizare a armatei. Credem că a venit timpul, și nu va trece mult, până cel d. ministru va cere înființarea unor școli similare celei desființată de la Bistrița. Condițțurile de admitere îtn aceste școli să fie pe cât se poate de largi și, în sensul sus numitei circulari, iar efectivul acestor școli, să fie de cel puțin a 20 a parte din efectivul subofițerilor. Colonel în rezervă. G- Ionescu -------------- Un furt de 25.000 lei Mizil, 12 Septembrie Astăzi de dimineață chiristigiul Vasile Tudoran, duicându-se să deschidă prăvălia a constatat că ușa de la curtea depozitului și ușa prăvăliei sunt deschisă deschidă prăvălia, a constatat că casa de bani a fost furată. Când imediat alarma au sosit mai mulți vecini și d. polițai al orașului a început anchetarea cazului. D. Vasile Tudoran declară în casă avea 20.000 lei și poliți, chitanțe și alte valori de 5000 lei. Poliția și jandarmeria s’au pus în urmărirea hoților. Nu e de mirare ca astfel de furturi să se petreacă în mijlocul orașului, întrucât paza nu se face decât de 17 sergenți. Ar fi de dorit ca numărul sergenților de noapte să se dubleze. POLITICA EXTERNA mmm socialist cle la lena Congresul socialist de la Jena era așteptat cu o vie nerăbdare. Se știe că și în rândurile socialismului german există două mari curente:curentul revoluționar și curentul revizionist. Bătrânul Bebel avea darul să găsească trăsătura de unire dintre ele și să mențiem astfel unitatea partidului. Era deci firesc ca murind Bebel lumea, să se întrebe dacă cumva cele două curente nu se vor ciocni cu violență, și dacă lalena nu se va produce o seisiune în partid. Lucrările congresului au dovedit nu numai că dorința de a menține unitatea partidului covârșește orice spirit de disensiune dar și că pe zi ce trece curentul revizionist câștigă mai mult teren. La Jena erau în desbatere două chestii spinoase: chestia grevei generale și chestia atitudinea deputaților socialiști din Reichstag față de creditele militare. Ambele chestiuni dădeau fracțiuni revoluționare prilejul să intre în luptă cu cea revizionistă și să provoace o ruptură. Ei bine, discuțiunile au fost vii, pe alocurea vehemente, dar de câte ori a fost vorba să se ia o hotărâre, ambele părți au știut să evită votarea unor rezoluții și cari să consfințească vreo scisiune, și întotdeauna majoritatea și-a arătat preferințele ei pentru teza revizionistă. Așa de pildă în chestia grevei generale, Revoluționarii ar fi vrut să smulgă congresului un vot în favoarea ei. Revizioniștii s-au opus însă, au susținut că în condițiunile acuzate greva generală ar fi un desastru pentru proletariat, ar slei fondurile sindicatelor ar desorganiza Industriile de pe urma cărora trăesc muncitorii și congresul le-a dat dreptate. In chestia creditelor militare, de asemenea, revoluționarii ar fi vrut să se dea un vot de blam deputaților cari au înlesnit aprobarea măsurilor financiare cerute de noile armamente. Dar congresul nu a admis punctul lor de vedere. Această atitudine merita în deosebi să retie atenția noastră fiindcă ea dovedește cât de adâncă este deosebirea dintre socialismul german și cel francez. Pe când cel francez ia un caracter tot mai internaționallist, socialismul german evoluiază spre naționalism. Acum câțiva ani Bebel spuse în congresele internaționale ale socialismului că socialiștii germani nu înțeleg să renege ideie de patrie și că deși sunt potrivnici războaelor, dacă cumva împrejurările vor constrânge Germania să ia armele ei nu vor șovăi de la datoria lor către patrie. Moțiunea de la Jena reprezintă încă un pas pe această cale,ea ne arată că socialiștii germani nu înțeleg nici măcar să facă guvernului o opoziție ireductibilă pe chestia armamentelor exagerate,atât e de vie la ei grija ca nu cumva evenimentele să nu surprindă Germania nepregătită. In genere din atmosfera congresului de la Jena se desprinde nota moderată a socialismului german, care în loc să rămâie un partid de păreri extreme ia înfățișarea unui simplu partid democratic și tinde astfel să ia locul stângei radicale care de fapt nu există în Germania. Bineînțeles nu trebuie să se deducă de aci că în chip inevitabil socialismul german va ajunge la această formă. O asemenea afirmare ar fi cel puțin creatură. Se poate ca rezultatele congresului da la Jena să fi fost atât de favorabile revisioniștilor nu atât fiind că ideile revizioniste ,au cucerit partidul, cât pentru că temându-se de o spărtură, ambele fracțiuni au fost împinse să exagereze nota împăciuitoare. Se poate foarte bine întâmpla ca mâine când golul lăsat, de moartea lui Biller va fi umplut, când cele două curente nu vor maii fi frământate ca azi de grija viitorului și de frica necunoscutului, lupta să «înceapă cu înverșunare și ca atunci triumful să fie de partea celor ce propovăduesc păreri, estreme. Și aceasta cu atât mai mult cu cât pretutindeni se ,zice că masa proletariatului e departe de a împărtăși conservatismul crescând al sferelor conducătoare. Mulți pretind că cei ce conduc partidul nu sunt expresia credincioasă a mentalității, și a aspirațiunilor acelora in numele cărora vorbesc, și se vestește ca din această pricina in curând o criză gravă va isbucni în socialismul german. Așa fiind să înregistrăm deci tendințele de moderațiune ale socialismului din Germania cu interesul ce li se cuvine dar și cu rezerva pe care ne-o impune complexitatea însăși a acestui vast problem și să încheiem rândurile de față cu siguranța că în orice caz pe socialiștii germani îi mai așteaptă zile de zbucium, zile în cari se va fi dat să resimtă și mai puternic decât au resimțit-o la Jena, dispariția din mijlocul lor a acelui admirabil conciliator și tactician care a fost August Bebsi. I G. D. Eve nimenul la DIJV TRACIA MILIȚIA DIN GIUMULGINA PORNEȘTE SPRE FILIPOFOLI Constantinopol. 12. — Delegația din Tracia, care se afla aci, a primit azi dimineață știrea, din partea guvernului provizoriu din Giumulgina, că miliția locală a înaintat, respingând pe bulgari până la frontieră, și e gata să pornească spre Filipopoli. N. NEVOI © ESENȚE Agenții de cultură!Disprețul limbii O * ai regiei Cum trăesc ei—Congresul lor.-- Imimii il tafimisoarei ior va ailii ce nu mare bine și Statului și țărănime! Primesc la ziar cel dintâiu număr din ,, Glasul nostru”, foaie pentru apărarea intereselor agenților de cultură ai R. M. S. și vii aduc aminte că acești harnici muncitori urmau să țină primul lor congres în curând. împrejurările prin cari trece țara însă, i-a nevoit să amâne, pentru o dată nehotărâtă, acest congres. însuși faptul ținerea unui congres denotă că aceia cari vor să se adune spre a se sfătui asupra meseriei sau nevoile lor, au lămurită convingerea că numai prin solidaritatea lor pot ajunge la un vădit progres chiar dacă, în primul an, nu s’ar strânge decât pentru statornicirea legăturei dintre ei. Dar agenții de cultură ai Regiei au nevoi reale, urgente și mari. Cu 90 lei pe lună salariu, când ai și o familie grea, nici la țară nu poți trăi decât doar ca să nu mori de foame. Mulți dintre ei, cei mai mulți sunt oameni cu carte, absolvenți ai școlilor de agricultură. Ei sunt bântuiți de toate relele, acești muncitori cari trebuie să stea în contact permanent cu cultivatorii de tutun spre a le aduna recoltele cari aduc în urmă Statului atâtea venituri din țigări și tutun. Locuința lor la sate e în cocioabe dărăpănate prin care suflă vântul iarna ca și vara, iar pe vremuri umezi ploaia se prelinge pe ziduri aidoma, cordoanelor de sonerie de prin casele mari. Casele bune sunt luate de ceilalți funcționari, mai mari ca ei: magistratul, grefierul, picherul, etc. Cum sunt absolvenți ai școalelor de agricultură, ce admirabile pilde de gospodărie ar da eî sătenilor dacă li s’ar da o casă, și un teren de 5—10 pogoane în jurul ei! Aceste locuri s’ar putea cumpăra de Regie care le-ar face și case, așa cum face ea astăzi lucrătorilor ei. În 30 ani, și locul și casa ar fi plătite de acești mici funcționari cari ar vedea astfel că cei mari nu se dezinteresează de soarta celor mici. Copiii acestor funcționari cari, încărcați de munci, nu prea pot îngriji de instrucția și educația urmașilor lor, spre a-i face folositori țarei, — acești copii ar putea fi internați de Regie în școale de meserie, agricultură, industrie saui alte școale spre a înfăptui astfel opera de asistență socială care va exista pretutindeni într’un viitor nu tocmai îndepărtat. Direcțiunea generală a R. M. S. ar putea veni în sprijinul acestor harnici și devotați funcționari cari fac adevărate jertfe pentru îndeplinirea muncei lor cu un salariu care, în vremea aceasta de trai scump chiar la țară, făcând cele mai economice socoteli, nu se poate mulțumi nici strictul necesar al vieței. E știut lucrul că, la țară, numat prin gospodărie se poate trăi mai înlesnit. Pe 5—10 pogoane de pământ, omul își poate cultiva grâu pentru pâinea casei lui, porumb pentru mălaiul lui, legume tot pentru el și o văcuță i-ar da laptele pentru îndestularea tuturor din casă. Cu nimica toată s’ar putea, face mare lucru și conducătorii Regiei, cari au dat dovadă că se îngrijește de soartă celor mulți dela tutunuri, nu mă’ ’ndoese că-și vor revărsa solicitudinea lor și asupra acestei categorii de funcționari cari stau sub ordinele lor. De altfel, chestiunile acestea, îmi închipui, vor fi discutate și în apropiatul lor congres când, desigur, vor întocmi și un memoriu care va fi înaintat celor în drept. Voiu ține în curent pe cititori cu cele ce se vor mai mhtfimpla în lumea agenților de cultură ai R. M. S. L. Iliescu. IA FERATA T.-Severin-Baia de-Aramă Baia de Aramă, 13 Sept. In ziua de Sf. Maria a avut loc în sala Piciu din Baia de Aramă (Mehedinți) o întrunire publică la care a participat un mare număr de cetățeni, în vederea întreprinderea unei acțiuni energice pentru crearea linei linii ferate T.-Severin—Baia de Aramă. Au luat cuvântul Sf. Sa Preotul I. Predescu, Sf. Sa Preotul Alex. Popescu din com. Balta, d. Al. Spineanu, proprietar-avocat, cari au arătat importanta acetei linii din punct de vedere industrial și comercial precum și mijloacele pentru realizarea acestui scop. S’a decis redactarea unui memoriu care să se înainteze celor în drept, numindu-se și o comisiune compusă din d-nii: căpitan Herget, Sc. Corbeanu, Alex. I. Spineanu, avocat, G. Popescu, avocat, C. D. Spineanu, proprietar și Sf. Lazăr, I. Predescu, care să se prezinte autorităților. D. Sc. Corbeanu, proprietar, propune să se formeze diferite comitete de acțiune prin diferite comune din jud. Mehedinți ști cari să conlucreze împreună cu comitetul central din Baia de Aramă pentru aducerea cât mai repede la îndeplinire a craierei liniei ferate. D-sa mai propune de a se face un călduros apel la presă pentru a susține cauza dreaptă a locuitorilor din Baia. Memoriul redactat a și fost iscălit de sute de cetățeni și în curând el se va înmâna reprezentanților guvernului. I Accidentul de tren din gara Craiova Craiova, 13 Septembrie Un curios accident de tren s'a întâmplat astă noapte în gara locală.. O mașină izolată, fără a fi condusă de cineva, a eșit din depou și apucând pe linia a 7-a a lovit în coastă trenul de marfă, care sosea în acel moment dinspre Severin. Au fost complet sfărâmate 4 vagoane ale trenului de marfă, iar locomotiva cu pricina a deraiat. Trenul loovit la coaste și la mijloc a făcut să nu se înregistreze nici un accident de persoane. Totuși s’a produs panică și era cât pe-acins deja naștere unei neomociri și mai mari căci în acel moment urma să intre în gară trenul accelerat ce venea dela București și cari cu grutate a putut fi oprit la timp, așa că s’a evitat nenorocirea. S’a deschis o anchetă spre a se stabili cine a dat drumul locomotivei din depou și a provocat accidentul. Linia a fost imediat reparată și circulația restabilită. SfinsteaTîi strata Spătarului Necunoscuți făcători de rele s’au introdus prin spargere în casele d-lui Comitas, din str. Spătarului din Capitală, care lipsește din oraș, fiind dus la băi. Se vede că hoții aveau informații precise de sosirea proprietarului, căcie s’au instalat în podul, caselor, unde au întemeiat o adevărată gospodărie. Într’o sufragerie au găsit magiun și dulceață, alimente cu care s’au hrănit în timpul șederei lor acolo. După ce au furat tot ce au găsit mai de valoare au dispărut. Poliția este pe urmele lor și îi are ca și în mâini. 111 TIMPUL CAMPANIEI Preotul bulgar din Bercovitza rostind jurământ în fața soldaților bulgari cum că aceștia nu vor mai lupta contra armatelor române DISCUȚII DESPRE LIMBA . Toți aceia cari, luându-se după deprinderi sau după pilde rele, nesocotesc îngrijirea unei expriipări dacă nu literare, cel puțin corecte, în scrisul lor, se apără, atunci când li se bagă de vină, fie în chip mai serios fie mai glumeț, acest dispreț al limbii, trecând la atac, și imputând, la rându-le, învinuiturilor lor pedantismul. Dar aceasta nu poate fi o apărare, căci sfânt lucru este și are să fie de a pururea adevărul, cu nu trebuie neglijat instrumentul exprimării, limba, fiindcă cu acest chip ajungi să pierzi din mână mijlocul de a-ți scoate la iveală și a-ți afirma ideea.. năzuința.Cu o limbă frumoasă, expresivă, sau cel puțin îngrijită, ca formă, îți atingi scopul mai curând și mai deplin decât, ai putea sa faci cu o limbă încâlcită, stricata, ^ împestrițată; și de multe ori riști ca o idee sau o părere la care ții mai mult, să scape de sub atenția cititorului, lăsând loc la rescrisumea, sau chiar la ilaritatea lui, atunci când o exprimi intr’un chip insolit, sau baroc. Adeseori un singur cuvânt face impresia aceasta. Citești, de pildă, că ..nu trebuie de dezasperui“ de cutare sau cutare lucru. Foarte mulți cititori au sa fie distrași dela ceea ce cu mare năzuință ai vrea să le lămurești, Isiriti și de forma frazei, și de cuvântul acesta, a dezaspera. Căci nimenea care are simpli și dragostea limbii n’ar putea să admită aci decât forma a despera. Și cât este de simpu și de evident acest lucru! Din adevăr, un verb a dezaspera, ar presupune un altul , a aspert, care nu este și nu poate să fie. Nu este nici a dezespera, cum scriu alții, fiindcă nu există românește nici un verb a espera. Regia deprindere vine mai întâiu de la maimuțărirea cuvântul francez disciperer, dar acolo e natural să fie așa, fiindcă e verbul espirit de la care derivă cellalt. Apoi se mai adaogă influența cuvântului a exaspera, care însă e altceva, după întreg înțelesul lui, derivând din latinescul esisperare Eu însă, cu toate că ..Mi cu dezasperarea sau dezesperarea lor, tot n’am desperat să-l văd renunțând la acest barbarism mai rău decât, nefolositor. A lua fără nici o trebuință expresii de-a dreptul din franțuzește este de altfel o manie foarte stăruitoare și despre care am mai vorbit destule ori. Tot astfel a da forma franțuzească unor cuvinte cari după spiritul limbii românești ar trebui să sune altfel. Ce să mai zicem despre formele: portofel, fetei, și altele as fel, cari neputând fi folosite în felul pronunției franceze, sunt stâlcite într’un chip atât de ridicol, câtă vreme s’ar putea întrebuința, la rigoare, formele mai apropiate de pronunțarea românească: portofoliu, fotoliu. Cu portofel, fotei cădem nu departe de stâlcirile mari alagiești atât de ridiculizate: muști, alivoar și altele asemeni. Acestea sunt cuvinte. Dar și fraze întregi constituite intrun spirit străin limbii românești au ajuns acuma să fie popularizate -- ca să zicem așa fiindcă e vorba, de o distracție populară —i până și prin... cinematografe. Sunt atâtea cari anunță, ca un adaos de reclamă că: „toate eiplicațiile se dau în românește”. Dar ce fel de românească . Tânăra pereche a plecat de pe pânza cimemiatografică, și în locul spectacolului apare espirata: — „Ei se duc de a lua aer”... Sau, după o altă scenă ! — „El o iubește, dar nu îndrăsni riște totuși a i-o zice”... Cine o fi slujind oare cu explicați într’o astfel de limbă românească . Dar cât pentru acest blestemat, a zice, în loc de a spune, îl întâlnim, cu părere de rău, în scrisele unor români aminteri dintre cei mai neaoși. Nu mai insistăm, căci am vorbit și altă dată despre greutatea ce pricinui, este unora deosebirea aceasta $i desigur tot, din pricina influenței felului de exprimare francez, care nu are decât dire șt pentru a știe și pentru a spune, sau poate al celui german căruia i se întâmplă acelaș lucru cu sagen. Tot un dispreț al limbii îl arată și aceia cari nu găsesc de cuviință să-și dea osteneala a căuta să spună Întocmai ceea ce au de gând, ci une ori spun mai puțin, alte ori... Mai mult, — adică mai bine zis mai multe, ceea că se chiamă, cu un cuvânt grecesc, tautologie. Celebrul „prefer mai bine” bântuie de tît mai mare dragul, sau necazul după temperament. Dar să mai dăm și alte câteva pilide, la întâmplare: — „Țin să menționez că meritul prinderii lui Pantelimon se datorește jandarmilor”... scrie un reporter, și desigur e încântat de această frază. El avea alegerea între espresiile: „meritul prinderii este al”... sau: „prinderea se datorește”... una sau alta spuneai perfect și destul ceea ce era de spus, dar ca să fie mai tare în stil, reporterul a spus și una și alta, comițând o frază de umplutură. Dar: — „începe prin a spune mai întâiu”?... Cum ar fi fost adică dacă ar fi început i prin a spune mai la urmă?... „Continui mai departe”... Sau: — >.Nej dreptatea consistă Infantil ,că„ de ION GORUN de ION GORUN grecii și sârbii au luat mai mult decât li se cuvine, și aceasta fără nici un drept”... Poate bulgarul intervievvat să se fi exprimat întocmai în acest fel, — dar ne mirăm de reporter cum nu l-a întrebat: Puteau, cu toată dreptatea, să ia grecii și bulgarii mai mult decât li se cuvine?... Apoi, nedreptatea de sigur că nu poate consta decât în faptul de a comite ceva fără nici un drept. E prea aproape de mintea omului, ca să nu-1 ofensezi când i-o explici cu atăta insistență. Zice unul: — „Față cu bărbăția, devotamentul” și eretera, „de, sigur, că guvernul va recompensa pe acest bătrân veteran!’...Suntem de acord, dar ne întrebăm dacă era nevoie a se face această distincție între un bătrân, și bag seama între un... tânăr veteran? O solicitatoare iscălește, „mulțămind pentru o bunăvoință” ziarului care îî tipărește plângerea: — „O mamă de copii”... Și secretarul de redacție nu i-a atras atenția că dacă se poate zicet ,,o casă de copii”, o mamă însă, omenește, nu poate fi decât de copii, și de nimic altceva. Espresia știm că e adesea întrebuințată, — ceea ce nu o oprește totuși de a fi... ciudată. Nu puțini sunt, iarăși,aceia cari, tot din prea puțină îngrijire a scrisului lor, ceea ce în definitiv se reduce tot la un dispreț al limbii ca instrument de esprimare a gândirii, spun câtceva decât ceea ce voiaț. Un critic literar vorbește despre comediile lui Caragiale. Iar după ce, arată cum maestrul a zugrăvit „o întreagă categoria socială caracterizată prin brutalitate, inconșciență și ridicol, pe burghezul naiv și ignorskii’’, etc. adaogă ceva mai departe:— „Insă, din nenorocire, toate aceste tipuri din actuale încep a trece treptat-treptat în domeniul istoriei”... — Din nenorocire! — desigur că altceva a vrut să spună criticul, dar nu și-a dat osteneala să-și tălmăcească exact și corect gândirea. Roii vreai să combată unul ,„torturile”din timpul acțiunii militare a României, și atuncea scrie: — „De când se dau în vileag grozăviile cele mai imaginare îndurate de bieții apărători ai țării”... Va să zică imaginare! Apoi dacă sunt imaginare, însemnează că ele nu există, iar dacă nu există, atunccea, de ce atâta gălăgie?... Chestiune din afară : — „Un comisar va supraveghia administrarea averii patriarhatului sârbesc, până când se va limpezi dispariția mistică a patriarhului Bogdanovici...” Pe cine să întrebăm, care este deosebirea dintre mistic și misterios? Aviație: — „S’au făcut câteva aterisaje silite, când ia fost nevoie ca pentru a-și răpune motorul în funcțiune...” Iată un ciudat aviator,care având motorul în funcțiune, vrea el însuși să și-l răpuie... Astfel vocalele ă și e cum încurcă pe unii, — cum e și un altul care povestește despre oarecari „neajunsuri de ordină personală și intimă”. Dar acesta cel puțin nu ajunge să spună și cu înțeles altceva decât ceea ce avea de spus. Cel care i-a zis puiului de oaie ied, sau a admirat un canar într-o cușcă — în loc de colivie — a dat dovezi mai mult de distracție, — cam greu de scuzat și aceasta; — dar culmea unei asemeni distracții a atinsa tot acela care a scris în gazeta căreia zilnic îî servește, convorbiri cu tot felul de fruntași politici. — „Declarațiile pe cari la vom înregistra azi sunt absolut autentice!...’’ Ce să zici atunci despre declarațiile pe cari le-s înregistrat eri, sau pe cari le va înregistra mâine?... încă una singură citație, ca să nu obosim prea mult pe cititori: — „Să nu scontăm moștenirea „Omului bolnav al Europei” până ,când noi înșine nu ne vom însănătoși și nu vom fi stăpâni pe mișcările noastre — liberi în afară, dar mai cu seamă o țară cu cetățeni liberi și cut stomacul plini!” —• O țară cu stomacul pururea plin, deci suferind de indigestie, se vede că e o culme de ideal. Concluzia, fără nici o răutate, — dimpotrivă, — este aceasta că: — Să fim pedanți mai bine, în tot cazul să dăm mai multă atenție scrisului nostru, să nu dăm sbor prea ușor peniței, stâlcind uneori limba, iar alteori prin aceasta, ajungând să nu stâleim propria noastră cugetare, înțelesul chiar al celor d, voim să spunem. ------------------------------ Nenorocirea dela fabrica Bragadiru Lucrătorul Niculae Ștefan, în vîrstă de 28 ani, din str. Albinelor 33, pe când lucra era pe acoperișul fabricei Bragadiru, din calea Rahovei, a căzut, din nebăgare de seamă, de pe acoperiș, de la o înălțime de 5 metri Având o rană gravă lângă urechea stângă, nefericitul a fost transportat, cu o ambulanță a Salvărei, la spitalul Brâncovenesc.