Universul, februarie 1915 (Anul 33, nr. 31-57)

1915-02-01 / nr. 31

SITUATIUNEA STRATEGICA ACTUALA A BELIGERANȚILOR de generalei CRAISiCEANO. „Journal de Genéve“, în a­nul dela 3 Februarie, studiază opera­țiunile de războiu și deduce si­­tuatiunea strategrică actuală a beligeranților, în 1915. Constatările și părerile auto­rului sunt în acord cu acelea ce noi am comunicat deja Acade­miei române în ședința din De­cembrie trecut. „In 1914,—scrie ziarul,—se pa­re că aliații, separați printr’un vast teritoriu și fără comuni­­cațiuni directe, au avut inten­­țiunea de a lua ofensiva și a o împinge până la întâlnirea lor. Această intențiune reese din invadarea francezilor în Alsacia și Lorena, urmată de ofensiva anglo-francezilor prin Luxem­burgul belgian și prin spațiul dintre Menza și Sambre. Din partea opusă, armatele austro-germane au luat ofensi­va, manevrând pe linii interi­oare. Această ofensivă nu a reușit în prima fază a războiului, iar în a doua fază ea s’a schimbat în o contraofensivă pe cele două­ fronturi. In a treia fază, blocul austro-german a­ ajuns la o sta­ționare relativă cauzată atât prin slăbirea forțelor, cât și prin rigorile iernei. Cu începutul anului 1915, si­­tuatiunea a rămas aproape a­­ceeași, iar în viitor este sigur, că ambele grupări adverse vor recurge tot la ofensivă, spre a distruge pe adversar și a-i re­duce la mizericordie, după cum au declarat și unii și alții. De partea Aliaților intențiu­­nea unei duble ofensive nu poa­te fi îndoioasă, din cauza sepa­­rațiunii absolute a celor două masse luptătoare, anglo-franco­­belgiană deoparte, și rusă, de cealaltă. Această separațiune nu permite nici o combinațiune de forțe, de exemplu, a reduce for­țele pe un front, și a le transpor­ta pe celalt, unde s’ar forma massa ofensivă decizivă. Mijloa­cele materiale ale aliaților fi­ind nelimitat, rezultă că ofen­siva lor va fi subordonată nu­mai intent­ unii, iar nu valorii relative a mijloacelor. De partea austro-ere­imanilor, chestiunea este mai complexa. Aci se ruine din nou chestiunea eventualităților diverse ale ma­nevrei pe linii interioare și în special aceea a două ofensive si­multane și aceea a doua ofensi­ve succesive, cu­ alegerea în a­­cest caz­ a frontului primei o­­fensive. Rezoluțiunea de luat depinde de mijloacele de care se dispune. Acestea par mai limita­te decât ale aliaților, dar este sigur, că germanii vor încerca cea mai viguroasă sforțare o­fensivă, oriunde vor putea, îna­inte de a se da învinși". După cum se vede din acest rezumat, „Journal de Genéve" a pus studiul operațiunilor mi­litare și situațiunea strategică a beligeranților de adevăratul teren științific al războiului. Noi, în comunicarea de la A­­cademie, am precizat mai mult in privința ofensivelor armate­lor austro-germane, cari mane­vrează pe linii interioare. Dacă la începutul războiului­­blocul austro-german ar fi avut, un comandament, unic, în loc de dublu sau dacă s’ar fi apreciat mai bine forțele austro-ungurilor față de Rusia, este probabil, că s’ar fi adoptat, manevră a două ofensive succesive, în loc de a­­ceea a două ofensive simultane. In principiu prima manevră este preferabilă celei de a doua, căci cu ea se realizează mai ușor o mare superioritate nume­rică pe frontul ales pentru prima ofensivă. In alti termeni, noi am emis părerea că poate era pre­ferabil ca ambele armate, ger­mane și austro-ungare, sa ia mai întâi ofensiva contra fron­tului de apus și apoi să se în­toarcă către cel de răsărit. In viitor, credem imposibilă pentru austro-german­i eventua­litatea a două ofensive succe­sive contra aliaților. Dacă la în­ceputul războiului, ei n’au putut executa această manevră, cu a­­tât mai puțin o vor putea exe­cuta acum când enormele pier­deri au redus efectivele și când forțele sunt deja împărțite și an­gajate în luptă. Nu se rămâne acum decât so­­luțiunea celor două ofensive si­multane, adică, atacul pe fiecare front: occidental și oriental. Pentru aceasta, austro-ger­a­­nii trebuesc să realizeze o mare superioritate numerică pe fie­care front, în mod aproape si­multan. Cum însă mijloacele lor sunt limitate, rezultă că realizarea acestei superiorități este foarte problematică, și cu cât ei se vor uza mai mult în atacurile par­țiale în tranșee, cu atât situa­­țiunea va deveni și mai gravă. Această împrejurare explică poate reținerea aliaților și men­ținerea lor în defensivă, spre a evita pierderile lor proprii și a mări pe acelea ale inamicului, până când va sosi momental o­­fensivei generale. Repet dar și cu mai multă convingere, că situațiunea stra­tegică a armatelor austro-ger­mane în vederea ofensivei deci­­zive este destul de critică. Dacă totuși vor învinge aceas­ta va fi o minune, și atunci caleași cauze nu vor mai pro­duce aceleași efecte." CERCUL DE STADII AL PARTIDULUI GOBSER7ATOR .... ... Chestia strâmtorilor — Conferința d-lui M. Săulescu — Pe la jumătatea secolului tre­cut a apărut o lucrare de mare valoare politică și istorică „Ci­vilizația și marile fluvii isto­rice", datorită lui Leon Metch­­aiooff. Autorul este de origină român din Basarabia și după ce arată însemnătatea desvoltării istorice a popoarelor din jurul Tibrului, Eufratului, Nilului, In­dului, Gangelui, etc., stabilește teza, că civilizațiile se produc și se desvoltă pe fluvii și la gu­rile fluviilor. Mai mult încă, au­torul acesta prevede o str­ălu­­cită și originală civilizație po­porului stăpân la delta Du­nării. Dar însemnătatea acestui prin­cipiu călăuzitor a fost înțeles de Ștefan cel Mare, care a stă­ruit din toate puterile să rămâ­nă în stăpânirea Moldovei, Chi­lia, care însemna Dunărea și Cetatea Albă, care nu putea fi decât libertatea pe Marea Nea­gră. Grație acestei năzuinți și politici condusă de Domnul mol­dovean, țara întreagă era în­­tr'o situație înfloritoare, ceea ce a determinat clădirea frecventă de biserici și cetăți. Iar după ce cetățile de la gurile Dunării au fost pierdute. Moldova a rămas fără un substrat economic sa-TÎA »­w*. A › rlavnit cro­n-otra* XV« o —­rea politică și morală­ Acelaș lucru a călăuzit și po­litica Domnitorilor din Vala­hia. Cu drept cuvânt se întitula Mir­ea cel Bâtrâ» „domn stăpi­­nitor al ambelor maluri ale Dunării și stăpânitor al Do­­brogei“. De la Mir­cea s’a păstrat un act, care constată punerea taxelor vamale pe vetour, (ca­tifea) și armare. Toate acestea dovedesc însemnătatea comercia­lă a Dunării­ și de aci urmează izbucnirea sentimentului de în­grijorare, ori da câte ori e vor­ba de Dunăre. Toată desvoltarea noastră în toate ramurile de activitate este în funcție de Dunăre, — ea în­săși in­dependentă de marea Neagră, care implică necesita­tea libertății strâmtorilor. Așa se explică grija noastră de a ști, cine sunt, ori vor fi stăpânii strâmtorilor — Bosforului și Dardanelelor. Analizând interesele statelor megieșe la marea Neagră, con­ferențiarul spune: Rusii, e drept cu nevoie de liberă navigație, au însă posibilitatea și altor re­­nsiții de asemeni. Bu­laat­rii au avut norocul să iasă la marea Egee. Pe când noi? Stu­diind statistica exportului ge­neral român în 1910, găsim că din totalul de 4479.328 tone ex­portate, pe uscat au ieșit 280.626 tone, iar restul în proporție de 95 la sută pe mare, prin strâm­­tori. E clară deci necesitatea strâm­torilor pentru noi și îngrijora­rea de un eventual pericol stă în starea de fapt a vecinilor, slă­biciunea Turciei și forța cres­cândă a­ Rusiei. Monopolul de altă dată al Turciei asupra mă­­rei Negre s-ar putea să fie tran­sformat într-un monopol rus. Căci dela Petru cel Mare până azi, în Rusia s’a urmărit acest impuls spre strâmtori, de unde occidentul a îndepărtat-o. * E pericolul apropiat? Manifestul Țarului, care-și exprimă țelul, ca marea Neagră să devie o mare rasă; declara­țiile lui Safonov­ și a unui cu­noscut istoric rus, arată vădite dorințe de stăpânirea strâmto­rilor. Poate, dacă ar fi fost la Du­năre, o mare putere cu autori­tate de arbitru, ca la Rin, acea­stă problemă nu s'ar fi pus nici la noi sub forma de azi. Poate Cei iîi Titto î­­n CeSb­irul sa-1 afi­a Italia. Pentru moment, suntem amenințați de a­tot-puternicia unui popor, în fața altuia în declin Regimul strâmtorilor. In virtutea situației sale geo­grafice, Turcia e stăpână pe­ în­chiderea strâmtorilor ori de câ­­te ori are nevoi interne, — și ce nevoi n‘are Turcia! Dar dacă ar fi Rusia stăpână? Atunci s‘ar ivi ori­când nevoi, care să determine închiderea și deci izolarea noastră, aici la gu­rile Dunărei și mării Negre. Un regim preferabil pentru Bosfor­­ și Dardanele ar fi acela al canalului Suez. — asigurarea liberii treceri și în timp de pace și în timp de război atât a nă­­vilor de comerț, ca și de război. De asemeni, ar fi preferabilă internaționalizarea strâmtorilor, cu o delegație permanentă a marilor puteri. Iar pentru că noi suntem păzitorii gurilor Dună­rii, fiind cei mai interesați aei, — ca atare confundându-se in­teresele tuturor cu ale noastre — s-ar cuveni ca tot noi să fim și gardienii strâmtorilor. " " $. St 9 Situația la Bucovina Rușii sapă­ șanțuri și construesc tranșee pe li­nia Mologhia-Sadagura.­ Cruzimile săvârșite de ruși Se confirmă știrea dată de tu­ți că trupele rusești pregătindu-se să evacueze Bucovina, se pregă­tesc în acelaș timp și iau toate măsurile ca să opună­­ trupelor au­stro-germane a înverșunată rezistența în lupte de tranșee. Pe întinsul front dintre Mend­­ghia și Sadagura, precum și la Storojineț, rușii lucrează aebm cu febrilitate la săparea de șan­țuri și la construirea de tranșee. Deocamdată rușii au întărit­ malul Siretului, unde se așteap­tă aci lupte crâncene. * In retragerea lor, trupele ru­sești se dedau la exces,­ față de populațiunea austriacă, indife­rent de naționalitate. Se zice că la Siret, soldații ruși ar fi împușcat pe doi pașnici lo­cuitori cari priveau la trecerea trupelor. Se semnalează cazuri de jafuri. Ostatecii austriaci din Buco­vina sunt transportați în Rusia. Roșii iau măsuri ca popu­­lația să părăsească Cernăuții Mam­ornița. 30 Ianuarie Rușii au terminat lucrările pentru întărirea­ Cernăuților. Ei se fortifică acum in tranșeele din jurul orașului, unde vor aș­tepta atacurile austro-germane și de unde vor opune o vigu­roasă rezistență. Autoritățile militare rusești au huat toate măsurile pentru eva­cuarea orașului de către popu­lație. Toți cari simpatizează nu rușii încep a părăsi Cernăuții. De a­­semenea toți lipovenii din Fân­­tâna albă, de lângă Cernăuți, au fost ridicați împreună cu a­­vutul lor și transportați în­ Ru­sia. Deocamdată în oraș domnește liniște. Printre ruși se observă o enervare colosală. Suceava, Rădăuți, și Siret reocupate de austriac! Vie­na. 30. — După informa­­țiunile ziarelor, trupele austro­­m­gare au ocupat Suceava, Ră­dăuți și­pirat în Bucovina Zia­rele muiata raportează că arti­leria austro-uragară câștigă su­perioritate asupra artileriei ruse. Tot așa în defileul Dukla se asigură că rușii ar fi suferit pierderi extraordinar de mari. Chemări timporale Vii ARMATA Ofițerii de rezervă mai jos no­tați au fost chemați timporar în activitate de serviciu la corpu­rile și serviciile arătate în drep­tul fiecăruia. Pe ziua de 15 ianuarie, căpi­tanul de rezervă Cornea Scarlat, din divizionul 4 tren, la comp. 2-a subsistență (depozitul Obor). Pe ziua de 1 Febr. 1915 ad­ministratorul căpitan Mărcules­­cu Titu, dela corp. 2 armată, la divizia 5a; locot. Moisescu Gh., din reg. 4 Ilfov 21, sta reg. Va­sile Lupu 36; sublocot. Rădules­­cu N. Ion, din reg. 64 inf., în reg. Petru Rareș 39; sublocot. Nicolau I. Mihail din reg. 50 inf., în bat. 7 vânători; sublocot. Enculescu Antipa, din reg. Dolj 1, în reg. Petru Rareș 39; sub­locot. Oprescu I. Nicolae din reg. Rovine 26, în reg. Vasile Lupu 36 ; sublocot. Sever Mihail, din reg. 44 inf., in reg. Argeș 4; sublocot Voinescu Boldur, din reg. Matei Basarab 35, în reg. 3 Dâmb­ovița 22; sublocot. Mo­­dreanu D., din reg. Petru Rareș 89, la piiotecnia armatei; sub­locot. Mihă­escu Ion, din reg. Vâlcea 2; administratorul sub­locot Bădulicescu D., de la corp. 1 armați, la corp. 3 armată (de­pozitul sanitar); administratorul sublocot. Viner Nicolae, de la manutanța centrală a armatei ; ac­tor sublocot. Gheorghiu Gh., dela corp. 5 armată la reg. Ro­man 14; chemarea timporală în activitate de serviciu a ac­toru­­lui sublocot. de rezervă Stroe Marin, la­ reg. 63 inf., încetează pe ziua de 1 Febr. 1915, repar­­tizându-se la acelaș regiment. Asistența publică universitară La „Societatea studenților în medicină"*, după propunerea doc­torandului Marius Georgescu, s-a înființat o secție numită: Asis­tența publică universitară, ca­re are de scop ajutorul medical gratuit la locuință pentru orice student de la orice facultate. Asistenta publică universitară își începe activitatea la 1 Fe­bruarie 1915. Orice student bolnav ar anun­ța adresa exactă, la sediul socie­tate! studenților în medicină, palatul Eforiei, va fi vizitat gra­­fizic, de un intern al spitalelor, la nevoie de un medic și în ca­zuri grave se va interveni pen­tru internarea în diferite spitale sau sanatorii. Inițiativa a fost primită cu en­tuziasm de toată lumea univer­sitară, care găsește că adevăra­tul rol social al studentului e de infăptșit Bijmai pe această cale. PRESA VIENEZA și discuresuU ® din Sumă Vien­a. 29. —­ Comentând dis­cursurile din Dumă .JFr mden­­­blatt" zice. vrei odată pd.­ji a­­cum nu s'a defigurat fapte rea­le de oameni de stat, cu atâta îndrăzn­eală, decât de d-nii So­­sonof și Goremkin. Numai a­­tunci a fost sincer d-l Safonov când a vorbit de viitorul stră­­lucit al Rusiei la Marea­ Nea­­g­ă și Iff porțile Constantinopo­­lului. „Neue Freie Presse“ zice: este un lucru comic să vezi uin­ mini­stru vas­temând asupra mili­­tarssmulu­i și­ violentelor comise contra­­ unor tăvi mici! Ceea ei este mai urât decât toate, este ingratitudinea Rusiei pentru ceticii săi cari după războiul cu Japor­ii, au făcut cu putință prin mărinimia lor reconsolida­rea imperiului ms. Neue Fred Fresse protestează contra inst­­indiei că­ mișcarea, ukrainama ar fi datorită banilor germani ci amintește câte n'a făcut m­­i'a rusească printre ukranneni. Cât despre țările neutre, nu e probabil că se va seduce ape­lul d-lui Safonov de a deveni a­­liatele Rusiei in acest războiu, când aspirațiile Rusiei sunt po­sesiunea­ Constantinopolului și mărci Negre, eventualități de cari se tem, mai mult neutru­. „Reichspost“ zice: statele neu­tre, atât cele de lângă, coastele mării Negre cât și cele de pe coastele Iidrei Mediterane nu au de ce să­ fie mulțumite de dez­văluirile d-lor Goremkyn și Sa­, Soni­v, <n:­­ăldnd adevăratele ținte ale Rusiei; acele state vor ști du­pă aceste declarațiuni să apre­cieze la adevărata­ ei valoare ati­tudinea Rusiei față de acele sta­te. (K. B.) Viena. 29. — Comentând dis­cursul d-lui Milinkov „Wiener Allgemeine Zeitung" zice: acum se înțelege și pentru ce Turcia s'a­­­tai de partea Puterilor cen­trale și a fost silită la aceasta. După Austro-Ungaria nu a putut tolera­ întemeierea unei monar­hii universale ruse. Turcia tre­­buie să se opune tendințelor mos­covite de expansiune dincolo de mărea de Marmoră venim mo­tive de apărare­­ Personală. Ru­sia prin actualul războiu nu fa­ce decât să­ continue seria ve­chilor ci întreprinderi. Astăzi voește să distrugă imperiul o­­toman pentru a dobândi stăpâ­nirea strâmitorilor. Dar această Intreprindere se deosebește de toate cele anterioare prin faptul că Franța și Anglia nu se mai găsesc potrivnice acestei idei, ci merg muna­­in mână cu Rusia. Nici­oda­șă termien de stat ruși din secolul al 19-lea nu s-ar fi așteptat ca Anglia să întindă mara R­usiei pentru realizarea politicei ei în marea Neagră și că Franța sâ ajute Rusiei să-și întindă influența în marea Me­­diterană. Sir Grey în loc de a depune toate științele pentru a menține și întări monarhia au­­stro-ungară lut “rată cu o or­bire neasemuită pentru a distru­ge ceea ce marii săi nedecesori au creat­ Urmașul lui Palmerston și Beacons­field desalvează tradi­țiile acestor mari bărbați și face totul pentru a doborî Turcia și a o sili la părăsirea Dardanele­­lor. (A. R.) PE FRONTUL ORIENTAL Restul luptelor actuale Roma. 29. — Atacurile germa­ne pe linia Bzurei și pe linia Rawker iau o pozițiun­e, și o in­tensitate cari întrec toate ope­rațiunile ce s'au desfășurat pâ­nă acum pe acest front, așa in­cât cercurile militare din locali­­tate cred că astăzi, armata nr­ă­­sească care acum câte­­a susținea cu convingerea că în­treaga presiune a forțelor aus­­tro-germane s'ar fi concentrat pe Carpații centrali, spre a se răspunde la înaintarea rușilor înspre Transilvania, acum­ afir­mă că sforțările austro-germani­­lor, s'ar desfășura în acelaș timp șii Galiția ca si in regiunea de dincolo de­ Vistula. Coresponden­tul din Petrograd al ziarului ,,Times" relevează că rușii îna­intează prin trecătorile Carpațî­­lor dealungul întinsului front Du­­kla-Woszkow și adaogă, că poa­te cu scops de a răspunde la această operațiune artileria au­striacă pe Nida și Dunafeț a re­luat bombardările sale cu carac­ter demonstrativ. Totuși — așa crede criticul sus pomenit — în­cercarea de a înainta înspre Przem­ysl a dat greș. Îndârjirea asalturilor germane împotriva liniilor rusești la vest de Varșo­via poate să fie explicată cu mai multe motive. Primul motiv este necesitatea din partea germani­lor, de a arăta că obțin rezultate folositoare din ocuparea Polo­niei occidentale. Dimpotrivă, criticul militar al ziarului­­,Mor­ning Post " crede că vajnica o­­fensivă­ pe Ravika ar fi într'o strânsă legătură cu acțiunea din Car­păți. Caz­ul amintește că tocmai prin amenințarea schița­tă asupra Varșoviei germanii au silit de trei ori pe ruși să pără­sească pozițiunile ce le cucerise­ră în Carpați. (A. T. I.) Comunicat german Berlin. 29. — Comunicat ofi­cial. Pe frontul orientale luptele de la granița Prusiei orientale au continuat ieri cu rezultat pretutindeni favorabil nouă ruși zăpada foarte deasă împiedici mișcarea trupelor noastre, lle­­xhilulu­l flefinitiv al acestor t­ip­­. ' .-“vioVftfA' fi încă cm '■ Pe dreapta Vistulei în Polonia am respins un atac inamic și am făcut câteva sute de prizo­nieri. Pe stânga Vistulei nimic important. (Wolfsbureau). Lupfess «als Petrograd. 29. — In ziua de 26 torpiloarele noastre de pe Ma­rea Neagră au bombandat trei baterii in­a­mice la Trebizunda și au distrus două noduri în regiu­nea Platana și un al treilea la vest d­e Riza. In cursul acestor operațiuni au scufundat mai mult de 59 bărci și caice ina­mice. Chestnik­. Vasele capturate aduc foloase Angliei Londra, 28 (sosită 29).­­ In șe­dința Camerei comunelor din 26 a. c., secretarul parlamentar Mac­Namara a declarat că gu­vernul nu dă cu chirie vasele inamice­ internate ci le lasă să navigheze pe comatul guvernu­lui englez. Beneficiul este vărsat oficiului tezaurului. Nu s-a hotă­­rit încă utilizarea fondului for­mat, dar banii nu, vor reveni ina­micului. (b­. B.) UN INTERESANT DISCURS ASUPRA RAZBOII LUI Roma. 29. —Căpitanul de stat major italian Angelo Gatti, criti­cul militar al ziarului „Corrie­­re della Sera" a ținut la Milano o însemnată conferință intitula­tă :,Războiul". In această conferință la care au asistat căpeteniile militare și fruntașii politicei italiene, d. Gat­ti, printre altele a vorbit de nu­­mărul luptătorilor din diferite *—r.­­ ^ jj _ rr GauciOi i­ Jd­u,~ou* udi f/tto/tttt, care are în fiecare an un contin­gent cam de 500.000 de oameni, poate dispune de 7 milioane 500.000 buni soldați. Rusia soco­tește cam­ 1 milion de fiecare contingent și ar putea avea 15 milioane de oameni bine instru­iți, dar nu ia în fiecare an de­cât 500.000, așa că Rusia dispu­ne cam de 9 milioane de oameni, pentru care însă nu are ofițeri în­de­ajuns și nici serviciile ne­cesare. Franța trebue să aibă cam 2 milioane de oameni în tranșee, și încă atâtea stau gata să-i înlocuiască. Austria a ținut până acum sub arme 2.800.000 și pare că ar mai putea aduna 1.500.000. Anglia a trimis în Eu­ropa câteva sute de mii din fiii săi. In total se luptă sau sunt gata de luptă 27 milioane de oa­meni cât ar constitui populațiu­nea unui stat mare. La acest număr mai putem adăuga încă 2 milioane de oameni ce stau gata î ntr'o țară pe care toți o avem în inimile noastre, în care principii sunt ostași si toți ce­tățenii sunt voluntari, într’o ța­ra care dacă ceasul va suna, prin pregătirea nepregetată și luminată se va ridica tare și ga­ta de luptă în numele măreției trecutului său și întru ocrotirea drepturilor sale. (Ad­­oratorul face aluzie la Italia). Ca încheere căpitanul Gatti zice că națiunile in luptă dau exemple minunate de energie, de viață și de sacrificiu ce sunt refu­rim­i, firm urmat: Dacă — zice d-sa — vom fi chemați de Rege, să mergem cu inima deschisă, cu încredere și uniți într'un adno, însuflețiți de memoria strămoșilor noștri, să strigăm, înainte tot înainte! I­­talia cea veche și cea nouă! (A. T. U a ra scristuirei Eleonora Waerman Roma 29.­­ Se telegrafiază din Londra că vasul german scufundat lângă coastele Pata­­goniei era piroscarul Eleonora Waermann, una din năvile ami­ralului Spee. Se crede că această navă nu era armată. In ori­ce caz ea nu poate să fie asemuită cu crucișătorul „Cap Trafalgar“ ,an ,„Kronprinz Wilhelm“ sau „prinț Eitel Friedrich“ pe care se caută acuma flota engleză. (A. T. I.) Lispfen­ din Belgia și Franța comunicat francez Paris. 29. — Comunicatul din 28. In noaptea de 27 spre­ 28 am făcut să sară în aer la Laboiselle trei cuptoare de mine și am iz­butit a ocupa pâlniile produse de explozii, cu tot contraatacul pe care Tarn respins cu baione­ta. In Argonne a avut loc lupte de artilerie și aruncări de bom­be de o parte și de alta, mai cu deosebire în regiunea Bolante- Bagatelle. Ultimele știri semna­lează un atac foarte violent dar infructuos al germanilor asupra intărirei de la Saint Thérine. In Lorena liziera de est a pădurei Parrot și nordul acestei păduri avantposturile au respins cu u­­șurință atacul germanilor. O mi­că acțiune care a fost semnalată în comunicatul de la orele 15 la nord de Manonvudler s-a sfârșit prin urmărirea germanilor de către husarii noștri. Ia Vosges la Fontenelle și la Bandesant un atac inamic a fost ținut în loc. In regiunea Cagny pe Aisne un aviator a distrus un balon de semnalizare inamic. Un avion german a fost doborât lân­gă Verdun; pilotul, locotenentul Von Hichetin aruncase în Sep­tembrie asupra Parisului bom­be și proclamation­ invitând pe parizieni a se preda. (Havas). Comunicat german Berlin. 29. — Comunicat ofi­cial• Pe teatrul occidental ata­cul­ nostru în Ar­gonne ne-a făcut să înaintăm puțin. Am făcut­­ prizonieri și ofițeri și 307 soldați, am luat două mitraliere, și tu­nuri de calibru mic. In Vosgii centrali și meridionali am avut iarăși câteva mici succese lo­cale. (Wolff bureau). Saltsnul Egipt­lui vizitează și răpiți Cairo. 29. — După ce a vizi­tat pe răniții englezi și indieni sultanul Egiptului, însoțit de miniștri și de generalul coman­dant al forțelor britanice a fă­cut o vizită­ și Celor 136 răniți turci îngrijiți în splendidul spi­tal Thastelaiic. Sultanul a con­vorbit. 30 minute amical cu nu­meroși turci, cari s'au arătat foarte măguliți de a­ceasta. Toți acești turci par foarte mulțumiți și apreciază mult luxul care îi înconjoară în spital. Mai sunt acolo 530 paturi care așteaptă pe răniți turci dacă ar da, ceea ce nu e probabil, un al doilea a­­ta­c contra canalului de Suez. (Reuter). Presa germană se plânge contra tratamen­tului germanilor în Africa Berlin. 29. — Ziarele de dimi­neață publică un raport amă­nunțit despre răul tratament ce-i îndură germanii în Africa oc­cidentală. Prizonierii făcuți în Camerun au trebuit să ducă ei înșiși în spinare bagajele sau să se înha­me la carele unde se puseseră bagajele, iar soldați negri cu b­aioneta la pușcă loveau cu pa­tul puștilor pe prizonierii ger­mani, cari­ nu mai puteau în­­nainta. încă de la începutul războiu­lui toți germanii fuseseră expul­zați din Rahomey cu mare bru­talitate Când s-a ocupat Dual­a în Camerun, inamicii coalizați au făcut totul spre a umili a­­dânc pe germani în fața solda­ților negri. In Dahomey germanii pot să se plimbe la Portonovo, dar nu­mai însoțiți de soldați negri și trebue să lucreze șapte ore pe un score tropical cu o hrană de batjocură ; sunt întrebuințați în special, sub paza negrilor, la construirea drumurilor, sunt batjocoriți de gardienii lor. Pri­zon­ie­rii duc lipsă de haine, ru­­fărie și chiar căști coloniale. έn cauza acestui rău trata­ment mulți s-au îmbolnăvit, u­­nii au murit Ziarete conchid că acest tratament constitue o pal­mă civilizației. Dacă măsuri nu vor fi st­ate, guvernul francez va suferi consecințele. (W. B.) Diferite știri Rotc­dam, 29. — Companiile de navigațiune olandeze au de­cis în urma declarațiunei ger­mane a face ca vasele lor să fie ușor de recunoscut, de ambele părți ele vor purta numele lor în litere mari, tablouri mari pu­se pe bord vor arăta numele și portul de criș­ne, iar no­aptea a­­ceste tablouri vor fi iluminate. (C. B.­slaga. 2?, ■— Ministrul de ex­terne anunță că este de dorit ca în decursul războiului, echipa­­giile vaselor remerciale olandeze ean fan­es­»’ft în porturile ger­­mane să fie loreni­te exclusiv din supuși­­i târuor neutre. (C. B.) * Paris, 19. — Doamna Beschaff a fost arestată și condusă la în­chisoare la Saint Lazare sub în­vinuirea de complicitate în­ cri­­­­ma lui Desd­r­uz, (C, B.). „ (L.J ) Scrisoarea unui voluntar român IN ARMATA FRANCEZA I­. G Lăcrițeanu, profesor la liceul din T.-Severin, a primit următoarea scrisoare de la un frate al d-sale, care luptă în rândurile armatei franceze ca sergent in reg. 2 : Iubitul meu frate, Am primit scrisoarea ta adre­sată d-lui Clement, iar azi cea pe care mi-ai­­ adresat-o direct. Lasă, frățioare, nu te necăji că nu se poate să-mi trimiți pache­tul de care er­a vorba, scrisoarea ta valorează cât toate pachetele din lume. La ce ar servi să mă­nânc, să mă îmbrac, să fumez, sä beau, — dacă n’am căldură în suflet? Și am teribil frig în suflet când aștept zilnic și sur­­­tămâni o scrisoare. Fii sigu­r că în tranșei­a rece mocirloasă, numai scrisorile tale și ale Gettei schimbă sufe­rința în fericire, fii sigur că pa­­chetele n’au decât valoarea de a-mi spune că voi nu m’ați uitat,­­că mă iubiți.* Lasă frate, numai cine a trăit șase luni viata ce am trăit poa­te înțelege toată valoarea unei iubiri. Foarte adesea, în timpul lun­gilor nopți de g­ardă ce am fă­cut, am privit îndelung și cu tristețe nemărginită, frumoasa și divina­­tea a păstorilor, gân­dind că tot această lumină al­bastră, catifelata, luminează și spăim­ânătoarele atrocități ale ce­lui mai teribil războiu ce a exis­tat, precum și lucrurile frumoa­se născute prin pace și inteli­gență. Câteodată sunt trimis sus pe muntte,­­­ de acolo am o pri­veliște miraculoasă, — dar ce durere­­ sunt trimis ca să supra­veghez ca oamenii să sape tran­șee ! o mânie rece și teribilă îți intră atunci în suflet și un spi­rit contra acelora cari și-au bă­tut astfel joc de sufetul ome­nesc, dezlănțuind această omorî­­re de oameni Și ni se pare tu­turor că cele mai rele suferințe nu ni se vor părea prea tari, dacă vom pedepsi bestiile feroce și sanguinare, care ,au provocat acest măcel. Și cât de departe sunteți voi pe acolo de adevărul celor pe­trecute pe aici. Ca operă de dis­trugere, ca și în Belgia, a reali­zat „Kultur”-a germană și aici 1 Iată, catedrala din Reims, am văzut-o la 4 August întreagă, ne­atinsă, și nu-ți poți închipui ce­ delicată bijuterie; acum nu mai există. Aici unde suntem acum, păzim un sat evacuat; suntem mai totdeauna în veghere; din când în când îl traversăm, în patrulare, într’o seară, pe lună plină, patrulând prin sat împre­ună cu locotenentul meu (un artist pictor care mi-a promis o aqu­arelă), am putut vedea în a­­mănunțime starea satului. Nici nu îndrăznesc să-ți spun impre­sia de nebună durere, ce am sim­țit, în urna celor văzute. Era ceva atroce și totdeodată, teribil de spus, de o frumu­sețe grandioasă. Și ‘ți jur că nu m’am simțit niciodată mai „om” decât în momentul când privind această spăimântuito­are destruc­­țiune. roi­ am putut zic­e : nu noi am făcut aceasta! Da, frate, «ce ne f­ace să sufe­rim mai mult pe noi soldații e că simțim un imens val de sufe­rință care se ridică, se ridică într’una și fără încetare în ju­rul întregei populații pe unde­ trecem. Ruine, morminte, dărâ­mături hido­ase, cadavre la ori­ce pas, pretutindeni. Alaltăeri, la un­ francez mort s'a găsit o scri­soare de la mama lui, o­ bretonă.­­Ea îi scria: „micul meu, scumpul „meu copil, gândește-te la ma­­„ma t­a, dă-i totdeauna noutăți”. Vezi, frate, în mijlocul unui a­­semenea dezastru, te maturizezi repede și plângând pe alții, ui­­tându-te pe tine te simți deve­nind mai bun, dar totdeodată, mizerabil de mic și neputincios în fața mărimii răului! Iată, nu­ știu ce am astă seară, nu rogi scriu. Toată iubirea mea frate, toată, Eugeniu RĂZBOIUL austro-sâră Austriacii vor să năvălească în Serbia prin Adakaleh Vârciorova 29 ian. Aseară austro-ungării au des­­chis lumina unui reflector așe­zat pe­ munții­ Alamații și au ex­plorat amănunțit vârfurile mun­ților Kozeak, Gevrinul, Piatra Gevr­inului ver­sanții acestor munți, șoseaua Techia-Sip și cursul Dunării. Din când în când luminile reflectorului se bifurcau asupra a două pozițiuni deodată, producând două dungi luminoase deasupra locurilor vi­zate, asemenea celor ce se văd când fulgeră la orizont, cu deo­sebire că aceste dâre de lumină se mențineau mult timp. E curios, că reflectorul a­­cela își aruncă luminile foarte des și prin cuprinsul gărei locale. Ceva mai mult, caută să exploreze și munții noștri. Explorarea reflectorului înce­pe de­ pe la orele 7 seara și ține până pe la 11 din noapte. Spre ziuă s’a văzut din nou luminile unui reflector peste coastele munților din interiorul țării noastre. Sârbii au tras de câteva ori cu tunul din două pozițiuni diferi­te, asupra reflectorului, însă nu­­ au nimerit. Astă seară, la aceeași oră, au­­striacii au pus iar în funcțiune reflectorul, trăgând totdeodată a­­colo unde luminau. După unele versiuni, aceste explorări ar avea de scop afla­rea pozițiunlor artileriei sârbe, care bombardează sistematic că­ruțele ce transportă cerealele pe șoseaua Vodița-Orșova- Circulă insă alte svonuri după care se zice că s-ar pregăti o inva­­ziune în Serbia sub adăpos­tul minunat ce-l oferă os­trovul Adakaleh pentru tru­pele austro-germ­ane, sosite în mare număr de curând. Și acest din urmă lucru poate fi proba­bil, căci circulația trenurilor de persoane a încetat iarăși în ul­timele­ zile dincoace de Temi­­șoara, Coresp. Sosirea misiunei engleze În țară Calafat, 29 ianuarie Cu vaporul care face cursa, Prahova-Calafat a sosit azi ge­neralul de stat major englez sir Arthur Paget, însoțit de doui că­pitani și două valeți. Cu un vagon special, atașat la trenul de 6 și 40, generalul englez a plecat la București, un­de va fi primit în audiență de M. S. Regele. De la București generalul Pa­get pleacă în Rusia, unde are o misiune specială. Un curios dezertor austriac la Corabia — Să fie un spion? — Corabia, 29 ianuarie. La 27 cor., cu trenul de 9.45­ dimineața, a sosit în localitate un individ suspect, care dân­­du-și numele de Costică Iones­­cu, negustor din Car­acal, a tras la hanul Zănogeanu din strada Tudor Vladimirescu. Fiind urmărit de către agentul de siguranță Petre Stângă, sea­ra a fost adus la poliție unde a spus că se numește Ivan Guli­­nov, că e bulgar, supus austro­­ungar, că este dezertor din ar­­mata monar­hiei vecine, și că a intrat în­ țară pe la Vârciorova« La perchiziția ce i s’a făcut, s’a găsit asupra lui un pașaport liberal de consiliarul din Craio­va cu data de 15/28 ianuarie a,ca valabil pentru 15 zile. Dar ca dezertor, putea să i sa dea pașaport și, după spusele lui, valabil numai pentru țara no­astră? Acest Gulinov vorbește perfect 5 limbi străine și a spus agentu­lui Stângă că a făcut școala co­mercială superioară din Anvers-Ancheta asupra acestui curios dezertor se face deocamdată la poliție, apoi el re fi trimis sigu­ranței Statului. Numitul declară că a stat prin orașele T.­Severin, Craiova, Ca­r­acal și venise aici ca să stea câteva zile și în urmă să plece la T.­Măgurele. După părerea multora, mai curând ne găsim în fața unui spion decât a unui dezertor. Mile«­­gis Biazi șiiiii din R.~Sărat 30 Ianuarie Profesorii și, elevii gimnaziul­­ui „V. Boerescu“ de aici au­­­ serbat azi a 25-a aniversare de la înființarea acestui gimnaziu., Dimineața la orele 10 s-a ofi­­­ciat un tedleum la catedrală, pentru pomenirea profesorilor, morți. După amiază s'a dat o serbar­*­re școlară în amfiteatrul gim­­­naziului. Au asistat profesorii, elevii și un numeros public. D. P. T. Popescu, directorul gimnaziului, a făcut istoricul în­­ființărei acestui șocag de cultură, care a luat ființă la 15 Sept­. 1880, în urma stăruinței unui mare număr de cetățeni. Primele cursuri s'au­ ținut în o cameră a primăriei, cu o sin­­gură clasă și având ca profe­sori pe d-uii: I. C. Mihalcea și­ Tr. Ionescu, azi decedați. Eu­ erau plătiți de comună. In 1890 gimnaziul a trecut pa seama statului, la 1892 ga pua piatra fundamentală a aescualu­­­lui gimnaziu, iar la 1893 s-a fân­dut inadmizarea. După terminarea serbării, <?> A. Negulescu, căpitan de­­­rină, și-a desvoltat­ con­ferințe d-sale vorbind despre: Misterele navigației. 9

Next