Universul, iunie 1915 (Anul 33, nr. 149-178)

1915-06-10 / nr. 158

»«boiul minmim OM timp poate suferi Rusia și cât poate soferi ROMÂNIA starea de blocare a Darfanelelor tie B. G. ASSAN, inginer Președinte de onoare­ al sindicatului morarilor Prin cele ce urmează îmi pro­­pun să probez două lucruri: î) Ca față de producțiile de ce­reale rusești și românești, noi românii facem — comparativ — un export de trei ori mai mare ca Rusia și că prin urmare, pentru existența noastră avem un întreit interes la libera trecere prin Dardanele. 2) Că oprirea exportului fluvial și­ maritim aduce României pagu­be și prejudicii de trei ori mai mari ca pentru Rusia. Cu alte cu­totalizând cerealele rusești la o parte, iar pe cele românești de altă parte găsim că Rusia produ­ce 5945.000 vagoane și exportă 725.000 vag. sau 12 la sută din re­coltă, iar România produce 670 de mii vag. și exportă 370.000 vag. sau 57 la sută din recoltă. Din 100 vagoane cereale produse de Rusia se exportă 12 vagoane, iar din 100 vag. cereale românești se exportă 55 vag. pe an. România deci exportă mai mult ca jumătate din ceea ce produce, pe când Rusia nu poate exporta de­cât a opta parte, restul fiind absolut necesar nume­roasei sale populațiuni care s’ar revolta — cum adesea se întâm­plă — din cauza foametei. România poate să nu producă un an nici un bob de grâu și to­tuși nu suferă­­ de foame dacă gu­vernul are grija a opri exportul la timp. Dar Rusia trebue să­ fie cu mare prevedere la producția și exportul ei de cereale, căci ea nu dispune de­cât de un stoc infinit de redus, stoc care echivalează, cu o rezervă de a opta parte din pro­ducția ei anuală, adică cu mai puțin ca două luni de alimentație. Dacă un an nu se recoltează nimic populația ei moare de foame după două luni, pe când în România (unde se exportă mai mult de­cât se consumă în țară) un an bun produce alimente pentru doi ani consecutivi. Așa că problema cea mai grea care se ivește astăzi la ajunul re­coltei va fi: a se ști unde să se înmagazineze noua recoltă față de imposibilitatea de export. Este o problemă atât de gravă în­cât ea singură poate fi de natură a ne forța să intrăm în acțiune, deoare­ce intrarea în războiu va forma ca un derivativ, o supapă de sigu­ranță, la o stare de lucruri ex­trem de precară. Rusia care exportă așa de pu­țin față de ceea ce consumă ar pu­tea să stea și trei ani în războiu cu Dardanelele închise, căci în a­­cești 3 ani abia se acumulează a­­colo alimente necesare populațiu­­nei sale pe timp de 6 luni, Rusia exportând — după cum am vă­zut — grâne pentru două luni de alimentație proprie. Dacă însă într’unul din acei trei ani recoltele ar fi compromi­se atunci cataclismul imperiului moscovit ar fi indescriptibil și a­­semenea lucruri nu sunt rare în Rusia. Așa se explică, și nu tre­­bue să ne mirăm pentru ce Rusia a oprit orice export în ziua de­­clarațiunei de războiu, adică cu 3 luni înainte de închiderea Darda­­nelelor. Rusia chiar dacă s’ar deschide mâine Dardanelele — lucru pu­țin probabil — totuși ar menține prohibirea exportului, căci o re­coltă rusească dă populațiunei si­guranța că nu-i va lipsi alimen­tele pe timp de două luni în plus peste un an, pe când o recoltă în România asigură pe doi ani (deja recoltă) alimentația țărei. * Este extrem de interesant a se ști pentru ce o țară mică — România — face un export așa de mare față de ceea ce, compa­rativ, face Rusia care este de 160 ori mai mare ca România în suprafață și de 22 de ori ca număr de locuitori. Cauza acestei anomalii favo­rabilă nouă, constă în faptul că România cultivă trei sferturi din pământul său, iar Rusia cultivă jumătate (cel din Europa) și una a cincea parte din­ pământurile asiatice rusești. Nu lipsesc deci vinte că pe când Rusia poate să stea blocată fără a exporta timp de trei ani (timp prevăzut de An­glia care a dat ordine ofițerilor săi debarcați în Franța de a-și închi­ria vile pentru familiile lor pe timp de trei ani), România nu poa­te sta blocată mai mult ca un an, adică până la Decembrie .1915. Următorul tablou ne arată pen­tru fiecare cereală cât la sută din recoltă (1911-1912) se exportă din Rusia și din România. Rusiei pământuri de cultură și de aceea este inexplicabil cum ea dorește să stăpânească țări noui ce nu i-au aparținut nici­odată. Altă c­auză a marii produc­­țiuni de cereale românești con­stă în faptul că pe când pămân­tul rusesc este lucrat așa că abia dă 660 kgr. grâu la hectar, pământul românesc dă îndoit, adică 1170 kgr. la hectar (media pe 1903-1913) și ar putea să dea de două ori cum­ dă astăzi jude­când după faptul că in Belgia și Olanda solul dă 2.400 kgr. pe hec­tar, iar în Danemarca 2760 kgr. Țara noastră are un viitor strălucit dacă va putea exporta cereale și petroleu și dacă acest comerț, maritim — căci numai pe mare se ajunge la bogăție — nu va fi împedicat în Dardanele sau la Dunăre. Vom face progrese uimitoare mai cu deosebire astăzi când­­ s’a pus în cea mai mare eviden­ță ce valorează cerealele și pe­­troleul. Dacă însă vom fi reduși să consumăm noi singuri (îm­preună cu frații noștri de peste Carpați) ceea ce producem și co­merțul nostru exterior ne va fi stânjenit pe mare, atunci vom reveni la ceea ce țara era când toate produsele consumate pro­veneau din industria casnică și locală și când fiecare se îndestu­la pe el singur. Această retrogra­dare va reveni atunci când vom fi opriți în avântul comercial pe care l-am luat și când exportul nostru și-ar schimba direcțiunea lui maritimă de până astăzi. Bogăția unei țări nu poate proveni decât din comerțul exte­rior ce ar fi in stare să’l facă. Niciodată comerțul interior (propriu) n’a adus o țară la bo­găție. Olanda ne dă cel mai strălucit exemplu de această na­tură. Cum însă stau astăzi lucrurile mergem spre sărăcie, când co­merțul nostru exterior este ani­hilat și când în loc să exportăm 530.000 vagoane pe an de diferite produse suntem reduși la maxi­mum 100.000 de vagoane, ce se îmbulzesc și abia pot trece pe cele 3 frontiere de trecut rămase deschise. Cazul nostru deci devine din ce în ce mai grav. Luptei ® din Dardanele romanicat turc Constantinopol, 7. — Pe fron­­tul Dardanelelor, la 4 Iunie, la Ariburnu, artileria noastră a luat sub foc telegrafia fără fir ți centrul heliostatic al inamicu­lui; cei mai mulți din soldații cari lucrau acolo au fost uciși.­­ Un torpilor inamic a fost a­­variat de un proiectil al artile­­riei noastre din aripa stângă a inamicului, cauzându-i mari pierderi. Inamicul în scop de a se apăra de focul eficace al ba­teriilor noastre de coastă, își schimbase pozițiunea, dar și a­­ceasta a fost bombardată de a­­celeași baterii. Pe lângă acea­sta, artileria inamică care des­chisese focul a­supra infanteriei noastre, a fost redusă la tăcere prin eficacitatea acestei bom­­bar­dări. Pe celelalte fronturi situația­­flea neschimbată. fK. B.J RĂZBOIUL EUROPEAN COMUNICATELE GERMANE RĂZBOIUL — Meetluri făcute de francezi —­­ Paris. 7. — Comunicatele ger­­mane dela începutul lui iunie au n­evoe de numeroase rectifi­cări, cari ar fi fost greu a fi făcute ~e cu zi, în mod general ele tind a masca însemnătatea bătăliei ce se dă la Nord de Arras și de a deghiza faptele, când­ nu le trec sub tăcere, uneori ele încearcă o diversiune anunțând pe un alt punct un succes închipuit, cum e atacul german în Cham­pagne, anunțat de comunicatele dela 28 și 29 Mai și ale căror a­­mănunnte sunt cu totul născo­cite: acest atac a fost pentru dânșii un eșec complet, fără ca din parte­ ne să fi fost necesar a angaja efective importante și fără ca pierderile noastre să fi fost simțitoare. Luptele date dela începutul lui Iunie poartă mai ales pe trei puncte: 1. — La Nord da Arras, re. giunea Lorette-Souchez-Neuville. Labirint, In acest sector toate atacurile noastre, fără excepție, au reu­­șit cu pierderi mult inferioare pierderilor inamicului cari sunt considerabile» grație unei pregă­ Uri de artilerie a cărei intensi­tate nu a slăbit niciodată. Am făcut acord­­ dela 27 Mai până la 3 Iunie, 8000 prizonieri. Afirmațiunea germană că Neu­­villa St Waast a fost liber eva­cuat de ei, e mincinoasă: am luat cu asalt ultima insuliță a satului, găsind acolo o mie de cadavre de germani, 3 tunuri de 77, 20 de mitraliere, la Sud de Neuville St. Waast, în Labyrint —așa numit pentru că reprezintă o încurcătură de canale și de tranșee, — am făcut 1000 de pri­zonieri și am chiat peste 2/3 din organizațiunea defensivă a ger­­manilor. Spre a'și­­ da­ cineva seama de violența atacului francez în a­­ceasta regiune, e bine a se ra­porta chiar la spusele inamicilor noștri. In Gazeta de Francfurt de la 23 Aprilie Mr. Walter Aertel re­petă cuvintele următoare, ale u­­nui colonel: Ceea ce au suferit, oamenii noș­tri pe înălțimea Notre-Dam­e-de- Lorette, nu sunt cuvinte spre a exprima, pentru a suferi acest foc de artilerie, care mergea pâ­nă la nebunie­­ furioasă, și care nimicea adăposturile noastre și răsturna tranșeele, trebuia, nervi mai mult, de­cât omenești etc... Carnetul căpitanului german Sievert, publicat acum S zile de­­ presa franceză, dă și mai exact impresiunea­­ da sleire a infante­riei adverse la Notre-Dij,me-da­Levette, batalioane reduse la 270 de oameni, unități tăiate­­ de orice legătură cu comandamentul, a­­provizionare imposibilă, atacuri neîntrerupte. In definitiv am luat, succesiv în această regiune prin atacuri de amănunt punctele­­ de sprijin cele mai puternice ce s'ar putea stabili in războiul de câmp: Tor­gette, Careney, apoi Neuville St. Waast, Labyrintul, zăbărăria Scudiez, nici un contra­-atac ger­­man nu ai putut reuși, și am con­solidat aceste câștiguri prin ac­țiuni de amănunt cari au avut loc la 31 Mai și 1 Iunie. Acestor acțiuni locale a succe­dat. la 3 iunie atacuri­­e­ total cari pun in prezență peste 23 de divizii atât franceze cat și ger­mane între Arras și Angers, din comi sumă, acum primele linii de­ apărare: această bătlia continuă, și oricare ar fi puterea de orga­nizare defensivă la care s'a lu­crat de 6 luni, superioritatea mijloacelor noastre da atac nu s'a desmințit un singur momnet, iar pierderile suferite de inamic sunt sdrobitoare. II. In regiunea Hébuterne (la E. de Doullens). Comunicatul german de la 23 Mai socotea ata­curile noastre fără de rezultat. In realitate am luat liniile 1-a și a 2-a germană chiar în acea zi cu 100 de prizonieri, și am con­tinuat. Ba la 3 Iunie comunicatul ger­man e silit a recunoaște succe­sul nostru, care reprezintă luarea a 2 km. de tranșee de 800 m . p. adâncime. III. Platoul M.oulin soy.s tous Ies vents (NV de Soissons). Tot astfel a fost cu atacurile noastre pe acest platou, pe cari germanii pretind că le-au res­pins. Am luat la 25 Mai 250 prizo­nieri, 6 mitralire, 3 tunuri de 77 primele 2 linii de tranșee germa­ne; contra-atacul german ele­c 26 Mai lasă 2000 de morți pe te­­ren. Numai în comunicatele de la 1 Iunie germanii recunosc că nu au putut lua înapoi tranșeele pier­dute. In fine pe un front total­­ de 850 km. ținut, de trupele franceze, nu trece zi fără să încercăm ofensi­ve locale, toate încoronate de succes, de la S. de Noyen la va­lea Munster, ofensive pregătite cu grijă și a căror execuțiune nu imjume infanteriei noastre în schimbul unor avantaje serioase de­cât pierderi proporțional sla­be. (Comunicată­­ de legațiunea Franței). ".11.. luptele la Poleia și Galiția O victorie rusă la Lec­haczow Petrograd. 7.— Criza în lupta asta Leb­acsow se apropia da cul­mea ei în momentul când ger­manii reușiră a înfunda frontul la vest de orașul Lubaczow și începură progresionsa repede spre nordul satului Fctory. For­țele infanteriei noastre cari du­seseră timp de patru zile lupta cea mai intensă, erau sleite. In acel moment generalul Volod­­șenko, care sprijinea infanteria cu cavaleria, lansă regimentele de husari din Cernigov, reg. 11 de cazaci de la Don, și dragonii din Einburn în șarjă în contra germanilor. Germanii cuprinși de panică pe întreg frontul de atac se puseră pe fugă. Regimen­tul 91 de infanterie german fu aproape exterminat cu lovituri de lănci și de săbii. Urmărirea noastră a continuat până la sa­tul Oleszice unde rezervele ger­mane trecând la defensivă au ocupat un front nou. Cavaleria noastră a luat 5 mitraliere. Printr-acest atac, care ne-a costat numai 209 de morți și răniți, am isbutit a opri desfășu­rarea succesului inamicului, ca­re zdruncinat prin lovitura noa­stră, n'a mai reluat atacul în această zi. (We­stnik), Comunicat rus Petrograd, 6 (sosită 7). — Comunicat — In regiunea Staiuk­ nici o schimbare. La vest de Niemen, atacurile ger­mane în direcțiunile Suinai­­ki-Kolivaria­­ din 4 și 5 Iunie,­­ pronunțate cu mici forțe, au fost respinse. In regiunea gurei Ilankei, inamicul care a­ început ata­cul în seara de 4, a fost veste tot, respins după miezul nop­ții. In Galiția pe frontul Ta­­nev au fost ciocniri de avan­­garde. In direcția Rawaruska în noaptea de 18 s'au angajat lupte în regiunea Noumna și Tiliqko. Din amănuntele asupra luptei din regiunea Luba­­chow, rezultă că cavaleria noastră a pronunțat la 2 iu­nie un atac călare de o îndrăz­neală excepțională în contra infanteriei germane; în cursul acestui atac, regim. 94 ger­man a fost cu totul trecut prin sabie și risipit. Acest a­­tac a provocat o panică în rândurile germanilor, oprind ofensiva lor. Pe frontul Kamennyibrod și Komarno, părți avansate ale inamicului au încercat la 4 iunie să-și deschidă drum prin lacurile Grodek, dar au fost respinse. Lupta de artile­­ri și împușcăturile continuă. In jos de Nizniov, lângă sa­tul Gorygliada și Dolina, ina­micul a aruncat, trecând Nis­trul, forțe mari; totuși încer­cările lui au fost respinse. Intre Prut și Nistru au loc lupte dârje. Pe ziua­­ de 4 Iu­nie trupele noastre au progre­sat pe frontul Onut-Boim, (Westnik), Success italiene Roma, 7. — In noaptea de 4 iunie și în cursul aceleași zile, inamicul a încercat să moles­teze, prin focul artileriei la dis­tanță și mici atacuri, unele po­­zițiuni avansate a­le noastre în regiunea Tirol, Trentin și Ca­­dora­ dar a fost respins și efi­cace combătut de artileria noa­stră. In Carniolia am continuat re­gulat tragerea de dărâmare a­­supra fortăreței Malborgheto. In după amiaza zilei de 3 Iunie artileria lui a­ încercat a răspun­de la tragerea noastră, dar a­ fost redusă la tăcere. Continuă a sosi noui informa­­țiuni asupra acțiunii noastre de la Montenero, deja anunțată. Din buletinele precedente se confirmă că trupele noastre de munte au săvârșit isprăvi dem­ne­ de laudă. Când rațiunile mi­litare nu vor împiedica, țara va afla că nu numai trupele de munte, dar și celelalte au câști­gat în mai multe împrejurări un drept deplin la recunoștința ei. In regiunea Isonzo, lupta îm­prejurul Plavei ia din ce în ce mai mari proporții și se afirmă din ce în ce mai mult importan­ța succesului obținut acolo. O baterie a marinei a pas cu eficacitate asupra bateriile ina­mice așezate lângă Duino. In noaptea din 4 iunie, pe cărui un dirijabil al marinei dis­trugea gara Divaccia, dirijabi­lele noastre făceau incursiuni pe teritoriul inamic, bombar­dând cu eficacitate, precum se pare, pozițiunile de la Monte,­sgnto și retranșamentele din fa­ță de Gradisca și avariând foar­te grav gara Ovd­adraga, pe li­­nia ferată Gorizia-Dornberg. Ele s'au înapoiat neatinse. (Ste­fani). Proclamația austriaca prin­tre solații italieni Roma. 7.— O notă oficială spu­ne că austriacă au răspândit prin mici baloane­ proclamațiuni ridi­cule spre a invita pe soldații ita­lieni să dezerteze, oferindu-se o situațiune liniștită, o hrană bună și bani pentru armele ce ar adu­ce: o pușcă complectă se plătește 10 cor.; o mitralieră 50; un­ tun 2000; un avion 2000; un cal 150. Acestor mijloace barbare sau copi­lărești întrebuințate de armata demoralizată austriacă, trupele noastre răspund­ea întotdeauna prin exemple admirabile de un patriotism, călduros. .(»Ștefani), ^ %buzul cu pavilioanele neutre­­— Acuzații atinse englezilor * zis’germani — Berlin, 6 (sosită 7).—Aflăm din izvor autorizat că în dimineața de 27 Mai, cam la 5 mile la E de fa­rul Longstone situat pe coasta o­­rientală a Angliei, un vapor en­glez navigând sub pavilion norve­gian și cu însemnele naționalită­ții norvegiene, a dat în contra u­­nui submarin al nostru un atac, din fericire infructuos. Coman­dantul submarinului, care consi­derase vaporul ca norvegian și prin urmare nu se neliniștise de el, a putut stabili, după un ziar englez pe care l-a luat după câte­va zile de Pe un vas pe care îl o­­prise, că steamerul în cestium era englez și că abuzase de pavi­lionul și însemnele norvegine, nea­părat pentru a câștiga fără peri­col prima instituită de amiralita­tea engleză, pentru distrugerea submarinelor germane. Un al doilea caz mai grav s'a produs la 28 Mai. In acea zi un steamer cu pavilion suedez și în­semnele naționalității suedeze, tot lângă farul Longstone, a încercat să abordeze un submarin al nos­tru, care abia a scăpat de atac. Acest vapor opera cu alt stea­mer fără pavilion și fără în­semne și cu un contratorpi­­lor englez care se afla astfel in serviciul marinei de război engle­ze și trebuia să serve, cum se pare, de cursă pentru submarinele noa­stre. Acest caz probează că ami­ralitatea britanică nu se rușinea­ză de a face și pentru operațiunile de război abuz de pavilioanele neutre, abuz pe care îl recomandă oficial marinei comerciale engle­ze. E inutil a comenta cât de mult pune în primejdie Anglia prin purtarea ei, navigațiunea neutră, a cărei protectoare de altfel se a­­rată. (W, BJ LOT filai fi la Belgia și Franța Comunicat francez­ Paris. 6 (sosită 7). — Comuni­catul oficial de la orele 15: Ni­mic de adăugat la comunicatul de ori seara. (Havas). In jurul bombard­am oraș sunit Karlsruhe Paris 7. — Bombardarea ora­șului Karlsruhe de către o es­cadră aeriană de bombardare compusă din 23 avioane și care a aruncat 90 de obuze în puncte determinate cu grije, ridică în presa germană protestări de in­­dignare. Este învederat că eficacitatea acestei bombardări întrece cu mult pe cea pe care o încearcă uneori avioane germane izolate, dar e cel puțin ciudat de a pre­tinde să se scoată din terenurile războiului orașele Ludwigsha­fen, Friburg și Karlsruhe, când se înglobează Londra, Paris, Chateau,Thierry­­ sau Epernay.­­Comunicată de seaațiunea fran­fiașrKÎ Contrabanda cu vitele pentru Austro- Ungaria - Să se vină în ajutorul fraților noștri din Bucovina și Ardeal dar să se împiedice contra­bandele . S-a publicat la timp știrea că la fronturi­le noastre dinspre Austro-Ungaria se face o întinsă contrabandă cu vitele sătenilor noștri, ademeniți de prețurile mari ce li se oferă. Se spune a­­cum că autoritățile respective n­u-și dau prea mult osteneală ca să împiedice aceste contra­banda cari lipsesc populațiunea noastră rurală chiar de vitele necesare muncei agricole. E drept că oprirea exportului de vite în Austro-Tin­gar­­a a fost o măsură luată de guvern spre a nu lipsi țara noastră de vitele trebuitoare, fie tracțiunei animale de la noi ca raport la activitatea agricolă a țărei, fie spre a rezerva țărei o disponibi­litate pentru consumațiunea in­ternă, — așa ca să nu fim ne­voiți în grelele împrejurări de azi și tocmai noi, să recurgem la bunele oficii de aiurea. Dar mai e drept și faptul că frații noștri dinn Bucovina și Ar­deal­­,cei din Bucovina mai cu deosebire, flufăr cumplit de pe urma crizei de vite, întrebuința­te, parte din rechizițiunile mili­tare ale armatei vecine, parte de armata năvălitoare în Bucovina. Cei mai mulți fruntași bucovi­neni cari vin la­ noi spre a ru­ga guverniul să aibă o cât mai largă solicitudine pentru popu­­lațiunea românească, lipsită de cele necesare traiului, nu uită nici­odată să arate și marea lip­să de vite pe care o îndură, frații noștri bucovineni. Ei su­ntem mult de joc­ul împrejurărilor de pe fronti de luptă bucocvinean s* cred­e că o nouă invazie pe a­­cest pământ românesc le-ar ră­pi și bruma de avere ce le-a­ mai rămas în urm­a pustiirilor din ultimul timp. Pentru aceea fac apel la soli­citudinea generoasă a guvernu­lui nostru spre a-i pune, cel p­us­­țin pe cale economică, la adă­postul fluctreațiunilor, viitoare. Bacă deci trebue să se împie­dice, cu cea mai riguroasă străjnicie, contrabandele cu vi­tele pentru Au­str­o-Tr­i­go­ri­a, nu mai puțin românesc. Lucru­­l este ca fraților noștri din Bucovina și Ardeal să nu li se refuze vitele necesare consumatiunei lor. Aceasta s-ar putea face tot prin mijloc­­­ea băncilor populare și cooperativelor sătești, îngă­­duindu-se exportul de vite, pe această cale, în Bucovina și Ardeal, dar fără vre-o păgubire a propriilor noastre interese. De altfel, suntem informați că noui fruntași din Bucovina au sosit în București cu scopul toc­mai de a solicita guvernului nostru un sprijin în această di­recțiune. L. I. PAGINII DIN ISTORIE În­ TRECUTULUI MUSTRU Târguri și orașe, între Buzău Târgoviște și București — O interesantă monografie a Mu. Gd. Zagoriț — In­­.Anuarul de geografie și » antropogeografie“ al Universită­ții­ din București, între alte lu­crări publicate în vremea din urmă și discutând probleme de o însemnătate deosebită, a apă­rut un interesant studiu mono­grafic al, d-lui profesor Gh. Za­­goriț, întitulat >,Târguri și o­­rașe între Buzău, Târgoviște și București“. Lucrarea d-lui Zagoriț apăru­tă in volum și apreciată în modul cel mai favorabil de d-nii profe­sori N. Iorga și S. Mehedinți, poate fi considerată ca introdu­cere la istoria specială, — atât de puțin cunoscută până azi, —­­a orașului Ploești. Aceasta, pen­tru cuvântul că, deși în ea se urmărește dezvoltarea tuturor târgurilor ivite­­ între Buzău, Târgoviște și București din tim­­­purile celor dintâi voevozi ai țârii și până astăzi, statornica preocupare manifestă­,ă e aceea de a înfățișa ridicarea orașului Ploești din mijlocul acestor târ­guri. Lucrarea d-lui profesor Zago­riț e menită a deștepta mai mult decât un interes local. Evoca­rea, într-un chip foarte fericit și în acelaș timp riguros docu­mentat, a unui crâmpeiu din­­tr‘un trecut care cată să ne fie scump tuturor, va duce, în mod firesc, la stârnirea interesului public pentru problemele com­plicate ale ivirii și evoluțiunii vieții diverselor centre ale țării noastre. * * Ultimele contribuțiuni în do­meniul științei istorice la noi în­dreptățesc pe deplin afirmațiu­­nea că această știință e azi, în țara noastră, în plină înflorire. Totuși, cea mai mare parte din orașele României au un tre­cut care zace, cum zice croni­carul „în negura neștiinței și a întunericulu­i de veci“. Puține sunt lucrările cari se ocupă de strălucitoarele centre din Ro­mânia de azi. Afară de București, cari au norocul monumentalei monogra­fii a lui Gion, — Iașii, Focșanii și Slatina, abia dacă au un în­ceput de istorie, mulțumită lu­crărilor d-lor N. A. Bogdan, Po­­boran și Caian. In ce privește Craiova, știm despre ea numai ceea ce spune Pessiacoff în cartea lui „Din istoria Craiovei". și Hrașdeu în :,Originile Craiovei. In monografia d-lui Zagoriț ni se înfățișează istoricul dezvoltă­rii orașelor Ploești, Mizil, Câm­­pina, Văleni, Urlați, Urziceni și Filipești, înainte de a fi început să e­­xi­ste Ploeștii și Mizilul, se gă­seau, la Nord de București, spre dealuri, orașele Târgșor — între Ploești și Târgoviște — și Gher­­ghița — între Ploești și Bucu­rești. Viața acestor două vechi o­­rașe este expusă în capitale a­­parte. Câți dintre noi știam, oa­re, că în anul 1594­, Târgșorul întrecea chiar Bucureștii, capi­tala noastră de azi? Acest înflo­ritor centm pe vremuri era to­tuși al treilea oraș al țării, du­pă capitala de atunci, Târgovi­ște, și după Brăila, înfățișarea generală a țării, în acest timp, era de un pitoresc pe care contimporanii abia dacă pot să și­-l mechipuiască. Din Dunăre și până în munți se întindeau pădurile Vlăsiei, de care ve­stea ajunsese până de­parte, păstrându-se până în zi­lele noastre, ca o faimă neajun­să încă de alți codri. Pe locul unde azi se află ca­nalizatul și cu electricitate lu­minatul oraș Ploești erau în a­­ceastă epocă păduri „prin cari, dacă dedeai o raită, te întor­ceai cu căciula plină de ouă de pasări sălbatice“. Un moșnean, căruia lumea îi zicea Pl­oaiei bătu parul făcân­­du-și casă și astfel făcu începă­tură satului, care după fel se numia Ploești, într-o margine de codru (f>. 27—28). Alta era, pe acea vreme, și împărțirea administrativă: între Buzău și Ploești se întindea ju­dețul Săcuenilor, având de capi­tală Bucovul, centru înfloritor . Orașul Ploești rămase multă vreme cu o reputațiune care luă, după împrejurări, înfățișări spe­ciale. Se crezu,­ anume, despre el, că a fo­st întemeiat de bulgari. Aceasta pentru că între anii 1832—1838, niște negustori bul­gari, fugiți din Sliven, din Bal­cani, au întemeiat pe moșia Be­­reasca, lângă Ploești, orașul Slivina-Nouă, care avea câteva sute de prăvălii și care se sparse­ mai târziu din cauza clăcei. Pe locul în care-și făcu întâi casă bătrânul Ploaie „găsi apă1 limpede și lin izvoarele d­e la fața­ pământului și, în timpuri de mare secetă, pipând în pă­mânt, la­­ câteva palme adâncime., Dâmbul curgea, înainte vreme, cum spun bătrânii, mai viu. In apele lui,­­cari “învârteau multe mori în drumul lor, se zbătea crap de două palme. Lemn pen­tru case și pentru foc era cât »U vrea­, în pădure. Creștea tă­mâie în copacii­­ cei vechi. De vâ­nat erau pline crângurile. Pâ­nă târziu încoace aduna lumea melcii cu sacul...“ Un stil colorat­, sugestiv, din cele mai­ atrăgătoare face din lu­crarea d-lui Zagoriț un model de descripție. Citațiile din izvoarele cele mai autorizate și mai con­știincios utilizate abundă. Cauzele geografice, economice și comerciale cari ar­ determinat trecerea la starea de azi a ora­șelor, mai ales rețeaua de șosele și­­ căi ferate, sunt cercetate de asemenea cu multă scrupulozitate și o limpezime­­ egală. In aceste condițiuni, lucrarea d-lui Zago­riț, umplând un gol adânc sim­țit, rămâne în acelaș timp un model între foarte puținele­ mo­nografii pe cari le avem. M. Negru i­fin­a­l»3» Transportul mărfurilor noastre pentru Germania și Austro-Unga­­ria a trecut până acum printr’o serie succesivă de faze, unele a­­rătând mai mult decât altele în­semnătatea capitală a exportului pe apă. Am anunțat la timp, convenția încheiată între c. f. r. și cele ve­cine, ca mărfurile cumpărate dela noi să fie exportate direct în va­goanele proprii ale c. fe­cărui stat aparține cumpărătorul. S’a mers un stadiu de timp conform acestei convențiuni; în urmă in­tervenind anume blocări pe c. f. austro-ungare, la prima conven­­țiune s’a mai adăugat un punct, ca vagoanee românești încărcate cu mărfuri pentru Austro-Unga­­ria și Germania să treacă frontie­ra noastră, străbătând rețeaua c. f. austro-ungare până la anuite stațiuni convenite, unde urma să se facă transbordarea în vagoane germane ori austro-ungare, după destinația mărfurilor. Deși destul de favorabilă acea­stă normă, totuși practicarea ei a adus după câtva timp sistarea încărcărilor, rămânând să iasă din țară vagoanele încărcate până la un moment dat. A contribuit la aceasta nu nu­mai faptul, că liniile noastre fera­te la stațiunile vamale erau în­țesate de vagoane, cari trebuiau să treacă frontiera, dar mai ales întârzierea ce se punea, ca vagoa­nele noastre să zăbovească pe li­niile ferate austro-ungare. Faptul acesta a avut fără îndo­ială o r­estrângere asupra între­gului export de la noi, amânând a­­tât ieșirea din țară a mărfurilor cât­ și a tranzitărilor. In timpul din urmă­, Sâmbătă 6 Iunie chiar, inspecțiunea c. f. un­gare a comunicat direcțiunei c. f. r. că majoritatea stațiunilor un­gare sunt blocate cu mărfuri șî vagoane destinate Germaniei. In atari condițiuni spune co­municatul, transportori noui nu se mai pot face în vagoane ger­mane, cu atât mai mult, cu cât asemenea vagoane nu mai tranzi­tează prin Austro-Ungaria. Ins­­pecțiunea c. f. ungare mai spune, că această stare de lucruri, e pro­babil să nu dureze prea mult și recomandă direcțiunii căilor noa­stre ferate ca mărfurile cumpă­rate de la noi pentru Germania să­ fie încărcate în vagoane germa­ne, sau românești­, care vor fi fa­vorizate, că vor străbate direct re­țeaua c. f. austro-ungare, fără să­ facă transbordări. Vagoane românești nu trec frontiera Față de această stare de lu­cruri, direcțiunea căilor noastre ferate a dispus, ca mărfurile pen­tru export să nu mai fie trans­portate în vagoane românești. Nici un vagon românesc nu mai trece frontiera; exportul se va face numai în vagoanele c. f. străine, cari vor mai intra în țară, sau cari se mai află încă în țară, în număr absolut neproporțional cu cantitățile de mărfuri, cari se află destinate exportului. Dar această dispoziție a c. f. r. implică fără îndoială, ca o necesi­tate vădită, că vagoanele noastre aflate acum în Austro-Ungaria trebuie să reintre fără prea multa zăbavă în țară, fiindu-ne necesare pentru traficul mărfurilor în in­terior, și pentru transporturile spre sud,

Next