Universul, ianuarie 1914 (Anul 32, nr. 1-29)

1914-01-24 / nr. 22

) V 5 bani Tu România. -10 bani In străinătate 1 C G B ft­i S. R. «!FELU­ItL GRECIEI PRINCIPELE GEORGE După­ cum am anunțat, erî a sosit în Capitală A. S. R. Prin­cipele Moștenitor Gheorghe al­­ Greciei, trimis special de­­ M. S. Regele Constantin al Greciei, ca să prezinte Suveranului nostru ,și A. S. R. Principelui Ferdinand noua medalie militară grecească înființată cu prilejul ultimului război balcanic. Primirea principelui moșteni­tor al Greciei a fost foarte cor­dială.. Principele Gheorghe, p­ jare aii, însoțit de aghiotantul Săli,­ maiorul Dolinsky, a fost­­­ acla­mat călduros de mulțime și i s’a­u­ aruncat flori. Oaspeții au­ călătorit în,țara noastră, cu un tren speciali care­ a sosit, în gara d.­e Nord1,, la,‘orbie 11 și 35 m. ’ , 4« »' •/'. * La orele 11 au­ în­ceput, să­ so­­­sească, la gară, spre a înt­âmpi­­na pe oaspeți, d-niî prim-minis­­tr’u I. Brătianu, miniștri Al­.,Con­­stantinescu, N. Morțun, Em. P­o­­rumbbaru, I. G. Duca, Al. Rado­­vnci, dr. Angh­el­escu și Victor­ An­­tonescu, ministrul Greciei Papa­­diaman dopul­os cu tot persona­lul legați­unii, ministrul Geruma­­niei , Waldhausen' cu, secretarii legațiunii, Bărbu­ Știrbey admi­nistratorul Domeniilor Coroanei, I. G. Saita, președintele comisiu­­nei interimare a Capitalei, Trăz­­nea-Greceanu șeful protocolului din ministerul de externe, Dragu subdirectorul căilor ferate, d-niî generali Boteanu, Coandă, Ma­­vrocordat, Ionescu, Văleamu, As­lan, Gh­enea, Gheorghiu, Cotescu, coloneii Grațos­chi, Cotescu, Anghelescu, Marin și Sturdza, și iruvnero și memebri ai coloniei grecești din Capitală, în ținută de gală, d-niî Corbescu, prefec­tul poliției Capitalei, și I. Rafail, șeful Siguranței. Pe peron se aflau o companie de onoare cu muzică și drapel din batalionul 6 vânători, co­mandată de d. căpitan Iordă­­cht­eseu și compania de jandarmi pe eștri sub comanda d-lui căpi­­tan Cezar Ionescu. La orele 11 și 30 m. a sosit și A. S. R. Principele Ferdinand, care a inspectat compania de o­noare înșirată pe peron. * Trenul special a intrat în gară fix la orele 11 și 35 m. A. S. R. Principele­­ Ferdinand urmat de cei prezenți s’au dus la scara va­gonului princiar spre a întâmpi­na pe oaspeți. Principele Gheorghe, în uni­formă de ofițer al armatei gre­cești, a salutat militărește îna­inte d­e a descinde. Apoi s’a co­­borît din vagon și s’a îmbrățișat cu A. S. R. Principele Ferdinand, întrevederea a fost foarte cordia­lă. In urmă s’au făcut prezentă­rile. Principele Ferdinand a pre­­zintat principelui Gheorghe pe toți d-nii miniștri și pe generalii prezenți. La rândul său, Princi­pele Gheorghe a prezintat pe a­­ghiotantul său. In acelaș tren cu oaspeții au sosit și d. colonel Petala, atașat pe lângă A. S. R. Principele Gheorghe pe tot timpul șederei sale aci și care întâmpinase pe principe de la frontieră,, d-ni. De­­metrescu-­­gravu, prefectul jude­țului Prahova, și Panaitescu, di­rectorul siguranței generale a statului din ministerul de inter­ne.Trenul era condus de d. Al. Ottescu, directorul general al căilor ferate. * După ce s’au făcut prezentări­le, Principii Ferdinand și C­he­­orgh­e au­­ trecut în revistă tru­pa, care a dat onorurile. Peronul se umpluse de un pu­blic care­­­' iarna că­lduros ne oaspeți. Or prezenți au trecut apoi în sat­­uiui de recepție, un­de s’au nt­­eținut timp de un sfert de 6 ° E ■ [UNK] [UNK]" Apoi Principii Ferdinand­ și Gheorghe­ s’au suit într’o trăsură de gală trasă de 6 cai și au por­nit la palat, urmați de o alta tră­­sură, în care se aflau generalul Mavrocordat și aghiotantul prin­cipelui Gheorghe. Când s­-au­ suit în trăsură, mulțimea compactă care se afla ț­e piața din fața­ gării a isbuc­­nit în urate. Pe tot parcursul drumului, principii au fost călduros acla­mați de mulțimea, ce staționa pe ambele trotuare, până la pa­latul regal. Principele Gheorghe­­ părea foarte impresionat de a­­­ceasta primire. Steaguri româ­nești și grecești fâlfâiau vesele în bătaia soarelui călduț pe la balcoane și ușile magazinelor. Pe piața din fața palatului sta­ționa o mulțime enormă. Când au apărut cele două trăsuri, mulțimea a salutat cu entu­ziasm, agitând pălăriile. In curtea palatului se afla o companie de infanterie cu dra­pel și muzică. S’au dat din nou onorurile și muzica a intonat imnul regal român. Desimți de la palatul regal La orele 12 jum., a avut loc, la palatul regal, un dejun intim. Au­ luat parte: M. S. Regele, M. S. Regina, A. S. R. Principele Gheorghe, A. S. R. Principele Ferdinand și A. S. R. Principe­sele Maria și Elisabeta. Serifie fisigănști din Cadrilater s’au des­chis iară autorizația cuvenită. Se cunoaște discuțiunea, ur­mată până in vremea din urmă, intre notabilitățile bulgărești din regiunea anexată de România și intre autoritatea noastră școla­ră, ■— discuțiune privitoare la, autorizarea, școlilor bulgărești de a continua să funcționeze in baza vechiului program. Bulgarii au dat o dezlegare cu totul curioasă acestei probleme. Autorizațiunea cerută de ei spre­ a se face posibilă funcțio­narea mai departe a școlilor bulgărești nefiindu-le acordată încă, ei au deschis aceste școli, cari azi sunt in stare de func­ționare, împotriva legii. Ministerul nostru de culte și instrucțiune ■ publică, prin orga­nele sale, fiind înștiințat de a­­cest fapt, Va luat imediat în dis­­cuțiune, urm­ând ca în curând să decidă. * Bulgarii au cerut ministerului nostru autorizațiune de funcțio­nare numai pentru, 3 școli parti­culare, cari se vor înființa de acum înainte, în Dornici. Aceste școli sunt: una primară, una de băieți cu 8 clase și alta de fete, tot cu 8 clase. Cât privește celelalte școli, după cum am spus, ele au fost deschise fără să li se fi acordat în prealabil cuvenita autori­zație. M. N. -------------* * *------------­ Icul ef © oos»ațl S'a acordat ordinul „Steaua României“. In gradul de ofițer D-lor: Ionescu Const, direc­tor general al Casei de depuneri; Kiriacescu Oscar C., director ge­neral al regiei monopolurilor Statului; Morandini I., directo­rul vămilor. In gradul de cavaler D-lui Pherekyde Mihail Sc., prefectul județului Buzău, Ordinul „Coroana României“: In gradul de ofițer D-lor Pitomeri­ le P., resedin­­tele consipului bufetului Teleor­man, Rastake Marcel, șef de ca­binet al ministrului de finanțe ; Vizanti Páriati, șef de cabinet al ministrului de finanțe. ­►i< * <îf­ 6 PAGINI Vizita canonică a P.S.S. Episcopali Rimnicului Noului Severin la Crașova P. S. S. Episcopul Sofronie al­ Râmnicului vizitând Craiova, a­ncuumuluu vidaiauu A " * • — " a ținut următoarea cuvântare la biserica „Sfânta Treime” la sluj­ba ce a avut loc: ubiților mei fii și frați intru Domnul, Din marea îndurare a­ Celui care locuește în Ceruri, mam învrednicit cu mare mulțumire suflrească sä vin astăzi în ora­șul Craiova, fosta capitală a ce­lui de odinioară banatul Olte­niei, atâta de însemnat în mult încercatul nostru trecut istoric, ca să îndeplinesc o datorie mult, scum­pă sufletului meu, a­ vedea pro fiii mei duhovnicești. Îm­prejurări grele, împrejurări de forță majoră, nu așa ca cum ar fi ori­cum, împrejurări cărora să se plece — a­ trebuit­ tot sufletul românesc, m-a­mpedi­­cat până acum a mă pogon ..n mijlocul iubiților mei craioveni. Dobânda acestor împrejurări precum și caldul avânt, patrio­tic și ostășesc al flăcăilor noș­tri, sunt înfiripări prin cari s’au înnăvădit aducând la matca patriei românești reîntregirea patrimoniului strămoșesc. Evenimentul acesta ne-a um­plut inimile de veselie, și, bucu­ria fiind mare pentru toată su­flarea românească, cum n’ar fi ea mângâitoare pentru toți, iar mai cu seamă pentru, noi ce știa slujitorii Sfântului altar, cari am dat slavă lui Dumnezeu At­otputernicului pentru această a Lui binefacere. Desăvârșeas­că Cerul ca acest fapt să fie pre­doslovia altor izbânzi cu mult mai mari încă, și la care avem mai mult drept către care me­reu trebuie să năzuim­ ca către steajărul unde se află centrul de greutate spre împlinirea în­tregului nostru ideal național. "Ceea ce n-am putut face atunci, zic, când o doream din­ tot su­fletul, deși cu Darul lui Dum­­nezeu sunt ce sunt mai bine de un an, o fac acum, și de astă­­dată cu toată mulțumirea. Ve­nirea-mi în aceste oraș e cu a­­tâta mai înveselitoare pentru mine, cu cât știu că­ mă găsesc în­tr-­ un loc unde căldura cre­­dinții, a obiceiurilor și a datine­­lor strămoșilor noștri s’au păs­trat în toată curățenia lor. Venirea mea p’aceste locuri “mi răscolește ‘n minte atâtea fapte mari și sfinte din slăvitul trecut al acestor plaiuri, trecut care, e al întregei Românii. A­­ici, pe vremea celor dintâi zile ale veacului al cincisprezecelea trăia o familie de viteji, o fa­milie de oameni bogați, bogați trupește, bogați și sufletește, bogați în moșii, bogați în sim­țiri, și foarte bogați ,în credin­ță: asta este familia aceea nu­mită a Craioveștilor. Din ea s’au ales cei întâi Bani ai Cra­­iovei. Atâta de puternică și­ stră­lucită era familia aceasta în­cât razele ei cele binefăcătoare s’au întins și în stânga Oltului dând Românilor munteni pe cel mai însemnat iți mai evlavios Domn pe Neagoe Basarabu­l. Mai târziu găsim aci, în Cra­iova, pe viteazul și înțeleptul neam al Buzeștilor, aceia cari, cu înrâurirea și trecerea ce ei aveau în lumea românească, a­­șezară. Domn al țării pe Mihai Viteazul, fostul de odinioară Ban al Craiovii. Tot din aceste laturi, uite de calea din Brân­­coveni — răsări mai apoi Ma­­teiu Basarab domnul cel pios și iubitor al cărturăriei românești subt a cărui oblăduire s’au ti­părit atâtea și atâtea cărți ro­mânești. Aceste două familii întraripa­te de Dumnezeescul dor, le făcu­ră nemuritoare focul credinți­­lor în Dumnezeu prin înălțare de multe monumente religioase. Giuvaerul cel de mult preț, gin­gașul monument­­ Curtea de Ar­geș spre care nu poate privi ro­mânul de­cât cu o duioasă dra­goste înflăcărată de neamul lui precum și biserica Stăneștii din județul Vâlcea povestesc pe ne­gândite urechii, momind ochiul și șoptind neîncetat sufletului și inimii cercetătorilor despre­­ ev­­levieștea și dreapta cinstire de Dumnezeu care încălzea sufletul oțelind inima acestor falnici și dragi străbuni ai noștri. Mână în mână cu Mateiu Ba­sarab, istorisirea ne călăuzește aducându-ne aminte de spăi­­mântătorul și atâta, de groaznic sfârșit, dar plin de bărbăție și vitejie eroică și creștinească a lui Constantin Brâncoveanu, a­­semenea oltean și el care a pă­timit pentru credința creștină, și neamul românesc. Datoria noastră a tuturor, și mai cu seamă a noastră slujito­rilor Sfântului altar și a Bise­ricii, e, să fie păstrătoarea nea­dormită a tuturor acestor fapte, povestitoare a isprăvilor străbu­nilor noștri pentru însuflețirea și îmbărbătarea tuturor la mun­că dreaptă și cinstită în folosul patriei și al neamului. Venirea venea pe aceste locuri a­­­re de scop — între altele, a po­meni tuturor de aceste is­prăvi având în gând că vom­ trezi în inima și sufletul nostru dragostea de Biserică și de­­ tot ce e frumos și înnălțător pentru patria noastră. Trecutul nostru e cea mai bună școală de creș­tere și de educațiune a unui popor, pe el trebue să-l chemăm, la luminile lui datori suntem a ne încălzi inimile, când ar fi vorba să ne facem pe deplin datoria de români. Apoi venirea mea pe aceste locuri mai are și alt rost, pe acela d’a întări pe cei slabi în credință, a mângâia pe cei ne­norociți, a îmbărbăta pre cei buni, căci cu cât voi cunoaște mai bine nevoile de tot felul ale duhovniceștilor mei fii cu atâ­ta mai bine voiu putea a-mi da seama pentru lipsurile de care vom fi bântuiți precum și de gă­sirea cât se poate mai în grabă, a mijloacelor ce trebue să în­trebuințăm, ca, în unire cu cei­lalți factori ai statului să pu­tem urni bine cu pace și liniște mai departe neamul nostru drag pe calea progresului și a cultu­rei vremilor, de azi. Iar Sfânta noastră Biserică care-șî dă foar­te bine seamă de datoria și ro­lul ei moral și crescător în bine, dorește ca o mamă duioasă sa-și dea tributul ei de muncă. întru aceasta. Și ce voiu mai zice încă? In privința aceasta. Cra­iova ca cetatea mumă a uite­­riței, trebue ca să stea în frun­tea mișcărilor, ori ce s’ar zice. N’am nici o îndoială și mă mângâie a crede că îndemnurile și așteptările mele, vor găsi cu­viinciosul răsunet în inimele și sufletele de elită are craioveni­­lor, spre marea noastră bucurie, pe care-l cunosc de sunt, acum trecuți, aproape, patrusprezece ani și­ î asigur aici în casa ce­lui prea Înalt, a Dumnezeulu cel a toate văzător, ci­: nu-i voi uita în rugăciunile mele cele că­tre Domnul, că, deși despărțit de ei trupește, sufletește mă voi afla totdeauna în mijlocul lor și împreună cu dânșii pen­n lucrul bun și de folos norodului.In mijlocul acestor domni a­­flându-mă, rog­­nezeu să reverse din îmbel­­uga­rea Darurilor și a bunătăți­lor sale celor bogate și sa plinească asupra orășenilor și cetetenilor Dol­jeni, tot danii cel desăvârșit care de sus fiind coborât pre toți de mireasma duhovni­cească, prin îndurarea Tatălu cu lucrarea Fiului și 5U­­nă insuflarea Duhului sfant, tot deauna acum și pururea Și a vecii vecilor. ȘIZAIS&BSft societației culturale 5, Mi­ron Costin“ Conferința d-lui dr. Zosin. Roman, 2­ Ianuarie Duminică, 19 cor., în aula li­ceului local a fost o șezătoare a soc. cu­turale „Miron­­ Costin­”, so­cietate îndeajuns de cunoscută grație activitatei culturale , desfășoară. După­ conferința Duminica trecută a <lui Theo­dor Speranția, am avut acum una din cele mai interesante confe­rințe din acest an. E vorba de conferința d-lui dr. Zosin din Iași, care a vorbit despre ■„Evo­luție și progres". D. dr. Zosin începe interesan­ta, d-sale conferință prim­­ câteva cuvinte de laudă la adresă mem­brilor soc. „Miron­ CostinV­­iperi­­tru munca lor pe tărâm­­ul­­ cul­tural, după care intră in­ chesti­unea care face obiectul confe­rinței sale. D-sa arată , că ideia de evoluție în sensul de înălțare e o ideie de abia 3—4. veacuri, iar până la acea epocă, e ideia de cădere care predomină. Ideia de evoluție e în legătură, cu a­­ceea de progres născut odată cu faptul înmulțirei genului uman și a îmbunătățirei stăre’­ lui. Insă conceptul de progres e ve­nit abia de 2 veacuri și s’a de­gajat dintr’un întreg tezaur de știință și avere ce omenirea a acumulat-o în decursul vremei. Totul se preface ca să devie și devine ca să se prefacă, e o lege generală în univers, zise d. dr. Zosin. Oratorul după ce ne dă o su­mă de explicații, relative la a­ceste două concepte de evoluții și progres, explicații, bazate pe o sumă de cercetări care denotă o intelectualitate puțin comună, trece la înțelesul ce poate să se aibă aceste noțiuni pentru me­diul în care ne găsim noi,­­pen­tru țara noastră. Atunci, zice d-sa, se pune chestiunea Toiului nostru ca neam în această parte de pământ, și odată acest rol descoperit vom ști făgașul pe care trebea să mergem, începe a se vorbi, zice d. dr. Zosin, din ce în ce mai puțin de interese hotarnice și se­ luptă mai mult pentru preponderența ce fiecare din cele 3 ginți vrea s’o aibă în lume. Războaiel­e ce s’au dus de un timp încoace, afară de războiul balcanic, au fost mai mult războaie de preponderență­, războaie de rasă, decât războaie hotarnice. Ceea ea se observă a­­cum o lupta între cele 3 ginți alee continentulu nostru, a gintei latine, saxone și slave pentru preponderența ce fiecare și-o dis­pută. Trebue deci să vedem:ce drum nu este indicat în evoluția și progresul omenirei. Vedem că sângele și natura noastră ne îm­ping spre ginta latină. Conști­ința noastră nu poate fi câști­gată decât­ de spiritul latin care predomină înaintea tuturor ce­lorlalte. Termină apoi vorbind de cul­tură arătând că ea trebue îm­prăștiată­ în cele mai adânci straturi, pentru a fi, dacă nu mai presus, cel puțin la nivel cu statele ce ne înconjoară. Auditorul în număr foarte ma­re a stat mai bine de 2 ore sub farmecul conferinței d-lui dr. Zosin Ultimele cuvinte rostite de conferențiar au fost acoperite cu ropote de aplauze. Șezătoarea­­ s’a terminat la li­rele 7 seara cu o foarte reușită audiție muzicală a orchestrei reg. Roman 14. —­ Sâmbătă 18 crt. soc. Miron Costin a dat o serată dansantă în saloanele cercului militar lo­cal. S’a petrecut admirabil până la orele 5 dimineața. Beneficul atât cel moral cât și cel material a întrecut toate așteptările. GaM, ifn\ XXXII - fî-rul 22.­­ Vineri 24 ianuarie 1514 Talpa Țârei 1 Aplicarea regulamentelor organice de profesorul A. BASILESCU dela Universitatea din Bumbești In virtutea Regulamentelor or­ganice care rezervaseră Rusiei Și Turciei dreptul de a numi, pe primii Domni, Alexandru Gh­i­ca fu numit Domn în Muntenia, un­­e ("p., i. i.e Ia. L — 1 ■), și Mihai Sturdza, în Moldova, care domni de la 1834—1849. Cel din­tâi a fost revocat de Rusia în­­­ A2, iar cel de al doilea a abdi­cat singur în 1849, în urma re­voluției din 1848. Sub domnia lor, Regulamen­tele organice produc primele lor efecte : ele au fost dezastroase: însuși Domnul­ Mihai Sturdza PiKiș un memoriu adresat amba­sadorului­ rus Nesselrode o des­crie în culori vii­­ și dureroase: „Da, zice el, starea țăranului moldovean și muntean este tică­loasă; privit ca o ființă care nu trebuie să existe de­cât pentru capriciile altuia; aproape redus la starea abjectă ele brută,­ pă­răsit în prada lăcomiei tuturor slujbașilor, începând de la cler, de la, cel mai înalt dregător până la cel mai­­ m­ic dabi'a;, împilat de­o­­potrivă­ de proprietar și de arendașii! și după toate acestea se m­ai învinovățește acest­ biet țăran că este nepăsător și leneș. Mă pun numai cu groază in lo­cul lui. Sunt ca un om care este sigur să nu aibă nici­odată ni­mic în propriu, un om desamă­­git printr’o tristă experiență și știind că­ în zadar ar urma să verse fără cruțare sudoarea frunții lui spre a putea strânge ceva bani, pe care jaful ar veni fără greș să o răpească, zic că acest om nu poate resimți de­cât scârbă către ori­ce ban, ce ar pune deoparte, și că el poate privi ca folos numai acel ce-i sustrage lăcomiei pentru a mer­ge să-i dea la­ cârciuma proprie­tarilor“. (v. Rosetti T. IT pag. 33). In zadar Mihai Sturdza se si­lește a astoi aceste abuzuri. Astfel prin Ofisul sau din 21 Martie 1837, el vrește să pună capăt abuzului ce­ se făcea cu măsurătoarea pământului, — a­­buz care s’a perpetuat până în ziua de azi și a fost înfierat prin proclamația Regelui din 12 Mar­tie 1907. „Din mulțimea jalobelor, zice el, în preambulul acestui Ofis, intrate către domnia noastră, lu­ând în băgare de seamă că locui­torii de pământ ar suferi nu pu­ține asupriri, pe lângă altele, și în măsurătoarea locului de hra­nă ce după așezământ li se cu­vine lor, în preajma lucrului, ce ei lucrează proprietățea, prin în­chipuire de prăjini d­e fa­lce cu totul nepotrivite cu palma, cea dreaptă și legiuită, ci făcute nu­mai după mai multă sau mai­ puțină cruțare a cugetului a u­­nor din proprietari sau­ posesori, în cât ori­cum obștea lucrători­lor de pământ sufere strâmbă­­tate, din care ,apoi pricină isvo­­r­ăsc prigoniri, neîmpăcări, pier­dere de scumpă vreme în primă­vară și peste an, ba încă și su­nteți­, cruzimi și măsuri neier­tate, — iar în urmă și pagube și lipse până la pânea de toate zi­lele”. (v.­ Rosetti , II pg. 82). In consecință Mihai Sturdza distribui la toate comunele din țară o măsură unitară : Palma gospod, — care se serve de con­trol pentru facerea prăjinelor boierești, — ceea ce nu curmă de­sigur abuzul, căci el s’a conti­nuat până în ziua de azi, — a«­tat este de adevărat proverbul,— că năravul din fire nu­ are lo­cuire Prin Anaforaua lui din 23 De­­cembrie 1849 el voi asemeni să în­trune abuzul ce se făcea, cu globi­rea vitelor găsite pe moșii după strângerea recoltelor.—pă­­șunarea miriștelor era într’ade­­var un drept antic al țăranilor. . ”Să se poruncească zice el, ispravnicilor ca la întâmplare de scaparea vitelor unui sat pe altă moșie, după ridicarea strân­surilor de pe câmp, fără a face vre-o stricăciune, să nu li se ia nimic, după­ urmarea păzită din vechime“. (v. Rosetti , II pg.­­sg). Un alt abuz, care iarăși s’a continuat până în ziua de azi, era de a se lua dobânzi peste do­bânzi la zilele nelucrate și trans­formate în bani,—c­u care chip— țăranii deveneau cu adevărat robii proprietarilor, — abuz pe care Mihai Sturza iarăși în za­dar vor să­-l înfrâne, — prin Sfa­tul administrativ, în 1844, ordo­nând ca rămășițele de zile de lucru să nu se poată converti în datorii de bani, ci să se plă­tească tot în lucru. Sub Gheorghe Bibescu, urma­șul lui Alexandru Ghica, se făcu oarecare încercări de îndulcire a Regulamentului organic. In condițiunile de arendare a moșiilor bisericești sta­bilite de Departamentul Trebilor biseri­cești găsim confirmarea vechiu­lui drept, de care țăranii au fost despuiați prin Regulamen­tele organice : „Art. 2.­­— Unde va fi moșie cu îndestulă întindere și vor voi locuitorii mai multe locuri de arătură și de fân­ețe peste po­goanele hotărâte și legiuite lor, arendașul prisosindu-i pă­mânt pentru a sa trebuință, va fi dator a le da cât vor voi, pen­tru cari locuri nu vor putea pu­ne de­cât una dintre aceste două condițiuni, adică dijma îndoită dintre aceste pogoa­ie sau dreap­tă dijmă și o zi cu mâinile de fie­care pogon de prisos, după alegerea locuitorilor. Nu va pu­tea arendașul a da la nici un om străin măcar o palmă de loc din pământul ce va prispei pes­te legiuitele pogoane până mai întâi nu va îndestula pe locui­torii șezători pe acea moșie, du­pă cererile ce din vreme aceștia o vor face”. Asemenea, arendașul nu poate îndepărta pe locuitori din cura­turile și livezile lor, — iar după ridicarea recoltelor, liberi sunt țăranii să pască vitele lor pe toate miriștile, — fără nici o r­ată. (V. Rosetti T. II pag. 174). Iată, cum, încetul c­u încetul, la umbra acestor Regulamente, să întinde ca o pecingine sama­volnicia boierească.—pe care a­­cum­ se altoise și se desvoltase samavolnicia și mai dură aren­­dășească: nu există nici o pa­riere in Stat, destul de tare, care să opună o rezistență eficace a tot­puterniciei boierești. Statul erau­ boerii, — ei erau legea, ei erau autoritatea ! Dar într’o dimineață luci și pe cerul posomorât a­l tristei Românii, un soare nou, un soare de speranță, un soare de drepta­te și de­ libertate! Acesta fu soarele frumoasei Revoluțiuni din 1848! Dar repede răsărit, repede a­­pus! el lasă în urma lui numai o licărire fugitivă, — și neagra noapte a desnădejdiei se abătu din­ nou peste holdele sărmanei Românii! EtefYiewak­­a Jwsisi. Redactorul nostru politic d. I. Fermo, care se află la Paris, a avut cinstea de a fi primit în audiență de Excelența Sa d. Poincaré, președintele Republi­­cii franceze, precum și âg. d. Doum­ergue, ministrul de exter­ne, care i-a acordat un foarte­ important interview pentru „U­­ni­versul”. In numărul nostru de mâine vom publica atât audiența re­dactorului nostru la "­ Poincaré " cât și interview­ul cu d. Doumer­­gue. Acest nou și strălucit succes al valorosului nostru redactor atât de bine cunoscut cititorilor noștri prin neîntrecutele sale re­portaje politice și care,­­ după cum se știe, are multe isbânzî de felul ’acesta la activul sau, f ’rnstește-mi numai Universul, dar și Întreaga presă româ­nească. !>. 1. FERMO BUCER Familia regali g Mei regele Constantin, având în stânga pe fiul său cel mai mare­­ i<>orge, moștenitorul tronului și oaspete al M. S. Regele Carol, iar la dreapta pe regina So­fia rsus comisii interimari. S’au măi numit următoarele concisiuni interimare: La Câmpulung, d-nii: Ion Ni­­colaescu Bugheanu, președinte; Apostol D. Mircea, vicepreședin­te; Ion N. Ionescu, maior I. Ma­­cedonescu și căpitan I. Iorgu­­lescu, membri. Alegerile se vor face la 9 și 11 Martie. La Călărași, d-nii: Sima Ni­­colescu, președinte; Gh. V. Con­­tantinescu, vicepreședinte­; Gh. Gh. Munteanu, D. Mateescu și Opran Georgescu, membri. Noul consiliu comunal va fi ales în zilele de 16 și 18 Martie. La Tecuci, d-ni: Constantin Condrache, președinte; Iancu He­­răscu, vicepreședinte; Iancu Ba­laș, Toader Ci­ol­ac și Nicolai Io­nescu Carbun, membri. Alegerile la 16 și 18 Martie. ,La Tg.­Frumos, d-niî: loan Ja­­raandi, președinte; Necula­e An­­driescu, vicepreședinte; Dumitru Timuiș, Grigore Focșăneanu și Oto Ruși, membri. Alegerea la 9 Martie. La Drăgășani, d-ri­î. Filipes­­cu, președinte; dr. D. Stătescu, vicepreședinte; Mișu Mih­alescu, S. Mateescu și C. Gheorghiu, membri. Alegerea la 14 Martie. La Slănic-Prahova. Era s’a fă­cut instalarea comisiunei interi­mare la primărie în prezența d-lui Gh. Po­pescu-Cioranu, ad­ministratorul de plasă și de­legatul prefecturii de Prahova, precum și în fața unui mare nu­măr de cetățeni. Au fost numiți ca președin­te al comisiei d. Iancu Nicolaiu, mare industriaș și proprietar din localitate, vicepreședinte d. M. Chirculescu, d-nii St. Dră­­ghici, N. Nicolescu și Ion T. Alionte, membri. •------------------* «|»-------­------------­ Legiunea oci­ne pentru femei Gândi emisului Bonaparte în­ființa la 19 Mai 1802 ordinul Legiunea de onoare pentru ca, după cum susținea el, să resta­bilească în altă formă insignele onorifice ale regalismului fran­cez nimicite prin­­ revoluțiune, nici prin gând nu-i trecu că după o sută de ani, femeile, pe cari de altmintrelea nu le a­­precia mult, vor lua parte în număr mare la această distinc­ți­une. Acum în 1914 pieptul a 109 dame este împodobit cu pangli­ca­ roșie. Roseta, care însemnea­ză rangul de ofițer, un grad mai înalt ca simpla panglică de cavaler, o posedă, numai două­ doamne: M-me Bykerbu­sch, di­rectoarea institutului de edu­­cațiune al Legiunea de onoare (pentru fiicele ofițerilor supe­riori) și M-me Koergomard, in­­spectoarea generală a învăță­mântului. 23 de călugărițe posed legiunea de onoare, dar de la 1900 această decorațiun­e nu s’a mai oferit nici unei călugărițe. Intre femeile decorate sunt 8 pictore, 9 scriitoare, precum și mai multe artiste între cari se află și celebra Sarah Ber­nard. Femenismul s’a strecurat deci încet, fără strigăte triumfale, în ordinul „Legiunea de­ onoare”. ­«X« -î* IM! prefecți DE JUDEȚE Noul prefect al poliției­­ din Craiova -----------------------------­ D. Gaion Călugăreanu! SINUCISEREA din fundători­iîolumn­elor . Din anchetă reiese că Beghea s’a sinucis fiind vinovat de flirt_. Am­­ înregistrat (era sinucide­rea tânărului Ion Neghea, fe­cior la d-na general Manu, din calea Victoriei 210, care și-a tras un glonț de revolver în cap, ră­mânând mort pe foc. . Din ancheta făcută asupra cauzelor sinuciderii s’a stabilit că Noghea furase un portofel de la d­. maior Manu, fiul d­-nui general Manu. Pătrunzând di­mineața în dormitorul acestuia și crezând că doarme, Noghea a luat d­e pe noptieră un portofel. In acel moment d. maior Manuu­, s’a deșteptat și l-a­ surprins. Fiindcă de mai­ multa vreme îi dispăreau obiecte de prin casă, ,d. maior Manu a amenințat pe Noghea că îl dă pe mâna poli­ției dacă­­ nu-i destituie toate obiectele furate. Din aceasta.. cauză și poate fiindcă mai avea și altceva pe­ conștiință, Noghea s’a­ sinucis. Făcându-se cercetări i sa gă­sit și un dosar la poliției Noghea , și ajutorul unui furt de biju­terii, săvârșit acum cățăra vre­me. „ I­. Ro­fail, șeful siguranței Capitalei, face cercetări asupra antecedentelor . lui Noghea , și cântă să stabilească cum și-a pe­trecut cesta timpul în ultimel­e zile. Nu este exclus ca din aceste cercetări să iasă o Surpriză. Se poate prea bine ca Noghea să fie unul din autorii tâlhăriei din str. Dragoș-Vodă. ­‹în ^ ‹ SiM l în străinătate Cele două colegii din terito­­­riul anexat Bulgariei, Gu­mul­amia și Strumița, vor trimite 41 deputați în Sobranie. Colegiul Gumulgina care nu­mără 476.0Î1 locuitori, va alega­­ i reprezentanți, iar cel din Strumița, care are 337.112 ■ locu­itori, 47 ■ deputații , >

Next