Universul, mai 1915 (Anul 33, nr. 118-148)
1915-05-01 / nr. 118
5 BANI EXEMPLARUL. — ANUL XXXIII.— Nril 118 București, 30 aprilie 1915 „Prin noi înșine Aceasta e deviza care a condus pe Români totdeauna în viața publică, în cursul sbucniatei lor istorii și-i călăuzește și în grelele împrejurări de astăzi, dar e oare tot așa și în viața privată? Ridicând această chestiune, oficioasa „Indépendance roumaine“ constată că din nenorocire nu e așa. Observațiunile confratelui sunt atât de drepte și îndemnurile ce dă sunt așa de folositoare, încât credem că e bine să le relevăm și să le aducem la cunoștința cititorilor noștri, pentru ca fiecare să reflecteze asupra lor. Concepțiunea omului care nu vrea să atârne decât de munca sa, care în aceasta își pune toate speranțele, toată demnitatea, e încă slabă printre noi. Reaua îndrumare a educației noastre în privința aceasta începe chiar din școală. Părinții, în loc să-și privigheze copiii și să-i deprindă a-și face datoria conștiincios, se îngrijesc numai să-i vadă trecuți din clasă în clasă și pentru aceasta pun în mișcare influența lor și a prietenilor. „Solicitările au ajuns o adevărată plagă socială, zice confratele ; spre a scăpa de ele, unii profesori s’au văzut nevoiți să anunțe că orice mijlocire în favoarea elevilor le va fi stricătoare acestora“. încă de pe băncile școalei, copiii se obișnuesc astfel să aștepte de la bunăvoința altora, de la hatâr, ceea ce n’ar trebui să aștepta,decid, de la munca lor. Nu e clar de mirare că mai târziu, în viață, în lupta pentru existență, ei continuă să solicite, atârnând de bunul plac al altora în loc săatârne numai și numai de vrednicia lor, de puterea și de priceperea lor. „Suntem un popor fără îndoială bine înzestrat, zice confratele , avem inteligență, talent, dibăcie, mlădiere de spirit, etc. Dar asta nu e un motiv să desprețului munca ; din contra, cele mai frumoase calități rămân iluzorii, dacă nu sunt fecurvdate prin muncă. Intre două pământuri, unul roditor, dar lăsat paragină și altul de calitate mai proastă, dar cultivat bine, e vădit că acesta din urmă va da roade și va avea mai multă valoare. „Calitățile mai modeste ale muncei și economiei sunt mai roditoare decât cele mai strălucite talente ale unui leneș. „Munca e și o condiție de demnitate și de înaltă satisfacție morală“. Omul care așteaptă totul deja hatâr, se simte înjosit și nu poate fi niciodată mulțumit în sufletul său. Cu totul altfel se simte omul care își face serios și conștiincios datoria ; în mulțumirea sa sufletească, acesta găsește vigoarea morală ca să întâmpine cu seninătate întâmplările atât de felurite ale vieței. Aceasta este foarte adev vârat și e bine ca în primul loc părinții să se pătrundă de adevărul acesta. Și în viața noastră privată, ca și în cea publică, deviza noastră să fie aceeași „Prin noi înșine !“ PMlsipiîSI din împrejurimile orașului Ypres Berlin, 27 (sosită 28).— Oficial.—Rezumat al operațiunilor în împrejurimile orașului Ypres.— Operațiunile începute în ziua de 9 Aprilie lângă Ypres aveau de scop să scurteze lățimea frontului, respingând pe inamic din pozițiunile sale înaintate și să se reducă astfel partea de teritoriu belgian pe care-l mai posedă încă. Pozițiunile dușmane puteau fi comparate cu un sac care ar fi putut fi strâns și mai mult prin ocuparea pozițiunilor dușmanului. Spre a ajunge la acest scop trebuia cucerită baza adversarului pe canalul Yserului, spre a pune în pericol comunicațiunile sale. Atacul german a început în ziua de 9 Aprilie; cea dintâi poziție a inamicului precum și a doua, situată la 50 de metri mai înapoi, au fost cucerite și dușmanul s-a retras dincolo de canalul Yserului. Trupele germane au câștigat în prima zi o lățime de 9 kilometri de teren pe o adâncime de 3 kilometri. Cu începere de la 10 Aprilie, dușmanul a încercat să recâștige terenul pierdut prin diferite contra-atacuri, cari au rămas fără urmare și cari i-au pricinuit pierderi mari. Astfel, în ziua de 12 Aprilie, 5 batalioane engleze au fost aproape nimicite până la ulimul om, la vest de St. Julien, fiind luate sub un foc de flanc de mitralierele noastre. In ziua de 12 Aprilie, numărul morților englezi socotiți de noi era de 3000. Dela 12 până la 20 Aprilie, am capturat 5000 de prizonieri și 65 guri de foc, printre care 4 tunuri lungi engleze de calibru mare. Atunci artileria germană era în stare să bombardeze localitatea de etape Poperinghe și să bombardeze cu folos pe dușman pe la spate. In ziua de 19 Aprilie, atacul german a fost continuat spre a sili pe dușman să părăsească pozițiunile sale în noaptea de la 20 la 21 Aprilie, lăsând în mâinile noastre un teren având o lățime de 15 kilometri și o adâncime care variază de la 1h kilometru până la 3 kilometri. Rezultatul operațiunilor la Ypres a fost că frontul adversarului care în ziua de 9 Aprilie avea încă o lățime de 25 kilometri și o adâncime maximală de 9 kilometri, a fost redus la o lățime de 13 km, pe o adâncime de 5 kilometri. Azi trupele germane nu se mai găsesc decât la o distanță de 3 kilometri de la Ypres. (Comunicată de legațiunea germană). * Comunicat de general. Spre Berlin, 29, marele cartier răsărit de Ypres am mai progresat, luând 5 mitraliere. In regiunea înălțimilor, Lorette, numărul prizonierilor s’a ridicat la S00. Intre Carency - Neuville francezii și-au menținut încă tranșeele luate de ei și lupta continuă. Spre nord-vest de Berry-du- Rac au fost luate cu asalt două linii una după alta. Comunicat francez Petrograd, 28. — Agenția Havas din Paris transmite comunicatul oficial francez din 27, orele 23, care anunță cele următoare: La nord de Arras,"am menținut, în contra mai multor contra-atacuri germane, tot terenul câștigat ieri și pe care Fam lărgit în mai multe puncte, mai ales între Grenay și Souchez. Succesul nostru s’a desvoltat și numărul total al prizonierilor capturați acolo întrece azi, în orele 153.000 de oameni, printre cari 40 de ofițeri și un colonel. Azi și ieri am capturat cu totul peste zece tunuri și 59 de mitraliere. La Berry au Bac, un atac german a fost respins, de asemenea un altul la pădurea Learéire. ROMA, 28. — Se anunță din Londra că Duminică seară și toată ziua tre Limi, germanii au continuat atacurile lor la est de Ypres, dar au fost respinși (A. T. i.) Atacurile respinse (Westnik), germanilor la Ypres i mk PAGINI Italia și România față la Aistro-S»§® în Sub acest titlu, publicam la 6 Noembrie 1913, tot în „Universul“, un articol în care examinam situațiunea Italiei și a României față de Austro-Ungaria. După războiele balcanice, cari au avut de rezultat începutul sfârșitului Turciei, problema care se punea era: soarta conglomeratului etnic al monarhiei habsburgice. Atât Italia cât și România au aceleași interese politice față de Austro-Ungaria. „Situațiunea precară a Italienilor și a Românilor din Austro- Ungaria a creiat o nouă legătură între Italia și România: comunitatea de interese naționale, pe lângă comunitatea de origină. Legătura aceasta va alipi și mai mult România de Italia... Dar mărirea și afirmarea cu tărie a restigiului latin trebuesc să se reverse și asupra latinilor de sub stăpânirea Austro-Ungariei“. Situațiunea politică a acestor două țări latine a fost și este identică, cu atât mai mult cu cât ele erau aliatele celor două imperii de limbă germană. Mă întrebam la 3 Noembrie 1913 „Să fie oare nevoe să trecem pe la Berlin pentru a se ușura soarta fraților noștri din Trentin, Banat, Transilvania și Bucovina?... Nu ar fi lipsit de oportunitate de a se aduce la cunoștința cercurilor diriguitoare din Berlin că aliata Germaniei, Italia, și prietena cea mai sinceră a ei, România, sunt adânc îndurerate de situațiunea precară creată fraților din monarhia habsburgică“. Astăzi, în 1915, apelul și drumul la Berlin s’a făcut. Germania știa și știe că nici Italia nu poate merge în războiul european, alături cu austriacii, opresorii fără cruțare ai italienilor din Trentin, și Germania mai știa și știe că nici România nu poate merge alături cu ungurii, călăii nemiloși a patru milioane de români. Efectele politicei nechibzuite ale Ball-Platzului s’au resimțit imediat. In momente decisive, Germania s’a hotărât: s’a dat de partea Austro-Ungariei, trecând peste latinii din imperiul austro-ungar; germanii nu vor să țină seamă de latinii de pe Tibru și de latinii de la Dunăre. Aceasta o fi interesul germanilor, treaba lor; nu noi avem să ne amestecăm în politica măeastră condusă cu atâta tact de împăratul Wilhelm. Fostul cancelar Billow, de luni de zile negociază negocieri teutonice, cari au de scop mai mult să intimideze decât să se înțeleagă prietenește la Roma cu cercurile diriguitoare ale regatului italian. Desigur că i s-ar fi spus multe trimisului împăratului Wilhelm, dar, iar desigur, dreptatea latină nu a putut convinge îndărătnicia teutonă. Azi este cert un lucru: negocierile italo-germane nu au avut niciun rezultat; ba, au avut un rezultat: alipirea Italiei de Anglia și Franța și intrarea în război a italienilor în contra Austro-Ungariei. Prin glasul ministrului de externe Sidney Somnino, Germania a avut ocazie încă odată mai mult să audă revendicările Italiei, prin glasul disperat și puternic al românilor din Ungaria, iari întotdeauna au spus suferințele lor, Europa întreagă și Germania, cunoștea revendicările României. Germania nu vrea sa le țină în seamă și astăzi chiar, în toiul războiului, ea nesocotește și pe Italia și pe România. Acum, ca și la 1913, pot să mă întreb: „In fața acestei situațiuni politice comune și interese naționale comune, care trebue să fie atitudinea comună a Italiei și a României? Care este calea de urmat în viitor de către aceste două țări față de Austro-Ungaria?“ Răspunsul este dat, și acest răspuns era de prevăzut de îndată ce Berlinul a hotărît atitudinea Germaniei față de Italia. Germania s-a declarat contra Italiei ,și a României; atunci și Italia și România sunt contra Austro-Ungariei și deci și în contra Germaniei. Berlinul singur a ales această cale. Nu se poate zice vreodată că Italia și România au avut politica ascunsă și ostilă față de imperiul german. Prințul de Bülow, negociatorul nenorocos de la Roma, a fost tot așa de nenorocos și în prea interesantul său volum La politique allemande, când scria „Méme si l’Italie ne pouvait pas marcher, dans toutes ses situations jusqu‘aux conséquences extrêmes avec l‘Austriche et nous... Vexistence de.. Valliance empécherait cependant chacune de trois puissances de seranger aux cotes de l’adversaire de den.* antrés*". „La valour supreme et totale d'une alliance ne s'éprouvc qWen cas dc guerre“. Prințul de Buelow. Evenimentele provocate de trufia îndărătnică germană au avut un rezultat contrariu așteptărilor germanilor: Italia s-a dat de partea vrăjmașilor Germaniei și Austriei. România nu poate avea altă cale de urmat în împrejurările de față, decât aceea pe care o urmează sora ei cea mare, Italia. Unde este astăzi, Italia, acolo trebue să fie și România. Italia a stat timp de treizeci de ani lângă Germania, tot atâta timp a stat și România lângă Germania; astăzi Italia merge alături cu Francia și cu Anglia, România și ca la rândul ei va merge alături de Francia și de Anglia. In războiul european de azi, elementul latin (italian și român) va fi hotărîtor: precum armatele franceze au ținut piept invaziunei germanice, tot așa și armatele italiene și române vor desăvârși învingerea forțelor austro-germane. „Dacă toți Italienii și toți Românii nu se pot găsi fericiți sub această politică... alipirea de Germania și Austria, atunci... să căutăm și alte posibilități pentru a face ca vlăstarul latin de pe pământul austro-ungar să nu fie distrus, ba din contra, să înflorească și mai tare și mai puternic. ...Italia și România vor fi strâns unite pe viitor pentru a putea face față evenimentelor politice ce se vor ivi“, așa spuneam în 1913 și iată că evenimentele din 1914-1815 mi-au dat dreptate: astăzi Italia și România sunt strâns unite ca să înfrunte trufia nesocotită a austro-germanilor. După cum vechii Romani au îngenunchiat pe Germanii de atunci, tot astfel și azi, după atâtea secole, urmașii lor, Italienii și Rentonii vor învinge forța brutală a Germanilor de astăzi. Ion T. Ghica Deputat Situația filol Pasiei ROMA 29.—«Gorriere della Sera» asigură, după știrile primite din Miș, că în Serbia ar devini mare nemulțumire Împotriva primului ministru Pasici. D. Ristici, ministrul Serbiei la Roma, a declarat că ar fi vorba de o mișcare a opiniunei publice provocată de unele știri publicate de gazete, care însă nu sunt întemeiate pe cunoștința unor fapte și evenimente concrete. (A. T. 1.) Magazins și hoteluri germane devastate Londra, 21). — ,,Daily News” anunță din Liverpool . Duzini de prăvălii ale germanilor și austriacilor au fost jefuite și distruse Sâmbătă și Duminică. N’a fost cruțat aici un magazin cu nume nemțesc. * Agenția Reuter anunță din Victoria . In Columbia britanică, vreo câteva sute de oameni, sub conducerea soldaților înmformați, au năvălit in clubul german și în hotelurile germane, distrugând mobilierul. Valona in transformare Roma, 29. — Tribuna primește din Valona următoarele informațiuni: Oricine vine la Valona — bineînțeles având pașaport în regulă, — rămâne uimit de schimbările produse în oraș. In adevăr, Orașul nu mai seamănă deloc cu vechea Valona albaneză; totul e liniștit și transformările se fac pe nesimțite, dar cu repeziciune. De acord cu autoritățile locale, colonelul Moșca, comandantul trupelor italiene de ocupațiune, a pus să se dărâme în fața palatului comandamentului toate Căscioarele vechi spre a face loc unei piețe, pe care se va planta o grădină frumoasă inginerul Frigeri studiază planul de aliniere a orașului și împrejurimilor. (A. T. I.) l zi Sfințirea bisericei de la Baia Baia, localitate însemnată prin poziția și trecutul ei istoric , loc plin de cele mai frumoase arminii și de gloria străbunilor noștri, ne-a făcut să trăim Duminică cere ai scumpe și plăcute momente e fericire, cu prilejul sfințirei fericei din localitate. ?bate, că ne-a fost dat de la Dumnezeu ca biserica din Baia,ă de Marele Voivod, Ștefan, proape 430 ani să fie sfințită OCțrai azi, când România este ehernată a lupta contra acelorași urmași împotriva cărora a luppentru ■ U 11 , s.f . și Ștefan cel Mare realizarea aceluiași ideal. P. S. Mitropolit al Moldovei, riiren, a plecat din Iași spre Baia ■ziua de 25 Aprilie, însoțit de penalul trebuincios pentru sfinți bisericei. -a gara Fălticeni a fost chtamat de cler și autoritățile civile militare. ți la gară I P. S. Sași inviți merg la catedrala orașului, unde se face o scurtă rugăciune. Părintele Ml. Zaharescu, protoereul județului Suceava, adresează cuvinte de bună venire sfinitului prelat, la care I. P. S. Mitropolit răspunde, mulțumind și arătând că trece cu bucurie prin acest oraș spre a merge să sfințească biserica din Baia, unde moșii și strămoșii noștri au făcut cele mai mari acte de vitejie, și invită pe cetățeni să asiste la sfințire. După aceasta I. P. S. Mitropolit descinde la locuința d-lui prefect ANTM, unde ia dejunul. La orele 2, însoțit de suita sa, merge în inspecție la mănăstirea Slatina, unde este întâmpinat de starețul mânăstirei cu întregul sobor. I. P. S. Mitropolit vizitează biserica, unde admiră împreună cu asistenții celo două epitafe brodate in fir de doamna Ruxandra, soții lui Alexandru Lăpușneanu, însă m retorul mânăstirei Slatina, udea vizitează arhondaricul mânăstirei, atenansele de gospodărie și spitalul, cercetând pe fiecare bolnav și adresându-le cuvinte de mângâere. La orele 5 pleacă spre Baia, unde e întâmpinat de d-l A. Cantacuzino-Pașcanu, de d-șoara Lucia Cantacuzino-Pașcanu și de d. Ghica-Budești, arhitect șef al comisiiniei monumentelor istorice, cu cari vizitează biserica din Baia, luând ultimele dispozițiuni pentru sfințire. Dr 1 A. Cantacuzino-Pașcanu, proprietarul moșiei Baia, dăruiște bisericei pentru pomenirea numelui său și a fiicei sale Lucia, un mare policandru de bronz frumos sculptat. Apoi, după serviciul de seară, înaltul Prelat este găzduit la castelul d-lui A. Cantacuzino-Pașcanu. A doua zi, Duminică, 20 Aprilie la orele 8 lupt., dimineața, în prezența autorităților civile și militare, a d-lui dr. Istrate, președintele comisiunei monumentelor istorice, a d-lui Balș, membru în comisiune, a d-lui P. Gârboviceanu, administratorul Căsei Bisericei, precum și a altor persoane, sosite din București ca sa asiste la această sfințire, fiind față și regimentul 16 infanterie „Fălticeni”. Se începe slujba sfințirei cu ceremonialul obișnuit. Cu acest prilej s’a întocmit de către comisia monumentelor istorice și s’a zidit în piciorul sfintei mese din altar următorul act de pomenire, semnat de toți cei de față. Act de pomenire „Această sfântă și dumnezeiască biserică, cu hramul marelui mucenic Gheorghe, zidită de fericitul întru pomenire , Io Ștefan Voivod cel Mare, Domn al țarei MoMovei, stricându-se în cursul vremurilor, s’a preînoit în glorioasa și binecuvântata domnie A. M. S. Carol I, Rege și Domn al României sub arhipăstoria I. P.*. Pimen, Mitropolit al Moldovei și Sucevei, prin purtarea de grije a comisiunei monumentelor istorice, cu ajutorul de la răposatul întru fericire Luxița, marchiză de Bedmar, născută Paladi, în anii 1907—1914 și s’a sfințit în ziua de 26 Aprilie 1915, în întâiul an de domnie a M. S. Regelui Ferdinand I și soția Sa Regina Maria După terminarea sfintei lerarhii, I. P. S. Mitropolit rostește o cuvântare ocazională spunând ntre altele : „Sfințirea bisericei de la Baia, ne aduce aminte de vremurile vechi. Slujba bisericească de sfințire, la care s’a pomenit numele voivodului Ștefan cel Mare, ca ctitor, al acestei biserici, ne aduce semințe, că, aici — la Baia—,acum 438 de ani, de către acest mare voivod, cu plăcșii lui, au fost bătuți și zdrobiți ungurii la un loc cu îngâmfatul lor crai Matiaș. Serbarea slujbei de azi, la care ne-am adunat aici din toate părțile, în număr așa de mare, ne aduce aminte cât de grele au fost vremurile de demult și cât de viteji au fost strămoșii noștri. Ștefan cel Mare, fala vitejiei voivozilor neamului nostru și apărătorul legei strămoșești, prin războaiele purtate de la țărmurile mării Negre până în creștetul Carpaților și-a asigurat pomenirea sa de veci, împodobind țara cu biserici și mănăstiri, cari sunt cele mai puternice dovezi ale vitejiei și trecutului nostru glorios. Una din aceste dovezi e și această biserică istorică de la Baia, care în curgerea vremurilor și din pricina greutăței împrejurărilor, căzuse și a fost multă vreme în ruină. De aici de la Baia, să ne însuflețim și noi și oștirea noastră pentru a ne face datoria până la jertfă către țara și neamul nostru, precum odinioară și-au făcut datoria Ștefan și plăcșii lui și numai atunci urmașii noștri ne vor pomeni, cu evlavie și respect, procura noi am făcut pomenire azi pentru sufletul lui Ștefan cel Mare și a vitejilor lui de la Baia“. Biscursul de lui dr. Istrati După serviciul divin I. P. 8. Mitropolit și ceilalți invitați iau loc în fața bisericei, unde d-l dr. Istrate vorbește sătenilor. Trecutul neamului nostru este foarte glorios. Ștefanel Mare este pentru noi nu numai marele Voivod al Moldovei, ci și simbolul idealului nostru național. Actul unirei tuturor românilor, întrevăzut de marele voivod și realizat în parte la 1859, trebue înfăptuit de noi astăzi. Și Dumnezeu a voit ca acest monument, lăsat de Ștefan cel Mare să se sfințească tocmai astăzi spre a însufleți pe vitejii noștri oșteni, ca să lupte mâine cu aceiași vitejie ca și plăcșii moldoveni pe câmpiile de la Baia. Serbarea de astăzi este o continuitate de lucru de 25 ani, începută de marele rege Carol I pentru restaurarea monumentelor noastre naționale, atât de mult lăsate uitării, din cauza vitregiei timpurilor. Statul nu poate face tot ce e necesar pentru restaurarea monumentelor istorice și de aceea se cuvine să intervie inițiativa privată. Aici trebue să ne amintim mai mult ca oricând, că avuțiile ce ne desfată pe acest pământ, nu le putem lua cu noi în mormânt. In pământ ne ducem numai cu trupul, iar sufletul există în permanență. De aceea se cuvine, ca pentru partea sufletului, din avuțiile noastre, strânse pe pământ, să dăm ceva și pentru binele obștesc, care rămâne după noi, după cum și marele voivod ne-a lăsat și nouă acest monument, care ne amintește de gloriosul nostru trecut. Să ne mândrim, că în țara noastră, de la un capăt la altul, sunt spitale și instituțiuni de binefacere, ridicate și întreținute numai prin caritatea publică și în cari bolnavii sunt primiți și îngrijiți gratuit. Mulțumesc I. P. S. Mitropolit și doresc ca I. P. S. Sa, care esta astăzi Arhiepiscop și Mitropolit al Moldovei să fie și Mitropolit al Sucevei, precum a fost altă dată și precum de fapt se intitulează și să binecuvinteze armata noastră pentru întemeierea unei Românii mari. Fie, ca voi, săteni, să vă însuflețiți de la pilda plăcșilor lui Ștefan și să luptați cu vitejie pentru realizarea acestui ideal”. După aceasta I. P. S. Mitropolit, însoțit de d-l colonel Boian, de d-l dr. Istrate și de asistență, trece pe frontul regimentului n-rul 16 Suceava și vorbește ostașilor, arătându-le datoriile ce au către tron și țară, spunând că trebue să meargă până la sacrificiul vieții spre a lăsa urmașilor noștri o Românie mare și un trecut, glorios. . După ceremonie invitații au mers în școala primară din Baia, unde au luat masa. După masă, I. P. S. Mitropolit Pimen, luând rămas bun de în asistență, mulțumește d-lui prefect Albu și cetățenilor pentru frumoasa primire. I. P. S. Sa însoțit de suită pornește spre a inspecta mănăstirile Agapia, Văratec și Neamț, unde va oficia slujba hramului în ziua de 30 Aprilie (înălțarea Domnului). Cuvântarea I. P. 8. Kropoîit Pimen Mi- » I CGB VINERI 1 1913 £jA \MJj äfiäjy KMilJE .Evenlffleníele“.—„La I m la 15 mifm" de 0. 00S00 De la o vreme, nouă crâncene amenințări ne înegresc sufletul, nu ne lasă noaptea să dormim „evenimentele“ și „data intrărei în acțiune“. Din cauza „evenimentelor“ zahărul se scumpește, proprietarii urcă mereu chiriile, porci — culmea culmilor ! — nu mai sunt în țară, madame Spoescu a renunțat să mai aibă un ten splendid — pudra fiind un fel de iarba fiarelor sau în tot cazul mai scumpă ca... ochii iubitei dumitale — și suntem amenințați să umblăm ca pe timpurile patriarhale dacă, în ce privește încălțămintea, n’o să ne mulțumim cu virtuoasele noastre opinci, iar ca îmbrăcăminte cu foarte puțin costisitorul dar senzaționalul costum al lui Adam. Din „cauza evenimentelor de telefon nu mai instalează direcția poștelor, precum Societatea de gaz—din lipsă de branșamente—nu mai dă voc unora din cucenițe să facă să treacă drept solitari sticlele dela cerceii dumnealor. Te duci la o autoritate. Ceri, de pildă, creiarea intro localitate, unde se simt o mare nevoe, a unei grădinițe școlare ca să se mai aciuiască acolo câțiva copilași „din cauza evenimentelor” însă, ministerul nu poate înscrie în buget, să zicem, 1000 de lei, poate însă să ofere 2000 lei scriitorului Simbouleanu pentru o lucrare pe care o va scrie... după ce o sa cadă guvernul sau poate mai târziu , când mi-o crește mie păr în palmă. Dar „evenimentele” sunt bune la orice. Vindecă de râie, de înătre affi, gălbinore. Câțiva doctori mi-au spus că le experimentează acum chiar pentru vindecarea cancerului. Astea sunt părțile mari ale acestui salvamont. Dar m'amntrebat: n’ar putea oare aceste „evenimente“, să folosească așa, și în mai bie? Cititori, am făcut experiența și vă asigur că intervenția „evenimentelor“ în viața de toate zilele este ceva care intră în domeniul miracolelor. Te consolează de orice și te scutește de orice pretenții.—Dragă, îți zice nevasta, ia-mi tu o pălărie, că eu, cu treaba, n’am când. — Nici o pălărie ca lumea! îi aduci tn răspuns în loc de pălărie. —De ce? — Niște ciuperci, dragă. Tu face de tine să umbli cu așa ceva.—Păi de ce nu sunt?—Bine, tu nu știi că „din cauza evenimentelor’* nu mai vine nimic din străinătate?— Atunci să mai așteptăm, zice.—Nici vorbă, că o să vie. Dacă vrei să ai ceva șic... Și cum războiul se prelungește, va putea să aștepte nevasta t» mult și bine. Chiar la cinematograf poți sa eviți să te duci : „din cauza evenimentelor“ nu mai sunt filme frumoase, spui, și e destul. Numai menagiile prolifice nu se pot folosi de „evenimente” : nu mai vine nici un fel de prezervativ. Dar și aci o bucurie . Statul își mărește numărul ostașilor, — și e o compensație. Bucuria cea mai mare însă : nimeni nu va mai suferi de insomnie — literatură streină nu mai vine, sau în tot cazul e scumpă. Binecuvântate să fiți voi, și în cazul acesta, „evenimente”! * In ce privește „data intrărei în acțiune“, o balamuc. Unii sunt de părere că intrăm când o înmuguri, alții când vor striga oltenii, „drăgănele de Pitești“. Alții, mai largi, fixează data „la toamnă“, când adică se numără bobocii, deși unii afirmă, cu mâna pe cruce, că negreșit „la Iulie“, mobilizăm. Nu lipsesc nici cei cari prognosticează că vom intra când va intra Italia sau Joi, 7 Mai, dimineața, orele 9,33 de minute, 21 de secunde, în ziua de Martirul Agapie (nemțește : Bernardin de Siena) Joia Moșilor, răsăritul soarelui 4.45, apusul 7.39, ori când voi fi luate. Dardanelele sau Pșemiș! sau când se va întoarce d. colonel Rudeanu, când vom avea cojoace, când „va bate ceasul“, când și-« veni soacră-mea în fire, când o să i se clătească ochiul drept d-nul Brătianu,sau când mi-oi cumpăra cu ghi,uța de lac cu năsturel,.., etc. Dar majoritatea îngrijoraților cetățeni ordonă invariabil: „la înni sau la 15 ale lunci” ! Ca să luăm de pe sufletele oamenilor grăbiți piatra de moară care-i apasă, le vom da noi o nută— ridată ca niciodată ! — din sferele cele mai secrete ale celei mai discrete diplomații. Vom intră în acțiune la 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10... până Ia capătul lunii Mai, Iunie, Iulie, etc. — Mai 1916: 1, 2, 3... etc. Asta e foarte sigur. Și în chipul ăsta, poate, se va sfârși cu datele imbecile fixate la toate cafenelele din București, Războiul In jurul scufundării vasului „Katwik“ Amsterdam, 29. — Germania a înștiințat guvernul olandez că a căpătat convingerea că vaporul „Katwyk" a fost scufundat de un submarin german. Semnul distinctiv al vapoarelor neutrale, care era și pe „Kawyk", n’a putut fi văzut în amurg, așa că 1u a putut fi deosebit de germani. Germania exprimă regrete, oferind și despăgubiri. Statele-unite și scufundarea „Lusitaniei“ New-York. 29. — Un bine te scut senator declară că Wilson va convoca Congresul în sesiune extraordinară, spre a lua o hotărîre in privința dezastrului „Lusitaniei". Londra. 29. — După „Daily Telegraph“, Stone, președintele comisiunei senatului american pentru afacerile externe, a declarat că Lusitania era vapor englez, sub pavilion englez, obligat oricând sa aducă servicii guvernului englez. Rezerviștii, cari voiau să intre în armata engleză și pasagerii în urma avisului ambasadei germane, știau primejdia ce-i amenința, când s'au îmbarcat pe un vapor aparținând țarei beligerante, călcând astfel pe solul englez. Situațiunea lor era ca și cum s'ar fi găsit într'un oraș englez întărit. Ce poate face guvernul Uniunei, dacă supușii ei surd răniți într’un oraș asediat ? Suspendarea serviciului unor societăți de navigație Berlin. 29. — După știri din sorginte foarte sigură, companiile de navigație „Cunard** și „Whitestar” suspendă complet serviciul. Agențiile nu emit bilete de drum. de mare Un vapor scufundat Londra, 29.—Vaporul de pescuit ,,Hellenie“ s’a lovit de o mină, scufundându-se lângă Grimsay (Hebride). DESMINȚIRE Roma, 26 (sosită 28). Zdarul Osservatore Romano a publicat rândurile următoare: Deși am desmințit această știre, câteva ziare mai continuă să afirme că principele de Bulow, ambasadorul Germaniei și baronul Macrio, ambasadorul Austro- Ungariei pe lângă guvernul italian ar fi făcut o vizită la Vatican, cel puțin a secretarului de stat. Suntem autorizați să declarăm din nou că aceste pretinse vizite sunt neverosimile din toate punctele de vedere și că ele nici nu au avut loc. Aceste știri sunt prin urmare lipsite de once temei. (Agenția Stefani). •*3^V Hm*«*.' - Diferite știri Roma, 28. — Se comunică din Viena că tratativele pentru concesiunea firmei Arthur Krupp de a-și transforma industria sa metalurgică într'o societate pe acțiuni, au ajuns de curând la bun sfârșit. Capitalul în acțiuni va fi de 30 milioane coroane, din care 15 milioane în acțiuni de prioritate și 15 milioane în acțiuni ele fondator. (A. T. I.). Berlin.S. — După o ordonanță a Bundesrat-ului, cu data de 12 ianuarie toate orașele și comunele din Germania erau obligate să-și procure rezerve de conserve spre a aproviziona populația și să asigure păstrarea carnei. ■ Moritonul oficial al imperiului a publicat că această ordonanță se desființează cu incepere dela 25 Aprilie. (W. B.)