Universul, noiembrie 1913 (Anul 31, nr. 301-330)

1913-11-01 / nr. 301

€n­uziasmul §reciter.­!!Dar de succes diplomatic a­ României.-Con­­solilarea tratatului din­­ București.-Declaratiile d-lui Cake 5snescu interesant interview cu­­alib-Jey Tratatul de pace a fost în­cheiat aseară, la orele 6. Delegații turci au­ semnat ad referendum așteptând ul­tima ratificare din Constan­­tinopol ce a întârziat să so­sească din cauza sărbători­lor Baicamului, dar dele­gații turci au avut tot timpul instrucțiunea din Constanti­­nopol și au iscălit pacea ți­nând seama de aceste ins­trucțiuni. Tratatul de pace cuprinde 15 articole și mai multe pro­tocoale anexe."TT? ■ [UNK] !" - -*«. șT _ ... Știrea că s’a încheiat pa­cea a fost primită cu mare entuziasm de populație. Toată lumea știe aici că d. Take Ionescu a fost rugat de Talaat-bey când a trecut prin Constantinopol ca să in­­­tervie și Talaat-bey a remis chiar ministrului de interne român un memoriu asupra diferendelor turco-grecești. Talaat a telegrafiat apoi delegaților­ turci la Atena că l-a rugat pe d. Take Ionescu să intervie ca amic. La sosirea sa în Atena, d. Take Ionescu a fost rugat și de primul-ministru grec Ve­­nizelos să facă pe mediato­rul. Ministru român primind, a început imediat tratative­le. Toate articolele tratatu­lui au fost­ discutate de d. Take Ionescu. De altfel, ziarele oficioase din Atena afirmă de aseme­nea că guvernul grec a ce­rut bunele oficii ale d-lui Take Ionescu. Marele succes diplomatic ob­ținut de România a entuziasmat aci toate cercurile. Prin noua-i izbândă, Româ­nia a consolidat pacea din Bu­curești și aceasta a mulțumit toată lumea. Guvernul grec și delegații turci au­ mulțumit d-lui Take Ionescu pentru serviciul adus celor două țări. * L’am văzut pe d. Take­ Iones­­cu imediat după semnarea tra­tatului. Disa mi-a făcut decla­rațiile următoare: 1 ___­­Socotesc ca uri mare a­\santagiu încheiarea păcii. Ea pune capăt tuturor intrigilor și împiedică putința nouilor tul­­burări cari nu pot fi nici în in­teresul­ nostru, nici în interesul tuturor, acelora cari țin la pa­ce. — Credeți că prestigiul Ro­mâniei a mai crescut prin a­­ceastă pace? — Nu aveți de­cât să faceți o plimbare prin Athena spre a a­­vea răspunsul la întrebarea d­­voastră. — Pacea mulțumește oare pe greci și turci ? — Da. Pacea, așa cum s-a în­cheiat, mulțumește interesele Greciei și Turciei. Cred chiar că se poate ca ziua de azi să fie începutul altor curente politice da­cât acelea ce păreau să se desemneze în ultimul timp. —­ Ați avut o misiune oficială? •— Vă repet că nu am avut nici un fel de misiune oficială. Am­ fost rugat să intervin în mod a­­mical. Am făcut-o lund întreaga răs­pundere. Dacă­ e succes, el e al Romă­­niei; dacă din potrivă, ar fi fost o înfrângere, m'ar fi privit nu­mai pe mine. D-ni. Venizelos, Take Ionescu și Filchor cu­­ doamnele au fost la Eleusis, unde populația i-a acla­mat cu însuflețire. Elevii școalelor, cu drapele ro­mânești l-au aclamat pe d. Take Ionescu. Tot orașul e în sărbătoare. Textul tratatului , lestă în rezumat tratatul de pace: Se vor pune integral în vigoare toate convențiile ce au existat înaintea războiu­lui, amnistierea persoanelor compromise în evenimente­le în legătură cu războiul, cei domiciliați­­ pe teritoriul cedat devin supuși greci a­­fară dacă în termen de 3 luni optează pentru națio­nalitatea otomană, dar în a­­cest caz trebuie să plece din Grecia; locuitorii terito­riului cedat vor urma să-și păstreze proprietățile în a­­cel teritoriu. Se proclamă respectul proprietate­ în general. Ni­meni nu poate fi lipsit de a­­ceastă proprietate de­cât numai pentru cazuri de uti­litate publică și în schimbul unei despăgubiri. Bunurile particulare ale Sultanului și ale familiei re­gale sunt recunoscute și res­pectate; bunurile domenii­lor private după o listă anu­me întocmită vor fi supuse tribunalului de arbitragiu din Haga. Solda ofițerilor turci pri­zonieri va fi rambursată, va­poarele confiscate eliberate, dar ori­ce cerere de despă­­rțire pentru pierderile sufe­rite de proprietarii vapoa­relor vor fi deferite tot ar­­bitragiului. Chestia muftiilor și juris­­­­dicțiunea vacuîurilor vor fi respectate, dar dijmele sunt desființate. Reglementarea vacufuri­­lor e cuprinsă într-o anexă. CU GALIB-BEY Am obținut­ o întrevedere cu Galil Chemai, unul din delegații turci care au tratat pacea. L-am­ întrebat ce poate să-mi spue asupra păcii ce se va în­cheia. Mi-a răspuns astfel: „Pot să­ vă spun că, mulțumi­tă oficiilor amicale și­ cu totul desinteresate și imparțiale ale d-lui Take Ionescu, am ajuns să ne înțelegem cu Grecia. Am stabilit, urmează distinsul meu interlocutor, toate punctele tratatului de pace și Vam­ para­fat. Așteptăm acum ratificarea înaltei Porți, care poate să­ so­sească astăseara ori cel mai târ­ziu, mâine, căci la noi suntem în toiul Baicamului ce va putea să provoace o mică întârziere. Lucrul principal însă ce vi-l pot spune e că am căzut de acord și­ că datorăm, această înțelegere grabnică intervenției d-lui Take Ionescu, cel care, prin mijloci­rea sa amicală, a putut, să sta­tornicească o stare de lucruri ce mulțumește și pe Turcia, și pe Grecia. — Excelență, sunteți mulțu­miți de tratatul de pace ? — Când se vor cunoaște toate punctele tratatului se va vedea că n-am căutat să obținem, din partea Greciei, de­cât condițiuni acceptabile pentru musulmanii din teritoriile anexate Gre­iei. Fără să-și va teme vre­unul interesele sale, Grecia a­ sfârșit prin a înțelege că avem și noi motivele noastre, și astfel am a­­juns să stabilim o înțelegere e­­chitabilă între cele două state. —• Ați stabilit ceva în privința proprietăților­ Sultanului ? — Pot să vă spun că nu se va prezenta nici o listă a proprietă­ților Sultanului. —­ Ați stabilit vreo înțelegere în privința dijmelor moscheelor, fântânelor și așezămintelor de binefacere turcești ? _ Am vrut să obținem pentru moschee și așezămintele de bi­nefacere putința den, trăi și a-și îndeplini menirea lor. Am demonstrat guvernului e­­lenic că e chiar în interesul Gre­ciei să acorde acest avantagiu musulmanilor, cari vor ajunge cei mai buni cetățeni ai nouei lor patrii. Nu se putea lua toată exis­tența musulmanilor, cărora li se cere să devie buni cetățeni greci. Istoria a dovedit că musulmanii sunt cetățeni buni. D-voastră a­­veți în Dobrogea musulmani și sunt convins că sunt foarte buni cetățeni români. De asemenea spre a-i încura­ja, a le micșora durerea pentru pierderea vechei lor patrii, și a le infiltra dragostea pentru noua lor patrie, am stăruit ca Grecia să acorde dreptul de existență a­­șezămintelor de binefacere ale musulmanilor din teritoriul a­­nexat. Aranjamentul la care ne-am oprit este că Grecia se obligă să­ întreție așezămintele de binefa­cere musulmane care nu au mij­loace proprii și v­ânitu­ri perso­nale. In felul acesta Grecia mulțu­mește un mare număr­­ de mu­sulmani, pe care Turcia nu pu­tea să­-o lase în voia soartei. — Cari credeți că vor fi pe viitor relațiile între Turcia și Grecia ? — Doresc­­ ca aceste relații să fie din cele mai bune, carci a­­cesta este interesul amânăuror țărilor. Și acum, când am că­zut de acord, sper că e mai a­­propiată putința unei înțelegeri mai strânse. Rămâne un singur punct ne­gru : chestia insulelor. — Dar, continuă interlocutorul meu, sper că Europa va dezlega acea­stă chestia în favoarea Turciei, căci acesta e singurul mijloc de a se garanta în chip absolut pacea în Balcani. . Turcia, care­ posedă insulele din Asia, nu poate renunța la cele din Europa; și, dacă se do­rește sincer o pace trainică în Balcani, se va­ dezlega chestia insulelor în favoarea Turciei, care va introduce reforme și a­­colo. — Dar credeți cu putință pe viitor o alianță a Turciei cu Grecia, Serbia și România? —' Parei'ed mea e că o înțele­gere între România, Grecia­­ și Serbia nu poate să fie de­cât fo­lositoare pentru cauza păcii. Se vorbește de o renvanșă a Bulgariei. Ei bine, înțelegerea româno­­grec­o-sârb­ă va împedeca isbuc­­nirea unui nou război în Bal­cani. Ați văzut bine că vina celui de al douilea război din Balcani n’a­ fost a Turciei. Prezența Turciei în Europa e o chezășie a păcii. S’a vorbit în ultimul timp despre o alianță bulgaro-turcă și s'a spus chiar că e o alianță ofensivă. — Pot să vă afirm că lucrul nu e exact. Se poate ca Bulgaria să­ dorească a­semenea alianță, dar convingerea, mea, personală este cff. nu se va înfăptui. —• Cum explicați faptul că o parte a presei otomane atacă pe România și pe d. Take Ionescu? __ Sunt convins că aceste ata­curi sunt provocate de svonante false răspândite că România fa­ce presiune asupra Turciei ca să cedeze. Când se va vedea că Ro­mânia nu a făcut nici un fel d­e presiune și că, din potrivă, am avut norocul ca d. Take Ionescu să sosească tocmai la vreme, sunt convins că presa otomană își­ va schimba atitudinea. Am­ avut, totdeauna cele mai bune relațiuni cu România și punem mare preț pe aceste relațiuni. . Când se vor cunoaște amănun­tele încheerei păcii se va vedea că, fără a vătăma vreun mieros al Greciei, nici Turcia nu­­ se sdrobit­ă și trebue să mulțumim, d-lui Take Ionescu pentru in­tervenția sa pur amicală și ab­solut nepărtinitoare. Și dacă am ținut să punem toate amănuntele in tratatul de pace, dintre noi și Grecia, am făcut o tocmai pentru că am voit să lămurim toate­ chestiunile și să ușurăm înțelegerea pe viitor. * ■ ____________________ .AAAAAAAA _ , VAAAÂAAA/ * i Albaniei Ferdinand SI ROMANIA - Cu prilejul ultimei sale călătorii în Austro-Ungaria *" Despre adevăratele sentimen­te ale bulgarilor față de Româ­nia și români nimeni nu se mai îndoește astăzi la noi. To­tuși sunt unele fapte care, ve­nind să confirme convingeri sta­bilite, sunt totdeauna bine veni­te. Și mai ales sunt bine­venite și deosebit de interesante aceste sentimente când­ ele își găsesc expresiunea chiar în persoana Suveranului statului vecin. Un prieten de curând sosit din străinătate, prin Orșova, îmi comunică unele știri intere­sante asupra ultimei călătorii a regelui Ferdinand în Austro- Ungaria. Regele Ferdinand evită cu orice preț teritoriul României Se știe că acum de curând regele Ferdinand a plecat în A­­ustro-Ungaria, spre a face unele vizite cu caracter vădit politic. Guvernul austriac i-a­ trimis pe teritoriul bulgar, la Lom Pa­lanca, o delegațiune de funțio­­nari administrativi și poliție­nești, care urm­a să însoțească pe Suveranul bulgar până pe teritoriul a­ustro-ungar. In portul bulgar de plecare, Lom Palanca, regele Ferdinand și-a exprimat dorința de a nu fi silit să treacă prin România. La observația unui ofițer au­striac de marină că nu va de­barca de­cât la­ T. Severin spre a lua trenul de Orșova, Suvera­nul bulgar a răspuns că ține să fie scutit și de această trecere prin România. Față cu stăruința regelui, co­mandantul vasului austriac —­ căci un vapor austriac fusese anume trimis spre a-l conduce în Austro-Ungaria — a primit ordinul să meargă de la Lom­­­ Palanca direct la Orșova fără a se opri, la malul românesc sau la cel sârbesc. Din convorbirile pe care, pe tot acest lung parcurs danubi­an. Suveranul bulgar le-a avut cu ofițerii de pe bord și antura­jul său­ austriac, a reușit o a­­dâncă amărăciune împotriva mai ales a României și a româ­nilor cari au risipit visul de mă­rire și de glorie al Țarului Fer­dinand. In general, însă, regele s-a­­ ferit să d­iscute chestiuni politice și s’a mărginit, în pri­vința ultimelor războaie balca­nice, să laude entuziasmul și puterea de rezistență a soldați­lor săi în toate luptele ce au a­­vut. La trecerea prin fața Severi­­nului, regele Ferdinand I, văzând lucrările de construcție ale nou­lui teatru, s’a interesat de ele și le-a privit mult cu binoclul, cerceteze d­acă vasele n­’ar putea fi scoase și repuse în uz, — re­gele, cu prilejul călătoriei de care vorbim, s’a interesat de re­zultatul anchetei comisiunei. La răspunsul că vasele acelea sunt definitiv perdute, de­oare­ce presiunea apei curgătoare l- a rupt în două, regele s’a întri­stat și a exprimat dorința de a se vedea mai curând la Orșova, ca și când vederea malului ro­mânesc i-ar fi făcut râu. "Miniștri bulgari mai categorici Dacă amărăciunea regelui se putea deduce din unele vorbe și din atitudinea sa, sentimentele miniștrilor cari îl însoțeau și-au­ găsit expresiunea în vorbe. Ei spuneau, fără jenă, că a­­devăratul dușman­ al Bulgariei de azi înainte este regatul ro­mân, că räa a făcut românii de s’au amestecat și că au să regrete mai târziu pacea de la București — cu care se mânt­dresc astăzi — fiindcă bulgarii nu uită și nu pot să uite ceea ce li s’a întâmplat din cauza românilor. Ne-am mărginit să povestim aceste lucruri interesante, afla­te de prietenul nostru la întoar­cerea în țară, lăsând cititorilor sarcina să tragă învățămintele cuvenite din această scurtă ex­punere a faptelor. noi Regele Ferdinand și flotila năreană bulgară du­ Se știe­­ că bulgarii cu prile­jul mobilizării armatei române, au scufundat în portul Rusciuk flotila lor militară de Dunăre, compusă din patru unități. Ei au preferat să înnece această flotilă de­­cât să o vadă luată ca pradă de război de către arma­ta română. Cum guvernul bulgar, după încheerea păcii, numise, o comi­­siune­­ compusă în majoritate de teh­nician­ austriac­, care să Principele Wilhelm de Wied, candidat, la tronul Albaniei, cu soția sa Principesa Sofia, la București f. FERMO. ----------------*|♦*----------------­ De la consiliu! Epidemia de holeră fiind la sârșitul ei, direcția sanitară a prezentat, eri, consiliului sanitar superior o dare de seamă amă­nunțită asupra mersului acestei epidemii. D. prof. dr. Mezincescu a făcut o expunere a condițiunilor în care­ se va face campania de iarnă pentru preîntâmpinarea unei reisbucniri a epidemiei în localitățile ce au fost contami­nate. Tot subdirectorul serviciului sanitar a arătat măsurile luate pentru adunarea și coordonarea materialului științific privitor la epidemia­ d­e holeră din anul a­­cesta în vederea întocmirea și publicarea unei lucrări com­plete asupra acestei epidemii. Consiliul sanitar a aprobat toate măsurile luate. In urmă au fost numiți dele­gații consiliului sanitar supe­rior în comisiunile examina­toare pentru concursurile de de­finitivat ale medicilor sanitari și ale medicilor de spitale mixte, aceste concursuri urmând a în­cepe la 1 Noembrie. Complec­­tarea acestor comisiuni se va face astăzi prin numirea delega­ților comisiunei administrative de pe lângă direcția sanitară. O ftmcjioikm­a cade pe deschizătura ascensorului de la o înălțime de Si­­metri și moare pe foc . O groaznică nenorocire s­a petrecut ori dimineață la poșta centrală. O funcționară, d-na So­fia Drop, și-a găsit moartea in­­tr-un accident de ascensor. Iată în amănunte, cum s'a întâmplat nenorocirea. Pe la orele 11 d-na Sofia Droc, funcționară la casieria telegra­fului, s-a suit în ascensor îm­preună cu d. Vasile Economu, e­­lectrician al direcțiunei. D-na Droc avea să rămână la primul etaj iar d. Economu avea­­ să meargă mai departe. Conducă­torul ascensorului a apăsat bu­tonul și mașina s-a pus în miș­care. Când au ajuns în dreptul eta­jului , ascensorul nu s‘a oprit ci și-a continuat drumul. D-na Droc, văzând că nu, se oprește, n‘a mai stat pe gânduri și a să­rit jos, fără ca­p. Economi­­a o poată reține. A căzut, în picioare, pe mar­ginea deschizăturei asceso­rului. Nenorocirea s‘a întâmplat într-o clipă: ghetele s-au alunecat pe parchet, în cădere, tocmai spre partea deschizăturei, și corpul s-a prăvălit în gol. A urmat un țipăt spăimântă­­to­r, o lovitură a capului de mar­ginea deschizăturei, care a în­tors-o cu capul în jos, și neferi­cita a căzut așa de la o distanță de 20 metri, tocmai în camera motorului. Moartea i-a fost instantanee. Un zgomot sec de oase frânte, și câțiva stropi de sânge, neferi­cita își rupsese baza craniului. Vestea s-a răspândit ca fugarul și tot personalul poștei a aler­gat la locul nenorocirei. Prive­liștea era fioroasă. Corpul nefe­ricitei intrase cu capul în jos, până la brâu, între scândurile care desparte motorul de deschi­zătură. Pălăria și umbrela erau căzute alături. D. dr. Pleșoianu, a încercat s-o readucă în simțiri pe cale de respirație artificială. A fost de prisos. Ancheta Au sosit toți funcționarii su­periori ai direcțiunei, prefectul poliției Capitalei, d. D. Moruzzi și inspectorul polițienesc, d. An­drei Ionescu, care a început an­cheta spre a se­ stabili responsa­bilitățile acestei nenorociri. Din cercetările făcute reiese că a fost un simplu accident, ca­re nu se datorește defectuozității ascensorului. Pus din nou în mișcare, ascensorul funcționa perfect. Nu s-a putut stabili precis dacă conducătorul motorului a primit sau nu ordinul de a­ opri la etajul I. Acesta susține că nu i s-a ordonat să oprească. D. E­­conomu nu-și amintește dacă în adevăr victima a dat acest or­din sau a uitat.* Trebue să menționăm ca as­censorul de la poștă e de un sis­tem primitiv, fără­ ușe. Dacă ar fi fost închis și cu ușe,­­ d-na Droc nu ar fi putut sări. Din anchetă mai reiese că se practică, de către funcționarii poștei, un obiceiu rău. Când con­ducătorul ascensorului nu se a­­flă acolo, ei se urcă pe platfor­mă, apasă de buton, și mașina pornește. Ei s-ar jos la etajul unde trebue să se oprească, — expunându-se astfel la acciden­te ca cel întâmplat — și plat­forma își continuă drumul până sus, de unde se reîntoarce jos singură.­­ Corpul nefericitei vicitime a fost transportat, din ordinul parchetului, la domiciliu. în­mormântarea se va face pe sea­ma direcțiunei poștelor. unu­i pretins conflict în­tre Sf. Sinod și d. minis­tru al cultelor Mai multe ziare au vorbit în vremea din­ urmă despre un pretins conflict car­e s’ar fi ivit între d. C. Dissescu, ministrul cultelor, și membrii Sf. Sinod,— coflict datorit numirei ierarhu­lui însărcinat cu organizarea bisericei noastre în Dobrogea­ Nouă. D. C. Dissescu, pe care l-am văzut azi la minister ne-a făcut, în aceată privință, următoarea declarațiue, autorâându-ne a o publica: ,,Mai multe ziare, de vre-o 3 sau 4 zile, alimentează un con­flict care s’ar fi ivit între Sf. Sinodi și ministrul cultelor, cu privire la numirea arhiereului care vremelnicește este trimis spre a organiza biserica în Ca­­drilater.­Totul e închipuit, cu spirit de intrigă. N’a fost și nu e nici o neînțelegere, — necum un con­flict.­­ In­ urma Cuvântării și expu­nerii modului de a vedea al d-lui ministru de culte în Sf. Si­nod, și pe baza propunerii for­mulată de I. P. S. S. Mitropolit al Moldovei, de comun acord s’a încuviințat trimiterea unui arhiereu numit în persoana P. S. Vartolomeu, de ministrul cul­telor. Nn­ci odată ministrul n’a pro­pus trimiterea unui arhiereu,—, aceasta fiind și în potriva legii și a canoanelo­r, arhimandriții neputând hirotoni preoți“. N. .... ....-------................- ---­Un bust al lui Al. I. Cuza la Răcăciuni din ziua de 3 Noembrie la orele 1 d. a. în grădina din pia­ța Tg. Răcăciuni se va inaugu­ra bustul marelui domnitor „A­­lexandru I. Cuza“. Comitetul sub președinția d-lui P. G. Cantilli, prefectul județului Bacău, roagă pe toți bunii români a­ lua parte în­ număr cât de mare la această solemnitate. Toate trenurile, atât la veni­re cât și la întoarcere sunt con­venabile și aproape­­ de locali­tate FALSIFICAREA vinurilor .. . ~ .......­­ D. Șt. Al. Brătescu, podgorean din Târgoviște, ne trimite un apel către podgoreni, prin care propune apropiatului congres al viticultorilor ca să discute ches­tiunea falsif­cărei vinurilor în vederea următoarelor dezidera­te propuse de d-sa: I) Să se fixeze un maximum la producțiune pe hectolitrul de vie, indiferent de intemperiile atmosferei (cazul normal). II) Fiecare proprietar să fie obligat a-și declara la percepția respectivă producțiunea pr­opri­­etăței sale imediat după recoltă. III) Să se țină la percepție, registre în regulă de partid a fiecărui p­roprietar tinde să se înregistreze declarațiunea p­ro­­ducțiunei sale, controlată ne­greșit, cum și vânzările ce face. IV) Angrosistului sau depozi­tarului să i se ceară la introdu­cerea mărfei certificatul de pro­veniență al vinului, certificat vizat de percepția respectivă a văzătorului, iar la percepția respectivă a acestora să se în­registreze orice intrare sau eșire din depozitul lor. V) Detailiștii să fie cât de des controlați­­ de autoritățile în drept. VI) Statul să înceteze a mai face comerț de vinuri, m­ărgi­­nindu-se la pepinierile sale nu­mai cu vânzări de vite pentru restabilirea viilor. In ceea ce privește viile de șes, nu ar trebui părăsită ideia urmărită de a se legifera înce­tarea unor asemenea plantați­­uni, întru­cât pe terenurile șese se pot face orice fel de cultură. Cu măsurile arătate mai sus, sunt convins că s’ar putea avea și o statistică a vinurilor cari ar atrage cu sine cunoașterea pro­­ducțiunei și consumațiunea a fiecărui an. MONUMENTUL generalului Suvarov R.­Sărat, 29 Octombrie Inaugurarea monumentului ridicat în memoria generalului Suvarov, în comuna Plăinești, a fost amânată pentru ziua de 1 Noembrie. DEPUTAȚIUNI MILITARE RUSEȘTI PLEACA LA PLAINEȘTI Petersburg, 29. — Au sosit la Odessa deputațiunile regimente­lor cari au luat parte la bătălia de la Râmnicul­ Sărat și cari se duc pe câmpul de bătaie unde va avea loc inaugurarea monu­mentului lui Suvorov. (A. R.). ------------♦ [UNK] [UNK]------------/ victimelor catastrofei șa­lupei „Teleormanul“ Călărași, 30 Oc­tomb­rie». După cum se știe, la 1 No­embrie c., se împlinește un an, de­­ când 50 soldați din regim­ de grăniceri și-au­ găsit moartea în valurile Borcea odată cu șa­lupa militară „Teleormanul“ în fața portului nostru. Ministerul de război a ridicat un frumos monument în par­cul­­ comunal, chiar în fața locu­lui unde si’a întâmplat catas­trofa. Monumentul constă într’­o­ fru­moasă cruce­­­ de 3 metri de pia­tră așezată pe un soclu de 2 m. P­e părțile laterale ale soclului sunt așezate 3 tăblițe de mar­moră pe care­­ s’a gravat nume­le tutur­or soldaților,­­locul și­­ data naștere­. Monumentul d­e și terminat nu a fost luat încă în primire. Miseriei, dinh Construită și înzestrată cu toate od­oarele de către loan­­. Este aml, sfințită de către P. S.­ S. Teofil Ploeșteanu, care a rostit o călduroasă cuvântare, aducând laude d-lui Olteanu precum și colaboratorilor, d-ni­ arhitect­­. Vutcan și pictor C. Gheorghiu, cari au ridicat un monument de artă. La dreapta bisericii se vede școala, modest templu, închinat luminii.

Next