Universul, octombrie 1913 (Anul 31, nr. 270-300)

1913-10-01 / nr. 270

5 gaal in România. *15 pm in Străinătate i C G B 6 PAGINI «area autorului sublocotenent Piegel SFARA MATURILE APARATULUI Peste câteva zile se întrunește congresul partidului liberal. "De mult un act politic nu a fost așteptat cu mai multă curiozitate de opinia publică. E, într’adevăr, vorea să se desfășoare un program de activitate ce poate foarte curând să fie chemat la îndeplinire, căci îndoială nu mai poate încăpea în ce privește alternarea partidelor la putere, și rândul partidului liberal nuu poate să mai întârzie mult. Pe de altă parte se vestește că și partidul conservator are să se întrunească într-un congres, unde se va expune și desvolta de asemenea cm program ce are să se pună față în față cu acela al partidului liberal. Viața politică va lua astfel o înfățișare vioaie și credem că ele astă dată va fi pusă pe temeliile cele mai sănătoase pe cari trebuie să se desfășoare. Sunt chestiuni de principii, in cea mai mare însemnătate, cari trebuiesc rezolvate, cari își așteaptă deslegarea. E chestiunea proprietății țărănești, este aceea a participării țărănime la viața publică, e chestiunea organizării noului teritoriu românesc, apoi aceea a împămânatén firilor, — pentru a nu cita decât pe cele mai principale, — în privința cărora și un partid și altul trebuie să se rostească, trebuie să vină cu soluțiunile lor. In chip general se cam. cunosc aceste soluțiuni, — totuși e mai bine să se aștepte ca să fie cunoscute până în amănuntele lor, căci numai atuncea discuția va putea fi de folos și nu va risca să fie zadarnică. Un lucru e sigur: Toate problemele cari se pun, vor trebui rezolvate în chip cât se poate mai larg, și credem că acel partid va avea mai cu seamă asentmentul opiniei publice, acailoi va merge mai departe cu democratismul reformelor. La noi, în această privință deosebite, care nu este între partide. Am avut, pilde destule cari ,sau arătat, că și partidul conservator, ca și cel liberal, este deschis tendințelor democratice, nu e ca în alte părți un partid care să se cheme reacționar, deci vom avea, desigur mai mult o emulațiune între partidele noastre, spre acelaș scop, al ridicării păturilor populare, — ridicare și politicä și culturală și economică. Diferințele vor fi de procedare mai mult,și poate de timp, unii căutând a ajunge mai repede, alții cerând un mers mai treptat spre scopul urmărit; — aci va fi însă destul de judecat și de desbătut, va fi destul material ca viața politică să redevină poate mai agitată ca ori și când. Dorim numai, ca de acuma, și nici odată de aci ’nainte, ca să nu mai degenereze, ci să se mențină mereu în sfera, curată și senină a preocupărilor exclusive de binele obștesc. București 30 Septembrie. VIATA POLITICA NOILE TURBURAR Evenimentele dir« picant CONSPIRAȚIA CONTRA GUVERNULUI TURC Constantinopol, 28. — Acum :ăteva zile s'a anunțat că prințul Sabbah Eddin, care a fost condamnat la moarte pentru că a participat la conjurația contra lui Mahmud Șeffcet pașa, marele vizir asasinat, a fost primit in audiență de către regele Constantin al Greciei și ministrul președinte Venizelos, ceia ce provoacă mare mâhnire in cercurile Forței. Se afirmă că Sabbah Eddin plănuește din nou ceva și că ar fi în strânse legătură cu Serif pașa din Paris care, conform preciselor informațiuni primite de Poartă, din Paris, Atena și Sofia, organizează la Paris o nouă conjurație și caută prin proclamațiune să provoace o răscoală a prizonierilor turci auiitori la Soția și Atena. Sără făcut încercări să se introducă pe furiș și în Constanta,ropot aceste proclamațiuni, dar planul a fost zădărnicit prin arestarea mai multor persoane suspecte. MIȘCARE IN DIPLOMAȚIA BULGARA Viena, 25. —. „Corespondența Politica”, află din Sofia că la ministerul de externe <e acolo sta făcut următoarea mișcare : Secretarul general Petre Dimaitrie ti a fost numit consul general la Alexandria. Succesorul său va fi primul secretar al sacațiunei din Constantinopol, Georg Pasaroff, cunoscut ca unut din cei mai buni avocați din Varna. Fostul președinte al secțiunei personalului, secretarul delegației dr. Nicolau Stancioff a fost însărcinat cu conducerea temporară a legațiunei din Berlin, pe timpul concediului ministrului titular, Ioan St. Ghosoff. Omul secretar al accateC _&i gatif, Minische Nastoroff, a fost pus în disponibilitate și în locul lui a fost numit actualul director al secțiunei personalului, Ivan Robert. IMINENTA DEMISIE A MINISTRULUI DE FINANȚE SÂRB Belgrad, 28. — Circulă svonul că, după ce Scupștina va rezolva chestia împrumutului, ministrul de finanțe Paciu va demisiona, iar în locul lui va fi numit actualul ministru de interne Protici, și în locul acestuia, deputatul bătrân radical Petrovich URMĂRIREA UNOR PERSOANE SUSPECTE IN SERBIA Belgrad. 25. — Din Uskub se anunță că în trenul ce pornește spre Belgrad ,autoritățile erau să aresteze doi indivizi suspecți îmbrăcați în uniforme sârbești, care insa au reușit să scape. Despre unul din ei s’a stabilit, că este un fost comitagiu bulgar. " MUNTENEGRENII NU AU TRECUT GRANIȚA ALBANIEI Cetinje. 25. — S’a constatat, în mod oficial "că muntenegrenii nu au trecut granița Albaniei autonomă, pozițiunile ocupate de trupele muntenegrene se găsesc dincoace de această graniță. (A. B.) ENVER BEY BOLNAV Constantinopol, 28. — "Ministrul austro-ungar care pleacă mâine în concediu,, a primit azi după amiazi in audiență pe Enver bey. .Eroul turce bolnav. Sultanul a însărcinat pe medicul său șef să-l îngrijească. (A. B.) NOUL MINISTRU TURC LA SOFIA Constantinopol. 25. — Guvernul bulgar primește numirea lui Fethy, boy ca ministrul turc la Sofia. (A.R.) POLITICA EXTERNA DIN BALCANI - - Situația din Balcani e din nou tulbure. Albanezii au năvălit în Serbia iar negociațiunile turco-grecești s-au suspendat și e de temut să nu se ajungă la un nou război. Grecia e gata pentru orice eventualitate. Serbia mobilizează, Turcia amenință și Bulgaria •păstrează o atitudine de suspectă expectativă. Trebuie să mărturisim că această stare de lucruri nu poate mulțumi pe cei ce după tratatul din București nădăjdfuiau să vază deschizându-se,în Orient o eră de pace, de liniște și de prosperitate. Bineînțeles în ce privește cauzele acestor tulburări părerile, sunt deosebite. Unii le atribue uneltirilor perfide ale incorigibilei austrii, aici le atribue Bulgariei, dorinței ei de revanșă, câțîva în fine le atribue neastâmpărului cercurilor militare din Turcia. E mai probabil că toți acești factori au contribuit la neliniștea ce domnește iarăși în peninsula balcanică dar după părerea noastră adevărații vinovați nu sunt ei, ci statele balcanice cari au eșii învingătoare la București adică România, Grecia și Serbia. Intr’adevăr ce au vrut să facă aceste state prin tratatul de la Bucureștii ? Să’și mărească teritoriul și să’șî împartă numai prada câștigată de la Turci ? Desigur că nu. Pe lângă aceasta scopul lor a fost să stabilească în Balcani un echilibru de forțe care să împedice orice reîntoarcere ofensivă a Bulgariei și să asigure astfel trăinicia păcea încheiată în capitala României ori pe ce se baza, echilibrul creat la București? Pe ridicarea în fața ,ambițiunilor bulgare sau a veleităților lor de revanșă a unei grupări superioare de forțe care , să le fie în respect. Ca această stare de echilibru să subsite însă, trebuia neapărat ca România, Grecia și Serbia să vegheze ca raportul de forțe mai sus menționat să rămâe neschimbat. Căci este evident că dacă în loc ca Bulgaria să stea singură față în față cu România,Serbia și Grecia ea se unește cu Turcii pe de o parte, cu albanezii pe de alta, atunci lucrurile iau cu totul o altă înfățișare. Bulgaria poate să se regândească la o revanșă. Datoria de căpetenie a învingătorilor de la București era deci să impedice cu orice preț apropierea Turciei de Bulgaria și a Bulgariei de Albania. Aceasta era condiția sine qua nouă menținere! echilibrului creat prin pacea de la București și numai astfel se putea înlătura, din Balcani teama unor noi tulburări și a unor viitoare conflagrațiuni. Și învingătorii de la București puteau ușor atrage de partea lor pe Turci și pe Albanezi. Să ziciem că în privința Albaniei s’ar putea face oarecari rezerve că s’ar putea susține că neavând încă un guvern bine stabilit era greu să te înțelegi cu ea. Deși" în schimb nu trebue să se uite că1 tocmai’ fiindcă Albania n’avea o formă de guvernământ bine definită, atacurile ei nu pot să prezinte nici un pericol real. Ce te împedica, însă să te înțelegi cu Turcia ? La drept vorbind ea are mai multe interese comune cu România, Grecia și Serbia decât cu Bulgaria. E a adevărat că deocamdată stă între Turcia și Grecia chestia iritantă a insulelor din Marea Egee, dar această chestiune nu este pentru Turcia o chestiune vitală. Ea a fost mereu coast, rezolvată fie turc derată ca putând fi rezolv , 1 © afe _ măsuri feaasa ctieaa to«, când nu tot astfel stau lucrurile în ce privește Bulgaria. Aspirațiunile ei constitue pentru Turcia o primejdie permanentă. Crezarea unei Mari Bulgarii înseamnă isgonirea fatală a Turcilor din Europa. Tot ce ar spuen acum Bulgarii ca să tăgăduiască acest adevăr nu sunt decât vorbe amăgitoare, iscusințe de oameni, cari caută să redobândească cu ajutorul Turcii ", o situație precumpănitoare în Orient pentru ca pe urmă să se slujească de această situație spre a nimici definitiv Imperiul otoman. Antagonismul dintre Turcii și Bulgarii e prin natura lui însăși un antagonism ireductibil: învingătorii de la București n’ar fi avut nevoe să recurgă la multe artificii oratorice pentru a convinge de aceasta pe oamenii politici din Constantinopol. Lăsându-i însă cu desăvârșire la o parte, ba -ceea ce e și mai grav -comițând chiar uneori imprudența de a-i jignii sau de a le arăta simțiminți dușmănoase, România, Grecia și Serbia au aruncat pe Turci în brațele Bulgarilor și prin urmare degeaba se mai miră că echilibrul creiat, la București e amenințat și că isbucnirea unei nou confMgrațiuni balcanice a redevenit posibilă. ■ Bismarck a fost mare nu, numai fiindcă a creat unitatea Germaniei distrugând supremația continentală a Franței dar mai ales fiindcă după isbândă a știut prin iigrarea Franței și prin creearea triplei alianțe să facă imposibilă orice tentativă de revanșă. Neținând seama de aceste elementare necesități învingătorii de la București asumă o mare răspundere. Ei expun la prăbușire propria lor operă. Ai zice că vor să dovedească lumea că nu sunt la înălțimea norocului pe care l-au avut. Dar să nădăjduim că până în cele din urmă se vor desmetici, dacă cumva nu va fi prea târziu, și că vor privi situația cu înălțimea de vederi și cu claritatea pe care o reclamă. I. G. D. INTERVIEW cu ministrul Bulgariei București Viena. 28.—„Die Zeit" a publicat o convorbire pe care ministrul bulgar la București, d. Badeff, a acordat-o corespondentului din Sofia, al acestui ziar vienez. D. Badeff a spus despre. situația din Bulgaria că a găsit în toate cercurile o asigurare deplină și nicăeri amărăciune, numai o dreaptă critică, a trecutului și că nu poate de loc fi chestiunea de vre o zguduire interna. hi ceea ce privește politica icternă, d. Radeff a declarat numai că se bucură de restabilirea raporturilor bune dintre Bulgaria și Turcia. Bulgaria consideră, ca definitivă noua graniță turco-bulgară, și nici Un bulgar nu se mai gândește azi la o revanșă în contra Turciei. D. Badeff a mai adăugat: am avut prilejul să vorbesc la Sofia cu o sumă de politicieni din toate partidele, am câștigat din aceste convorbiri convingerea că dorința guvernului actual, de a restabili, relațiuni cordiale cu România, are aprobarea generală, și că amiciția României a redevenit, un f actor statornic al politicei, bulgare. Iar in privința dispozițiunile cercurilor politice românești, d. Badeffare din București cele mai bune imppresiuni. (A. B.) la jinul XXXI. ■ jso. 270. - marții octoable 1913 SCRISORI DIN ZILE MARI Cartea soldatului bulgar — Uxanaare și sfârșit — Impresiunea ofițerilor noștri Dela Nicopole m-am înapoiat la Turnu-Măgurele, unde am vizitat vaporul-spital „Principele Carol“, despre care am dat o relațiune la timp, arătând folosul ce-i va aduce acest vapore spital, bine condus ceea ce s'a și adeverit. Personalul medical era compus din medici militari moldoveni, d. colonel Ciomac din părțile nordice ale Moldovei, d. căpitan Oardă din Galați, ceilalți ofițeri, din alte părți ale Mloldovei, își poate oricine închipui ce impresie le-a făcut harta bulgară în care toată Moldova, până la Galați, era dată Austriei! De la Turnu-Măgurele am plecat la Siliștea, unde după ce am prezentat salutul meu d-lui iocot-colonel Ștefănescu, comandantul cetății lui Mircea cel Bătrân și m’am bucurat de prietenia și intimitatea ofițerilor noștri de grăniceri, la 17 iulie am prins în sfârșit la Silistra după 7 zile vaporul corespondenților de războiu. Aici am elotit fericirea să întâlnesc tot persoana distinse, în primul rând pe fostul meu profesor d. Gh. Murgoci, cu care am prelungit călătoria prin România nouă și de care nu m-am despărțit până la înapoierea în București. Atașații militari streini și corespondenții de război, discutând harta împărțirea României și peninsulei Balcanice Călătoria ostașaților militari streini și a corespondenților de răsboiu dela București la Dobrici prin Oltenița, Turtucaia, Silistra, Cernavoda, Constanța, Balcie, s’a făcut precum se știe, în zilele de 16 (29) Iulie a. c., iar descrierea amănunțită a acestei memorabile campanii a purtătorilor condeiului, prin care marele public românesc- a luat cum se zicea în limbagiul militar, contact direct, sufletesc cu România nouă, s'a făcut la timp pentru onor cetitori, ai ,,Universulu“ de d. Ciocârdia. De aceea socotesc că nu tresă mai adaug altceva, decât lista persoanelor cari ,au făcut această călătorie și am văzut cartea soldatului bulgar, despre care am vorbit mai sus. Atașații militari au fost d-niî: Colonelul Hranilovicz, Austro- Ungaria; Colonel Iskretzky Rusia; Colonel Lyon, Anglia; Maior Bronsart von Schelbendorf, Germania; Maior Arturo din Sola, Spania; Căpitan Pichon, Franța; Căpitan Ferigo, Italia, fiind conduși de di-niî Maior Poppovici, sublocotenent, Arion și sergent Alexandru Florescu, (fost ministru la Atena, autorul presei Sanda). . B.iuroul presei statului major compus din d-nii:imaior Tiiantomir Lucian, dela statul major, locotenent Cantacuzino (ministru la Bruxelles), sublocot. Antonescu Eftimie (Consilier la Curtea de Apel), sublocotenent Orăscu Al. (doctor în drept), sublocot. Mârzea (publicist) și publocot. Trișcă (student în Germania). Iar corespondenții de războiu au fost aceștia: K. Marilaun Gartmayer, de la „Die Zeit“, Viena. Prof. Const. Nedelcu, „Reics-post“, Viena. Francis Lebrun, „La Politique'’. D-va E. Cslragi-ani, „Epoca”. IJhrynpkski, ,,Le Journal“ (Pa ris) și „L’Indépendance Rouma.ine‘‘. Ciurcu Al. Decanul nostru, fost corespondent de războiu la 1877. „Adevărul“. Prof. G. Mux*gocî, „Minerva“. Prof. Rădulescu. Pogoneanu, „Convorbiri Literare"1. Emil N. Lahovary, „Săptămâna politică și literară“. Ath. Gheorghiu, „Mișcarea“, Iași. __ Las,bar Anntdrxiu, „Opinia“, Iași. Al. T. Dumitrescu, „Revista pentru Istorie și Arheologie”. Ciocârdia „Universul“. Irimescu, „Viitorul“. Jean Al. Steriade, pictor.Voinescu, fotograf. Victor de Bont, fotograf. La ceata noastră s’a alipit și d. Delavrancea, fost ministru, pe care n oî cxx toții l’am privit cu multă bucurie mai ales atunci când bardul puțin încărunțit admira în liniște un frumos apus de soare în drumul ■spre Balcic. Cartea cu harta în chestiune am arătat-o întuin d-l or, Eftimie Antonescu, Al. Florescu și Cantacuzino cari se aflau îxtr’un grup. De aciea a trecut prin mâinile d-lu”. Delavxrancea și apoi prin d. miaior Popovici prinn mîinile tuturor atașaților militari, cari s’-au strâns în cerc și au discutat mult asupra ei !D. .căpitan Pichon, latașatul Franței,a venit chiar ,la mine să mă întrebe dacă lucrarea este oficială. I-am prezentat foaia cu titlul care se deslipise, spre a vedea numărul adresei de aprobare a ei de către statul major bulgar*, și atunci spre d. căpitan Phixon ne-a tradus din bulgărește în franțuzește cuvânt cu cuvânt textul ce-l interesa. Am aflat că d-sa, înainte de iși pleca din Paris în România, a căutat să învețe și limba bulgară. De la atașații militari, cartea trecu la corespondenții de războiu. D. prof. Ioan Rădulescu-Pogoneanu (Convorbiri Literare) dădui explicațiuni despre ea d-lux Marilaun, corespondentul ziarului vienez „Die Zeit“, iar d. D. Nedelcu, corespondentul ziarului „Reichspost’’ discută cu mine mult timp ciudata harță. De -atunci s’a stabilit între noi o strânsă prietenie. Trebue să adaug că d. Nedelcu ia făcut o dare de seamă despre această carte, ocolind însă cu isterine partea, privitoare la Austro-Ungaria, într’un articol bin- documentat, ce s’a publicat chiar ca articol de fond în ziarul partidului creștin din Viena. Declarația d-ln general Culcer Când am ajuns la Dobrici, ■d. Eftimie Antonescu a prezentat pe d-nii Nedelcu și Marila un d-lu. general Culcer, comandantul corpului V, înfățișarea d-sa le a captivat dela început pe corespondenții streini, cari s’au g’ăbit să-i aducă laudele cuvenite pentru frumoasa mișcare a trupelor de sub conducerea d-sale. Decanul nostr’u, d. Ciurcu, improviză în cinstea d-llu î general câteva versuri, iar corespondenții stx’eini, îi cerură un interview, pe care l’au comunicat ziarelor la, timp pe când se discutau tratativele de pace la București. D. general Culcer, între altele a explicat acțiunea României ca o necesitate pentru asigurarea graniței dobrogene menționând în timpul convorbirea și cartea soldatului bulgar, despre care corespondenții au declarat că au cunoștință de ea, văzând-o lui mine. Cu acesta lămuriri unediei, relațiunea mea despre cartea soldatului bulgar, rămânând ca_ în scrisorile viitoare -să lase politica balcanică la pardulnicu, pe seama d-lui Daneff, și - să continuu notele istorice și impresiunile mai senine de călătorie în România nouă, prin cetăți și locuri, pe cari odinioară, în decursul veacurilor, le-au privit dintre ai noștri regele Boerebista, poetul Ovidiu, Lor împărat, Dobrotici, unchiul lui Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul și Vlad Țeneș. Al. T. Dumitrescu e 44 DE ZILE IN BULGARIA lORIIîl alia de Mihail Sadoveanu. O lumină tristă, cernută prin nouri, umpluse lumea, în ziua aceia de 23 Iunie. Mii de căruțe și cai de rechiziție veneau pe toate drumurile târgului. Oamenii, și cei cu căruțele, și rezerviști, pareau liniștiți, senini acuma, și îmbrăcați toți în strae de sărbătoare. Pe ,câmpul cel mare al iarmaroacelor tăbărâse toată țărănimea din valea Moldovei, dintr’a Siretului, de pe Șomuz și de pe Bistrița, și tocmai de la Botna, de unde plăeșii au făcut două zile de cale. Erau acolo vitele, toată averea țăranului, și oștenii, — toată tinerețea și puterea lui. Cât cuprindeam cu ochii T numai catfe, oameni, cai, și iar căruțe, oameni și cai. Ș’un forfot, ș’o zarvă adâncă și gravă,cum niciodată, în douăzeci și mai bine de ani, nu văzusem chiar in cele mai pline iarmaroace ale lui Sânt- Ilie. Intre fugarii deshămați, drept e lüme, femeile înfipseseră curbele în pământ, ațâțaseră foc și aninaseră dauneie de mămăligă. Scoteau brânză din răchițe și pui fripți din ștergare curate, ■—• și pregăteau cu toții o masă de despărțire. — Femeile suspinau. Aud glasuri în drumul meu. „Ia, drăguțu’ mamei, și gustă din pui, — că de acumi să rabzi de foame, și de sete, și nimeni n’are să-ți stee înainte cu nimica.!“ _ • 1 „Of! Doamne! afta o mueie. Se duce ruinări și frumos ca o floare, — și s’a veșteji și s’a usca prin străine pământuri !“ „Tătucă și maică! zicea un flăcău, nu mă jeliți- Când m’ou întoarce, mi s’a părea lumea mai dragă!!” „Iar tu măi nevastă, rostea rar un gospodar ridicând în sus degetul, fii cu credință și cu dreptate cătră mine, precum sunt eu cătră țară... Văd că se rădică la dreapta mea, între căruțe, un om cărunt, cu pieptul împodobit de decorații. Are un păhar de vin în mână și-l închină către doi feciori cari stati pe oiștea căruței, cu capetele descoperite. „Mă-i copiii mel! zice omul mângâindu-și cu stânga mustățile. Să vă duceți și voi cum m’am dus și eu în războiul, cu Turcul. Să vă întoarceți cu vrednicie, cum m’am întors și eu. Măi copiii mei, — să nu mă faceți de rușine, — cu atâta vă spun, și gata.!...“ Flăcăii, bălani, și cu ochii blânzi iau pe rând paharul plin și sărută mâna părintelui lor. O femee în vârstă, învăluită la cap cu ștergar alb, povestește între neamuri cum i-a plecat feciorul la Roman, la. „antileri.“ „Acu, dragii mei, la noi la Mănăstioară, a venit o veste, dar nimeni nu știa ce î. Delegatul ese pe drum repede; îl vedeam, că șede peste drum de noi și nu știam ce i s’a întâmplat. Mă gândesc că poate să-i fi picat -o vită la imaș. Când să facă pe hulița lui Irimie, da piept în piept cu bietul, și-l apucă de umeri.—Mă Răduțule, zice, dute repede și ia cheia de la dascăl, suete în clopotnița bisericei și trage clopotul cel mare... — Da’ ce este, bădică Gavrile?... Ce să fie ? Este ceva, ți-put spune eu pe urmă. Acu tare te rog, fă tu ce-tî spun cu... —i Băetu’ se răpede, drăguță, la dascăl și pe urmă se suie în clopotniță și prinde a trageiclopotul într’o dungă,ca de primejdie... Trage el, trage.... Iaca se sue și bădica Gavril lale, cu alți doi gospodari.... Atuncea, trăgând el de funie, află de ce-e vorba, că se scoală țara, pentru războiu. Se oprește și zică cătră delegat:—Bădică Gavrile, să apuce oamenii ,aceștia de funie, că eu am o treabă... — Ș’așa cum era,coboară din clopotniță ș’o apucă pe drum la vale. Eu îl văd.— Ce este, măi băete? Unde-o porenești așa de repede ? Ce s’a întâmplat? El gâfâia și se uita la! așa țintă la mine. — Mămucă, zice, mămucă! sărută-mă grabnic, că eu trebui să mă duc. De aci la Roman îi cale lungă și cu n’am când sta !... — încep cu a-1 boci, îi apuc de mâni, îl sărut.Da’stai, dragu’ mamei, de-țî ia schimburi și mâncare. — Nu, măicuță! aista nu-î ceas de așteptare!... — Și s’a dus, drăguță, ] de-atuncea și nu l’am gjiai vă*zut!...“ . .. Vocea femeei gâlgâia în ît^, crimi. Cei din juru-i nu-î răspunseră nimic, nici cu vorbe de»! mirare, nici cu vorbe de mân*» gâere. ' Și freamătul mulțimii îmi simții privirea tulbure. -Ce este? ce se petrece în jurul meu? Acesta-i țăranul nostru cel i hulit, inconștient și sălbatec?!" Acesta-i omul cu mintea neguroasă care nu știe nimic dintr’ale lumii, dintr’ale politicei civilizate? Acesta-i robul cel dispreițuit al brazdei? Cum s’a deșteptat un suflet în fel ș’o conștiință? Din ce adânc cure scoate el vorbele acesttea pline de măreție, poezie și resena»nare? De unde suflarea aceasta misterioasă, în armonie -cu dulcea pâclă -a munților noștri ș’a, apelor noastre? — Oastea pă-mântului m moldovenesc nu mi-am închipuit-o niciodată așa de aleasă și de tare, în fața unui crâncen ceas ! Mă întorc pe gânduri spre p* boi. Acolo funcționează cu grabă o comisie de rechiziție. — Un prieten mă trage deoparte și-mi arată cu amărăciune și cu vorbe de ironie -cum unii fericit într’ale lumii și’ntr’ale vieței, oameni cu averi și cu multe vite, au izbândit să nu dea pentru nevoia țărei ș’a războiului decât niște mârțoage cu coastele ieșite a numărătoare, — așa de slabe, încât repede au trebuit trase la o parte ca să nu cadă din picioare și să piară în fața onoratei comisii. Simțesc că mi se răcorește fruntea înfierbântată, și zâmbesc, căci îmi răsună în urechi încă vorbele pe cari le-am auzit în rătăcirea mea printre căruțe, printre focurile de popas și printre caii cei mărunți cari erau sortiți să facă și ei războiul, singuri, numai cu stăpânii lor, ori cu feciorii stăpânilor lor, neamestecați nici cu hamuri scumpe, nici cu crupe lucitoare. Prin deschiderea oborului, intră bărbați și femei, cu caii.1 Sânt unele animale frumoase și mândre, altele triste,obosite de muncile pământului. Toate*sunt bune și toate rămân pentru treburile armatei, pentru miile de trăsuri, chesoane și turnuri."' Un moșneag mărunt, cu barba și mustățile țepoase, intră ținând de căpăstru un harmăsăraș voit. Prefectul își mângâe barba, privește cu dragoste calul, căci e cunoscător, și-l prețuește dintr’un«Vânt opt sute de lei. „Bun preț, moșule? zice el vesel. — Bun, cucoane, răspunde omul. L-am crescut eu și l-am hrănit cu mâna mea. Nu-l am de vânzare, dar îl dau cu toată inima, pentru că trebue! — Bun pentru artilerie !.“ 1 Omul și calul trec. — Vine o babă rio iapă roaibă. „Atâta am la gospodărie, grăește na sfioasă cătră boerî. Cu ea mă hrănesc eu și cresc nepoții cari au rămas de pe urma fecioru-mea...“ Prefectul iar își mângâie barba și o privește cu blândețe. „Apoi ce-î de făcut, mătușă?!! întrebă el cu îndoială. Manevrele ger ane UN mc BL ÍHFBUTER1F*