Universul, iulie 1914 (Anul 32, nr. 178-208)

1914-07-01 / nr. 178

5 bani In România.-10 bani In străinătate IC G B Fondator; LUIGI CAZZAVILLAN n 6 FAG1M1 mvERSCL CELE DIN URMĂ ȘTĂRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘÎ TELEFONICE CASTELUL m ARSTETTI E focul in cuprinsul căruia la o distanțai de trei ore cu drumul de fier de Viena s au inmormiiintat corpurile arh­iducelui Franz Ferdinand d’Austria- Fsli și ai sorei sale ducesa de Hohenberg, asasinați la Sarajevo. SITUAȚIA CONFLICTULUI ORECO-TV3C WWWWWsAAAAAAA/WWWNArWWWWWW Grecia nu dorește războiul — Interviewuirile Inv­ersilii“ cu d-nii Ven­zilii și Streit — Suteresan­tele declarații ale primului ministru și ministrului de externe.­Grecia e doritoare de liniște și pace.­Proectul alianței dintre familiile Regale din București și Atena.­Relațiile cordiale cu România . Elmos croit­oi războiul e inevitabil Atena, 28 Iunie Declarațiile d-lui Venizelos Folosindu-mă de trecerea prin Atena, am căutat să aflu părerea prezidentului consiliului și mi­nistrului de externe asupra situ­­­ațiunei. Eminentul nostru confrate, d. Simos, directorul ziarului „Pa­­tris“ a binevoit să mă prezinte d-lui Venizelos, care m’a primit în departamentul său la ministe­rul de razboiu. O AMELIORARE IN RELAȚII­LE CU TURCIA Intrebându-l despre faza în care se află conflictul greco-turc, d. Venizelos mi-a răspuns : — De vreo­ zece zile, în relațiile noastre cu Turcia a intervenit o oarecare ameliorare din cauza că guvernul turcesc a făgăduit să ia măsurile necesare, spre a se pune odată capăt persecuțiilor îndreptate împotriva grecilor din Traciei și Asia Mică. Dacă, după cum sper, guvernul turcesc se va ține de făgăduință, orice primej­die de războia va fi înlăturată. GRECIA NU DOREȘTE RĂZ­BOIUL — S’a susținut Excelență, că tocmai Grecia caută să provoa­ce războiul, spre a profita de su­perioritatea actuală a marinei sale asupra Turciei. — Părerea e foarte greșită — răspunde primul-m­in­­stru. Gre­cia n’a dorit nici un moment și nou războiu, și dovadă e că n’a declarat războiul, deși nu i-au lipsit motive puternice. Vă aduceți aminte de cazul re­gretabil de la Corisza. Au fost u­­ciși num­ai doi aromâni în învăl­mășeală, și totuși a fost mare in­dignarea în România. Acum ju­decați cât e de greu de a stăpâni opinia publică dela noi, a cărei răbdare a fost pusă la grea încer­care în urma persecuțiilor și a­­trocităților săvârșite asupra gre­cilor din Tracia și Asia Mică. Cum spus ei însă, de câteva zile relațiile noastre cu Turcia au in­trat în stare de acalmie. Emigră­rile au­ încetat deocamdată. De­săvârșita restabilire a relațiilor noastre depinde de măsurile ce le va lua guvernul turc spre a asigura viața, cinstea și avutul compatrioților noștri din Turcia. In ce ne privește, repet, nu dorim războiul cu orice preț. PROECTUL DE ALIANȚA IN­TRE FAMILIILE NOASTRE REGALE Trecând la altă ordine de idei, am întrebat pe Ex- Sa, cum st­ă proiectul alianței între familiile noastre regale.­­ D. Venizelos mi-a răspuns: Personal nu pot preciza nimic. Dorința noastră e să se facă. Declarațiile d-lui Streit — RELAȚIILE CORDIALE IN­TRE ROMANIA ȘI GRECIA — Mulțumind d-lui ■ Venizelos de intervieve, acordat, am plecat la ministerul de externe. D. dr. Streit primindu-mă cu mare afabilitate, în primul rând și-a exprimat satisfacțiunea pen­­tru relațiile cordiale .Trăiești cari­ există actualmente între Româ­nia și Grecia; și-a mai exprimat dorința ca aceste relații să fie cât se poate de strânse și de du­rabile­ Aceste țări, a zis Excelența Sa, sunt făcute ca să se iubească și să trăiască în deplină armonie. E îmbucurător că au fost Înlătu­rate toate chestiuunile din trecut, cari întunecau din când în când prietenia noastră,­­ vorbesc de chestia cuțovlahilor, deși acea chestiune era de natură să apro­pie mai mult pe români de Gre­cia. La stabilirea relațiilor ami­cale între Grecia și România a contribuit mult și presa română, căreia îi recunosc marele merit în această privință. CONFLICTUL CU TURCIA In ceea ce privește conflictul cu Turcia, d. Strejt a em­is ace­leași păreri ca și prezidentul consiliului. Nu suntem, a zis Excelența Sa, partizani ai războ­iului cu Turcia. Dorim pacea, a­­vând nevoie de liniște pentru vindecarea rănilor pricinuite de cele două războaie crâ­ncene. De altfel, toate Statele balcanice au­ nevoie de pace îndelungată, spre a-și vindeca rănile lor. E îmbu­curător deci că avântul război­nic al Turciei a scăzut în ulti­mele zile. Aceasta dovedește că guvernanții turci au văzut situ­ația in adevărata ei lumină și și-au­ dat seamă de grozăviile și urmările incalculabile ale unui nou­ război. CHESTIA EMIGRĂRILOR DIN ASIA MICA La întrebarea mea, cum stă chestia emigrărilor din Asia Mi­că • d. Streit a răspuns : —1 De câteva zile emigrările au încetat. Totuși în Mittlern și Chio avem, aproape două sute mii de emigranți despuiați de tot avutul lor, rămași în cea mai cumplită mizerie. Pentru guvernul nostru, îngrijirea aces­tor emigranți formează firește o enormă sarcină. Acum așteptăm rezultatul lucrărilor comisiunei mixte, pentru evaluarea și schimbul proprietăților abando­nate reciproc, de către populați­ile deja imigrate. CHESTIA INSULELOR MITI­­LENE ȘI CHIOS — Dar cu chestia insulelor Mitilene și Chios cum rămâne? — am întrebat apoi pe minis­trul de externe. A­rs.sEentr.zi .naUnit­ totisDL... ase­­menea chestiune. Guvernul tur­cesc susținea cum că existența unui element compact grecesc pe coastele Asiei Mici ar forma, în urma ocupării celor două in­sule, un pericol pentru posesiu­nile asiatice ale Turciei. Ori, nici acest presupus pericol nu mai poate exista pentru Turcia, deoarece în comunele turcești din jurul Smirnei nu mai sunt greci, ei fiind isgoniți. Aci s’a terminat interviewul meu cu ministrul de externe al Greciei. Paran­­d­iul S­ans — RĂZBOIUL AR FI INEVI­TABIL — Intreținându-mă cu d. Simos, directorul ziarului „Patris“, asu­pra conflictului greco-turc, d-sa mi-a făcut declarațiuni cu mult mai puțin optimiste. D. Simos crede că războiul greco-turc e inevitabil din cauza exaltării spiritelor-Turcii nu au­ știut, să profite niciodată de lecțiile din trecut Dacă de pildă turcii cedau Cre­ta, Grecia nu intervenea în răz­boiul balcanic. Acelaș lucru se întâmplă acum cu Mitilene și Chios. Turcia, în loc să se ocupe cu organizația sa internă și cu acea a Asiei Mici, unde posedă teritorii imense, face caz mare pentru două insule mici și fără mare importanță. Guvernul turc încurajat de succesul Înșelător dela Adriano­­pol și spre a-și consolida situa­ția, caută război cu orice preț. Situația aceasta­ nehotărâtă ener­vează însă în ultimul grad opi­nia noastră publică. Comerțul nostru stagnează și negustorii nu îndrăznesc să-și facă comenzile, față de incertitudinea situației politice. Această stare de lucruri trebue neapărat să dispară, re­­zolvâindu-se cât de curând con­flictul, într-un chip sau altul. Oficii M suntfestații pentru Hominia Aseară a plecat spre America vasul „Atena­­', ducând echipagii­­le celor două vase de războia cumpărate d­e Grecia. Vasele, au­ costat 600 de milioane. Grecia tratează acum pentru cumpăra­rea altor unități mai mici. Vasul grecesc trecând pe lângă vaporul nostru „România în portul Pireu, a­ făcut o grandioa­să manifestație pentru noi. Echipagiul întreg al vasului grecesc, compus din câteva sute de ofițeri și marinari strigau: „Trăiască România­­“ Echipagiul nostru,­ în frunte cu comandantul Tăutu, a răspuns cu urali și sirene. Messagean --------------*>«►-------------­ vwws­ D. Venizelos t­ ^andife^c ASSil'IIA UNUI TREN New­ York. 28. — In apropiere de Maison din statul Missouri, 4 bandiți înarmați au oprit tre­nul accelerat și, pătrunzând în vagonul poștal, au spart casa de bani, furând conținutul, care era considerabil. Fâna­ Sgf’ii au fost lăsați în pa­r Sd ' ....... , CRONICI Or­a bucur­e­șteană de ION GORUN Dacă împărțirea anului în 365 de zile și o fracțiune este impu­să omului de fenomenul natural al învârtirii pământului în ju­rul soarelui și a axei sale pro­prii, împărțirea zilei în 24 de­ ore este de­sigur arbitrară. Fiindu-ne riguros interzis (de către noi înșine) de a face erudi­ție la această rubrică, nu vom­­ căuta prin dicționare ca să pli­­roforisim pe cititori asupra ori­­­ginei acestor 24 de felii în cari le-a plăcut primilor astronomi să ciopârțească bunătate de zi lăsată de la Dumnezeu. Dar cre­dem că oricine, și numai cu pro­priul sau bun simț, își poate zi­ce că nimic n’ar fi împiedicat sau n’ar împiedica, împărțirea zilei în 10 sau 20 de ore, — ca să spunem și noi două cifre tot atât de arbitrare. Dar însfârșit, convențiunea es­te înrădăcinată, și foarte cu greu­ ea ar putea fi înlocuită cu alta, după cum se întâmplă cu mai toate convențiiunile de acest fel, sau și de alte feluri. O încercare se face acuma de a nu se mai împărți cele 24 de ore ale zilei în câte două duzini, ci a se continua numerotația de la amiaza înainte, deci 13 ore în loc de 1 d. a., 14 în loc de 2 și așa mai departe până la 24, care are să însemneze miezul nopții. Ino­vația este apreciată mai ales de alcătuitorii și editorii de Indica­toare ale mersului­­ trenurilor. Altă lume cam face haz, și am văzut numerotația aceasta: „e ora 23 și 59“ etc., servind chiar autorilor de comedii ca un mijloc mai mult și mai nou de a provoca ilaritatea spectatorilor. Acum este iarăși un lucru cu­noscut — nici pentru aceasta nu trebuie cine știe ce erudiție­­­­că numai pe acelaș meridian es­te în acelaș timp aceeași oră pe pământ; îndată însă ce te vei deplasa de pe meridianul țăui, spre apus sau spre răsărit, cea­sornicul nu-ți mai arată ora e­­xactă, ci trebuie să-l dai îndă­răt de călătorești spre apus, sau înainte dacă ți­ e drumul spre ră­sărit. Astfel pe când unii dintre noi ne sculăm din somn sau ne întoarcem de la bal, alții, la an­tipozi, se dau odihnei sau abia atunci încep petrecerea, căci di­mineața noastră e seara lor și seara noastră dimineața lor. A­­șa, zicem dacă că alta e ora Bu­cureștilor, alta a Parisului, a New-Yorkului sau a Pekingului. Alta ar fi să fie­ în socoteală riguros astronomică, și ora Bu­cureștilor sau de pildă a Craio­­vei sau a Iașilor. Dar prea ar fi mare harababura dacă fiecare român și-ar regula ceasornicul după ora pe care i-o indică me­ridianul ce trece prin inima co­munei urbane sau rurale în care domiciliază. De aceea, intervine aici o convenție mai mult: fie­care țară își are ceasul, unul și acelaș, pentru întreg teritoriul ei, ba, în timpuri mai nouă s’a­ împărțit întreg pământul în tot atâtea zone câte ceasuri sunt într’o zi, și diferența de la o zonă la alta se socotește întoc­mai la o oră ; astfel exactitatea astronomică a trebuit să cedeze considerațiunilor de ordine prac­tică. Această oră, dacă nu ne în­șelăm, se numește și „ora nor­mală“; de ce? probabil fiindcă pentru cei mai mulți ea este toc­mai cea anormală. Iată clar atâtea feluri de ore.­­Printre ele am citat și una pe care am numit-o „ora București­lor“. Aci însă, trebuie să facem o distincțiune. Una este „ora Bucureștilor“ și alta este ceea ce am putea să nu­mim ora bucureșteană. Aceasta din urmă n’are a face­­ nimica cu astronomia și nici chiar cu con­siderațiile de ordine practică, — am zice chiar dimpotrivă. Nu vrem să vorbim de ceasor­nicele publice din București. In­­tr’o schiță de tot hazul, spiritua­lul scriitor H. Stahl ne-a descris o călătorie a sa de la Casa de depuneri prin calea Victoriei și până la gară, cu peripețiile și emoțiile ce a îndurat din cauza absolutului dezacord în care se găsesc la noi ceasornicele publi­ce. Consultându-le pe rând, te pomenești că de la Casa de depu­neri și până la Prefectura poli­ției ai făcut drum de un ceas, — iar de aci și până la Palat ai a­­juns... mai ‘nainte de a porni. Ș’așa mai departe, tot în tre­murare să nu pierzi ora trenului, ajungi in curtea gării și constați în sfârșit cu un oftat de ușurare că ai sosit... cu o oră mai îna­inte. De altfel, se știe că nici ceasor­nicul din curtea gărei noastre de nord nu arată ceasul exact, ci e în­totdeauna cu 5 minute înainte. De ce? Zice că pentru ca să se grăbească, într’un caz, sau să nu se mai ostenească, în alt caz, călătorii mai puțin sau mai mult întârziați... Ca­reva­­săzică­ un fel de binevoitoare a­­măgire. Zadarnică însă­­ fiindcă toată lumea știe că ceasornicul din curtea gării de nord arată cu 5 minute înainte, așa că tot treaba aceea ar face-o și dacă ar arăta ora exactă... El, dar a­­cuma convențiunea e și aci sta­bilită : acest ceasornic e condam­nat de apururea să ne mintă cu 5 minute, căci dacă într’o zi oa­recare de remușcare s’ar apuca să ne spună cinstit ce oră e, toc­mai atunci — ne-ar induce în eroare. Culmea caraghioslâcului o a­­ting însă tot acei — sau unii dintre acei — ceasornicari bucu­­reșteni, cari atârnă în fața pră­văliilor lor ceasornice cu inscrip­­ț­ia­ bătătoare, lil. «W.îLpaligK.­. fică : „Ora fixă“ ... Uitându-te mai de aproape, bagi de seamă adesea că ora pe care o arată acele ceasornice este într adevăr atât de fixă, că pare­ că minuta­rele nu i s’au mai mișcat din loc de cine știe când­­ — Alții pun inscripția : „Ora precisă‘‘ și pe o lăture și pe alta, — căci ca zeul lanus aceste măsurătoare de timp au câte două fețe, — dar tot ca ale aceluiaș zeu ele nu seamănă mai niciodată una cu alta : astfel ai două indicații di­ferite ale orei pe care o cauți, a­­mândouă, probabil, la fel de pre­cise, — n’ai decât să alegi. Dar nici aceasta nu este ceea ce e mai caracteristic pentru ora bucureșteană; e altceva. E că ceasornicul bucureșteanului poa­te să arate ora oricât de exactă, precisa sau fixă, el mai întot­deauna o ved’e — altfel. Care dintre dumneavoastră nu este membru în vreo societate oarecare, sau chiar în comite­tul vreunei societăți? — Ei bi­ne, ați băgat de seamă. De câ­­te ori președintele vrea să se ți­nă ședința comitetului de pildă la orele 6 seara, o anunță pen­tru orele 5. Cu adunările gene­rale e și mai rar; ele trebue a­­nunțate nu numai cu o oră mai înainte, ci uneori e prea puțin chiar și cu două. Aici, adunarea e convocată pentru orele 9 dimi­neața; poți să fii sigur că între 11 și 12 ședința va putea începe (la a doua convocare „cu orice număr de membri“). — Aceasta este o tradiție care nu se des­­minte, — decât poate la societă­țile nemțești din Capitală. Ce să mai zic — că zis-am des­tul — de ora întâlnirilor? — a­­fără poate dacă nu vor fi întâl­niri amoroase... Și încă! — Sau de ora începerii spectacolelor, petrecerilor?... Nici la banchete bucureșteanul nu e grăbit la so­sire; în schimb, se lasă cu atât mai greu la plecare. — Odată am fost și eu la Balul mascat al presei; era anunțat pentru ora 9. Sosesc la tanc... Două ceasuri m’am plimbat singur prin sală, sub privirile ironice ale ușieri­lor... Vezi că nu cunoșteam încă atuneea ora bucureșteană. Am avut un prieten, mare duș­man al acestei ceasornicării bu­­cureștene. Adică așa spunea el. — „Când ne întâlnim?“ îmi zice într’o zi, — „că avem ceva foar­te important de vorbit“. — Zic: „Oricând vrei, de pildă mâi­ne seară“... — „La ce oră?“ — Zic: „Păi, Cred pe la șapte, ici la berărie la Căpitanul“.— „Nu“, zice, „nu pe la șapte, la șapte și un sfert; mie-mi place să pre­cizez; la șapte și un sfert“, — și apasă iar pe precizare. — La șapte și un sfert eram la locul de întâlnire- Ex bine, ce credeți? Sunt de atunci doi ani — par­don, să precizez: sunt doi ani și un sfert, — și dacă doctor’ii nu m’ar fi oprit de câtva timp de la bere, poate că și astăzi Tași aș­tepta încă pre­amicul la Căpita­nul. Deci, să nu ne facem morală unii altora; la urma ur­melor, orice oră e, cum am zis, conven­țională, așa și ora bucureșteană. Totul e să o cunoști, ca să nu o pățești cum ar păți-o unul care ar hălădui prin această a noas­tră Capitală conducându-se du­­pă un ceasornic pe care­­ ar fi regulat după ora Parisului. — Intr’un singur caz ceasor­nicul bucureșteanului arată mai puțin de­cât ar fi ora cea ade­­vârâtă. Când se întoarce acasă pe întunerec și pe la ore mici. — „Câ­te ceasuri?“ îi întreabă neva­sta somnoroasă. — „Două spee, două spee jum’ate“... — „Am în­țeles“, mormăie doamna conti­­­nuându-și somnul. — „e trei, trei jum’ate“... Fiindcă și ea cu­­noaște ora bucureșteană, fie că întârzie, fie că grăbește. - _ păsuri privitoare la combaterea pestei porcine Direcțiunea generală­ a servi­ciului sanitar a adresat medici­lor veterinari din țară, următoa­rea circulară: „Pentru a pr­eveni întinderea pestei porcine și a micșora pagubele ce această e­­pizootie produce, vă încunoștiin­­țăm, că la necesitate puteți re­comanda serul antipestos al pro­fesorului Hatyn­a de la Budapes­ta. „Acest ser se poate comanda prin școala superioară de medi­cină veterinară, pentru că nu­mai astfel, îl veți putea procura mai curând și­ pe un preț mai redus, întru cât școla îl plătește cu 130 lei kgr. și are în perma­nență o cantitate suficientă în depozit. „Serul antipestos prin sine în­suși neconferind, decât o imu­nitate de 10—15 zile, porcii ino­culați se vor lăsa în contact cu cei bolnavi chiar pe locul de in­­fecțiune pentru a se înlesni, cu modul acesta, producerea unei infecțiuni naturale care întăreș­te vaccinarea și conferă o imuni­tate activă de mai lungă du­rată. „Serul acesta, nu are însă câ­tuși de puțin proprietatea cura­tivă și de aceea nu va fi între­buințat decât în scop preventiv în dozele următoare» la porcii în greutate de 10 kgr., câte 10 cm.; la porcii de 25 kgr., 12 cm.; la porcii de 50 kgr., 15 cm.; la por­cii în greutate de 100 kgr., 20 cm. și la porcii de peste 100 kgr., 25 cm. -fim­ XXXII. - ÎI­ rai 118. - sfarfî i Julie W4 împăratul Franz Iosef și noul moștenitor al Austro-Ungariei CROfilCil EXTEHfift Vacanțele Europei -------------------------------­ Prin civilizația ca și prin ma­nifestările lor de­­­ forțe omenești pe toate terenurile, Francia, An­glia și Germania sunt în prezent țările care dispun de soarta Eu­ropei. Germania prin escedentul po­pulației, prin avântul comercial și industrial și prin greutatea armatei sale, de­și nu m­ai dă to­nul ca pe vremea lui Bismark e în măsură să-și impue voința. Dar ea sufere de o criză la­tenta a formei sale imperialiste. La prima vedere s-ar părea că socialismul german, atât de pu­ternic și de bine organizat sub toate raporturile, să fie o ame­nințare pentru actuala starie de lucruri. Mare greșeală. Mișcarea muncitorilor nu e revoluționară ci o înceată și sistematică lu­crare de cucerire economică, a­­vând mai mult caracterul unei mișcări burgheze ultra­literale și patriotice. Din punctul de ve­dere al politicei sale interne au mișcărei burgheze ultra liberale are motive de griji imediate. Partea slabă a imperiului e politica sa financiară și externă Uriașele întreprinderi in tot domeniul activitatei omenești­­industrii, fabrici, porturi, căi ferate, navigație, clădiri și­ cele­lalte măr­ețe lucrări de edilitate, fără a escepta armamentul pe uscat și pe apă și întreg buge­tul armatei, sunt cu mult mai presus de forțele economice ale Statului și ale poporului ger­man. Germania e cumplit de­ datoare, în toată organizația ei, de la Stat până la cea mai mică primărie. Portofoliul său în bună parte e ali­­entat de finanța franceză- Sunt financiari francezi car­e au angajat capitaluri însemnate peste Rh­in din cauza salariu­lui mai mic și deci a câștigului capitalist mai mare. In Germa­­nia nu există sabotajul (spârcui­­rea materialului de cătr­e lucră­­tori) nici grevele nu au ca du­rată și violență însemnătatea mișcăr­ilor muncitor­ești din Francia. Dar pe lângă plasarea nume­­poriului francez în industriile germane mai avem și preponde­rența celui dintâi asupra vastei politici financiare a Berlinului. Vom cita un caz tipic, împrumuturile românești se fac cum știm pe piața Berlinu­lui. Dar cu ai cui bani? Cu banii Parisului. Aci stă și dovada unei ciudate inconsecințe a bărbaților de Stat francezi prin a căror înrâurire, finanța franceză refuză cotarea împrumuturilor române pe pia­ța franceză. Parisul refuză și realizarea împrumuturilor Romî­­niei atât de solvabile, dar cu o naivitate extraordinară împru­mută cu aur finanța germană care la rândul ei împrumută Ro­mânia. Rezultatul: Francia ne jigneș­­te, jGfoai Maia, Pl­­­.: XX tim mai scump un împrumut făcut prin un intermediar, care, fie zis în paranteză, e dușmanul Franciei! La cel mai mic nouraș Fran­cia va închide nu numai robi­netul dar își va­ retrage plasă­rile.Cari vor fi urmările soci­ale și politice ale unui crad­ formida­bil?. Aceasta o vor hotărî valorile armatelor în luptă și acel factor nou care se impune diplomați­lor : popoarele. Și altă dată situația financia­ră a Germaniei nu era prea si­gură. Dar până azi bugetul mi­litar al imperiului era alimentat de tezaurul de război, de cele 5 miliarde plătite de Fr­ancia în 1871. Se zice că uriașa sumă s’a prefăcut. în arme, echipament, măriri de efective și altele. De aci o „jenă“ care în mo­mente critice poate deveni o c­a­­tast­rofă Politica externă a Germaniei e pironită asupra acestor puncte cardinale: Francia, Rusia, Anglia și Co­loniile. Cu cea dintâi imperiul e pe picior de pândă ca să zic astfel. Când va face Francia o greșa­­lă internațională? Când situația internă și externă a Franciei va justifica în fața Eur­opei necesi­tatea unei intervenții armate? Prilejul marocan a dat greș. Azi Francia nu va mai da în­dărăt, iar Anglia a înțeles prea bine că zdrobirea Franciei va însemna supremația Germaniei pe mare,­­adică însuși sfârșitul imperiului br­itanic. Se pare că de la politica agre­sivă, Germania trece la una de­fensivă. Această atitudine e impusă și de slăbiciunea Austriei pe a că­rei armată, o zic încă odată, nu se poate­ bizui Berlinul. In ce privește raporturile an­­glo-germane ele sunt normale, neputând fi războinice. Dar în fond alimentarea Germaniei ne­­putându-se face decât pe mare și însăși existența imperiului colonial german fiind la discre­ția tunurilor vaselor engleze, lesne înțelegem cu ce râvnă în­dârjită Anglia va căta să ză­dărnicească sforțăr­ile navale germane. Cu corespondența factorului e­­conomic,­ crește și dușmănia din­tre Londra și Berlin. Cu Rusia raporturile sunt în fond cât se poate de reci. Ar fi fost firesc ca gradul de înrudire al Curților și însăși forma im­perialistă de guvernământ și a­­proprie aceste două țări: împre­ună cu Austria ele ar fi putut Încerc­a iarăși acea Sfântă Ali­anță a acțiune­ împotriva de­mocrației ’europene reprezentată prin’ liberalismul franco-englez. Dar pe lângă interese antago­niste între Rusia și Germania există o ură de rasă înverșunată. Nu vedem încă ce factor necu­noscut ar putea risipi imediat­ neînțeleger­ile dintre pangerma­­nism și panslavism. I­ată­­ în ce stare de nesiguranță se află Europa în vacanța­: Enervarea nu mai e un incident în viața politică contimporană ci stare cronică. Vai de cei cari nu vor fi gata. G. --------------------------------­ Serbarea șco­ală din Câmpulung Câmpulung, 28 Iunie Mercuri, 25 iunie, orele 10 a. m. la școala n-rul 2 de fete din orașul nostru, s-a făcut cu mare solemnitate serbarea de finele anului școlar. Serbarea s‘a început, la ora anunțată, cu cântarea imnului regal, după car­e doama H. I. Luca rostește o prea frumoasă cuvântare. După ce d-sa face o dare de seamă asupra mer­su­­lui învățământului în cursul anului 1913—1914, arată inconve­nientele de care se împedică în carierea dăscălească. Arată publicului cum se lu­crează în școala de sub condu­cerea d-sale, și încheie cu po­vețe bune și­ folositoare adresate părinților și copilelor. Cuvântarea doamnei Luca, plină de idei sănătoase, a fost adesea întrerupte de aplauzele publicului, ce nu mai încăpea in sală. S’au recitat după aceia de că­tre eleve diferite poezii. S’au jucat și piese școlare in­structive și moralizătoare, con­duse cu mult tact de doamna Ganea și domnișoarele George­­scu și Ci­osan. La orele 11 jum. fix, termi­­nându-se serbarea, publicul a fost condus într-o altă sală, und­e erau expuse, după clase, cu mult gust diferitele lucruri de mână, făcute în cursul anu­lui de școlărițe. Bili ZIMNICGA Furtună.­­ Vineri seară oi furtună îngrozitoare s'a des­­lănțuit asupra orașului nostru făcând mari ravagii pomilor fructiferi, care au fost rupți și scoși din rădăcină. In urma furtunei a căzut o ploaie torențială, care într'o oră a inundat cu desăvâr­șire străzile mai joase. Din cauza ploilor ce nu mai contenesc, muncitorii au pagube Însemnate, căci puținul grâu ce-l au anul acesta nu pot să-l secere. Abonamente de vilegiatură pe lună in țară: lei 1.50; pe lună în streinătate: lei 3. Pentru Ger­mania Austria și Elveția: lei 4 pe lună.____________________ _ » Biama

Next