Universul, februarie 1914 (Anul 32, nr. 30-57)

1914-02-01 / nr. 30

Nie! miniștrii Greciei și Serbiei, și, tot atât de puțin oamenii politiei din celelalte țari cu cari ei au venit în atingere zilele acestea, n’au destăinuit nimic cu privire la scopul acelor călătorii și întrevederi, sau la rezultatele lor. Orice interviewuri sau convorbiri în această privință au fost declinate cu o rigoare de ■astă dată poate mai mare decât ■oricând. Totuși, este bineînțeles că n’au lipsit combinațiunile ziarelor. In ce ne privește, s’a scris cuvântul de „alianță nouă balcanică”, din care ar fi să facă parte și tara noastră, alăturea, deocamdată, de Grecia și Serbia. Acesta adică ar fi fost scopul întrevederii dintre miniștrii acestor două state și oamenii noștri de la cârmuire. Peutru oricine a urmărit cu luare aminte directiva din timpul din urmă a politicei noastre din afară trebuie să fie însă evident că despre o astfel de alianță nu poate fi vorba. Politica de mână liberă este aceea care ne-a dat cele mai bune, și chiar strălucite rezultate deci ea nu poate fi părăsită, fără motive serioase și imperioase. Și ele nu există deocamdată. Altceva este însă, dacă e vorba de o înțelegere prietenească într-un anume scop comun, de pildă în scopul de a susține și a nu lăsa să fie știrbit tratatul de pace de la București. In marginile hotărîte ale apărării unui astfel de interes exterior comun, nu e decât firesc ca cele trei state să țină strâns împreună — de aceea și opinia publică de la nai nu se îndoiește că aceasta și atâta va fi fost obiectul și al conferințelor miniștrilor Greciei și Serbiei cu oamenii politici cari compun noul guvern al României. Este deci vreme pierdută și sforțare de prisos, când unele ziare austriace sau, mai ales, ungurește caută să atragă atenția României „ca să nu se lase ademenită de învoelî ce ar avea un caracter agresiv față de Austro- Ungaria, căci aceasta ar atrage asupra ei în mod fatal pericolul rusesc, iar nicidecum protecția rusească, ce ar rămânea pururea iluzorie”, și așa mai departe. Nu se gândește România la alianțe agresive ; — desigur însă, nu e decât natura] să se gândească la înțelegeri de apărare. Aceste înțelegeri nu e nevoie să fie întemeiate pe tratate și legăminte în formă, câtă vreme sunt îndeajuns garantate prin comunitatea imutabilă de interese. Sunt interese politice, sunt și interese economice. Paza lor a fost și va fi, in România, intotdeauna în mâini bune. Nu s'a putut imputa, și nu se va putea imputa nici de aci .Aminte, politicei din afară a regatului nostim nimic ce ar putea semăna a aventură, nimic ce ar trece dincolo de paza intereselor și demnității sale naționale, — bineînțeles în conformitate și cu atitudinea, față de noi și de frații noștri, a vecinilor și a celorlalte state din constelațiile politice europene. Aceasta se chiamă își este politica de mână liberă, și aceasta este astăzi cea mai indicată pentru Statul român și desigur va continua să fie urmată. Bucuresti, 31 ianuarie. POLITICA DE MÂNĂ LIBERA Misterul agriculturii și viitorii activitate zootecftaiei a Statului Convorbire cu t. S. Piepteanu sub-direct. serv. Zootehnie Intr’o serie de articole publicate în ziarul nostru ne-am ocupat pe larg și la vreme de activitatea desfășurată de serviciul zootehnie, această activitate a luat în ultimul timp un avînt însemnat. Guvernul liberal ,aducând în programul sau două mari chestiuni, dintre care una — exproprierea — se leagă cu activitatea desfășurată de serviciul zootehnic, s-a pus întrebarea dacă această activitate se va micșora sau va înceta, întrebarea prezintă cu atât mai mult interes, cu cât în opera direcțiunii zootehnice sunt angajați atât Statul — prin convențiunea încheiată cu Austro- Ungaria— cât și crescătorii particulari. Ne-am adresat, în dorința de a obține lămuriri, d-lui S. Pi © Puteanu, subdirectorul serviciului zootehnic; cbia, în această calitate și ca fost secretar, vreme neîntreruptă de 9 ani, al consiliului zootehnic, fost secretar al consiliului hipic și inspector zootehnic, e în curent cu această mișcare economică și în măsură să ne dea amănunte din cele mai interesante. — Față de chestiunea exproprierei, ce credeți despre activitatea zootehnică în viitor? l-am întrebat pe d. Piepteanu. — Fără să fii profet, ne-a răspuns d-sa, pot să afirm cu hotărârea că nu se va decide nicio diminuare, și cu atât mai puțin o încetare a acestei activități Ea va trebui, din contră, să fie lărgită, față cu evidențiarea rolului covârșitor al acestei acțiuni de care e legată în mare parte buna stare ,a populațiunii rurale. De aci înainte, ministrul de agricultură, ori din ce partid politic ar fi, dacă ar uita de aceasta, toată lumea i-ar aduce aminte, deoarece, — lucru cu desăvârșire îmbucurător, — terenul e preparat. Chestiunea impropretariei țăranilor va pune, inevitabil, în discuție, întreaga problemă a ridicării economice și culturale a păturii rurale. Și fiind știut că peste 80% din avuția animală a țării se găsește, in stăpânirea crescătorului mic și mijlociu, e firesc ca chestiunile zootehnice să preocupe atențiunea oricărui ministru de agricultură, ceea ce de fapt s’a și întâmplat, mai ales după mișcarea agrară din anul 1907. Acțiunea zootehnică a Statului face parte din seria de măsuri menite să asigure traiul omenesc și liniștit al țăranului român și va rămâne la ordinea zilei chiar după ce actuala nevoie de împroprietărire va fi fost satisfăcută. Ca și cu privire la necesitatea sporirii cantității și mai ales a calității producțiunii agricole la țăran, tot așa și în chestiunea zootehnică gândul trebue să ne fie la exploatarea intensivă a animalelor spre a obține maximum de rendement. Este, cu alte cuvinte, tendința de a pune pe sătean în măsură ca, pe o parcela mică de pământ să poată crește animale mai de preț decât cele de până acum, cu mai mult câștig, decât dacă ar avea un număr îndoit de vite pe o îndoită întindere de pământ... In adevăr, zootehnia e o industrie care are de obiect punerea în valoare a capitalului rerprezintat prin animale. Orice nu e rentabilitate, trebuie privit ca sport, ca o pasiune mai mult sau mai puțin costisitoare, o industrie menținută artificial și cu tendința de a dispare. Industria animală poate să fie o anexă a agriculturii după cum agricultura poate să fie o exploatare accesorie a industriei animale. Dacă industria animală poate contribui la prosperarea unei exploatări agricole, ea e menită să îmbogățească într’o măsură și mai largă, ca industrie independentă. Creșterea vitelor și avântul industriilor cu produse animale din Danemarca, Olanda, Elveția, Argentina, etc., sunt exemple convingătoare de foloasele industriei animale, urmărită ca scop principal căreia se datorește în mare parte prosperitatea acelor State și buna stare a majorității populațiunei. Iată de ce cred, — a încheiat convorbitorul nostru, d. subdirector al serviciului zootehnic, —că și de aci înainte, ba chiar mai puternic decât acum, chestiunile zootehnice vor trebui să intre în preocupările de primul ordin ale oamenilor noștri de Stat, M. Negru D. Vasile Andreescu prefectul poliției din Galați * «*— -----— Sărbătorirea d-lui Al. Giurcu „Asociațiunea generală a Presei române“ a sărbătorit Miercuri seară, printr-un banchet, dat în sala de marmoră, a Hotelului Bulevard, pe d. AL Ciurcu, președintele Asociației și uinul din cei mai distinși reprezentanți ai presei române, cu prilejul aniversarei ai 60-a a nașterei sale. La banchet au luat parte 85 persoane, printre cari și mai multe doamne. S’au ridicat numeroase toasturi, la cari a răspuns d. Ciurcu, mulțumind. La urmă s’au citit numeroase telegrame sosite de la prietenii și admiratorii d-lui Ciurcu. Banchetul, în timpul căruia a domnit cea mai mare animație, s-a terminat la orele 11. áfa fi* 1 I *w 8 I *11 1 H* WNA/WWWWWWWLAi WWWW Candidații la colegiul I de Camera Distinctionsie artificiale D- Aleea Anastasia Liberal (Tecuci) D. Take Ionescu cons.dam. (Roman) D. Vasilică Apostoleanuu Conserv. (Putna) £>. Ales. Iliescu I. Liberal (OU) V. V. Teodorescu Odobesteanu Cons. (Putna) .TI. Eemil Juvars Cons. (Tutova) D. G. G. Pallady Cons. (Tutova) D. I. G. Pastia Liberal (Tutova) 0 CONFERINȚA despre columna lui Traian la Academia maghiară In ședința de Luni a Academiei maghiare, membrul corespondent Gabriel Teglar, a ținut o conferință, presentând noui date asupra prăbușirei imperiului dac și descifrând unele reliefuri de pe columna lui Traian din Roma. Reproducem din „Pester Lloyd“ următoarele date interesante din acest studiu : O explicație istorică și topografică a reliefurilor de pe columna lui Traian este foarte dificilă prin faptul că nu se găsesc însemnări istorice, încercări de descifrare s-au făcut pe bază istorică, artistică și arheologică, dar rezultatele nu pot fi privite ca reușite. Fröhner a publicat în Paris un studiu „La colonne Trajane descrite”, precum și reproducția de pe acea coloană, însoțit de încercări de descifrare ale unor părți din reliefuri și prin aceasta a devenit hotărîtor în literatura specială. Gabriel Téglás, care se ocupă de decenii cu explorarea scenei prăbușitea lui Decebal, a arătat încă mai înainte că studiul lui Fröhner și cercetările sale nu pot fi aduse în legătură cu cercetările pe care le-a făcut Téglás. Acesta a urmat părerea defunctului Carol Torma, care cel dintâi a arătat că cheia acestei probleme istorice trebue căutată în platoul din Transilvania, iar Grigore Tocilescu, fostul director al muzeului din București, era un partizan al părerea lui Torma și rezultatele cercetărilor «ale au ușurat foarte mult marea întreprindere a profesorului Cicharius din Breslau, care a făcut studii serioase la fața locului, urmând calea pe care au trecut probabil cohortele lui Traian. Procedura profesorului Cicharius a avut ca rezultat observațiuni prețioase, pe care le-a publicat în opul „Reliefurile columnei lui Traian“. In acelaș timp a publicat și un comentaru asupra reliefurilor primului război dacic. Gabriel Téglás arată însă că profesorul Cichamis, urmând o indicațiune falsă, a transpus ținta, și ultima desvoltare pe câmpul Honorid-Almas, un ținut sălbatic și nelocuit. El a fost atacat pentru aceasta și de Petersen, directorul muzeului german din Roma. Dar și acesta se înșela asupra topografiei ultimei etape a războiului al doilea dacic. Teglas a arătat î ntr-o ședință a Academiei la 1905 părerea greșită a acestor două savanți germani, și ,a desemnat ruinele mult căutatei cetăți Sarmisegetuza ca aflându-se între munții Muncel, spre sud de Orăștie. Deși combătut de mulți, Teglas își continuă studiile, care fură, încoronate de un succes strălucit, căci se găsi acele fortărețe despre cari până acum savanții nici nu visau, și fără cunoașterea lor nu poate fi înțeleasă reliefarea columnia lui Traian, cari simbolizează urmărirea lui Decebal .Acestea sunt niște terasamente întinse, cari sunt calculate pe câte o secțiune cuprinzând câte 5ou de călăreți și care a fost ultimul refugiu a lui Decebal și al credincioșilor săi și cari dau o bază hotărâtă a expunerilor întâmplărilor din al doilea război dacic. Teglas a făcut o expunere amănunțită în Academie asupra a doua grupuri din aceste terasamente. Pe baza aceasta se pot explica reliefurile de pe columna lui Traian își cerceta istoria prăbușirea imperiului dacic. >J« ► £« ►Jr-MiȘCalea funcționarilor statului Un comitet de funcționari din serviciul statului a adresat tuturor funcționarilor publici din țară, următorul apel: Iubiți colegi V’ați mișcat, v’ați adunat in congrese și depus memorii la, ministerele respective și peste tot Iodul, iCăcî, atât domnii miniștri cât și domnii deputați și senatori din guvernul trecut, ați recunoscut că cererile noastre pentru îmbunătățirea și ușurarea traiului, sunt juste. Astăzi, când avem un nou guvern,— partidul liberal, care la rândul sau a făcut multe îmbunătățiri pentru funcționarii publici,— credem că e de datoria noastră să reînoim acele memorii și să le depunem în ministerele respective, și să sperăm că guvernul, apreciind justele noastre cereri, față și cu enorma scumpire a traiului cum și față de marele avânt ce au luat veniturile statului, ne va da satisfacțiune în limitele posibilităței. Deci, la lucru’, coles*! I PREȘEDINȚII comisiunilor interimare din țara -------------1,1* ------------ ESCfIOCHERFA de la Banca agricolă din Călărași — Arestarea ziaristului D. Cătină, Noni surprize — Călărași, 29 ianuarie. Tribunalul local a confirmat azi mandatul de arestare emis de judecătorul de instrucție contra lui D. Cătină, ziarist, implicat în afacerea escrocheriei săvârșite de Victor Mehedințeanu la Banca agricolă din Călărași. Afacerea ia o turnură senzațională și se așteaptă noui surprize. D. V. G. Georiiescu-Fuerea (Slobozia), farmacist Ion Spafan (Sulina) _ PROBLEME DE EDUCAIKE Și în lumea copiilor se observă uneori fel de fel de frământări, șurubări, lovituri pentru a reuși să capete un cuvânt de laudă, o notă mai mare, un joc mai de cinste. Pe copil în genere acțiunea lor bună, munca în sine nu-l satisface. Acestea sunt privilegiul și rezultatul unei solide culturi. Un copil înțelege și spune lămurit o chestiune ce i s’a propus, dar nu simte plăcerea acestui exercițiu intelectual, dacă meritul lui nu e pecetluit cu un „bine" sau „f. bine“ al profesorului. Simplu, cazul acesta nu e compromițător pentru educația lui morală, căci adesea constatăm că năzuința aceasta copilărească de a căpăta un semn aprobativ, provine din lipsa de încredere în propriile puteri. De aceea când întrebi pe un copil dacă a răspuns bine la lecție, se întâmplă să răspundă: — „Nu știu, dacă am răspuns bine, deoarece Domnul nu mi-a spus nimic după ce am isprăvit“. „..Ceea ce e primejdios pentru educația caracterului, pentru educația sufletească a copilului de azi — a cetățeanului de mâine — este năzuința neînfrânată și lipsită de demnitate, după note bune și alte distincțiuni aparente atuinci, când își dă bine seama că nu le mmrita. Se știe, ce rol mare joacă în școala noastră, atât primară cât și secundară, faimoasele, puternicele, dar funestele „stăruințe“ la examene, la promovări, pretutindeni. Mai întâi, aceste stăruințe sunt prin ele înseși o ofensă gravă adusă persoanei, către care sunt adresate. Se consideră acea persoană capabilă de a săvârși nedreptăți voite; punerea stăruințelor constitue o lipsă de respect și de încredere, ce trebuesc cu asprime condamnate, pentru prestigiul și bunul mers al școalei. Părinții sunt în bună parte mari vinovați în această chestie. In loc de a stimula pe copii la muncă, de a-i ajuta și a-i observa dacă ei într-adevăr lucrează cu plăcere și spor, părinții adesea nu se interesează decât dacă notele sunt mari, indiferent de ceea ce știe copilul și mai indiferent de ceea ce siite el. Oh, dacă aceștia părinți și-ar da seama ce nenorocire pregătesc unui copil astfel educat! Ei ar căuta atunci să-l îndrumeze pe calea mai anevoioasă, dar mai sigură a muncii și a corectitudinei morale. Să examinăm ta treacăt urmările desparte și de alta. Un copil ce obține prin „stăruinți“ o notă mai mare sau un loc mai de frunte, nu va simți niciodată acea liniște odihnitoare lăuntrică. „Stăruințele“ acestea reușesc uneori, iar lacrimile înduioșează pe mulți și astfel un elev ce merită nota 6, capătă nota 8, iar alt copil care a luat prin merit nota 7, rămâne în urma celui ce nu numai că a răspuns mai prost, dar care are urâtul obiceiu să se milogească. Dublă și dureroasă nedreptate, cu grave consecință deoparte și de alta. In multe cazuri însă, din fericire, „stăruințele“ n’au efectul dorit, și atunci ce jale! Ce neplăceri provenite din pofte fără temeiul Cu totul altfel stau lucrurile când copiii sunt deprinși a privi o distincție ca o consecință naturală a meritelor recunoscute. Distincția nu trebue să fie decât afirmarea și scânteerea, vie a unei energii, a unui fond sufletesc; iar nu strălucirea de poleială a unei tinichele goale.* Datoria mare a unui educator conștient, fie el părinte, fie învățător, este să nu încurajeze pe copil să aspire decât la ceea ce e drept să obție, în raport cu rezultatele sforțărilor lui. Să veghem neadormit asupra acestui lucru, pentru a prepara prin copii viitorul echilibru al dreptății sociale — baza unei propășiri temeinice în orice stat, pentru a feri sufletele gingașe și curate ale copiilor de pângărirea invidiei cu tot cortegiul ei, a înșelătoriei și a minciunei, la care se recurge în asemenea împrejurări, pentru a pregăti copiilor noștri o fericire solidă de liniște a conștiinței și de adevărate mulțumiri sufletești, ce numai munca cinstită și meritul pot procura. Copilul vede în jurul lui fel de fel de fapte și lucruri și le observă prea bine. El înțelege ridicolul unei paiațe împodobită cu decorații și poate ușor deosebi și iubi farmecul ce se desprinde din toată ființa unui suflet ales. Să nu-și bată joc nici să disprețuiască , dar să știe ce de om voim să facem din el, ce categorie de oameni trebue să aibă ca model. Să asociem pe copoii de idealul nostru". In educația lui, el să ne fie un puternic colaborator, contribuind uneori conștient la dezvoltarea facultăților lui, în măsura putere! și a priceperei. Aceste considerațiuni importante în creșterea luminată a copiilor, ne pot fi un bun punct de sprijin pentru pregătirea serioasă a viitorului visat de noi toți. FILME îngrijorare in gata. Două doamne, ambele in vârstă, așteptând sosirea trenului, sunt afundate în citirea ziarelor. Mai ales una din ele citește, cu o deosebită luare aminte și, din când în când, își clatină capul cu un fel de desnădejde. După ce termină cu cititul, iși scoate ochelarii, își netezește puțin părul cărunt de pe frunte și se adresează însoțitoarei sale. . .. Dragă, tare mii-e teamă că la primăvară vom avea din nou vreun bucluc. Eri, Venizelos, azi Pasid, unul vine, altul pleacă, bulgarii nu se astâmpără, toate astea mie nu-mi prea miroase a bine. Cealaltă asculta cu bunătate, zâmbind semnificativ. Din zâmbetul acesta se putea deduce ușor că nu prea împărtășea vederile exprimate de prietena sa cu privire la viitoarea conflagrație balcanică, — care sunt îngrijorată, reluă cea dintâi. Numai vii aduc aminte de cele ce am suferit anul trecut și încep să mă cutremur. Un război nu î glumă. In timpul campaniei trecute nici n'au [os lupte și tot au murit atăția oameni. Interlocutoarea crezu, în fine, momentul sosit de a interveni, cu intenția vădită de a risipi, temerile neîntemeiate ale bătrânei cu ochelari. — Madam Ionescu, îi zise ca, cu un zâmbet și mai pronunțat și cu un fel de compătimire pentru ideile de profană exprimate de venerabila-î prietenă, într'o chestie complicată de politică externă.— Madam Ionescu, și altî, la început, mă temeam mult, dar, după ce m'am informat de la ginerimea, maiorul, care se pricepe de minune în astfel de chestiuni, m'am liniștit. — Și ce ți-a spus? — Când i-am pomenit de putința unui război apropiat a început să rază cu hohot. Apoi, m'a bătut cu blândețe pe spate și mi-a spus: „Mamă soacră, să nu-țî fie frică, nu poate să fie război, se opune Bismarck***** Mestugean —----------* * --------------- 4 D-nii abonați cari cer schimbări de adresă, sunt rugați cu insistență să seinevoiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este imprimată adresa cu care primeau mai înainte gazeta, spre a putea da curs repede cererilor și a nu se întârzia cu trimiterea ziarului la noua adresă. Maria Beiu-Paladi cază disTspeiiia NOUL GUVERN SUEDEZ Stockholm. 29.— Noul minister Degeer va trebui să disolve Corpurile legiuitoare și să facă noul alegeri, căci în actualele Corpuri legiuitoare nu va fi posibilă votarea nouei legi militare, mai ales că Camera este compusă din 100 liberali guvernamentali și 64 socialiști din care 2/3 vor vota cu guvernul. Față de această majoritate zdrobitoare, nu s-ar putea opune decât 64 voturi. Noul ministru președinte este fiul unui bărbat de Stat care în anii 1860—1870, în calitate de președinte al consiliului, a introdus viața parlamentară și reprezentanța poporului. DEMONSTRAȚIA STUDENȚILOR SUEDEZI Berlin> 29. — Ziarul „Lokal Anzeiger” află, că în Stockholm au avut loc nouă demonstrațiuni. Studenții universităților suedeze, în număr de 3—4 mii, s’au adunat în fața gării, de unde au mers la palatul regal cântând cântece naționale și imnul regal, apoi au aclamat pe rege. Regele a apărat la geam și a ținut tr- discurs aclamând Suedia. Candidați la alegerile parlamentare Note biografice. Fiul preotului de la Gherghița, dr. Stelian Popescu, la 21 ani a luat licența în drept, iar la 1906 a intrat în magistratură, fiind numit ajutor de judecător la ocolul Balș, jud. Romanațî. Lipsit de mijloace și de protecție, el a fost primul licențiat în drept, care a primit în vremea aceea a fi numit ajutor de judecător. In curând distingându-se ca magistrat, a fost adus în București, unde a ocupat pe rând posturile de judecător, procuror și judecător de instrucție la tribunalul Ilfov, desvoltând o activitate care l’a pus imediat în evidență. Eșit din magistratură, s’a înscris în barou, unde a ajuns repede să aibă o situațiune importantă și o clientelă frumoasă. Face parte dintre redactorii „Curierului Judiciar” © a la formarea partidului democrat, a început a lua parte activă în politică, și s’a pus în evidentă la alegerile dela 1911,and ,a pus sa balotagiu pe candidatul guvernului dela colegiul II de Prahova, obținând un număr d’e peste 800 voturi. In 1912 a fost ales tot în colegiu III de Prahova cu aproape unanimitatea voturilor, exprimate. A scris diferite lucrări de souologie și drept, iar acum în urmă, a publicat „Problema țărănească“. Foarte cunoscut și apreciat în Prahova. Candidează din nou tot la colegiul III de Prahova ca opozant și i se prevede succes. ____ .p |.T<_______ Stelian Popescu, fost deputat Candidatul partidului conservator-democrat la colegiul III de deputați din Prahova ^VWVSAAAAA 'S Resulatul insestației Hemânia, la Poartă Londra, 30. — Din Farig se anunță că România ar fi făcut cunoscut Porții, că in cazul unui conflict greco-turc nu va rămâne neutrală. Intervenția României va avea ca rezultat că propunerea lui Sir Grey, care n'a fost adoptată de puterile triplei alianțe, in sensul că puterile vor ști să impue dorința lor la rezolvarea chestiunei insulelor din marea Enee, va fi pusă in aplicare. • rs v | , „813” ?------------_?-----------| «ți | ■ ----p »P---—.............