Universul, iulie 1915 (Anul 33, nr. 179-207)

1915-07-22 / nr. 200

A f De câtva timp se vorbește mult despre chestia tranzitului de muniții spre Turcia, ca de o dificultate ce ar fi de natură să tulbure eventual, în mod serios, raporturile României cu Pute­rile centrale. Ea e foarte controversată. Deși nu știm în ce stadiu se află deocamdată această che­stiune, pe care unii o socotesc insolubilă credem că o soluțiune nu va întârzia să intervie,potri­­vit cu cea mai dreaptă chibzuire a îndatoririlor internationale și intereselor țărei. In ce constă problema ? Austria și Germania ne cer să lăsăm trecerea liberă, pe terito­riul nostru, a munițiilor de răz­boi ș­ ce le trimit Turciei, aliata lor, și pe care pe altă cale nici nu­­ le-ar putea trimite. Față cu această cerere, păre­rile sunt împărțite: U­nii cred că nu e nici un in­convenient ca Statul nostru să permită tranzitul acesta. Ei sus­țin că convențiunea de la Haga nu numai că nu interzice, dar chiar permite formal asemenea tranzit prin art. 7 care spune că o Putere neutră nu este ținută a împiedeca exportarea sau tranzitul­, Pe contul unuia sau altuia dintre beligeranți de ar­me, munițiuni și în genere a tot ce poate fi folositor unei armate sau unei flote. In sprijinul lor, ei citează exemplul Statelor­ Unite din A­­merica, despre care se știe că dela începutul războiului și până acum furnizează arme și munițiuni întreitei înțelegeri deși Statele­ Unite sunt neutre. Și în drept și în fapt, deci, neutralitatea nu ne împiedică nici cât de puțin să lăsăm li­ber tranzitul munițiunilor ger­mane pentru Turcia. Dacă statelor neutre le este îngăduit să alimenteze pe beli­geranți cu arme și muniții din propria lor fabricațiune și din propriile lor disponibilități, ou­ atât mai vârtos nu este îngăduit nouă să lăsăm liber de la noi simplul tranzit al armelor și munițiilor austro-germane spre Turcia. Sub raportul acesta, zic ei, nimeni nu ar avea dreptul să ne facă cea mai mică impu­tare. De altfel, nu ar fi cel din­tâi tranzit de arme ce s-ar face pe la noi de la începutul răz­boiului până azi de către un be­ligerant spre un aliat al lui. Mai este apoi considerațiunea că tratatul nostru cu Tripla Alianță nu a fost denunțat până acum din nici o parte. Dar și fără să avem supersti­ția tratatelor, în aceste vremi de universală răsturnare a va­lorilor, în tot cazul faptul de­ a avea cu un Stat un tratat de alianță e departe de a ne în­dreptăți să creăm acestui Stat o situație inferioară față de un alt Stat cu care nu avem nici un fel de tratat. Dacă în ciuda tuturor consi­­derațiunilor acestora, guvernul nostru ar interzice tranzitul, asta ar echivala cu o șicană, lucru nepotrivit pentru o țară care totdeauna, chiar și în cele mai grele împrejurări, a ținut și tine să facă în lume figură bună și demnă și să nu se com­placă în situatiuni echivoce. Un Stat ca al nostru, care cu drept cuvânt vrea să joace un rai de seamă in politica euro­peană, trebue să se facă stimat printr-o politic­ă clară francă și bărbătească, iar nu să caute să imite aceea ce este dubios și problematic în procedura State­lor mari. Războiul nu va dura doar o eternitate și putem fi si­guri că cei dintâia cari vor ju­deca cu asprime o astfel de pro­cedură la Statele mici vor fi tocmai Statele mari. A împedica tranzitul cerut de Puterile centrale, ar însemna a eși din obligațiunie noastre con­tractuale printr-un act de și­­cană iar nu printr'un act de francă ostilitate, demn și de noi și de alții, ceea ce n’ar contribui de loc la sporirea respectului ce trebue să-l inspirăm. Șicana nu este o politică șicana nu este măcar o atitudine. Cât timp suntem neutri, cât timp n-am denunțat formal și categoric tratatul cu Austria, cât timp am înlesnit, tot în stricta aplicare a drepturilor noastre de Stat nenem­ tranzi­tul de arme și muniții a­ unei alte puteri beligerante, cât timp nu suntem hotărîți să tragem la moment toate consecințele din­­tr'un asemenea refuz, alăturân­­du-ne imediat Quid ruptei­ înțe­legeri, cât timp de altă parte nu s-a produs nimic cere să legiti­meze câtuși de puțin ruperea raporturilor noastre de tradițio­nală amiciție cu Turcia și justifice colaborarea noastră ta­cită și intimă, deși negativă, la forțarea Dardanelelor și trece­rea lor sub stăpânirea Rusiei, cererea Puterilor centrale — zic partizanii acestei păreri — trebue admisă și pusă in apli­care cu toată sinceritatea cuve­nită, cel puțin cu aceeași bună voință și sinceritate cu care am admis și aplicat o cerere la fel a unei alte Pihen mari belige­rante. Nici îm­triun chip și nici întrio ipoteză tranzitarea de arme și muniții spre Turcia nu poate să devie o pudică cât de m­ici și reală pentru realizarea idealului nostru național. Idealul național al unei națiuni nu se realizează și nici nu se înlesnește măcar cu șicane și cu jumătăți de mă­suri cum ar fi ref­uzarea tranzi­tării de muniții și arme spre Turcia. Cu astfel de atitudini se pierde în mod definitiv încrede­rea unora și se câștigă cel mult un zâmbet binevoitor ura partea celorlalți, nu însă și încredere­a acestora. Nu există decât două politici pentru noi. Ori refuzăm cere­rea Puterilor centrale și facem imediat act de inamiciție împo­triva lor, ori o acceptăm sincer și onest, făcând astfel act de neutralitate, nici măcar special binevoitoare ci numai strictă și corectă, cum am mai făcut în acest războiu, pentru alții. Ori războiu, ori neutralitate. Și una și alta, nu se poate. Și chiar de s’ar putea, numai de un folos serios, real și durabil nu este. Jocul acesta de basculă, special în cazul de față, nu ne-ar aduce nici pentru acum nici mai cu seamă­­ pentru viitor de­cât decepțiuni și nep­ăceri Celui ce trebue neapărat și negreșit să se înțeleagă, este că în îm­prejurări de așa amploare isto­rică realizările cele mari și ho­­tătrîtoare pot numai să fie în­târziate sau chiar zădărnicite prin recurgerea la șicane și la jumătăți de măsuri, încheind pentru moment, cre­dem, cum am mai spus, că so­luția finală a acestei chestiuni va fi cea indicată de interesele României, iar­­ u de dorințele, interesele și sugestiunile altora. București, 21 iulie 1915 Tranzitul munițiilor pentru Turcia Luptele din Caucaz Comunicate rusești Petrograd, 18 (sosită 19). Comunicat al statului-major din Caucaz, din Iulie. — In re­giunea țărmului, au fost împuș­căturile obișnuite. In direcția Olty, lângă Atkins, a fost o mică ciocnire. Pe tot restul frontului, nici o schimbare. (Westnik). * Petrograd, 19. (sosită 20). — Comunicatul din Caucaz pe 19. In regiunea litoralului împuș­cături. Pe restul frontului nici o acțiune. (Westnik). Turcii anunță înfrângerea rușilor Constantinopol, 16 (sosită SO). — Pe frontul Caucazului urmă­rim în mod energic rămășițele inamicului înfrânt. In dreptul lui Grebudo am capturat o mare cantitate de munițiuni și de me­rinde lăsate pe drum de inamic. Am făcut prizonieri un număr de ruși risipiți. Constantinopol, 17 (sosită 20). — Pe frontul Caucazului urmă­rirea inamicului continuă la a­­ripa noastră dreaptă. (K. B.) * ­>erm­ani­a îngrijorată de atitudinea României și Bulgarei Roma, 19 (sosită 20). — „Tribuna“ află din Paris că, după știri demne de crezare, provenite din mai multe iz­voare, în Germania ar dom­ni o mare preocupare în ju­­rul situațiunei din Balcani. Berlinul a informat că îm­pătrita înțelegere a făcut noui propuneri României și Bulgariei, cari, după ce se vor termina muncile agri­cole, se vor putea hotărî, pe o bază pozitivă asupra even­tualității unei acțiuni militare în războiul european. (A.T.I.) Vinderea ziarului „Le Journal“ Viena, 19 (sosită 20).­­ Se află din Paris că un grup în frunte cu senatorul Charles Humbert a cumpărat ziarul Le Journal. (K. B.) R­ĂSĂRITEAN Comunicat german Berlin. 18 (sosită 19). — Co­municat di­n 18 iulie. — Pe teatrul oriental, la nord-vest de Lomsa, pe calea ferată si­tuată la nord de Goworowo și la est de Rizan ofensiva noast­ă progresează. leri am capturat 1.890 ruși și 3 mit­raliere. Pe teatrul sud-oriental, tru­pele generalului Voyrsch, trecând pe malul drept al Vis­tul­ei, au înaintat spre est în urm­a unor lupte crâncene. Toate contra-a­laturile date de întăririle rușilor, aduse în grabă, au dat greș. Numărul prizonierilor a fost de 7 ofi­țeri, printre care un coman­dant de regiment și 1.600 de soldați. Dușmanul pare că vrea să opună o nouă rezistentă în împrejurimile și pe linia No­­ro-Alexandria-V­istula, înălți­mile de la nord de Lublin și până la sud de Cholm, in con­tra forțelor generalului Mac­kensen care continuă să ur­mărească pe dușmani. Rușii sunt atacați pretutindeni. In urma luptelor susținute de trupele germane lângă Biskupice-Piaski, în ziua de 17 Iulie am capturat 4.930 prizonieri precum 5 tu­nun și 8 mitraliere. (W. B.) JP^s frontul Rușii opresc înaintarea ger­manilor dincolo de Vistula Petrograd, ÎS (sosita 20). — Comunicat: Intre Dvina si Nie­­men, in noaptea de 17 și în di­mineața aceleiași zile, germanii au efectuat atacuri sterile a­­supra punctului Bansk. Mai la sud, pe frontul Constantinovo- Krinicin-Luboce - Traskuny am respins avantgardele inamice. La Vest de Kovno, in seara de 16- printr'o lovitură, repede cu baioneta am­ scos pe inamic de mai multe pozițiuni, pe cari le luase dimineața. Pe Narev, la 17, inamicul cu forțe puțin importante a conti­nuat sforțările de a trece pe țăr­mul stâng a­l fluviului, lângă­ gura râului Skva și la est d llosan și a dat­ atacuri locale în regiunea satelor Jakim Rem­bisch. Noi am păstrat ve­chiul front.Pe stânga Vis­tulei, la 17, am respins un atac inamic la­ nord­­vest de Blonie. Trupele inamice cari trecuseră pe frontul nușerf-Kosenitse peste Vistula au fost energic atacate de noi In cursul zilei. Pe sectorul de mai jos de gura Padomircei, am scos pe inamic din pădurile de pe țărmul drept și l'am respins pe insulele și bancurile de pe Vistula. Pe cursul superior al Vistulei inamicul se menține in regiunea orășelului Matzeevitze. Intre Vistula și Bug trupele noastre în noaptea de 17 au pri­mit ordinul de a trece pe pozi­­țiunile pregătite la spatele lor. Inamicul nu ne-a, impedicat în ocuparea noului nostru front, unde trupele noastre s'au conso­lidat la 17 fără luptă. Am evacuat orașul Lublin și sectorul căei ferate între gările Novo-Alexandria și Terovetz. Pe Bug trupele noastre conti­nuă a scoate pe inamic din unele sectoare ale pozițiunilor sale de la sud de orașul Sokai. După mărturisirile prizonierii­lor, inamicul a suferit aci în cursul ultimelor zile pierderi se­rioase. Pe celelalte fronturi nici schimbare. (Westnik). O luptă aeriană Petrograd, 17 (sosită 19). — Oficial. — La est de răul Zolo­­talipa, doi din aviatorii noștri, locotenentul Pokrowsky și sub­ofițerul Plonsky, zărind în de­părtare un aeroplan austriac în din­. de 15 iulie, se înălțară în­dată și ajunseră aparatul inamic. Trecând, mai sus, rușii traseră cu puștile lor Mauser silind astfel aeroplanul austriac să se coboare, încercările dușmanului de a scăpa au fost zadarnice și după o scurtă împușcătură, aviatorii austriaci au aterisat­ rușii ală­­­­turea. Aceștia din urmă înar­mați cu puștile lor s'au năpustit asupra dușmanilor lor. Apara­tul austriac purta un locotenent și un sub­ofițer care s-au predat numai­decât. Aeroplanul austriac a fost capturat; el e absolut, de tip a­­viatic și are o forță de 12 cai (Westnik) Comunicat german —­ Prin telegrafia fără fir — Nauen. 20. — In sus de Nie­­men se dau lupte locale. Spre nord-est de Rozan am mai făcut progrese, contraatacurile vrăj­mașe au fost respinse. In luna iulie, între Ostsee și Pilica am făcut 95023 prizonieri ruși, am luat 41 tunuri, dintre care două grele, 4 aruncătoare de mine și 230 mitraliere. La sud-est de Ivangorod, trupele noastre Îna­intate în sus pe Vistula, au res­pins crâncenele contraatacuri dușmane. Am cucerit Înălțimile de la Podzamcze și am făcut pe­ste 1000 prizonieri. Intre Vistu­­superioară și Bug din nou s’a opus dușmanul, așezându-se acolo, dar trupele noastre Tau alungat In cursul zilei din po­­zițiunile sale de la Karom, spre est de Nowo-Alezandrija (in jos de Lenczna, la sud-vest și in jos 'l Cholm­cum și la sud-vest de Dubienka). Dușmanul a conti­­ns retragerea de ambele părți ale Bug-ului și pe frontul dintre Bug și in jos de Lenczna. In ur­mărire s’a trecut și Cholm. Pe teatrul de război sud oriental au căzut in mâinile noastre pe luna Iulie 323 ofițeri, 75719 soldați, 19 tunuri, 126 mitraliere. (Comandantul suprem al armatei) Ânstro-german îl înaintează la nord de Lublin și Ghemn Viena, 18 (sosită 20). — Co­­municatul oficial din 18, la prânz. Pe teatrul războiului rusesc armata arh­iducelui Josef Ferdinand a luat ori după amiazi in posesiune Lu­blin. Aripa sa stângă urmă­rind pe inamic a trecut de o­­rașul Cholm, dinspre sud-vest. Adversarul încearcă în dife­rite puncte să opue din nou rezistentă în pozițiunile­­ pre­par­ate, dar este peste tot ata­cat. La nord-vest de Ivangord­ fortele germane avansate pe țărmul oriental al Vistula au respins atacuri violente. Ru­șii au suferit mari pierderi. In Gali­cia orientală sit­ ia­­ți­unea este neschimbată. (K. B.) Starea sănătății regelui Greciei Viena, 14 (sosită 20). — (Depeșă din Atena). — De 15 zile sănătatea regelui se ame­liorează. Suveranul și-a recă­pătat forțele. Convalescența este completă. (K. B.) Luptele din Dardanele Comunicat tore Constantinopol, 17 (sosită 20). — Pe frontul Dardanelelor, la 17m duel act slab, act violent de­ artilerie și de infanterie. Artileria noastră a­ atins un vapor cu aeroplane in fața punctului Ariburnu, obligând vaporul să se retragă, a incen­diat și a cauzat explozii în tran­șeele inamice la Seddulbahr. Bateriile noastre anatoliene au bombardat regiunea Teke­­burnu și trupele inamice. In noaptea de 15 spre 16 o co­loană de recunoaștere lansată de la aripa noastră dreaptă a surprins o tranșee inamică .»■ capturat o cantitate de arme și de materiale de geniu. Nimic important pe celelalte fronturi. (Korr. Bureau). * Constantinopol, 19 (sosită 20).­­­ Pe frontul Dardanelelor la 18 schimb local obișnuit de focuri. La Artbur nu am făcut să explo­deze, cu bune rezultate, mine dirijate de la centrul nostru spre inamic. O parte din tran­șeele inamice și obstacole de sârmă au fost distruse. Nimic important pe celelalte fronturi. (Korr. Bureau). Grima din str. Eternitatea din Iași Iași 20 iulie In casele cu n-rul 76 din strada Eternitatea a fost găsită asasinată bătrâna Tasia Comăr­­neanu, în vârstă de 70 de ani. Au sosit imediat la fața locului re­­prezentanții parchetului și cu au­toritățile polițienești, cari au deschis o anchetă. Până în pre­zent nu s'a putut da încă de ur­mele criminalului. PROCLAMAȚIA împăratului Wilhelm Berlin, 20. — Iată textul pro­­clamațiunei imperiale cu prile­jul zilei aniversare a declara­­țiunei de război: Poporului german. Un an a trecut de când a tre­buit să chem la arme poporul german. A fost o epocă sânge­roasă fără precedent pentru Eu­ropa și lumea întreagă. In fața lui Dumnezeu și a i­­storiei, conștiința mea e curată, nu am vruit război. După pregătiri cari au ținut zece ani, alianța de puteri pen­tru care Germania era prea ma­re a crezut momentul prielnic spre a o Ingenuona sau a o distruge lângă aliata ei Austro- Ungaria. După cum am mai proclamat acum un an, nu dorința de a face cuceriri ne-a împins la răz­­boi. Când în primele zile ale lui August toți germanii in stare de a purta armele alergau sub drapel și plecau pentru o luptă defensivă, fiecare german pe fa­ța pământului a simțit, după pilda unanimă dată de Reich­stag, că trebuia luptat pentru bunurile cele mai înalte ale na­țiunea, pentru viața și liberta­tea ei. Ce ne ar fi așteptat dacă duș­manii noștri ar fi reușit să ho­tărască soarta poporului nostru și a Europei, o arată ceea ce a suferit provincia noastră din Prusia orientală. Prin conștiința luptei impuse, o minune s’a întâmplat : con­flictele opiniunilor politice au dispărut; vechii adversari au început să se înțeleagă și să se respecteze ; spiritul de credință a inspirat pe toți germanii. Plini de recunoștință, ns­e în­găduit azi să spunem că Dum­nezeu a fost cu noi. Dușmanii mei, cari vorbeau de a intra în Berlin după câteva luni, au fost respinși departe prin lovituri puternice, la vest și la est. Pe numeroasele câmpuri de luptă, în părțile cele mai dife­rite ale Europei, luptele navale pe mările apropiate și cele de­părtate au mărturisit de ce e capabil poporul german pentru apărarea sa legitimă. Nici o călcare a principiilor de drept internațional din par­tea dușmanilor noștri nu a fost o stare să zdruncine bazele e­­conomice ale luptei noastre. Statul, comunele, agricultura, industria și comerțul, știința și teh­nica au luptat deopotrivă spre a micșora suferințele răs­pTirii. Cu o deplină recunoștință, pa­tria se gândește azi și pentru veci la luptătorii ei, la cei cari au înfruntat pe dușman, cari s-au înapoiat răniți sau bolnavi și la cei cari, pe pământ străin sau în fundul mărilor, se odih­nesc după aceste lupte. Cu mamele, cu văduvele și cu orfanii, plâng pentru cei iubiți cari au căzut pentru patrie. Forța internă și voința națio­nală omogenă, conformă cu spi­ritul creatorilor imperiului, ne garantează victoria. Zidul pe care acești creatori l-au clădit în prevederea lor că mai trebuia să apărăm ceea ce am obținut în Î.870, a ținut în frâu valurile furioasa cele mei mari pe care le-a cunoscut istoria. Cu astfel de proba fără sea­măn despre capacitatea indivi­duală și forța vitală națională a germanilor, mărturisesc încre­derea mea că poporul german păstrând cu credință învăță­mintele căpătate in acest răz­boi, va continua să pășească pa vechile sale căi ale culturei și civilizațiunei. Faptul de a trăi ore mari ne face mai umili în fața lui Dum­nezeu și ofezește inimile. Worm­s merge înainte ce mișiocai acțiunilor și suferințelor eroice până când pacea ne va da naranjiiie militare, politice și economice trebuincioase pentru viitor, întrunind­­« a» celaș timp condițiuni­­le de dezvoltare fără piedici ale forțelor ța­rei noastre. Astfel vom susține cu onoare marea luptă pentru dreptul și libertatea Germaniei, ori cât ar dura acest războiu. Vom fi atunci vrednici de victorie, în fața lui Dumnezeu care binecuvintează armele noastre. (ss) Wilhelm, împărat și rege. (Wolfsbureau) O afacere de șantaj Craiova, 19 Iulie Sunt câteva săptămâni de când a murit Petre Ținu­, di­stribuitor de pâine la franzela­­tul Iuliu Schmidt­. Nevasta celui mort, sub cu­vânt că soțul ar fi sucombat în urma bătăii suferită de la pa­tron, a cerut parchetului să se facă autopsia cadavrului. * Concluziile medicului legist au fost că Tinti a murit de o afec­țiune a ficatului, iar nu din palma pe care în adevăr i-o dă­duse patronul cu câteva zile înainte de a se îmbolnăvi. Afacerea a fost deci clasată. Cu toate acestea, franzelarul Schmidtli nu a încetat de a fi o­­biectul unei­ zilnice amenințări, ce de rândul acesta nu mai ve­neau din partea familiei, ci de la doi străini: Mihail Lunges­­cu și Lajoș Böhm, cari cereau lui Schmidt d 4 mii lei „să ma­seze“ și ei afacerea. Sub cuvânt că au putința sa facă dovada că lucrătorul mu­rise în urma bătăiei suferite, și ca să nu producă această proba zdrobitoare, Lunge­sen și Böhm au început prin a-l sfătui pe Schmidt­ să dea mai bine banii ceruți și să scape, și au sfârșit prin a-1 amenința cu o contra­­autopsie a cadavrului și campa­nie prin ziare, acțiuni, ce dacă n’ar avea chiar efectul urmărit, i-ar face totuși mult rău, mai ales lui ca negustor. Văzând că nu e chin să scape ele amenințările la care era su­pus zilnic, se decide să denunțe cazul poliției. D. com­­sar Stă­­nescu, șeful siguranței, este pus în curent cu toate, chiar de Schmidt­. Victima aleasă de Lungescu și Böhm este sfătuită de comi­sar să se prefacă că primește târgul și să le promită o sumă oarecare în schimbul unei decla­rații că renunță la urmăririle lor. Schimbul se aranjează pentru o mie lei. Lungescu și Böhm trebuiau să vre azi cu o decla­rație subscrisă de soția lui Tinti și cu una din partea lor că re­nunță la orice urmărire și pre­tenții. Banii cari trebuiau dați fu­seseră dinainte însemnați de șe­ful siguranței. Lungescu mai priceput, a tri­mis numai pe Böhm să încaseze suma, iar el, sub pretext că are niște afaceri urgente la tribu­nal, i-a spus că se duce acolo, unde-l va și aștepta, cu rezulta­tul. Cu declarațiile de renunțare în buzunar, Lajos Böhm a plecat deci singur­a zi dimineață să în­caseze mu­șoara de lei, care în aceste timpuri de criză venea ca o adevărată mană cerească. Schmidt­ îl aștepta cu pache­tul de bilete de bancă pe birou. Afacerea, s’a încheiat repede: cu mâna dreaptă a dat decla­rațiile, iar cu stânga a încasat banii, pe care i-a băgat frumu­șel în buzunar. Dar când să iasă pe ușă, tată și comisarul Stănescu, care din­­tr’o cameră de alături ascultase totul și acum intervenea să facă proba decisivă a șantajului. Neașteptata apariție într'o clipă a împrăștiat toată fe­ricirea lui Böhm. Orice tăgadă ar fi fost de prisos, de altfel probele șantaj­ului fuseseră așa de îndemânatic întocmite de d. Stănescu, încât în fața lor, șan­­te­pistol a trebuit să se piere și a făcut mărturisiri complete. O circumstanță atenuantă in­­voacă acum Böhm, el spune că e victima lui Lungescu care l-a îndemnat să facă acest act. Ancheta ce a început va sta­bili care din doi e m­ai vinovat. Să așteptăm dar. N. C. Vapoare sculundate de submarine — primn telegrafia firă fir — •­%n. 20. — După o știre a Agenției Reuter 6 vapoare d de pescari din Lowestell au fost scufundate de submarinele noa­stre. Vaporul de pasageri »sibe­rian" al liniei Leyland a fost mai întâi atacat de un subma­rin, apoi torpilat și în sfârșit scufundat, „,Iberian” avea o capa­citate de 4223 tone. Se anunță din New-York, după o depeșă din Berlin către „New-York World“, că incidentul cu „Lusi­tania“ se consideră la Berlin ca închis. Părerea generală în cer­curile oficiale germane este că prezidentul Wilson intenționat a voit să curme prin nota sa ari­ie alta tratative. Un răspuns al Germaniei ar fi agravat conflic­tul, mărind tensiunea. RĂZBOIUL A­USTRO-ITALIAN Comunicat italian — Prin telegrafia fără fir — Coliano, 10.— la valea Camo­­nica, inamicul a reunoit, in noaptea de 17, atacurile contra pozițiunilor noastre, care dădu­seră deja greș la 15 Iulie. E­­nergica acțiune a posturilor a­­vansate a fost suficientă spre a-i respinge in aceiași noapte. In Carnia trupele inamice au încercat de două ori să atace muntele Freikofel, dar au fost respinse la timp. In ziua urmă­toare infanteria noastră, spriji­nită de artilerie, a început o puternică ofensivă în zona Pa­sul mic care o conduse la cuce­rirea unei linii de tranșee au­striace. Inamicul a suferit pierderi destul de ridicate și lasă in mâ­na noastră câțiva prizonieri. Cu toate acestea, seara, primind noui forțe, a contraatacat Palul mic, dar fu din nou respins cu pierderi grele. In Isonzo operațiunile pen­tru lărgirea capului de pod Pia­va se desfășură cu succes. Fiind distruse liniile de rețele, ocupa­­țiunea noastră s-a mărit spre sud-vest dealungul muntelui Kuk. In Corso trupele noastre înaintează acum contra unei li­nie de apărare pregătită de ina­mic spre est de cea luată de noi. După un eficace foc de artilerie și a început atacul nouei linii, realizând progrese simțitoare, cu deosebire în centru unde tru­­pele noastre au cucerit câteva tranșee, au făcut 334 prizonieri printre cari 15 ofițeri și au cap­turat 3 mitraliere și mai multe puști și munițiuni de război. (Cad­orna). Comunicat austriac Viena. 18 (sosită 20).­ Pe tea­trul războiului italian, atacurile infanteriei italiene in regiunea Goriziană au încetat ori cu to­tul. In contra pozițiunilor noa­stre pe marginea platoului, arti­leria inamică continuă a consu­ma mari cantități de munițiuni. In regiunea de graniță a Co­rintiei s'a ajuns la mai multe angajamente. Trei batalioane ita­liene au atacat, după o puternică pregătire de artilerie, pozițiunile trupelor pe micul mal; inamicul a reușit să intre într'o tranșee avansată, dar a fost cu totul res­pins după o luptă crâncenă, cu cele m­a­ î, grave pierderi. Tot așa înaintarea trupelor italiene lân­­­gă defileul Lodinui la nord de Paularo a fost respinsă,­­printr'un foc de surprindere și cu gr­anale de mână. Pe creasta graniței la Malbor­­ghetto, un detașament avansat al nostru a evacuat postul lui de ob­ser­vațiune in fața unor forțe inamice superioare . In Tirol artileria italiană a bombardat fără rezultat platoul Folg­aria,­Lavarone. Atacul sla­belor forțe inamice in regiunea Monte Cristalo a fost respins în chip sângeros. (K. B.) TRAD Succese italiene pe întreg irosim — Prin telegrafia fără fir — Coliano, 20. — Comunicat din 19. — In valea Pellegrino ina­­micul a reînoit cu mari forțe, '#?*’' în ziua de 17 Iulie, a­tacul care dăduse greș la 15 contra pozi­­țiunilor noastre de pe coasta Bella. Coloanele inamice au fost și de data aceasta complet res­pinse. In zona Livinallongo in­fanteria inamică încercând în seara de 16 să ocupe, prin sur­prindere vârfurile munților Vico și Sasso a fost respinsă de trupele noastre. In Carnia o operațiune strașnică în ziua de 17 Iulie a reușit să gonească pe inamic din localitățile Cia­­napot și Piza­ orientală. Infante­­ria noastră a pus stăpânire cu multă repeziciune pe tranșee, respingând cu baioneta pe ina­mic și luându-i 107 prizonieri, printre cari 7 ofițeri. La acest succes a contribuit și acțiunea eficace și precisă a bateriilor­ noastre grele, cari au străbătut de la prima dată in tranșeele i­­namice și au împiedicat pe inao­mic să primească noi forțe. In Carso, inamicul a efectuat un viguros atac în noaptea de 18 contra pozițiunilor noastre din zona muntelui Sei-Busi, dar, a fost respins cu mari pierderi. Una din coloanele sale mari în marș de la Devino spre Doberdo, fiind recunoscută de observato­rii noștri a fost înlăturată d­e focul eficace al artileriei noa­stre cu pierderi grele și eviden­te. In ziua următoare ofensiva noastră a continuat dealungul frontului, cucerind și alte tran­șee și capturând 348 prizonieri, printre care 14 ofițeri. (Gadoma} Proclamația țarului Rusiei către armată Petrograd, 19 (sosită 20).­­ Cu ocaziunea aniversării răz­boiului împăratul a adresat un ordin de zi trupelor, ar­matei și flotei,­ spunând că deși cu toate sforțările lor, cari au acoperit steagurile lor de glorie nouă, inamicul nu este încă sfărâmat, ele nu tre­­bue să piardă curagiul in fața nouilor jertfe și încercărilor necesare spre a readuce in Rusia binele vieței pașnicei, împăratul zice: „Dumnezeu a trimis adesea patriei încer­cări penibile, dar fie ce dată țara a ieșit din ele cu forțe și puteri noui“, își exprimă cre­dința nestrămutată și ferma speranță în sfârșitul fericit al luptei și cere binecuvântarea lui Dumnezeu asupra forței armate a Rusiei. (Westnik). Fiindcă șantagiștii de la „Adevărul“ și „Dimineața n’au răspuns nici un cuvânt la întrebarea noastră cum se împacă politica lor sub formă naționalistă, cu faptul că exportează pentru arma­tele contelui Tisza, în țara ungurilor — dușmanii noș­tri — boi, untură, ouă și ali­mente de tot felul, am răs­puns noi, arătând cu dovezi precise și facsimiluri, ticălo­șia săvârșită de bătrânul ghe­șeftar Miile. Pentru oricine altul, poate că faptul ar fi avut circum­stanțe ușurâtoare, dar pen­tru Miile, care declară in fiecare zi că nemții sunt dușmanii noștri de moarte cu cari neapărat și cu ori­ce preț trebue să ne râ­­fuim acum sau niciodată, pentru Miile care varsă zil­nic lacrimi de crocodil de mila populației sărace muri­toare de foame din cauza ex­portatorilor speculatori cari au provocat scumpirea traiu­lui, — faptul e de o gravitate care ar trebui să miște și pietrele de pe străzi contra nemernicilor din str. Sărin­dar. Chestiunea exportului fi­ind pe deplin lămurită și adu­să la judecata opiniei publi­ce, să binevoiască potloga­rii de la ziarele șantagiste să ne răspundă, categoric. De ce ziarele lui Mille nu au protestat contra spânzu­ră­r­ii negustorilor români în Rusia, a deportării altora în Siberia și refuză de a publi­ca orice articol venit din afa­ră, in care e vorba de Cer­năuți (Bucovina), Basarabia și Banat, înăbușind astfel orice glas românesc, venit din acele ținuturi în cari au trăit, liberi, părinții și moșii noștri? Nu constitue o adevărată trădare de patrie faptul că Mille primește de la ruși, pentru această atitudine a ziarelor lui, suma de 300.000 de lei lunar, prețul ticăloșiei sale ? Cum justifică trădătorii a­­ranjamentul ce-l au cu dife­rite agenții germane, spre a publica cu anume literă, une­le telegrame nemțești. Înca­sând sum­e respectabile pen­tru acest serviciu pe care-l fac nemților? Ce este cu svonul care cir­culă că samsarii șantagișt de la „Adevărul“ adună tot­seul dis­onibil pe piață, spre a-i exporta ungurilor, provo­când astfel o scumpire a să­punului? Să ne răspundă, nemerni­cii, precis și iară ocoluri, la întrebările destul de lămu­rite, ni se pare, pe cari le facem TORII sa răspundă !

Next