Universul, septembrie 1915 (Anul 33, nr. 242-270)

1915-09-02 / nr. 242

BĂNCILE POPULARE Isa România — Cîteva date asupra mersului lor din 1910 pină In anul 1312 — O serie de constatări, — cari d­acă nu sunt de veche dată sunt însă cu caracter cu desăvirșire concludent, — duc la încheierea că băncile populare și coopera­tivele sătești au în țara noastră un rol din cele mai importante și mai caracteristice. Aceste constatări învederează odată mai mult că orice mișcare întreprin­să în scop de a aduce o îmbună­tățire în starea generală a po­porului nostru se cade să aibă, de la început, un caracter eco­nomic. Ministerul domeniilor, prin di­recțiunea statisticei de sub con­ducerea d-lii dr. L. Colescu, pu­blică în „Buletinul statistic al României“ o serie de cifre din cari extragem datele de mai jos.­ Mișcarea cooperativă, cu totul nouă în țara noastră, a dat­ pînă azi rezultate cari pe deoparte sunt din cele mai satisfăcătoare iar pe de altă parte constituiesc cea mai frumoasă garanție pen­tru succesul unei asemenea miș­cări, fericit condusă. Anul 1902 poate fi considerat ca anul începerii activității băn­cilor populare și cooperativelor sătești. La 1 Septembrie, acel an, aveam în întreaga țară 700 bănci, numărînd un total de a­­proape 00.000 membri. După aproape 2 ani, numărul băncilor trece peste îndoit, 1025, avînd un total de 121.780 mem­bri,­­avînd un capital vărsat de 6.850­.976 lei și depozite spre fructificare ridicîndu - se la 2.431.112 lei. Creșterea înregistrată în anul următor 1905 nu se prezintă în a­­ceeaș proporție ca creșterea de la 1902 la 1004, decît în ce privește capitelul vărsat, care e îndoit. Anul 1906 se prezintă cu 2021 bănci,­­ numărînd 240.253 lei, a­­vînd un capital vărsat, de 18.509.519 lei iar ca depozit pen­tru fructificare 3.579.216 lei. In anul următor, la numărul existent ,al băncilor se adaugă un spor de aproximativ 200; ca­pitalul vărsat se cifrează la a­­proape 28 milioane lei; un nu­măr de peste 295 mii membri­­ au depozite de fructificare de peste B milioane lei. Anul 1908, la încheierea anu­lui, prezintă un total de 2410 bănci; 246.707 membri au vărsat un capital de 37.851.898 lei, a­­vînd ca depozite de fructificare 6.158.745 lei. De la 1905 la 1910 proporția creșterii e peste îndoit, la toate capitalele. Sunt: în anul 1910, în total 2656 bănci, cu 454.187 mem­bri, la un capital vărsat de peste 61 milioane lei, găsim depozite spre fructificare în valoare de 9.388.680 lei. Creșterea, care se vădește în modul cel mai precis, merge me­reu aceentuîndu-se și făcînd do­vada că noua directivă e apre­ciată și sprijinită de oameni, cari-i înțeleg rostul: anul 1911 se prezintă cu sporuri îmbucură­toare, la toate capitolele. Depo­zitele pentru fructificare au a­­tins frumoasa cifră de 13.257.020 lei, raportată fiind la un capital vărs­at de aproape 80 milioane lei, aparținînd la peste o jumă­tate milion membri a 2755 bănci. Datele adunate de direcțiunea statisticei din ministerul de do­menii se referă la epoca pînă la anul 1912 inclusiv. In acest din urmă an 2862 bănci au 563.270 membri, la un capital vărsat care se cifrează la 99.067.743 lei, corespunde un total de depuneri spre fructificare de 16.503.381 lei. * Rezultă din datele sumare pe cari le-am expus mai sus că un răstimp cu desăvîrșire restrîns, 10 ani, a fost deajuns spre a fă­ce ca un curent nou, de o însemnă­tate socială de netăgăduit, să fie nu numai judecat cu seriozita­tea ce i se cuvenea, dar să și prindă rădăcini cari sunt o che­zășie a desvoltării viitoare. Socotiți după îndeletniciri, oa­menii alcătuind membrii celor 2862 de bănci funcționînd în anul 1912, se clasează astfel: Cel mai mare contingent îl dau cultivatorii, cari sunt în număr de 5­2.426. Din aceștia 250.959 știutori de carte, numărul ne­știutorilor de carte e ceva mai mare, 261.467. In al doilea rînd vin funcțio­narii, în număr de aproape 1b mii, toți, firește, știutori de carte. In ordine imediată vin cei 13.315 meseriași din cai­i 2527 nu știu carte. Comercianții sunt toți știutori de carte, infățișînd un număr total de aproape 10.000 oameni. Proprietarii vin după aceștia, în număr total de 5.269, din care aproape 500 nu știu carte, învățătorii și preoții, — dată fiind proporția restrînsă pe care o reprezintă față de celelalte clase — vin la rîndul din urmă; cei dinții sunt în număr de 4.957 iar ceilalți de 3840. Prin urmare, majoritatea abso­lută a membrilor o alcătuește cultivatorii, înfățișînd o propor­ție de 91 la sută, lăsînd celor­lalți o participare în proporție de abia 9 la sută. Socotiți după știința de carte, analfabeții sunt în proporție de 47,1 la sută, adică aproape jumă­tate din numărul total. Clasa care înfățișează cel mai mare număr de analfabeți e aceea ,a cultivatorilor, care dau un pro­cent de 98,7 la sută din totalul analfabeților. Socotind după­ numărul bănci­lor pe județe, se stabilește ur­mătoarea ordine: județul Mehe­dinți stă în fruntea tuturor ju­dețelor din țară, în anul 1912, cu 169 bănci;­ Doljul vine în al doi­lea rînd, cu 149 bănci. Argeșul are 133, Ilfovul 129, Dîmbovița 127, Pr­ahova și Teleormanul cîte 124. Numărul cel mai mic de bănci îl are Suceava. 34. Covurlui vine — cum s-ar zice — al doilea din coadă cu 43 bănci, iar Iașii sunt în al treilea rînd cu 44. Cel mai mare capital vărsat îl are Doljul, 8.151.196, cel mai mic Iășii, 877.923 lei. * N ne-am mărginit în­­ acest arti­col la expunerea numai a cifre­lor generale cari pot da citito­rului o idee despre mersul va­cilor populare pînă în anul 1912. Intr’un viitor articol ne vom ocupa în mod special de obștiile sătești, asupra cărora vom ex­­pune, de asemenea o serie de date principale. După care, intr'un articol a­­parte, vom vorbi de chemarea pe care o au, în țara și societa­tea noastră, acesta foarte tre­buincioase orînduiri de mare vii­tor. M. Negre > *~GZЙ ♦ DIN PRESA și STREINA Politica bulgară Față de ultimele declarațiuni­ ale primului ministru bulgar că România nu numai nu a tratat cu Bulgaria in privința Dobro­­gii-Noui, dar că a refuzat să tra­teze cînd i s-au făcut propuneri, ziarul sofiot Dnevnic scrie urmă­toarele: „Eram gata să uităm acțiu­nea României din 1913; să cre­dem că aceasta nu a fost de­cit o neînțelegere; eram gata să în­tindem­ mîna României pentru o cooperare în aceste momente grele, iar în schimb nu ceream decît restituirea acelei părți din Dobrogea, care ne-a fost luată în 1913. „Refuzul acestei țări de a tra­ta cu noi ne lămurește pe deplin că România are o purtare duș­mănoasă față de noi. „Bulgaria va căuta în tot ca­zul ca aceste asperități să dis­pară. Politica Bulgariei în acea­stă privință nu va fi de repre­salii. Ti aceea a posibilului“. Pericolul pentru Statele balca­nice Revista bulgară „Svobodvv Mnenis“ scrie că situația țări­lor balcanice față de ambele grupări ale puterilor în luptă e­­ste foarte delicată. Autorul se teme ca aceste sta­te să nu devie teatrul de război al beligeranților. Violarea neutralității unuia dintre statele peninsulei de că­tre una din grupele in război, va atrage o imediată încălcare a aceleași neutralități de grupul advers și atunci statele balca­nice devin arena luptelor. Comentînd cam­ ar fi puterile ce s-ar încumeta să facă aceasta și cărora interesul le-ar dicta să treacă peste orice fel de conside­­rațiuni, revista bulgară spune că ele sunt Puterile centrale. „Spre a scăpa de această di­lemă, zice „Svobodno Mnenie", nu este altă cale decît­ o alianță intre­ România și Bulgaria, cari luptînd laolaltă, se vor opune cu cele un milion de baionete a­­le lor oricărei încercări de încăl­care a teritoriului lor. „Nu numai atît, dar această cooperare este singura asigurare a principiului ca „Balcanii să răncîe balcanicilor“. Naționalismul economic Viitorul, face constatarea că, pe lîngă forța morală pe care o au popoarele în luptă, s-a dove­dit că ele au și o întinsă pregă­tire economică. Va trebui acuma, și de acum încolo, spune ziarul, să se con­centreze energiile românești spre un progres economc în care ma­teria primă dăruită de natură să se dospească în vetrele noa­stre, să se modifice după trebu­ințele noastre, și să creeze ast­fel o bogăție internă româneas­că, pus românească, numai ro­mânească. Aceasta va fi religia de mîine, nu politica, ci Omul Franței Epoca, cu prilejul aniversărei bătăliei e la. Marna, consacră un articol poporului francez și în­cheie astfel: De Franța e legată renașterea noastră politică și intelectuală. Noi Românii nu putem uita că Franța a pus umărul ei puter­nic la ridicarea clădirei Româ­niei moderne. De la ea și prin ea ne-a venit cultura apuseană de mai bine de un veac. In șco­lile deschise de francezi la noi în țară au fost crescuți cei ce erau destinați să fie făuritorii redeșteptărei noastre naționale. Generațiuni întregi s'au dus în Franța, care le-a deschis larg școlile, bibliotecile, laboratoriile sale, și s'au întors de acolo cu dragostea de libertate și de in­dependență, cu cultul idealului, cu respectul dreptului. De Franța ne leagă nu numai recunoștința dar și speranța. Da­că de numele ei e legată Unirea de acum 60 de ani, cine nu simte că de triumful ei depinde Unirea de mîine, pentru care, în ce ne provește, suntem gata la toate jertfele? De acea, în această sîngeroasă, aniversară, aducînd omagiul no­stru virtuțiilor de care a dat do­vadă poporul francez, salutăm Franța victorioasă de la Marna, și îi urăm încă și alte victorii mai strălucite și mai hotărîtoare. Victoria ei e triumful unei cauze mari și sfinte, acea a li­­bertăței și independenței popoa­relor, e triumful unei civiliza­­țiuni scumpe nouă, și al unei rase căreia suntem mândri să aparținem. La București și la Roman îl Giomale d'Italia primește de la corespondentul său din Bu­curești rezumatul unui articol întitulat „Dezertorii cauzei ro­mâne“. In el se spune că ziari­știi vînduți nu se sfiesc să­­ atace și autoritățile militare, ca să-și ajungă scopul. Presa onestă însă are asupra acestora următoarea concluziune. Ar fi prea mult să le cerem patriotism, dar l­e pre­tindem să respecte aceea ce toți Românii iubesc și respectă. Numitul ziar italian­, relevînd­­ , • "V sancțiunea ce conștiința româ­nească o dă astfel metodelor ne­demne ale propagandei germane în România, o comentează în modul următor: „Se produce, prin urmare, în România acelaș fenomen ca și în Italia, înainte de declararea răz­boiului. In contra unui cîrd de păcătoși care vînd interesele și onoarea patriei lor pentru un pumn de aur, se ridică conștiin­ța țării, care cuprinde în aceiași osîndă și în acelaș dispreț, pe corupătorii de afară și pe corup­ții din năuntru“. ----1­­..... POPORUL GERMAN înșelat fie guvernul său Paris, 27 (sosită 31).­ Fostul deputat Joseph Reinach­, întors dela vizita flotei engleze, publi­că în „Figaro“ următoarea po­vestire întitulată „Pe bordul va­selor scufundate de flota ger­mană“ : „S’a povestit la timp lupta de la Doggerbank, cînd vasul „Blü­cher“ a fost scufundat, iar restul escadrei a fugit cu toată iuțeala recunoscînd marea superioritate a tirului Englezilor. Amiralitatea germană anun­țase că „Blücher“ fusese incen­diat, dar că două cuirasate en­gleze Lion și Tiger au fost scu­fundate. M’am urcat pe bordul acestor două vase ale căror răni ușoare nici n’au lăsat cicatrice. Unul din aceste vase a salvat un mare număr de ofițeri și de ma­rinari de pe cuirasatul „Blü­cher“ . In cursul călătoriei spre nord, am trecut peste podul imens u­­nind ambele maluri ale golfului Firth. Unul din ofițerii germani, care fusese făcut prizonier a întrebat: ce este acest extraor­dinar viaduc. I s’a răspuns : Este podul de pe Firth. Prizo­nierul a replicat: este cu nepu­tință, podul de pe Firth a fost distrus de Zeppelinurile noa­stre încă din prima săptămâna a războiului. Ara zis adesea că nu a fost nici­odată țară mai sistematic înșe­lată de guvernul său decît Ger­mania și că tenacitatea sa în luptă nu se datorește numai vir­tuților unei ra­se războinice, ci și iluziilor sale și că se va pro­duce o mare prăbușire în ziua cînd adevărul va apare la spa­tele decorului de minciuni sfi­­șiat de adevărul faptelor“. (Ha­vas). Concediul ambasadorului austriac din Constantinopol Constantinopol, 31. — Am­basadorul Austro-Ungariei, marchizul de Pallavicini, va pleca la 1 Septembrie intr'un scurt concediu de recreare. (K. B.). topirea fruntariei noastre Publicul trebue să îî e bi­ne informat și luminat, pen­tru ca sa nu judece greșit, mai ales măsurile militare, pe cari le vede cu ochii. Din momentul ce o țară vecina la fruntarie pare a intra în război­, sau, cel mai tirziu, cînd ea a intrat deja în războia cu o Putere oarecare. Statele învecinate au dreptul și datoria să se­ acopere la fruntarii cu trape de acoperire. — Dacă acea țară nu este amică sigură, ori chiar ina­mică, pe față sau ascuns,— cum este cazul Austro-Un­­gariei pentru noi,—drapele de acoperire trebue de­oda­tă, de la început, in complo­­tul lor si mobilizate să se găsească la fruntarie. A­­ceasta, in scopul ca să rob avem surprinderi ci din contră noi să avem inițiati­­­va mișcărilor. Noi să co­mandăm inimiculd, iar nu el nouă. ~ — Uneori trupele de aco­perire, in parte sau în total, se află în garnizoanele de la­ fruntarie chiar disi timp de pace, cum este cazul frun­tariei de Est a Franței, des­pre Germania. In principiu, trupele de a­­coperire sunt, cel puțin în parte, destinate în special cu această misiune, pentru ca, de o parte, ele sa fie pre­gătite în consecință, iar de alta, sa nu strice organiza­rea și ordinea de bătaie a armatei la mobilizare și, prin urmare, ch­iar operațiu­nile de războiu. Trupele de acoperire nu se desfășura de la început; ele nu fac paza propriu zisă și activă în cordon: ele se țin potrivit apropiate de fruntarie și se așează în garnizoane bune și bine a­­­rse. Toate acestea, în sco­pul de a se asigura cerințele rr­ hitare, liniștea și bunul t­aiu al trupelor, evitîndu­­se oboseala și consumarea forțelor ininte de timp. Aceste științe intră în ca­drul stat majorului armatei, și el are dreptul exclusiv de a se aplica în mod riguros, cu prevedere și la timp, C. Balettnál ráiitlalui I PE TEATRUL OCCIDEN­TAL. — Ca și piuă acni­, lupte­le de pa întregul front de și se întețesc din ce in ce mai meii. Insă mai toata se reduc la due­­luri de artilerie. Sunt atît de conuid­abil organi­zata poziținan­e ambilor adver­sari, ia cit infanteria nu poate risca asalturi, pentru a cscali ca baioneta tranșeele inamice. Ac­țiuni mai însemnate au fost în­tre narii 3 Somme și Oise; la sud de rîul Aisne, și mai ales în An­­gonne; aci după versiunea 53­-a­mană, hrmata priețîi lu î­nsuș­i,­ tei ar fi cucerit o puternică în­tărire francesa. Ian­tel­an e con­firmat. Alte ținte au avut loc în Champagne la nortre­ taberei Châlons, apoi în Woenra sep­tentrională și Lorena la Moncei, Bezan și Chizelles. • ■ In fine în Vosgi au fost angaja­mente la Rabodeau, Lannois și Lingegopf. Germanii ausjin că ar fi cucerit în ziua de 27 August multe tranșee franceze pe Hart­­mannsweilerkopf pe care le men­țin. Fapte apni, sunt bombardările germane pe frontul ocupat de ar­mata belgiană la 2A August la Frise, Saint Jaques, Capelle și Nieucapelle. Bombardările aeriene simt din ce în ce mai freqvente. Escadrile de avioane bombardează în spa­tele frontului inamic gările, prin­cipalele noduri de comunicație și depozite și chiar erajele deschi­se. Astfel o escadrilă franceză a atacat marile depozite germane de la nord de Roufers; alte a­­vioane franceze au bombardat instalațiunnile germane de la O­­etaoda, cantonamentele dîn Mid­­delkerke, gara Thorrnhout; al­tă escadrilă franceză a aruncat obuze peste stabilimentele mili­tare de la Frosnty și gaza Sa­bloné la Wetz. Germanii au bom­bardat cu dirijabile Londra (G’’tv) si cu avioane Luneville, Nanev, Retard»«. Intre 29—24 August hidroavioanele osmane au born­­bordut T­endra, Norwich și Mid­­­delsboround.* In urma mobilizărei industria­le din Franța și Anglia, cantita­tea de menții­nat ce pot fabrica a­­ceste două state va fi in scurt timp atît de mare, în cit va face față nu numai trebuințele de pe teatrul occidental ci și pentru armatele aliate. In arsenalele anglo-franceza se inorează acum și la fabricarea de guri de foc de mare calibru, pentru a co­pleși și sub acest raport pe ad­versari. II. PE TEATRUL IT­ALO-AU­STRIAC. — Acelaș progres me­todic se observă din partea Ita­lienilor pa întregul front. Ei au cucerit Cina Cista în va­lea Lagana, și muntele Salubiii, pe frontul Tirolului. Pe frontul Carniei, unde Ita­lienii stau în defensivă, toate a­­tacurile austriaca au eșuat. In Godore, ultimul comunicat constată un nou succes italian. Asediul capului de pod Tolmi­­no se desfășoară în condițiuni favorabile. In fine pe platoul Carlo la Deere, Italienii au înain­tat in direcțiunea St. Freslino (St. de Gradisca) și pe platoul Treberdn Luptele din ultimele zile s-au desfășurat pe creștine 0e sa în­tind dealungul văilor Tellina, Sagana, Sexten și Selbach, Gaîîlitz, pe culmile Kastrein și Bagi«. Înalte de mai bine 3200 metri. Prin aceasta stat majorul italian caută a-și asigura stăpî­­nirea culmilor 52 piscurilor cele mai primejdioase, mai înainte de sosirea sezonului rău.­­ Este foarte posibil­ ca Italienii să destine torțe însemnate altui teatru de operațiuni, dat fiindcă pa teatrul lor numai avantgar­­dele trupelor de întîia linie sunt suficiente, pentru a face față im­­m­ânirărilor. III. PE TEATRUL BE SUB. (sârbcesc). — Sîrbii bombardea­ză din cîm­î în cînd dealungul Dunărei main­ austro-ungar. Se pare că forțe însemnate au­rire­ germane se concentrează în Banat și Ungaria de Sud. Peste că aliații vor încerca o nouă ofensivă în Serbia. De o namilată nu putem visă nimic prezuma. IV. ÎN GALIPOLI. — In ziua de 22, după un comunicat oto­man, un submarin englez din cele aflătoare In marea de Mar­mara a fost distrus. De altfel submarinele acestea aduc mari neajunsuri transportului de tru­pe și aprovizionări turcești, îm­­piedicîndu­-se aproape complect. Aliații ocupă în Galipoli două fronturi: unul la sud, jalonat de Ari-Burun-Krishti-Demuz­­dere; al doilea pe coasta vestică a peu*nvi»lu i de la Kaha Tape pî­nă la N. f­, de capul Sar­?. Ari­pile cele mai apropiate (Faba Ta­pe ?! Ari­ Buran) sunt depărtate una de alta de 10 km. Turcii sunt cu unuii mai nume­roși (3—3 ori), însă nu au mi­­nițiuni suficiente și nici artilerie grea. Fi­sten înpărțiți în patru tim­puri: a) un crun mare la G­aîl­­poți ri împrejurimî; h) un alt prun în foto sprinbri de Nord al rî’st’lor; c) în fata nre-ri-M de Sud ennîo-francaz; în ring nru­­n«h­ ol 4-fea *r) om­a­ne coe-'fa a­­„S-fîoS a ’Conțe gfii'N’S* "'•'"'i'fty Ti y pywrwis0­­w?! 4 Ot,T. ■pivn *r., voi veni cu­rind cu o cro­­nică specială. VECETÎU3 sim­boiul Acriuni din sufilerie în Tirol, Trentin și Garnia — Prin telegrafia fără fir — Coliano, 31. — In regiunea Tirol, Trentin și in Carnia continuă acțiunea artileriei împiedecată însă de dese ne­guri, în care dușmanul insi­stă a-și îndrepta focul asupra adăposturilor dindărătul li­niilor noastre. Bazinul Plezzo. In seara de 28 August trupe dușmane, fo­­ls­i­ndu-se de întuneric au în­cercat un atac prin surprin­dere contra pozițiunilor noa­stre dela răsărit de Slatenik. Ai noștri au lăsat adversarul să se apropie pînă la o mică distanță, apoi s’au­ aruncat a­­•riva acestuia cu baioneta, prim­du-l pe fugă după o crîncenă Învălmășală. In sectorul Tolmino, după atacul nostru din ziua de 27 August pe S­ta Maria s-au semnalat puternice detașa­mente dușmane care se in­ dreptau prin valea Tomischi înspre acest loc. In zona Isonzului inferior, recunoașteri aeriene ne-au dat siguranța că dușmanul con­­struește noi lucrări, de apărat cu caracter semi-permanen Din informatiunile luate,­­ rezultă că dușmanul și-a­­ adus noi contingente și scrie grea.* Două aeroplane de al­bire au bombardat cu late taberele de lîngă chiasella. Dușmanul , cat. numeroase gravat bazinul Monfalconr cînd stricăciuni cile scafe. (sst C LAPT uri Ch­ampapr ss Boriin, 29 (­ran­șeele luate cu . Au­gust lîngă Hartm ,Jä­­v»­i-O »­d­ler­­kopf au fost menținute con­tra două atacuri întreprinse de francezi * Berlin. 30 (sosite 31).­­ Pe o mare parte a frontului a fost vie activitate de artilerie. Exploziuni încoronate de suc­ces în Champagne și A­rgonnet au cauzat mari pagube în tranșeele franceze . A­viatorii inamici au aruncat di­ dimineață bombe asm,­g orașului Ostende. Pagube nu s'au făcut, persoane n’au fost rănite. (W. B.). Lapteîe­ fîn’Caucaz Turcii respinși fio la Fiul Ark­­vane și imintile Akaraöag Petrograd. 29 (sosită 31). —­­Comunicatul armatei­ din Cau­­caz din 27 August. In regiu­nea litoralului, Turcii au în­cercat in mai multe rînduri în tim­pul zilei să treacă rîul Arkvane, dar au fost de fiece dată respinși. In zorii zilei, forte considerabile turcești, folosindu-se de ceafă, au ata­cat muntele Akaradag, dar au fost respinși cu mari pier­deri. * In dieresiunea Olty, Turcii a­u canonat peste zi fără folos pozițiunile noastre de lîngă Paraket la sud de Mesazakert. Cavaleria noastră a alungat cavaleria turcă di­n satul Da­­mian Pe restul frontului nici o schimbare. (Westnik). Cr­BC'oa iuțită în regiunea A rsie Viena. 31. — Precum ne-am așteptat, pe frontul litoralului în­ sectorul septentrional, s'a pro­is­eri din nou o serie de lupte destul de însemnate cari s'au sîirșit toate cu deplinul eșec al Italienilor atacatori. In hasisul Flitsch, atacul ina­mic reluat din nou, n’a progre­sat de loc, în fața Jablonicei focul nostru a silit pe inamic să se retragă in dezordine. Tot astfel încercările de atac ale detașamentelor ita­liene, cari se ascunseseră la Sud de Javorcek, au fost respinse. In regiunea Vrsk­, lupta a du­rat toată ziua mai violent decit ori­cînd; landwehrul din St. Foesten a respins pe Italieni cu o vitejie încercată. Toate pozi­țiunile noastre au rămas ferm în mîinile noastre. Terenul din fața lor e acoperit de trupuri de italieni. Partea septentrională a capu­lui de pod Tóimein s’a aflat din nou sub focul destul de intens al tunurilor. După cum se vede astăzi, la atacul întreprins aci la 27 Au­gust, au luat parte din partea adversarului, divizia VII de in­fanterie, un grup de alpini, două batalioane de bersaglieri din re­gimentul 2­5 de infanterie ita­­lian, care singur a pierdut 1000 de oameni. In seatcrul Doberdo, mai mul­ta înaintări ale inamicului în contra părții eșiade a platoului au fost ca în­totdeauna respinse. Pe frontul Tyrolului Italienii au atacat eri în zadar după a­­m­iazi și azi la spațiul dela Vest ,în Montepiano, cu grupuri tari pînă la un batalion pozițiunile noastre din valea Fopona și în regiunea Cristallo. (K. B.) K si je^ o mL mic P­ĂȚĂMÎNTULUI NOSTRU SECUNDAR­ ­ul dela 13 August al UT d. profesor Mihai­­,reu preocupat de pro­­nvățămî­­tului nostru r, găsește că multe din urile lui, constatate la pas, sunt datorite act.un­­gar­izații cu 3 secțiuni in­­ superior și ajunge la con­­a că pentru a înlătura a a neajunsuri cel mai bun li­­e să revenim cit mai de abă la vechiul liceu unitar, fost după d-sa, o nenorocoasă­­ cerc­are făcută cu liceul tri­­,a urcat și pentru a îndrepta lu­crurile trebue să ne întoarcem cu 17 ani în urmă la vechea or­ganizație. Convins că lucrurile nu­­ stau tocmai așa, voiu încerca să a­­ra­t că organizația actuală a li­ceului trimurrat de la noi este în principiu la fel cu cea din occi­dent că diferențele de detaliu sunt proven­ite din cauza nevoilor societăței noastre, altele dorit în străinătate și c­ă neajunsurile rezultate din această organiza­ție, necesitează mai de grabă o revizuire pierind de la starea ac­tuală de lucruri cl­rU o înlocuire generală a liceului de azi cu cel vech­ iu unitar. In țările din apus, ca Franța, Germania, Anglia, Austria, un­de există actuala organizație a liceului trifurcat sau bifurcat, cre­area lui a fost o urmare fi­rească a nevoei mari, care se simțea de a se decongestiona, ca să zicem așa liceul vechiu uni­tar, care pe lîngă studiile cla­sice se încurcase cu studii noui aduse de progresul timpului. Im­portanța pe care o dobîndiră stu­diile moderne — matematici, is­torie, geografie, științele fizico-­­­aturale, limbi vii — deveni așa de mare la sfîrșitul secolului al 19-lea, încît vechile studii cla­sice nu mai puteau mulțumi ne­voile vieții contimporane. Ală­turi de ele și mai presus chiar, studiile moderne își reclamau dreptul­ lor de cetățenie în cul­tura tib­etului. Alături de liceul clasic, adînc intrat în tradiția culturală a societății apusene, se înființează imribeu modern;­ rivalitatea între ele este din cele mai mar­i­ pentru a se impune societății cel clasic introduce în programul său materii din pro­gramul celui modern și cel mo­dern la rîndu-i introduce materii din programul celui clasic. Lupta puternică se dă între sus­ținătorii unuia și ai celuilal și printre luptători găsim alături de cei mai mari reprezentanți ai învățămîntului, pe cei mai au­torizați pedagogi și numele ac­tualului președinte al Franței și al împăratului Germaniei. In urma unor lungi at­chete și mari desbateri, plecîndu-se de la convingerea că varietatea for­melor de liceu, înlăturînd Uni­formizarea vieții spirituale, dă putința de a se cultiva toate pu­terilor sufletești și de a se îmbo­găți spiritul național prin cele mai variate materii, s-a ajuns la concluzia că învățăm­euhul clasic și modern, la care se mai adăuga un al treilea, real sunt deopotrivă de necesare culturei naționale, având o egală valoare educativă prin concentrarea stu­diilor după aptitudinile elevului Punîndu-se în liceul clasic mai mult din cultura greco-latină, și mai puțin din cea modernă precum în liceul real mai mut din studiul naturei prin științe și mai puțin din studiul omului prin literaturi și istoric, precum în cel modern mai mult din cul­tura modernă și mai puțin din cea clasică, s’a avut în vedere nu o unilateralizare de studii în­­tr’o secție sau alta și dezvoltarea sufletească a elevului sub toate formele — judecată sănătoasă, simțire fină, voință tare, un ca­racter care să servească mai tîr­­ziu societății și patriei — prin­­tr-un ciclu de cunoștințe mai ușor asimilabile după aptitudi­­nile fiecăruia conform principiu­lui , nu tuturor toate ci tuturor cele mai bune (non omnibus o­mmia, se tuturor țele se i dea una sau nu altă pai aceste i dea răi • tors optima). Cînd c­unoștte­­a­ țte să se­­ le trebue iar pe do au nevoe de dac să li se ,e. om, i prin aceasta asimi ițelor și tran­sform­ niște forte vii de­­ ca peste a­cea g­­enerală să sa săde dală, dobindită in­­­terioare. De ce un mai mare apl­­ccr­ții științifice, să­ fie iscă anticiitatea tr.­unind pentru a­cer , destul de mare, cu­­m­ ar putea-o co­n­­ducem­, ori cu­ do­i­ri­i acestora ca parte c­ocică, față de origi­n ,ai ales cel latin,—­i un altul căruia îi clasic, ori moder­ne, de ce ar fi nevoit să învețe tot așa de mule matematici de exemplu ca un altul care mai tirziu va fi de exemplu inginer sau architect? Căci ori ce s’ar spune, dacă prin studi­ul diferi­telor materii dintr'un ciclu se urmărește educația sufletului co­pilului, nu mai puțin plăcerea ți aplicarea pe care el o simte pen­tru acele materii, îi va deter­­m­na mai t­îrziu și cariera pe care o va îmbrățișa. In Franța, în urma mărei an­chete dela 1900 s’a ajuns la for­ma de la 1902 din care a ieșit or­ganizarea de azi a liceului încle­pînd din clasa In cu două di­vizii, una m latina alta fără, uînfi în cl. TV-a și din clasa V-s cu 4 secții de cîte doi ani : A greacă-latin­e (cinste), B latina limbi vii, C latina științe (ara­tele modern) și D științe limbi vii real, care se grupează in al treilea an., primele secții în cla­­r­sa de filozofie și a TV în cea Öe matematici. În Germania din reforma de la 1900, a ieșit cele 3 forme de li­ceu cu cfte 9 etese: gymnasium (clasic), reel gymnasium (mo­dern) și reel oberstțmle (reali pe lîngă cari mai există alte școli paralele cu­ cîte 6 clase progym­­nasium și real p­rogymnasiu­m. In Austria este liceul clasic cu 8 clase și real cu 7 separate din clasa I-a. Deși greutatea alegerei într’o secție sau alta în aceste licee încă din clasa T-a este ușurată prin tradiția pe care copiii o gă­sesc în familia lor, care și-a fă­cut cultura generală printr-un liceu sau altul, totuși ea resim­­țindu-se de cele mai multe ori la copiii de 11 și chiar 10 ani, în Germania există 7­ școli numite Reform Schulen, cu un curs in­ferior unitar și care în 1900 erau aproape să fie generalizate, ra­­mînînd acum numai ca școli de experiență. Unele din ele Reform­schulen nach Altonaer System au un curs inferior de 3 ani fără latină și­ cu cel superior bifur­cat , real cu 3 clase și modern, cu 6; altele Reform­schulen nach Frankfu­rter System, au un curs inferior și mediu comun, urmate de altul bifurcat, clasic și modern. In Austria, afară de liceul bi­furcat din clasa I-a s’a prim ideia unui liceu cu curs inferior comun ca cel de la Teschen lîngă Viena, numit Oberreal­schule cu un curs inferior de 3 ani cu la­tină și superior, clasic și mo­dern. In Anglia Public School, cu 7 clase, grupate în micul Colegiu Junion Section cu latină și ma­rele colegiu Senior section cu două secții: clasic classical side și modern modern side. La noi prin reforma de la 1898 s’a împărțit liceul în două ci­cluri : inferior, zis și gimnaziu unitar cu 4 clase și superior cu 3 secții: clasic, modern și real, toate de cîte 4 ani. S’a rămas în cursul inferior la o organizație unitară, amînînduse alegerea în­tre cele 3 secții cu începere din clasa V-a de­oarece acest lucru ar fi fost foarte greu de făcut la noi, unde majoritatea copiilor vin în liceu și gimnaziu fără nici o tradiție de cultură, apar­­ținân­d celor mai variate trepte sociale, cu părinți cari de multe ori n’au făcut nici școala pri­mară. Cum însă alături de gimnaziu nu mai era o școală paralelă în felul celor din străinătate, cari să prepare pentru școli practice de comerț, industrie, normală etc., s’a dat această însărcinare tot gimnaziului, care din această cauză se găsește poate prea în­cărcat, avînd prea multe materii de studii și de multe ori cu prea puține ore. Spre deosebire de străinătate, unde elevul începe cu materii puține și cu foarte multe ore, la noi de cele mai multe ori elevii foarte puțin pre­gătiți încep cu prea multe mate­rii și prea îngrămădite dintr’o clasă în trial ta. In această îngră­mădeală, dacă unele materii sunt bine repartizate, altele ca limbile moderne au ore prea pu­ține față de greutatea predărei lor, iar limbile clasice cum nici nu se putea altfel, au fost aproa­­pe sacrificate, scoțîndu-se cu to­­tul greaca și redurîndu-se latin» numai in ultimele 2 clase. In cursul superior începe tri­­furcația din clasa V-a, lucru care ,după cum am văzut m­ai sus este introdus și în unele din liceele din străinătate. De­oare­ce însă, după cum s’a constatat de multe ori, elevii se pot înșela alegînd între o secție sau alta din clasa V-a, li s’a dat putin­ța ca să treacă dintr'o secție în­­tr’asta, lucru pe care nu-l intîl­­nim în­ Germania unde elevul ntrînd într’o secție din clasa I, trebue s’o urmeze pînă în clasa ultimă, sau în Franța unde ele­vul trebue să aleagă din clasa I-a între două secții, dintre care cei din secția H-a fără latină trebue s’o urmeze pînă în clasa 7-a. Aceasta din cauză că acolo nu există ca la noi materii cu ori % I

Next